SUPORT DE CURS

CLASA A XII-A

ISTORIE

2021

1
 PROGRAMA PENTRU BAC

Domenii de Conținut

A.POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE

1.Romanitatea românilor în viziunea istoricilor.

B. OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR

2.Secolul XX –între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politiceîn
România şi în Europa.
3.Constituţiile din România.

C.STATUL ŞI POLITICA
4.Autonomii locale şi instituţii centrale şi în spaţiul românesc (secolele IX-XVIII).
5.Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari. (secolele
XVIII-XX)
6.România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă anticomunistă.
Construcţia democraţiei postdecembriste.

D. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
7.Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în Evul Mediu şi la începuturile
modernităţii.
8.România şi concertul european; de la „criza orientală” la marile alianţe ale
secolului XX.
9.România în perioada „Războiului rece

2
 CAPITOLUL I: Romanitatea românilor în viziunea istoricilor

A. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ
Etnogeneza reprezintă un proces istoric, lingvistic şi cultural, de formare a unui popor.
Etnogeneza românească se încadrează în procesul de formare a popoarelor şi limbilor latine europene. În
a doua jumătate a mileniului I apar popoarele romanice europene: francezii, italienii, spaniolii,
portughezii şi românii.
Popoarul roman s-au constituit printr-o dublă asimilare.

1. În primul rând, autohtonii din provinciile cucerite de romani s-au romanizat relu\nd limba
latinăși obiceiurile romanilor.
2. Asimilarea migratorilor de către populaţiile romanizate: francii în Galia, vizigoţii în Pen.
Iberică, ostrogoţii în Italia, slavii în Dacia şi Moesia.

Etnogeneza românească este considerată încheiată în sec. VII-VIII. Aceasta s-a realizat în două
etape:
1.În primul rând, geto-dacii au fost asimilați de romani și au preluat limba latină.
ROMANIZAREA DACIEI
Romanizarea reprezintă un proces istoric complex in urma căruia popoarele cucerite de romani
preiau limba latină, obiceiurile si modul de viata al romanilor.Acest proces a avut loc in trei etape:
I. Etapa preromana, din secolul I i. Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut
contacte sporadice cu romanii, adică romanii atacau N Dunării, iar populaţia geto-daca ataca la S de
Dunăre.
II. Romanizarea propriu-zisa din 106 până în 271/275.
Romanizarea are loc nu numai in Dacia, ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de
romani. Dacii liberi, care ocupau centrul si nordul Moldovei si nordulTransilvaniei, intra si ei procesul de
romanizare mai ales prin intermediul comerţului.
III.Etapa postromana. Perioada după 271, după retragerea aureliană. Pe teritoriul Daciei a
rămas o populaţie puternic si ireversibil romanizata, iar la sud de Dunăre s-au retras doar armata si
administraţia romana

Factorii romanizării:

1.ADMINISTRAŢIA: Dacia a fost provincie de rang imperial, subordonată direct împăratului şi

administrată de un guvernator cu titlul de legatus augusti.
Pentru a putea fi administrată mai uşor, Dacia, a fost împărţită în Dacia Superior, Dacia Inferior,
apoi în Dacia Apulensis, Dacia Malvensis şi Dacia Porolissensis.
2. ARMATA a stationat in permanenta in provincie . Armata romană era împărțită în legiuni(din
care făceau parte cetățenii romani) și trupe auxiliare( din care făceau parte provincialii).
Soldaţii erau cantonaţi in castre, dispuse pe intreg spatiul provinciei,în special de-a lungul
frontierei fortificate numită limes. In jurul castrelor militare s-au creat asezari civile (canabae), unde
traiau tarani daci, familiile militarilor, mesteri, negustori. Limba de comunicare aici era latina. Pe
teritoriul Daciei au staționat Legiunea a XIII-a Gemina și a V Macedonica.
3.VETERANII. Multi daci după încheierea serviciului militar (20-25 ani) dobandeau cetatenie
romana si, intorcandu-se la asezarile lor de bastina, contribuiau la romanizarea conationalilor lor. Militarii
erau improprietariti, de regula, in provincia pe care au apărat-o. Pe terenurile primite veteranii formau
gospodarii agricole, numite villa rustica, unde lucra populatia locala.
4.URBANIZAREA. Oraşele din Dacia se împărţeau în:-colonii (orașe de rang superior ex: Ulpia
Traiana Samizegetusa, Napoca, Drobeta) si municipii (orașe de rang inferiorex. Dierna, Tibiscum)

3
 RETRAGEREA AURELIANĂ
Atacurile popoarelor migratoare ,dorința de a avea o graniță mult mai stabilă pe fluviul Dunare, l-
au determinat pe împaratul Aurelian să retragă administratia si armata din Dacia la sud de Dunare.
Continuitatea este atestată de descoperirile arheologice din spațiul vechii Dacii. Inscripțiile din
secolul IV atestă că limba latină era vorbită în continuare în Dacia după retragerea aureliană. Donariul de
la Biertan din județul Sibiu din secolul IV, conține inscripția latină : "Ego Zenovius votum posui" (Eu,
Zenoviu, am depus darul), fiind o altă dovadă a vorbirii limbii latine în Dacia, după 271.
In sec IV principalul factor de romanizare îl reprezintă răspândirea creştinismului în limba latină.
Prezența creștinismului pe teritoriul Daciei este dovedit de numeroasele descoperiri: opaițe cu semnul
crucii, basilici că cele de la Sucidava din secolul VI, Tomis (secolele IV-VI). Răspândirea creştinismului
în limba latină este dovedită de termenii creștini ce provin din limba latină: Dumnezeu-Domine Deus,
cruce, creștin, înger, biserica-basilica.

2.A doua asimilare s-a produs prin integrarea migratorilor de către populaţiile romanizate:
francii în Galia, vizigoţii în Pen. Iberică, ostrogoţii în Italia, slavii în Dacia şi Moesia.
Timp de aproape un mileniu (sec. III-XIII), actualul spațiu românesc a fost străbătut de popoarele
migratoare.
Între secolele V-VII, slavii au năvălit în Moldova, [[Muntenia] și Transilvania.
După anul 602,slavii trec în masă dincolo de fluviu, fapt care are drept urmare ruperea în două a
romanităţii orientale şi împingerea populatiei romanizate spre Sudul Peninsulei Balcanice.

Structura limbii române

           Componentele de bază ale limbii române sunt:

 substratul lingvistic traco-dacic (circa 160 de cuvinte cu derivatele lor) ce reprezintă 10% din
lexicul românesc, 
stratul lingvistic latin ce reprezintă 60% din vocabularul limbii române şi
 adstratul lingvistic, adică influenţele slave, ce reprezintă circa 20% din vocabular.

B.Romanitatea românilor în izvoarele istorice

Sintagma “romanitatea românilor” se referă la originea romană a românilor, din coloniştii aduşi de
Traian în Dacia , latinitatea limbii române, unitatea de neam a românilor din întreg teritoriul locuit de ei.
Romanitatea românilor a reţinut atenţia cronicarilor, filosofilor, etnografilor, geografilor,
literaţilor, dar cei care s-au ocupat cel mai mult de această temă au fost istoricii. Ei au stăruit să
demonstreze continuitatea romană în Dacia după retragerea aureliană, originea latină a limbii române.
Primele menţiuni care îi amintesc pe români drept urmaşi ai coloniştilor romani aparţin unor surse
bizantine.
- În secolul VII, împăratul bizantin Mauricius în tratatul său militar Strategikon vorbește
despre locuitorii de la N de Dunăre, numindu-i romani.
- sec. IX : “Oguzname” (cronică turcească) – amintește despre “ulak-ili” (țara valahilor)

- sec. IX : Moise Chorenati în lucrarea “Geografia” (sursă armeană) menționează “țara
necunoscută ce-i zice Balak (Valachia)”
- sec. X : împăratul Constantin al VII-lea Porfirogenetul în lucrarea “Despre administrarea
imperiului” (sursă bizantină) folosește termenul “romani » pentru populaţia neslavă din Balcani, în
opoziție cu “romei” (locuitori ai Imperiului Bizantin)
- sec.XI-Tratatul geografului persan Gardizi, Podoaba istoriilor susţine faptul că romanii trăiau
între Dunăre şi un munte mare.
- Cronica lui Anonymus (Gesta Hungarorum, în traducere, Faptele ungurilor), scrisă în
secolul XII, mentioneaza ca la venirea maghiarilor in Transilvania, populația era constituită din “slavi,
bulgari și blachi”; se vorbește și despre conducătorul Gelu, “quidam Blachus” (”un anume român”)
- sec. XIII : Simon de Keza, ”Gesta Hunnorum et Hungarorum”/”Faptele hunilor și ale
ungurilor” – maghiarii i-au gasit aici pe români.

4
 CAUZA ABORDARII ROMANITATII ROMANILOR

Cărturarii umanişti occidentali din secolele XIV-XVI au arătat un interes deosebit românilor
şi prezentării originii acestora datorită preocupării pe care o aveau pentru redescoperirea valorilor
culturale ale antichităţii greco-romane. Românii au atras atenţia umaniştilor europeni şi rezistenţa
lor în calea expansiunii otomane, dar si prin prin luptele lor împotriva Imperiului otomanşi
participarea la cruciadele târzii.
Astfel, umanistul italian Poggio Bracciolini vorbeşte despre originea latină a românilor, aducând
şi argumente lingvistice culese din spaţiul românesc.
Flavio Biondo susține latinitatea românilorși remarcă că aceștiainvocă cu mândrieoriginea lor
romană.
Enea Silvio Piccolomini, viitorul papă Pius al II-lea, a contribuit, prin scrierile sale istorice, la
popularizarea originii romane a poporului român dar şi a victoriilor repurtate de români împotriva
turcilor. 
Antonio Bonfini, afirmă că românii sunt urmașii coloniștilor și legiunilor romane.

Umaniştii români au elaborat primele teorii argumentate istoric privitoare la formarea poporului
român.
Cel mai cunoscut umanist din spaţiul românesc a fost Nicolaus Olahus, din secolul al XVI-lea.
Cea mai importantă lucrare a sa este Hungaria ( 1536), scrisă în limba latină. El a afirmat originea latină a
românilor şi unitatea de limbă, religie şi obiceiuri a românilor din cele trei ţări medievale. 
Johannes Honterus realizează o hartă (1542), scriind numele ”Dacia” peste tot teritoriul locuit
de români sugerând astfel unitatea de neam a tuturor românilor
Primele cronici în limba română au fost publicate în secolul XVII de către cronicarii moldoveni
Grigore Ureche şi Miron Costin. Grigore Ureche, în Letopiseţul Ţării Moldovei, afirmă originea romană
a moldovenilor, muntenilor şi ardelenilor în expresia devenită celebră toţi de la Râm ne tragem. El aduce,
în sprijinul afirmaţiei sale, argumente lingvistice.
Miron Costin a dedicat o lucrare specială originii românilor, De neamul moldovenilor. El afirmă,
ca şi Ureche, originea romană a locuitorilor din Moldova, Ţara Muntenească şi a românilor din părţile
ungureşti (Transilvania), dar argumentaţia sa este mult mai bogată decât cea a lui Grigore Ureche. Costin
aduce argumente lingvistice, etnografice şi arheologice în sprijinul romanităţii românilor, îl consideră pe
Traian primul descălecător.
Constantin Cantacuzino, în „Istoria Ţării Româneşti”, a subliniat „continuitatea de viaţă a
dacilor sub stăpânire romană, unitatea şi continuitatea românilor.”
 Dimitrie Cantemir  în lucrarea  Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor,vorbeşte
despre originea pur latină a românilor. El susţine descendenţa pur romană din Traian  „Aceştia dară (…)
vestiţi romani (…) sunt moşii, strămoşii noştri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor.”

5
 CAUZA ABORDARII ROMANITATII ROMANILOR .
POLITIZAREA ROMANITATII ROMANILOR

Teoria  imigraţionistă despre formarea poporului român. Politizarea romanităţii românilor

Teoria imigraţionistă a fost elaborată în contextul în care, românii din Transilvania, îşi cereau
egalitatea în drepturi politice cu celelalte naţionalităţi. Românii îşi cereau drepturi pornind de la
argumentele istorice că sunt cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, urmaşi ai ilustrului popor roman.
Contextul istoric
Prin tratatul de la Karlowitz din 1699 Imperiul Otoman pierdea Ungaria si aTransilvania, care au
trecut in stapanirea habsburgică.Prin acest tratat, Transilvania devine provincia Imperiului Habsburgic. În
Transilvania se mentinea sistemul celor 3 naţiuni privilegiate (maghiarii, saşii şi secuii) cu excluderea
românilor, care erau considerati tolerati. Se recunosteau oficial 4 religii (religii recepte): Catolică,
Calvină, Luterană și Unitariană. Religia Ortodoxă era exclusa din rândul celor recunoscute oficial.
Pentru a asigura unitatea imperiului, împaratul a propus crearea Bisericii Unite Greco-Catolice
( prin diplomele din anii 1698, 1701). Cei care ar fi acceptat renunţarea la ortodoxie şi treceau la noua
biserică ar fi primit drepturi politice egale cu cele ale naţiunilor privilegiate.
 Miscarea de emancipare (eliberare) naționala a românilor transilvaneni a fost reprezentată de
episcopul greco-catolic Inochentie Micu-Klein. El a elaborat in 1744 un memoriu numit “Supplex
Libellus” in care cerea egalitatea politică si naţională a romanilor din Transilvania cu celelalte
nationalități aducand drept argumente vechimea și continuitatea românilor in Transilvania, originea
latina, precum și contributia la dezvoltarea economică principatului.
În secolul al XVIII-lea, istoricul austriac Franz Schulzer a elaborat o teorie greşită despre
formarea poporului român, numită teoria imigraţionistă (în lucrarea Istoria dacilor transalpini din
1781). El susţinea că românii s-au format ca popor la sudul Dunării de unde au emigrat la nordul Dunării
în secolul XIII.
Această idee este susținută de istorici maghiari precum: Josef Karl Eder, Johann Christian von
Engel şi Bella Marton.
Reprezentanţii Şcolii Ardelene, Gheorghe Şincai, Samuil Micu şi Petru Maior, Ioan Budai-
Deleanu au adus argumente lingvistice şi istorice care să combată teoria imigraţionistă. Totuşi, ei au
susţinut, în mod exagerat, originea pur romană a poporului român. Argumentele lor au fost sintetizate
într-un document numit Supplex Libellus Valachorum, scris în 1791 de intelectualii români din
Transilvania şi trimis Curţii imperiale la Viena pentru apărarea românilor şi drepturilor lor. (se cerea
desfiinţarea denumirii de tolerați, reprezentare proporțională în Dietă și alte instituții etc.)

CAUZA ABORDĂRII ROMANITĂŢII ROMÂNILOR

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după formarea Austro-Ungariei (1867), când românii au
protestat faţă de desfiinţarea autonomiei Transilvaniei, istoricii austrieci şi maghiari au reluat teoria
imigraţionistă.
Istoricul austriac Robert Roesler a argumentat ştiinţific teoria imigraţionistă în lucrarea „Studii
româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor” din 1871, de aceea teoria imigraţionistă se mai
numeşte şi teoria lui Roesler. El a susţinut, pe baza scrierilor unor istorici latini târzii şi nesiguri.
 Principalele idei ale Teoriei imigraţioniste
• dacii au fost exterminaţi ca popor;
• dispariţia vechii toponimii dace;
• romanizarea nu s-a putut realiza în cei 165 de ani de stăpânire romană;
• toţi locuitorii Daciei au părăsit provincia prin retragerea aureliană;
• poporul român şi limba română s-au format la sud de Dunăre deoarece: lipsesc din limba lor elementele
germanice; există elemente lexicale comune în limba română şi albaneză; dialectele daco-român şi
macedo-român se aseamănă; influenţa slavă a fost posibilă numai la sud de Dunare unde românii devin
ortodocşi şi preiau limba slavonă în cult;
• românii sunt un popor de păstori nomazi;

6
• lipsa izvoarelor istorice care să ateste existenţa românilor la nord de Dunăre înainte de secolul al XIII-
lea;
• maghiarii au găsit la venirea lor în Transilvania o „terra deserta”.

Reprezentanţii romantismului: Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu nu au insistat asupra

dacilor ca element fondator al poporului român, dar au evidenţiat curajul şi a spiritului de sacrificiu al
acestora.
  B.P. Hasdeu  în lucrarea Pierit-au dacii ? (1860) – susţine că dacii nu au fost exterminaţi, ei au
fost romanizaţi. A formulat teoria circulatiei cuvintelor, aratând ca structura unei       limbi este data de
circulația cuvintelor, nu de numarul lor.
Istoricii români au adus argumente arheologice şi lingvistice arătând că teoria lui Roesler este
falsă. Unul dintre cei mai cunoscuţi este Alexandru D. Xenopol, care în lucrarea Teoria lui Roesler:
Studii asupra stăruinței românilor în Dacia Traiană” (1884) susţine continuitatea românilor
 arheologia, toponimia și hidronimia aduc dovezi în favoarea continuității dacice și daco-romane ; el
arata că dacă daco-romanii ar fi părăsit spaţiul Nord-Dunarean s-ar fi pierdut si denumirile de ape si de
locuri,iar migratorii ar fi ales propriile nume pentru apele si orasele intalnite in cale.
 migrațiile barbarilor nu au distrus populația daco-romană, ci au împins-o spre munți ;
 dintre migratori, doar slavii au exercitat o influență mai consistentă asupra poporului și limbii române.
Teoria Continuităţii ( Autohtoniei)
 Principalele argumente ştiinţifice ale istoricilor români sunt:
 nici un izvor narativ nu vorbeste de distrugerea dacilor ci doar de înfrângerea si supunerea lor, de
distrugerea puterii lor militare;
 Toponimele (numele de locuri) şi hidronimele (numele de râuri) de origine daco-romană existente până
azi în limba română nu ar fi putut fi păstrate fără o continuitate neîntreruptă de locuire din antichitate
până în evul mediu.
 Dovezi arheologice .ex. Donariul de la Biertan cu inscripţia Ego Zenovius votum posui.
 Romanizarea se putea realiza în 170 de ani, aşa cum s-a întâmplat şi în alte teritorii cucerite de romani.,
ceea ce contează este intensitatea romanizării nu timpul, provincii precum Gallia s-au romanizat intr-o
perioadă mai scurtă de timp.
 Mărturiile lui Anonymus şi ale altor cronicari medievali maghiari sau bizantini arată că poporul român
a existat la nordul Dunării la venirea maghiarilor aici (în 896).
 asemanarile cu albaneza se datorează originii comune traco-ilirice a substratului celor doua limbi;
   Unii autori fac confuzie între transhumanta si nomadism;

Teoria  imigraţionistă în secolul XX  

Istoricii români din perioada interbelică au revenit cu noi argumente pentru a combate teoria
imigraţionistă. Cei mai importanţi dintre aceştia au fost Nicolae Iorga( în lucrarea Istoria românilor),
Vasile Pârvan şi Gheorghe Brătianu. Vasile Pârvan a adus numeroase izvoare arheologice în sprijinul
continuităţii. Gheorghe Brătianu, în lucrarea sa O enigmă şi un miracol istoric: poporul român (1937,
scrisă iniţial în limba franceză), a realizat o sinteză a argumentelor istorice, geografice, arheologice,
etnografice şi  lingvistice care combat teoria imigraţionistă. Aceasta este până astăzi cea mai complexă
lucrare pe această temă.

CAUZA ABORDĂRII ROMANITĂŢII ROMÂNILOR.

POLITIZAREA ROMANITĂŢII ROMÂNILOR.

După cel de al-II-lea război mondial în condiţiile instaurării regimului comunist în România,
istoria naţională este rescrisă. Mihai Roller a devenit istoricul oficial al regimului, iar în  manualul de
istorie a României (1947) Roller şi colaboratorii săi negau romanitatea românilor, exagerând rolul
elementului slav în etnogeneza românească. 
În epoca lui Nicolae Ceauşescu, teoria imigraţionistă a fost combătută constant, de data aceasta
argumentele care au fost invocate priveau mai ales civilizaţia dacilor. Regimul comunist a privilegiat
elementul dac în comparaţie cu cel roman deoarece în propaganda comunistă romanii erau consideraţi
asupritori.

7
 Romanitatea românilor. Cerințe:

1. Menționați o cauză care a transformat cercetarea științifică referitoare la formarea

poporului român și a limbii române într-o problemă controversantă și prezentarea unei consecințe ale
acestei transformări.
2. Menționarea a 2 poziții cu privire la romanitatea româniilor formulate de istoricii români
din sec XX și precizarea unei deosebiri între acestea.
3. Argumentați afirmatia conform careia politizarea romanizării romanilor s-a datorat unor
interese legate de dominația unor state legate de spațiul românesc.
4. Menționarea a 2 idei prin care istoricii au susținut romanitatea românilor.
5. Formulați un punct de vedere cu privire la rolul romanității românilor în scrierile istoricilor
și sustinerea acestuia printr-un argument istoric.
6. Numirea uniu istoric și precizarea unei cauze pt care acesta a abordat ideea romanității
românilor.
7. Prezentați 2 idei prin care istoricii au susținut romanitatea românilor.
8. Menționați o deosebire între autorii români referitoare la problema romanității românilor.
9. Precizați o epocă istorică în care a fost abordată problema romanității.
10. Precizarea unui motiv pentru care s-au implicat istoricii în abordarea romanitații
românilor.
11. Mentionarea a 2 idei prin care istoricii au susținut romanitatea românilor.
12. Prezentați 2 teori istoriografice cu privire la formarea poporului român.

1.Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre romanitatea românilor în viziunea

istoricilor din sec. XVIII–XX, având în vedere (30 puncte):
– menţionarea a două idei directoare susţinute de corifeii Şcolii Ardelene;
– prezentarea teoriilor istoriografice divergente referitoare la etnogeneza românească şi precizarea
unui istoric român care apără punctul de vedere naţional;
– menţionarea a două idei ale istoriografiei comuniste din România referitoare la romanitatea
românilor;
– formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia studierii romanităţii românilor şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

2.Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ,,implicarea istoricilor în abordarea

romanităţii românilor”, având în vedere:
1. numirea a doi istorici străini care au abordat problema romanităţii românilor şi precizarea
unui secol în care au apărut scrieri referitoare combaterea romanităţii românilor;
2. prezentarea unui motiv politic pentru care s-au implicat istoricii în abordarea romanităţii
românilor
3. prezentarea conţinutului teoriei imigraţioniste a lui Robert Roesler;
4. menţionarea a două idei prin care istoricii au susţinut romanitatea românilor;
5. formularea unui punct de vedere referitor la implicarea istoricilor în abordarea romanităţii
românilor şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric

3.Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ideea romanităţii românilor având în
vedere:
- menţionarea a doi umanişti care au susţinut ideea romanităţii românilor;
- prezentarea a două argumente din secolul al XIX-lea care au susţinut ideea romanităţii
românilor;
- prezentarea a două argumente prin care se contestă ideea romanităţii românilor;
- menţionarea unui istoric român care a abordat ideea romanităţii românilor;
- formularea unui punct de vedere referitor la politizarea ideii romanităţii românilor în
secolul al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

8
 CAPITOLUL II
Autonomii locale şi instituţii centrale în spaţiul românesc(sec. IX-XVIII)

Constituirea statelor medievale româneşti reprezintă rezultatul evoluţiei societăţii româneşti,

precum şi reacţia necesară de apărare în faţa pericolului extern.
În sec. VII-IX forma de organizare politică specifică spaţiului românesc a fost obştea sătească.
Obștiile erau conduse de cnezi sau juzi, care aveau atribuţii militare, politice, judecătoreşti şi
administrative. Obştile săteşti s-au grupat în uniuni de obşti, autonomii locale, numite de N.Iorga romanii
populare şi care purtau diferite denumiri: vopievodate, cnezate,codrii câmpuri, tări etc.
Prin unificarea acestora sub o autoritate centrală s-au constituit statele medievale românești.

Constituirea statelor medievale româneşti a fost favorizată de mai mulţi factori:

Factori interni:
- creşterea demografică determinată de prosperitatea economică şi de configuraţia reliefului care
au asigurat protecţia românilor în caz de pericol.

9
 - dezvoltarea economică ,spatiul nostru era strabatut de drumuri comerciale care veneau din
nordul si centrul Europei la gurile Dunarii si Marea Neagra;
- existenţa formaţiunilor prestatale româneşti.
Factori externi:
- prezenţa cumanilor care au organizat în sec.XI- XIII un stat în câmpia nord- dunăreană şi a
tătarilor care întemeiaseră în nordul Mării Negre Hanatul Hoardei de aur a împiedicat Regatul Ungariei şi
Imperiul Bizantin să-şi extindă dominaţia asupra spaţiului românesc.
-luptele pentru tron din Ungaria odata cu stingerea dinastiei arpadiene din 1301, au faciitat apariția
Țării Românești
 rivalitatea dintre statul tătar, Ungaria și Polonia a facilitat apariţia statului medieval Moldova
 influenţa politică și culturală a Bizanţului

Caracteristici ale autonomiilor locale:

- Obştile erau conduse de cnezi sau juzi, care aveau atribuţii militare, politice, judecătoreşti şi
administrative.
- Au stat la baza constituirii stalelor medievale româneşti
- Erau dezvoltate din punct de vedere economic
- Au intrat în conflict cu regalitatea maghiară

Transilvania (spațiul intracarpatic)

Formarea statului medieval Transilvania cunoaște două etape :

1.etapa formatiunilor prestatale (sec. IX-XI)
Cele mai vechi formaţiuni prestatale au fost semnalate în sec. IX, în interiorul arcului carpatic în
documentul Cronica notarului anonim al regelui maghiar Bela al III-lea (Gesta Hungarorum sau
Faptele ungurilor) :
- voievodatul lui Glad, în Banat, cu reședința la Cuvin;
- Voievodatul lui Gelu, în centrul Transilvaniei, cu resedinta la Dăbâca;
- voievodatul lui Menumorut, în Crișana, cu reședința la Biharea.

Legenda Sfântului Gerard mentioneaza, existenţa la jumătatea sec. XI, a două voievodate:
- voievodatul lui Ahtum, în Banat care intră în conflict cu maghiarii deoarece cere vamă pe sarea
transportată pe râul Mures în regatul maghiar
- Voievodatul lui Gyula, în centrul Transilvaniei, care intră în conflict cu regele maghiar Ştefan
deoarece refuză să treacă la catolicism.

Tip de raport între autonomiile local și centrele de putere vecine

2. Etapa cuceririi maghiare (sec. XI-XIII)

Începând cu sec. XI, începe cucerirea Transilvaniei, cucerire care se va încheia în sec. XIII, în
anul 1222, maghiarii fiind atestaţi la limita estică a Transilvaniei.

Organizarea institutionala
Maghiarii încearcă să impună instituţia principatului. Astfel, în 1111-1113, apare mentionat în
documente principele Mercurius. Actiunea nu a avut succes, revenindu-se la vechea formă de
organizare românească voievodatul, în anul 1176, în documente fiind mentionat „Leustachiu voievod”.
Voievodatul se va menţine până în 1541 când Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate
otomană.
Colonizarea
Pentru a-si consolida dominația în Transilvania, maghiarii i-au colonizat pe secui și sași. Secuii i-
au însoțit pe maghiari în expeditiile de cucerire. Sașii au fost aduși din regiunea Rinului, zona Flandrei, și
mai ales Saxonia şi aşezaţi în zonele Alba, Hunedoara şi Sibiu, iar la începutul sec XII şi în zona

10
Braşovului.. S-au bucurat de privilegii. Asfel, regeleAndrei al II-lea acordă largi privilegii saşilor în 1224
prin Bula de Aur.
La 1211, regele Andrei II i-a colonizat pe teutoni în Tara Bârsei. Teutonii intra în conflict cu
regalitatea maghiară și sunt alungati la 1225.

Organizarea administrativă :
Maghiarii erau organizaţi în comitate
Saşii şi secuii s-au organizat în scaune
Românii erau organizaţi în districte situate în regiunile de margine ale Transilvaniei: Ţara
Haţegului, Ţara Făgăraşului, a Maramureşului.

Statutul românilor din Transilvania.

Românii, majoritari, vor fi exclusi din viața politică a Transilvaniei, iar religia ortodoxa,
nerecunoscuta, religia românilor fiind doar tolerată. Un decret din 1366 al regelui Ludovic I conditiona
calitatea de nobil de apartenenta la catolicism. Excluderea românilor din rândul naţiunilor privilegiate va
fi desăvârşită în 1437 când s-a constituit Unio Trium Natiorum, o înţelegere între cele trei naţiuni
privilegiate( nobilimea maghiară, saşii şi secuii).

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL ŢARA ROMÂNEASCĂ( spațiul sud-carpatic sau

spațiul dintre Dunăre și Carpați)

În sec al XIII-lea întreg spaţiul românesc avea să fie marcat de marea invazie mongolă din
1241, care a deorganizat regatul maghiar. Astfel presiunea maghiară asupra spaţiului românesc
scade şi sunt create condiţiile favorabile constituirii statelor medievale de la sud şi est de Carpaţi.

formațiuni prestatale de la sud de Carpați 

2 iunie 1247 – „Diploma Cavalerilor Ioaniţi”, prin care regele maghiar Bela al IV-lea îi aşază pe
cavalerii ioaniţi în Ţara Severinului,pentru a apăra aceste teritorii de năvălirile tătarilor, menţionează
cinci formaţiuni prestatale sud-carpatice:
 Țara Severinului
 cnezatele lui Ioan şi Farcaș – între Jiu şi Olt
 voievodatele lui Litovoi (dreapta Oltului, incluzând Țara Hațegului) și Seneslau (stânga Oltului,
incluzând Ţara Făgărașului).

Diploma oferă informaţii privind societatea românească de la sud de Carpaţi. Ea pomeneşte de

maiores terrae, „ mai marii pământului”, categorie privilegiată şi pe rustnici, oamenii de rând.

Litovoi ( poate cel din Diploma , poate un urmaş al său) încearcă să se rupă de sub
suzeranitatea maghiară.
În 1277/1279 are loc o luptă care se sfârşeşte cu moartea lui Litovoi şi cu căderea în prizonierat a
lui Bărbat, fratele său. În schimbul unei mari sume de bani, el se răscumpără , ceea ce evidenţiază
prosperitatea economică a voievodatului, şi preia conducerea în locul fratelui său.

TIP DE RAPORT ÎNTRE AUTONOMIILE LOCAL șI CENTRELE DE PUTERE VECINE

Tradiția îl menționează pe Negru Vodă ca întemeietor al Țării Românești ( întemeietorul legendar

al Ţării Româneşti ). Acesta pleacă din Făgăraş şi descalecă la Câmpulung, în anul 1290. (acest fapt
ilustrează contribuţia românilor din Transilvania la întemeierea Ţării Româneşti).
Descălecatul din Argeş este considerat de unii istorici începutul procesului de constituire a Ţării
Româneşti.

11
 Basarab I Întemeietorul (1310-1352)
Iniţial se afla sub sub suzeranitatea coroanei maghiare pentru Banatul de Severin. In 1324, într-un
document al cancelariei maghiare, Basarab este numit „voievodul nostru transalpin”.
În 1330 regele Ungariei,Carol Robert de Anjou, întreprinde o expediţie la sud de Carpaţi şi
înaintează către Curtea de Argeş, capitala lui Basarab. Cauza conflictului a fost stapânirea asupra
Banatului de Severin. Deşi Basarab se oferă să restituie maghiarilor Banatul de Severin și să plătească o
sumă de 7000 de mărci de argint, Carol Robert de Anjou refuză oferta, iar armata maghiară, aparent
victorioasă se întoarce spre Transilvania, dar la întoarcerea , românii îi aşteaptă la un loc întărit, numit, în
Cronica pictată de la Viena a lui Marcus von Kolt, posadă, şi îi înfrâng (9-12 noiembrie 1330). Biruinţa
românilor la Posada a însemnat câştigarea independenţei şi încheierea procesului de formare a statului.

Consolidarea statului medieval Ţara Românească se va realiza în timpul urmaşilor lui

Basarab, Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu.
Consolidarea noului stat continuă în timpul lui Nicolae Alexandru (1352–1364), fiul lui Basarab,
asociat la domnie, cu titlul de voievod. Nicolae Alexandru întemeiază în 1359, Mitropilia Ţării
Româneşti,dependentă de Bizanţ. Aceasta a însemnat un act de independenţă faţă de regalitatea
maghiară.
Cu Vladislav Vlaicu (1364–1377), bate monedă proprie. Se confruntă prima dată cu turcii în 1369,
iar în 1370 întemeiază a doua mitropolie a Ţării Româneşti la Severin.

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL MOLDOVA ( spațiul est-carpatic)

La începuturile Evului Mediu izvoarele istorice ruseşti( ex. Cronica lui Nestor sau Cronica
vremurilor trecute) şi bizantine menţionează la est de Carpaţi, următoarele formaţiuni politice: ţări, codri,
câmpuri, cobâle.
În jurul anului 1000:
 Codrii Cosminului
 Ţara Sipenitului
 Câmpul lui Dragoş
 Cobâle în ţinutul Dorohoi, Vaslui
În sec. XIII-XIV izvoarele poloneze şi ruseşti menţionează Ţara Brodnicilor şi Ţara
Boholovenilor.

La baza constituirii Moldovei stă un dublu descălecat.

Descălecatul lui Dragoş
Dragoş participă la expediţiile organizate la est de Carpaţi împotriva tătarilor de regele maghiar
Ludovic de Anjou .Cu prilejul acestor expediţii în partea de nord-est a Moldovei, în valea râului Moldova
se organizează de către regalitatea maghiară o Marcă de apărare împotriva tătarilor, numită Moldova
Mică (1347), cu capitala la Baia.
Dscălecatul lui Bogdan
A doua etapă începe în 1359, când are loc descălecatul lui Bogdan.
Bogdan din Maramureş îi alungă pe urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc, care erau supuşi Ungariei.
Bogdan profită de faptul că Ungaria era prinsă între 1364-1365 într-un conflict, cu
Polonia şi-i determină pe maghiari să recunoască independenţa Moldovei.
Consolidarea statului medieval Moldova se va realiza în timpul urmaşilor lui Bogdan :
Cel mai de seamă urmaş a lui Bogdan este Petru I Muşat, voievod (cca 1375-1391)
 Mută capitala statului de la Baia la Suceava
 fondează Mitropolia ortodoxă a Moldovei, care va fi recunoscută de Patriarhia de la
Constantinopol abia în 1401, în Alexandru cel Bun.
 bate monedă.
 În anul 1387 depune jurământ de vasalitate regelui Poloniei, Wladislav Jagello pentru a face
faţă pretenţiilor Ungariei. În anul următor acordă un împrumut de 3 000 de ruble de argint regelui
Poloniei, Wladislav Jagello.

12
 Roman I, voievod (1391-1394) extinde teritoriul noului stat până la Marea Neagră şi Dunăre. În
1393 se intitulează mare singur stăpânitor, domn al Ţării Moldovei de la Munte până la Mare.

FORMAREA STATULUI MEDIEVAL DOBROGEA( spațiul dintre Dunăre și Mare)

Primele formaţiuni politice din această zonă sunt menţionate in jurul secolului al X-lea, când sunt
amintiţi unii conducători locali precum jupan Dimitrie, jupan Gheorghe şi strategul Theodor.
În poemul „Alexiada”(sec XI), redactat de impărăteasa bizantină Ana Comnena sunt menţionaţi
câţiva şefi locali,: Satza
Seslav
Tatos
În acelaşi izvor narativ este menţionat pentru anul 1094 un fruntaş al românilor Pudilă.
În jurul lui 1230 este amintită Ţara Cavarnei, probabil plasată între Varna şi Mangalia. În secolul
al XIV-lea, la conducerea ei, se impune Balica, Acestase amestecă în luptele civile din Imperiul Bizantin,
dintre familiile Paleologilor şi Cantacuzinilor.
Urmaşul său, Dobrotici, voievod (1354-1386) este întemeietorul statului dobrogean, unificând
formaţiunile dintre Dunăre şi Marea Neagră.
Ivanco , fiul lui Dobrotici conduce Dobrogea până în 1388, când moare într-o luptă cu turcii. În
acelaşi an, 1388, controlul Dobrogei este preluat de Mircea cel Bătrân, care o va uni cu Ţara
Românească.

Asemănări între constituirea statelor medievale românești:

 toate au avut la bază formațiuni prestatale
 toate s-au constituit într-un context extern și internfavorabil
Deosebiri între constituirea statelor medievale românești
 Moldova, Țara Românească și Transilvania s-au constituit pe fondul amenințării maghiare, în
timp ce în Dobrobea este prezentă infuența bizantină.
 Moldova și Țara Românească reușesc să își câștige independența în timp ce Transilvania
rămâne sub stăpânire maghiară
Asemănări între constituirea Moldovei și Țării Românești:
 Ambele au la bază tradiția descălecatului, contribuția românilor din Transilvania
 Ambele și-au obținut independența de sub suzeranitate maghiară
 au avut la bază formațiuni prestatale
 s-au constituit într-un context extern și intern favorabil

Deosebiri între constituirea Moldovei și Țării Românești:

 În Țara Romneasca descălecatul nu este atestat istoric, se bazează doar pe tradiția istorică, în
timp ce în Moldova descălecatul este confirmat de izvoarele istorice

Instituţii centrale în sec XIV-XVIII

Constituirea statelor medievale românești a însemnat și un transfer de putere politică din

partea cnezilor și voievozilor locali în favoarea conducătorului ales, care și-a asumat titlul de mare
voievod. Pentru a conduce, acest mare voievod avea nevoie și de alte instituții care să asigure
stabilitatea statului, printre care Sfatul Domnesc și Biserica.
Domnia/instituție din spațiul extracarpatic
Sec XIV -XV
 reprezinta institutia centrală în statele medievale românești extracarpatice
 Domnia era ereditară – electivă, adică domnul era ales de boieri din familia Basarabilor (în Țara
Românească) sau a Mușatinilor în Moldova)
 Domnia era viageră, adică domnul era ales pe viață

13
  Nu exista dreptul primului născut, domnul trebuia să fie de „os domnesc”

Titulatura domnitorului cuprinde:

 particula „IO”, reflectă originea divină a puterii domnești; prescurtare a lui Ioannes – „cel ales
de Dumnezeu”.
 mare voievod – domnul și-a asumat titlul de comandant suprem al oastei;
 domn însemna stăpânul pământurilor și al locuitorilor;
Atribuțiile domnului:
 Diplomatice: declara război și încheia pace, semna tratate cu țările vecine;
 Militare: „mare voievod” adică comandant suprem al armatei.
 Administrative: conducea întrega administrație, numea dregătorii;
 Financiare: bate monedă, instituie sistemul de impozite;
 Judecătorești: este instanța supremă de judecată, judecata se făcea cu sfatul boierilor;

SEC XVI-XVII
Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și în secolul al XVII-lea, otomanii asociază domnia în țările
române cu o funcție administrativă, iar pe domn unui înalt dregător al Porții;
- principiul ereditar este din ce în ce mai mult abandonat;
- atribuțiile de politică internă rămân neschimbate.
- tot în această perioadă crește influența marilor familii boierești instituindu-se așa-numitul
regim boieresc sau nobiliar;
- domnul era numit direct de către Poartă, fără consultarea boierimii;

SEC. XVIII-domniile fanariote

Motivele pt care turicii vor introduce domniile fanariote au fost:
 Înfrângerea in 1683, sub zidurile Vienei. După această înfrâgere Imperiul Otoman intră intr-o
perioadă de decădere.
 Turcii îsi pierd încrederea în domnitorii români după acţiunile antiotomane ale lui Dimitrie
Cantemir domnitorul Moldovei care în 1711 s-a aliat cu ţarul Petru I şi ale lui Constantin Brâncoveanu,
domnitorul Ţării Româneşti.
Carcatristicile domniilor fanariote:
 domnii fiind numiţi direct de Poartă, dintre locuitorii cartierului Fanar din Constantinopol
 desfiinţarea armatei redusă la o gardă domnească
 fiscalitatea excesivă caracterizată prin creşterea dărilor impuse populaţiei. Pe lângă tribut,
obligaţie în bani, a fost introdusă o nouă dare, mucarerul, taxă pentru confirmarea domniei, care se
percepea la un an şi la trei ani.
 grecizarea Domniei, a Sfatului Domnesc ( în defavoarea boierimii autohtone), a Bisericii, a
culturii, a învăţământului
 monopolul asupra comerţului românesc.
 Durata domniilor era în general scurtă ( în medie 2-3 ani), numirea în funcţie fiind condiţionată
de plata unor sume de bani. În perioada 1711-1821 s-au succedat 40 de domni fanarioţi la conducerea
Ţării Româneşti şi 36 la conducerea Moldovei.
 pierderi teritoriale. Banatul şi Oltenia Bucovina ( 1775) au fost cedate Imperiului Habsburgic,
iar Rusia a ocupat la rândul ei Basarabia în 1812, în urma păcii de la Bucureşti.

Dincolo de aspectele negative, trebuie menţionate şi elementele pozitive ale regimului fanariot. Se
remarcă activitatea reformatoare a lui Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Scarlat
Calimahi:
 prin reforma fiscală o introdus o dare fixă, pe cap de locuitor, percepută în 4 rate anuale
 prin reforma administrativă , funcţionarii de stat primeau salariu, iar la conducerea judeţelor au
fost numiţi ispravnici
 prin reforma judecătorească au fost create instanţele de judecată şi s-a extins procedura scrisă în
locul celei orale

14
  cea mai importantă reformă a fost cea socială aplicată în anul 1746 în Ţara românească şi în
anul 1749 în Moldova, prin care era desfiinţată legarea de glie a ţăranilor. Aceştia puteau să se
răscumpere plătind 10 taleri de persoană. Ţăranii deveneau liberi ca persoană dar nu au fost
împroprietăriţi. Ei au devenit clăcaşi, fiind obligaţi să presteze 12 zile de clacă în Ţara Românească şi 24
de zile în Moldova, pe moşiile boiereşti.
 sunt elaborate coduri de legi ( Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti în Țara
Românească, 1780, Codul civil al lui Scarlat Calimahi în Moldova în 1817, Legiuirea Caragea în Țara
Românească în 1818).

Biserica -instituție din spațiul extracarpatic:

Una dintre cele mai importante măsuri luate de către domnii români pentru consolidarea
statului si a independenţei a fost înfiinţarea mitropoliilor.
In 1359 a fost înființată Mitropolia Țării Românești (Ungrovlahiei) de Nicolae Alexandru cu
sediul la Curtea de Arges, capitala țării și dependentă de Patriarhia de la Constantinopol, primul
mitropolit fiind Iachint de Vicina.
In 1370 în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu, s-a format o a doua Mitropolie a Țării Rom.
Mitropolia Severinului.
In Moldova, Petru Mușat a pus bazele unei Mitropolii ortodoxe recunoscută de Bizanț în 1401 în
timpul domniei lui Alexandru Cel Bun.

LEGĂTURA DINTRE DOMNIE ȘI BISERICĂ

Intre domnie și biserică era o strânsă legatură. Mitropolitul era considerat al doilea demnitar în
stat, întâiul sfetnic al domnitorului, membru de drept al Sfatului domnesc, conducător al unor solii
politice și locțiitor al domnului în caz de vacanță a tronului. El participa la alegerea domnului, iar prin
încoronarea și ungerea cu mir îi conferea o autoritate sacră. De asemenea domnitorul oferă Bisericii
privilegii ( pământului, scutiri de taxe) și confirma mitropolitul.

Armata:
Armata era formată din Oastea cea mica alcătuită din cetele boierești și garda domnească și
Oastea cea mare era reprezentată de întreaga populație aptă de serviciul militar și se întrunea în caz de
mare pericol pentru țară.Se sprijinea pe un puternic sistem de cetăți: Giurgiu, Turnu, Brăila.

Sfatul domnesc instituție din spațiul extracarpatic

Membrii Sfatului domnesc erau marii boieri, mitropolitul, episcopii, fiii domnului (10-15 în Ţara
Românească, 20-30 în Moldova). Rolul Sfatului era acela de a aproba sau de a respinge principalele acte
ale suveranului, asista la scaunul de judecată al domnitorului; Cele mai înalte dregătorii erau Banul
Olteniei în Țara Românească și Poratrul Sucevei în Moldova.
De la sfârșitul sec. al XVI/lea Sfatul Domnesc se va numi Divan.
Adunarea Țării
 nu era convocată periodic
 era constituită din reprezentanții stărilor privilegiate
 consimțea alegerea domnitorului sau acțiuni de politică externă

Voievodatul (Transilvania)-instituție din spațiul intracarpatic

Maghiarii încearcă să impună instituţia principatului. Astfel, în 1111-1113, apare mentionat în
documente principele Mercurius. Actiunea nu a avut succes, revenindu-se la vechea formă de
organizare românească voievodatul, în anul 1176, în documente fiind mentionat „Leustachiu voievod”.
Voievodatul se va menţine până în 1541 când Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate
otomană.
 voievodul Transilvaniei are atribuţii militare, administrative, judecătoreşti: conduce armata
Transilvaniei în război, convoacă şi prezidează Dieta, împarte dreptatea
 îşi exercită autoritatea doar asupra unei părţi a Transilvaniei

15
  este vasalul regelui Ungariei, care îl numeşte (funcţia nu este ereditară), însă unii voievozi
s-au bucurat de o autonomie sporită (v. Roland Borşa, Ladislau Kan) Roland Borş convoacă la Deva, în
1288, prima Adunare Obştească( Congregaţia Generală) la care participă nobili, clerul superior şi
orăşenii.

 voievodatul se menţine în Transilvania până în 1541, după care aceasta este condusă de un
principe numit de Dietă şi confirmat de sultan
 după 1699 (pacea de la Karlowitz) se instaurează dominaţia habsburgică; împăratul de la
Viena va deveni principe al Transilvaniei, iar puterea executivă va fi exercitată de un guvernator cu sediul
la Sibiu. Guvernatorul era ales de către Dietă și confirmat de Curtea de la Viena.
Biserica din spațiul intracarpatic
In Transilvania, romanii erau considerați tolerati. Regalitatea maghiara a incercat sa introducă
religia catolica. In 1366, regale Ungariei Ludovic I conditiona calitatea de nobil cu apartenenta la
catolicism. Romanii isi mentin religia proprie. Prin diplomele leopoldine din 1698 si 1701 se recunoaste
și organizează Biserica Greco catolica in Trans. Prin cele doua diplome cei trecuti la catolicism le erau
recunoscute drepturi ca si catolicilor. Din rândurile Bisericii Greco catolice se vor ridica repreyentanții
Școlii Ardelene..
Cauze ale înființării instituțiilor centrale:
-biserica apare ca urmare a nevoii de consolidare a statului și a independenței în fața ofensivei
catolice a Ungariei
Armata din nevoia de apărare a țării
Sfatul domnesc –rol consultativ Pentru a conduce domnul avea nevoie de instituții care să
asigure stabilitatea statului

Subiecte autonomiile locale

1. Precizaţi un factor determinant în procesul de constituire a statelor medievale româneşti.

2. Prezentaţi 2 acţiuni întreprinse de urmaşii lui Basarab pentru continuarea procesului de
centralizare a Ţării Româneşti.
3. Prezentati o asemănare respectiv o deosebire între întemeierea a două state medievale româneşti.
4. Menționati o deosebire între procesul de formare a stratului medieval Transilvania, respectiv a
statului medieval Dobrogea.
5. Argumentați afirmatia căreia conform căreia formarea statelor statelor medievale românești
extracarpatice se realizează în contextuluin tendințelor expansioniste ale Regatului Ungar.
6. Pezentați 2 fapte istorice referitoare la acțiunile în care este implicat spațiul românesc in sec XIV.
7. Argumentați afirmația conform căreia statele medievale românești s-au întemeiat într-un context
extern favorabil.
8. Menționați 2 autonomii locale din spațiul intercarpatic.
9. Menționarea a 2 conducători de autonomii locale românești din spațiul extracarpatic.
10. Prezentarea unui tip de raport pe care l-au avut autonomiile locale cu centrele de putere vecine.
11. Argumentați afirmația conform căreia autonomiile locale au contribuit la constituirea statelor
medievale românești.
12. Prezentaţi două fapte istorice desfăşurate în spaţiul românesc extracarpatic în sec. al XIV-lea.
13. Prezentaţi două fapte istorice desfăşurate în spaţiul românesc intracarpatic în sec. al XIV-lea.
14. Argumentaţi afirmaţia conform căreia Ţările Române s- au implicat în relaţiile internaţionale în
secXI
15. Menţionaţi 2 autonomii locale din spaţiul situat între Dunăre şi Marea Neagră
16. Prezentați două instituții politice medievale românești din perioada secolelor XIV-XVIII.
17. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XIV-XV.
18. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XVI-lea
19. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XVII-lea
20. Menționați o caracteristică a unei instituții centrale din sec. XVIII/lea

16
 21. Menționați o cuză a modificării statutului unei instituții centrale și preyentarea unei consecințe
a acestei modificări.
22. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia relaţia dintre Domnie şi
Biserică are un rol important pentru funcţionarea Ţărilor Române, în secolele XIV – XVIII.
23. Elaboraţi un eseu despre formarea şi evoluţia instituţiilor centrale în spaţiul românesc, în sec
IX-XVI, premisă a constituirii statelor feudale româneşti, având în vedere:
- menţionarea unei atribuţii a unei instituţii centrale
- menţionarea unei cauze a modificării statutului unei instituţii centrale şi prezentarea unei
consecinţe a acestei modificări
- menţionarea a două acţiuni întreprinse de domnitorii români pentru întărirea rolului
instituţiilor centrale şi precizarea unei asemănări între acestea
- Formularea unui punct de vedere referitor la rolul instituţilor centrale pentru formarea
statelor medievale româneşti şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

17
 Capitolul III
Ţările Române Între Diplomaţie Şi Conflict În Evul Mediu

Contextul istoric:
Începând din secolul al XIV-lea, o noua putere politică si militară se afirma în Europa: statul
otoman. Acesta cucerește statele balcanice, ajunge la Dunăre ameninţând direct Ţările Române.
Ţările române au încercat să facă faţă pericolului otoman fie prin lupte directe cu turcii fie prin
realizarea unor alianţe diplomatice şi coaliţii militare împotriva lor. Războiul din estul şi centrul Europei
împotriva turcilor a fost numit cruciada târzie. Pentru a compensa inferioritatea militară față de adversar,
(conflicte asimetrice) Țările Române au utilizat o strategie militară în principal defensivă şi urmăreau să
împiedice Poarta să instaureze la nord de Dunăre regimul de paşalâc.

Mai toţi voievozi români, de la Mircea cel Bătrân şi până la Mihai Viteazul, au încercat să
împiedice bătăliile cu turcii în câmp deschis şi au aplicat o tactică militară proprie, ,,tactica pământului
pârjolit”. Aceasta semnifica distrugerea resurselor economice pentru ca adeversarul să își hrănească
trupele. Astfel populaţia se retrăgea în zonele mai ferite, distrugea recoltele şi ataca detaşamentele turceşti
trimise după pradă, punând în pericol aprovizionarea turcilor. Dezavantajul acestei strategii militare
era aceea că ducea la pierderi economice uriase, care au contribuit la creșterea decalajelor dintre
Țările Române și Apusul Europei.

În dreptul islamic al popoarelor, întreaga lume era divizată în două părţi: Casa Islamului şi Casa
Războiului . În Casa Islamului  se aflau toţi cei de religie islamică, iar în Casa Războiului, toţi cei de alte
credinţe, pe care islamicii trebuiau să-i convertească la islam prin războiul sfânt (.În timp a apărut şi o a
treia delimitare, Casa Păcii care este considerată provizorie şi presupune că teritoriile cuprinse aici au
încheiat o înţelegere prin care îşi răscumpără pacea prin plata unui tribut.
Principalul obiectiv al Ţărilor Româneîn lupta cu Imperiul Otoman a fost menţinerea fiinţei
statale, menţinerea integrităţii teritoriale, apărarea creştinătăţii.

Mircea cel Bătrân –SEC. al XIV-lea Țara Românească.

Mircea cel Batran (domn al Țării Românești între 1386 – 1418).

Mircea a încercat realizarea unui bloc românesc cu domnitorii de la est de Carpaţi. Astfel încheie
un tratat antimaghiar cu Petru I Muşat şi menţine relaţii bune cu Roman I şi Alexandru cel Bun.
Acțiuni diplomatice:
Tratatul de la Radom 1389
In 1389 Mircea incheie la Radom un tratat de pe poziții de egalitate cu regele Poloniei Vladislav
Jagello, tratat care avea un caracter antiungar, cele două părţi, promiţându-si ajutor în cazul unui atac
venit din partea Ungariei. Tratatul a fost încheiat prin intermediul domnitorului moldovean Petru I Muşat.
Tratatul de la Brașov 1395
Dupa cresterea pericolului otoman, relatiile cu Ungaria s-au schimbat si la 7 martie 1395, la
Brasov, Mircea incheie un tratat cu regele Ungariei Sigismund de Luxemburg. Aceasta a fost prima
alianta cu caracter antiotoman din istoria SE european. Tratatul prevedea egalitatea celor doua parti si
obligatia de a-si acorda ajutor reciproc in cazul unui atac otoman, fiind recunoscută şi stăpânirea lui
Mircea asupra Fagarasului, Amlasului si Severinului. O urmare a semnării acestui tratat o reprezină
participarea lui Mircea la cruciada de la Nicopole.
Acțiuni militare:
Lupta de la Rovine 10 octombrie 1394/17 mai 1395
Cauza: Politica de aliante promovata de Mircea, anexarea în 1388 Dobrogei Ţării Româneşti,
ajutorul pe care Mircea îl acordă cneazului sârb Lazăr în bătălia de la Kossovopolje din 1389, îl
determină pe sultanul Baiazid (1389 – 1402) sa organizeze o expeditie la nord de Dunarecu scopul de a
cuceri Țara Românească.
Batalia s-a dat la Rovine (10 octombrie 1394/ 17 mai 1395) și s-a incheiat cu victoria lui Mircea.
În ceea ce priveşte data bătăliei există două cronici: una sârbă şi una bizantină care se contrazic asupra

18
datei. De asemenea local desfăşurarii luptei este greu de localizat: unii istorici susţin că lupta ar fi avut loc
pe Jiu, alţii între Turnu şi Argeş
Consecințe: Victoria nu a putut fi valorificată, deoarece după bătălia de la Rovine, domnitorul
Mircea cel Bătrân, şi-a pierdut tronul. Marea boierime nu l-a mai sprijinit şi l-a susţinut pe, Vlad
Uzurpatorul care a ajuns la o înţelegere cu turcii și a acceptat plata tributului.Mircea se retrage în munţi
cu o parte a boierilor şi a oştenilor ce îî rămăseseră credincioşi, controlând se pare o parte a ţării.
Victoria de la Rovine a dus la constituirea primei mari coaliții antiotomane inițiată de regale
Ungariei cu participarea cavalerilor occidentali, a voievoddului Transilvanniei, a lui Mircea.
Cruciada de la Nicopole 1396
Cauza:tratatul de la Brașov
Victoria de la Rovine
Amenințarea otomană
In 1396, din initiativa papei, Sigismund de Luxemburg organizează o cruciadă antiotomana. Ea se
va bucura de participarea cavalerilor occidentali ( burgunzi, germani), de oastea voievodului Transilvaniei
Ştibor, precum și de cea a lui Mircea cel Batran.
Cruciaţii trec Dunărea eliberează Vidinul şi Rahova şi îi aşteaptă pe turci la Nicopole. Batalia
principala s-a dat la Nicopole pe 25 septembrie si a fost un dezastru pentru tabara crestină. Această gravă
înfrângere a fost cauzată de tactica militară defectuoasă adoptată de cavalerii occidentali.
Urmare: În condiţiile creşterii pericolului otoman, Mircea recapătă controlul asupra întregii ţări.

Alexandru cel Bun (1400-1432) sec al XV-lea Moldova

În plan extern, a manevrat abil între Polonia şi Ungaria.

Acțiuni diplomatice :Tratatul cu Polonia
Cauze: tradiția inaugurată de Petru I Mușat
Contracararea presiunilor Ungariei
La 12 martie 1402, depune omagiu de vasalitate regelui Poloniei, astfel a evitat pretenţiile de
suzeranitate ale Ungariei. În 1412, Ungaria şi Polonia semnau Tratatul de la Lublau, potrivit căruia
împărţeau Moldova în cazul în care aceasta nu ar fi participat la campania antiotomană.
Urmarea: Alexandru cel Bun si-a respectat angajamentele participând alături de Polonia la
luptele înpotriva Cavalerilor Teutoni din 1410 de la Grumwald şi 1422 Marienburg.
În 1420 a avut loc prima confruntare între Moldova şi Imperiul Otoman, atunci când Cetatea Albă
a fost apărată de forţele moldovene.

Iancu de Hunedoara sec al XV-lea Transilvania

Iancu de Hunedoara – 1441-1456-voievod al Transilvaniei.

Acțiuni militare. Campania cea lungă 1443-1444
Cauza: Iancu şi regele Ungariei, Vladislav au început organizarea unei cruciade cu scopul de a-i
alunga definitiv pe otomani din Europa; In ‘’Campania cea lunga’’-1443-1444 au fost cucerite orașele
Niş si Sofia, creându-se perspective eliberării popoarelor din Balcani de sub dominaţie otomană.
Consecințe: S-a incheiat o pace avantajoasa la Seghedin in 1444, pe 10 ani.
Pacea este rupta de regele Ungariei la cererea papei; s-a organizat o noua expeditie la sud de
Dunare- la Varna in noiembrie 1444, unde armata creştină este înfrantă.
In 1448 la Kossovopolje, voievodul este iar infrant.

Bătălia de la Belgrad 1456:

Cauza: După cucerirea Constantinopolului]n 1453, sultanul Mahomed al II-lea, urmărește
cucerirea Europei Centrale, iar principala sa țintă este Ungaria. Pentru aceasta trebuia cucerit Belgradul,
considerat de otomani “cheia Europei Centrale”.
Mahomed al II-lea, în fruntea unei armate de 200.000 oşteni asediază Belgradul de la 4 la 21 iulie
1456. Iancu a respins asediul şi a trecut la atac, obținând victoria.
Victoria de la Belgrad a avut un puternic ecou în lumea crestină, papa Calixt al III-lea
considerând-o “evenimentul cel mai fericit al vieţii sale”.

19
 Consecință: Victoria de la Belgrad a oprit înaintarea turcilor spre centrul Europei- în 1521,turcii
cuceresc Belgradul.
La 11 august 1456 – moare la Zemun ucis de ciuma.

Vlad Ţepeş sec al XV-lea Țara Românească (1448, 1456-1462, 1476)

Acțiune militară: Atacul de noapte de la Târgoviște
Cauza:A declansat revolta antiotomană, refuzand plata tributului in 1459, estimat la cca10.000 de
galbeni. In 1460 încheie un tratat antiotoman cu regele maghiar Matei Corvin.
In iarna anului 1461-1462, domnul muntean a organizat o expeditie la sud de Dunare, provocând
mari pierderi în rândul armatei otomane.
Sultanul Mehmed al II-lea, organizează o campanie de pedepsire, atacând Țara Românească, în
vara anului 1462 cu o armată de aproximativ de 60.000 de oameni. Vlad Ţepeş, care dispunea de o armată
de aproximativ 30.000 de soldaţi aplică tactica pământului pârjolit. In noaptea de 16/ 17 iunie 1462
Tepes a atacat oastea otomana la Targoviste- Atacul de noapte de la Targoviste;
Consecința: Atacul de noapte de la Targoviște nu a fost o victorie decisivă, Țepeș fiind nevoit sa
se retragă in Transilvania, unde cade victima unui complot initiat de negustorii sași și Matia Corvin-
regele Ungariei; Turcii l-au instalat domn pe Radu cel Frumos, țara plătind din nou tribut turcilor.
In 1476, la cererea lui Stefan cel Mare, Vlad Tepes a fost eliberat și inscaunat ca domn, dar la
scurt timp a fost asasinat de boieri.

Ştefan cel Mare sec al XV-lea Moldova

Ştefan cel Mare (1457-1504)

Obiectivele politicii externe ale lui Stefan urmareau:

a. ĩnchegarea unui sistem de aliante care sa-i permita evitarea confruntarilor militare cu doi
dusmani simultan;
b. ĩnlăturarea suzeranitatii otomane
Acțiune diplomatică: Tratatul de la Overchelăuţi ( 1459)
Primele manifestari ale politicii sale externe duc la o apropiere faţa de statul polonez, astfel la 4
aprilie 1459 va incheia tratatul de la Overchelauti pe Nistru, cu regele polon Cazimir al IV-lea.
Prin acest tratat Ștefan devenea vasal al Poloniei, iar rivalul său la tron, Petru Aron, s-a refugiat
din Polonia în Ungaria. Cetatea Hotin a fost cedată temporar, Poloniei ( în 1462 ea este recuperată)

Acțiune militară: Bătălia de la Baia (1467)

        Ungaria stăpânea Chilia, important centru comercial la gurile Dunării.În 1465, Ştefan cel Mare a
reuşit să aducă în stăpânirea sa Chilia, afectând interesele comerciale ale Ungariei.
         Pentru a restabili situaţia, Matei Corvin, regele Ungariei a atacat Moldova în 1467. La Baia, Ştefan a
dezlănţuit contraatacul. Incapabil de a continua înaintarea, Matei Corvin a părăsit Moldova.

Acțiune militară : BATĂLIA DE LA VASLUI (1475)

Cauza: În 1471, Ştefan cel Mare intervine in Țara Românească unde il inlocuiește pe Radu cel
Frumos cu Laiotă Basarab, fidel cauzei antiotomane, iar în1473, Stefan refuză plata tributului.
În aceste condiții sultanul Mehmed al II-lea a trimis împotriva lui Ştefan, în iarna 1474-1475, o
oaste evaluată de Ştefan la 120.000 de oameni, aflată sub conducerea lui Soliman. Ştefan dispunea de o
armată de 40.000 de oameni, cărora li s-a alăturat un corp polon, trimis de regele Cazimir al IV-lea şi
altul ungur de la regele Matei Corvin. Bătălia s-a dat la Podul Înalt (Vaslui) la 10 ianuarie 1475 şi s-a
încheiat cu biruinţa lui Ştefan. Şi-au spus cuvântul tactica pământului pârjolit, care a lipsit de hrană
cavaleria otomană, precum şi judicioasa folosire a pământului, care nu a permis desfăşurarea oastei lui
Soliman; ceaţa coborâtă în dimineaţa bătăliei a fost folosită de Ştefan pentru a dezorienta forţele
invadatorilor şi a le dezorganiza.
Urmarea: Vestea victoriei lui Ştefan cel Mare la Vaslui s-a răspândit cu repeziciune în Europa.
Papa şi monarhii vremii s-au întrecut în laude la adresa domnitorului Moldovei. În acest context, conştient

20
de posibilitatea unui nou atac otoman, Ştefan cel Mare trimite curţilor europene o scrisoare prin care arată
cât de importantă era apărarea Moldovei, veritabilă poară a creştinătăţii, solicitând sprijin.( acțiune
diplomatică)
Ajutorul cerut de Ştefan se dovedea cu atât mai necesar, cu cât otomanii ocupă nordul Mării Negre
până la Nistru.
Însă apelul voievodului Moldovei a rămas fără răspuns din partea principilor Europei, singurul
care reacţionează fiind Matei Corvin, regele Ungariei, cu care Ştefan încheie o alianţă în 1475.
Acțiune diplomatică: tratatul cu regele maghiar, Matei Corvin 1475:
Negocierile din vara anului 1475 au condus la un singur rezultat concret: tratatul cu regele
maghiar, Matei Corvin, în 1475. Regele promitea ajutor militar şi refuzul de a acorda azil politic
duşmanilor lui Ştefan. Moldova garanta negustorilor din regat libertatea de a face comerţ pe întregul ei
teritoriu.

Acțiune militară : BĂTĂLIA DE LA RĂZBOIENI-1476

În 1476, Mehmed ataca Moldova. Împotriva sultanului, Ştefan a utilizat din nou tactica
pământului parjolit, producând astfel mari dificultăţi de aprovizionare a oştii otomane.. Cu toate că
efectivele sale erau împuţinate, a încercat să-i oprească pe invadatori dând el bătălia de la Valea Albă sau
Războieni (26 iulie 1476), terminată cu înfrângerea moldovenilor
Victoria lui Mehmed al II-lea a rămas nefructificată: nici una din cetăţile Moldovei şi, în primul
rând Suceava, nu a putut fi cucerită, oastea otomană, slăbită de boli şi foamete a început retragerea din
Moldova. Campania lui Mehmed al II-lea s-a soldat, aşadar cu un eşec politic, dar Moldova a suferit mari
distrugeri şi pierderi umane inseminate.
Acțiune diplomatică: Omagiul de vasalitate de la Colomeea 1485

În 1479 Veneţia încheie pace cu Imperiul Otoman, iar în 1483 Ungaria face acelaşi lucru. În 1484
noul sultan, Baiazid al II-lea (1481-1512) cucereşte Chilia şi Cetatea Albă. Din dorinţa de a recupera
cetăţile pe 15 sept 1485, la Colomeea, Ştefan, în fruntea unei suite de 300 de persoane, depune omagiu de
vasalitate regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea.
În 1487 Ştefan încheie pace cu otomanii, acceptând plata tributului.

Acțiune militară: Bătălia de la Codrii Cosminului (1497)

În această bătălie s-au confruntat armata Moldovei, condusă de Ştefan cel Mare şi a cea a
Poloniei, în fruntea căreia se afla regele Ioan Albert. Acesta din urmă, în 1497, organizează o expediţie
militară, a cărui scop oficial era recuperarea Chiliei şi a Cetăţii Albe, în realitate regale Poloniei dorea să
impună un polonez pe tronul Moldovei.
Ajunse însă pe teritoriul Moldovei, trupele poloneze s-au îndreptat spre Suceava, scaunul de
domnie al Moldovei. Întrucât asediul cetăţii dura prea mult şi exista riscul unei intervenţii a Ungariei,
Ioan Albert decide să se retragă. La întoarcere este atacat de oastea lui Ştefan cel Mare la Codrii
Cosminului și înfrânt. După acest conflict, relaţiile dintre Moldova şi Polonia se îmbunătăţesc, dovadă
fiind încheierea unui tratat, doi ani mai târziu, la Hârlău

Acțiune diplomatică: TRATATUL DE LA HÂRLĂU:

Prin tratatul din 12 iulie 1499, se consfiinţa situaţia Moldovei ca stat independent faţă de
Polonia, prin încetarea oricărei forme de vasalitate faţă de aceasta. Părţile sunt deplin egale, cei 2
conducători își promiteau să se ajute reciproc împotriva tuturor vrăjmaşilor, precum și „liniște și pace
veșnică” între cele două țări.

21
 MIHAI VITEAZUL
sec al XVI-lea Țara Românească

Mihai Viteazul (1593-1601)

In condițiile in care Ungaria, infrantă de turci la Mohacs (1526) era transformată in Pașalâcul de la
Buda (1541), iar Transilvania devenea principat autonom sub suzeranitate otomana (1541), sistemul de
aliante din secolul XV, pe care se bazaseră domnitorii români, era prabusit. În acest context, Mihai
Viteazul (1593-1601) a aderat din proprie intiativa la Liga Sfantă, o alianță antiotomană constituită la
initiativa papei Clement al VIII-lea, cu participarea Statului Papal, a Imperiului Habsburgic, a Spaniei,
Venetiei si a unor ducate italiene: Mantua, Ferrara şi Toscana. La Liga a aderat si principele
Transilvaniei, Sigismund Bathory și domnul Moldovei, Aron Vodă.
Mihai Viteazul începe rascoala antiotomană în noiembrie 1594, când distruge o garnizoană
otomană la Bucuresti și ucide pe creditorii levantini. Mihai atacă cetătile de pe linia Dunarii, ocupă
Brăila, apoi trece Dunărea.
Pentru a-si asigura un sprijin in fața unui posibil atac turcesc, Mihai a incheiat un tratat cu
Sigismund Bathory, la 20 mai 1595, la Alba-Iulia.

Acțiune diplomatică: TRATATUL DE LA ALBA-IULIA 1595

La 20 mai 1595 s-a încheiat un tratat între Ţara Românească şi Transilvania; Mihai Viteazul
devenea membru în alianţa antiotomană.
Tratatul îl dezavantaja pe Mihai, care devenea locţiitorul lui Sigismund Báthory. Puterea reală
revenea Sfatului Domnesc, compus din doisprezece boieri mari. În acelaşi timp, tratatul prevedea ca
biserica ortodoxă din Transilvania să fie aşezată sub jurisdicţia Mitropoliei de la Târgovişte.

Acțiune militară: BĂTĂLIA DE LA CĂLUGĂRENI 1595

În vara anului 1595, infidelitatea lui Mihai a determinat reacţia Porţii. În august 1595 armata
otomană condusă de Sinan-pașa trece Dunărea cu o armată de aproximativ 100.000 de oameni. Mihai
dispunea de 16.000 de oșteni, la care se adugau 7000 conduși de Albert Kiraly, ca ajutor trimis din
Transilvania. Lupta a avut loc la 13/23 august 1595 la Călugăreni, și s-a încheiat cu victoria lui Mihai.
Românii au provocat mari pierderi armatei otomane, însă nu au putut opri înaintarea acesteia. Numărul
mare al turcilor îl determină pe Mihai să se retragă spre munţi şi aşteaptă ajutorul lui Sigismund. Între
timp, Sinan ocupă Bucureştiul şiTârgovişte îşi numeşte reprezentanţii în administraţie, pregătind
transformarea țării în pașalâc. Cu ajutorul lui Báthory, Mihai reia ofensiva obţinând o strălucită victorie la
Giurgiu (15-20 octombrie 1595).
Prin victoriile de la Călugăreni şi Giurgiu, Mihai redobândeşte independenţa ţării şi evită
transformarea lor în paşalâc.

Acțiune diplomatică:Tratatul cu Imperiul Otoman 1597

În 1597 Mihai semnează tratatul cu sultanul Mahomed al III-lea prin care lui Mihai îi era
recunosută domnia pe viață și era redusă valoarea tributului.
Acțiune diplomatică: Tratatul de la Mănăstirea Dealu 1598.

1598 – Împăratul habsburg, Rudolf al II-lea, recunoştea domnia ereditară în familia lui Mihai
Viteazul și îi oferea lui Mihai bani pentru o armată de 5000 de oameni.
Mihai Viteazul la rândul său recunoştea suzeranitatea lui Rudolf al II-leași se angaja să participle
la lupta antiotomană..

UNIREA DIN 1600

Politica filo-otomană şi filo-polonă, a lui Andrei Báthory, principele Transilvaniei și a lui Ieremia
Movilă domnul Moldovei, l-a determinat pe Mihai Viteazul să unească Ţările Române.
➢ Transilvania a fost unită cu Ţara Românească după victoria obţinută deMihai asupra lui Andrei
Báthory, la 28 octombrie 1599, în bătălia de la Şelimbăr, iar Moldova i s-a supus în primăvara anului
1600. Pe 27 mai 1600 Mihai se intitula “domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei.”

22
 Marile puteri nu vedeau insa cu ochi buni infaptuirea politica a lui Mihai Viteazul, deoarece un
stat centralizat romanesc ar fi putut deveni o putere reala in aceasta parte a Europei. Otomanii, habsburgii
si polonii aveau propriile lor interese in spatiul romanesc. Nobilimea maghiara din Transilvania era la
rândul ei ostila față de principele roman cerând ajutorul lui Rudolf al II-lea, pentru a-l alunga pe Mihai.
Mihai este înfrânt de oastea nobilimii maghiare şi de trupele generalului Gheorghe Basta, la
Mirăslău (septembrie 1600), apoi pierde şi controlul asupra Moldovei şi Ţării Româneşti unde polonezii ii
impun pe Ieremia și Simion Movilă.
Mihai se retrage în Imperiul Habsburgic cerându-I ajutor lui Rudolf al II-lea. Sprijinit din nou de
Rudolf al II-lea, Mihai Viteazul a obţinut o ultimă victorie, în Transilvania, la Gurăslău (august 1600),
împotriva nobilimii maghiare, dar a fost ucis pe Câmpia Turzii, la 9/19 august 1601.

Țările române la sfârşitul evului mediu şi începutul modernităţii

Domnitorii români renuntă în aceasta perioada la confruntarea deschisă cu Poarta, acceptandu-i

pretenţiile şi înclinând tot mai mult să promoveze acţiuni diplomatice.

În vederea realizării unei alianţe antiotomane a Ţării Româneşti, voievodul Şerban Cantacuzino
(1678-1688) a iniţiat acţiuni diplomatice secrete cu Habsburgii. Planul său viza nu numai autonomia Ţării
Româneşti, ci şi îmbunătăţirea situaţiei creştinilor din Balcani. Delegaţia trimisă de Cantacuzino la Viena
nu a semnat tratatul dorit deoarece domnul a murit pe neaşteptate, iar urmaşul său, Brâncoveanu a înţeles
că alungarea turcilor din Europa ar fi deschis calea expansiunii austriece.

Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnul Țării Românești a reuşit să menţină o politică

de echilibru între Imperiul Otoman, al cărui vasal era şi Imperiul Habsburgic.
În 1699 turcii îl recunosc pe Brâncoveanu domn pe viaţă, iar în 1709 Brâncoveanu încheie o
alinţă antiotomană cu Rusia.
În 1711 în contextul bătăliei de la Stănileşti, din războiul ruso-turc dintre anii 1710-1711,
Brâncoveanu a încercat să menţină un echilibru între cele 2 tabere. El şi-a adunat oştile la Urlaţi,
Prahova, aproape de graniţa cu Moldova. Vărul său Toma Cantacuzino cu o parte a boierilor a trecut de
partea ruşilor ajutându-i să cucerească Brăila. Acest lucru a fost văzut de turci ca o trădare şi a condus la
mazilirea şi apoi la executarea lui Brâncoveanu.

Dimitrie Cantemir( 1710-1711), s-a apropiat de Rusia, și a încheiat o alianţă cu ţarul Rusiei,
Petru cel Mare. Prin Tratatul de la Luțk din 1711 Rusia se angaja să respecte autonomia Moldovei,
garanta integritatea teritorială a acesteia, se angaja să acorde sprijin militar în campaniile împotriva
Imperiului Otoman și recunoștea domnia ereditară și absolută în familia Cantemir. Ca urmare a tratatului
de la Luțk, Cantemir a participat la războiul ruso-turc dintre anii 1710-1711. Lupta decisivă a avut loc la
Stănilești pe Prut și s-a încheiat cu pierderi mari pentru armata țaristă și cea moldoveană. Pacea ruso-turcă
s-a semnat la Vadul Hușilor în 1711. După ce creştinii au fost înfrânţi în bătălia de la Stănileşti pe Prut,
Cantemir a fost obligat să emigreze în Rusia. În consecință, Poarta a instaurat regimul fanariot în
Moldova.

Domniile fanariote
Motivele pt care turcii vor introduce domniile fanariote au fost:
- Înfrângerea in 1683, sub zidurile Vienei. După această înfrâgere Imperiul Otoman intră intr-o
perioadă de decădere.
- Turcii îsi pierd încrederea în domnitorii români după acţiunile antiotomane ale lui Dimitrie
Cantemir domnitorul Moldovei care în 1711 s-a aliat cu ţarul Petru I şi ale lui Constantin Brâncoveanu,
domnitorul Ţării Româneşti.
Caracteristicile domniilor fanariote:
- domnii fiind numiţi direct de Poartă, dintre locuitorii cartierului Fanar din Constantinopol
- desfiinţarea armatei redusă la o gardă domnească

23
 - fiscalitatea excesivă caracterizată prin creşterea dărilor impuse populaţiei. Pe lângă tribut, obligaţie
în bani, a fost introdusă o nouă dare, mucarerul, taxă pentru confirmarea domniei, care se percepea la un
an şi la trei ani.
- grecizarea Domniei, a Sfatului Domnesc ( în defavoarea boierimii autohtone), a Bisericii, a culturii,
a învăţământului
- monopolul asupra comerţului românesc.
- Durata domniilor era în general scurtă ( în medie 2-3 ani), numirea în funcţie fiind condiţionată de
plata unor sume de bani. În perioada 1711-1821 s-au succedat 40 de domni fanarioţi la conducerea Ţării
Româneşti şi 36 la conducerea Moldovei.
- pierderi teritoriale. Banatul şi Oltenia Bucovina ( 1775) au fost cedate Imperiului Habsburgic, iar
Rusia a ocupat la rândul ei Basarabia în 1812, în urma păcii de la Bucureşti.

Dincolo de aspectele negative, trebuie menţionate şi elementele pozitive ale regimului fanariot. Se
remarcă activitatea reformatoare a lui Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Scarlat
Calimahi:
- prin reforma fiscală o introdus o dare fixă, pe cap de locuitor, percepută în 4 rate anuale
- prin reforma administrativă , funcţionarii de stat primeau salariu, iar la conducerea judeţelor au fost
numiţi ispravnici
-
- prin reforma judecătorească au fost create instanţele de judecată şi s-a extins procedura scrisă în
locul celei orale
- cea mai importantă reformă a fost cea socială aplicată în anul 1746 în Ţara românească şi în anul
1749 în Moldova, prin care era desfiinţată legarea de glie a ţăranilor. Aceştia puteau să se răscumpere
plătind 10 taleri de persoană. Ţăranii deveneau liberi ca persoană dar nu au fost împroprietăriţi. Ei au
devenit clăcaşi, fiind obligaţi să presteze 12 zile de clacă în Ţara Românească şi 24 de zile în Moldova, pe
moşiile boiereşti.
- sunt elaborate coduri de legi ( Pravilniceasca Condică a lui Alexandru Ipsilanti în Țara
Românească, 1780, Codul civil al lui Scarlat Calimahi în Moldova în 1817, Legiuirea Caragea în Țara
Românească în 1818).

SUBIECTUL III (30 de puncte)

Elaborați, în aproximativ 2 pagini, un eseu despre Țările Române în relațiile
internaționale din Evul Mediu (secolele XIV-XVII), având în vedere:
- menționarea a câte unui fapt istoric referitor la întemeierea statelor medievale extracarpatice; 4p
- precizarea unei instituții centrale din spațiul românesc și menționarea a două caracteristici ale
acesteia; 5p
- menționarea unei asemănări între acțiunile militare organizate în perioada secolelor al XIV-lea- al
XVI-lea, în Țările Române, și a unei consecințe pe care acestea le-a avut asupra spațiului românesc; 5p
- prezentarea a două acțiuni cu caracter diplomatic, prin care domnii români s-au implicat în relațiile
internaționale din Evul Mediu; 6p
- formularea unui punct de vedere referitor la importanța acțiunilor diplomatice ale domnilor români
în menținerea autonomiei țărilor lor și susținerea acestuia printr-un argument istoric. 4p

24
 CAPITOLUL IV:Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României
Mari (secolele XVIII-XX)
Statul român modern înainte de a deveni o realitate instituţională, a fost imaginat ca proiect politic
de generaţii întregi de gânditori sau de oameni politici.
Modernizarea în spaţiul românesc a presupus în primul rând desfiinţarea privilegiilor feudale,
desfiinţarea dependenţei ţăranilor şi împroprietărirea lor, adoptarea unor constituţii moderne dar şi
independenţa de sub suzeranitatea otomană şi unirea tuturor românilor într-un singur stat. Modernizarea a
fost iniţial concepută teoretic, în diverse proiecte, şi apoi pusă în practică prin reforme.
Reformismul boieresc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, boierii au început să
redacteze proiecte de reformă pe care le-au înaintat domnitorilor, dar mai ales marilor puteri străine:
Turciei, Austriei, Rusiei şi la începutul secolului al XIX-lea şi Franţei. Boierii reformişti au alcătuit
gruparea numită partida naţională deoarece se opunea domniilor străine, dar şi boierilor greci care
pătrunseseră în Ţările Române în număr mare în timpul domniilor fanariote.
      Cele mai importante memorii şi proiecte boiereşti din sec al XVIII-lea au fost: 
- in 1772, cu ocazia unor tratative de pace purtate la Focşani (în urma unui război ruso-turc), boierii
din Moldova si Ţara Românească elaborează un memoriu prin care se cerea revenirea la domniile
pământene şi unirea celor două ţări rom. 
- În 1791 cu ocazia tratativelor de la Șiștov boierii din Ţăra Românească elaboreaza un memoriu in
care se cerea: libertatea comerţului, desfiinţarea raialelor, revenirea la domniile pământene, autonomia și
neutaralitatea statelor românești.

ASEMĂNAREA ÎNTRE ACESTE PROIECTE: CEREAU DESFIINțAREA DOMNIILOR

FANARIOTE șI REVENIREA LA DOMNIILE PĂMNTENE

În Transilvania
- În anul 1791 este redactat Supplex Libellus Valachorum de către reprezentanţii Şcolii Ardelene,:
Petru Maior, Gheorghe Şincai,Samuil Micu, Ioan Budai Deleanu.
- Conţinut:
- desfiinţarea denumirii jignitoare de ,,toleraţi” pentru români;
- egalitate în drepturi cu celelalte naţiuni;
- utilizarea toponimiei româneşti;
- numirea în funcţii proporţională cu numărul locuitorilor etc.

        Înmânat împăratului Leopold al II-lea, acesta îl trimite Dietei de la Cluj care îl respinge sub
motivaţia că recunoaşterea acestor drepturi ar fi răsturnat ordinea constituţională a Transilvaniei.
PROIECTE DIN SECOLUL AL XIX-lea

1821. Proiectul lui Tudor Vladimirescu. 

- . Cel mai important document  elaborat în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu a fost Cererile
norodului românesc.. Principalele puncte ale acestuia erau:
- limitarea numărului boierilor greci din Divan (trebuiau să fie doar patru);
- înființarea unei oștiri permanente pe socoteala mănăstirilor.
- plata impozitelor de către categoriile scutite;
- desfiinţarea vămilor interne şi libertatea comerţului;
- numirea dregătorilor după merite personale şi desfiinţarea obiceiului cumpărării funcţiilor.

25
 Consecinţele revoluţiei
În anul 1822 sultanul a consimţit la înlăturarea domniilor fanariote şi revenirea la domnii
pământeni, atingându-se astfel principalul scop al revoluţiei.

Constituţia cărvunarilor.1822.
Proiectul de constituţie a fost redactat de  Ionică Tăutul şi înaintat domnitorului Ioniţă Sandu
Sturdza. Proiectul  cuprindea revendicări precum garantarea libertăţii persoanei, a egalităţii în  faţa legilor
sau formarea unei adunări reprezentative – Sfatul Obştesc.

ACT CU VALOARE DE CONSTITUŢIE: Regulamentele organice

În 1829 un nou război ruso-turc ( 1828-1829) s-a încheiat cu victoria Rusiei. Prin Tratatul de
pace de la Adrianopol, Rusia devenea putere protectoare a Principatelor Române.
Rusia a convins Imperiul otoman să accepte adoptarea unor legi cu valoare constituţională în
Principatele Române. Aceste prime constituţii s-au numit Regulamente organice. Regulamentul Organic
pentru Ţara Românească a intrat în vigoare în 1831, iar cel pentru Moldova în 1832. Regulamentele
organice prevedeau separaţia puterilor în stat. 

1. puterea executivă, exercitată de domnitor şi Sfatul domnesc;

2.cea legislativă, Adunarea obştească
3.cea judecătorească, de Înaltul Divan Domnesc şi instanţele de judecată
 constituirea bugetului statului;
 refacerea armatei;
 reorganizarea sistemului fiscal;
 reformarea justiţiei;
 păstrarea privilegiilor boiereşti.

Act de unire şi independenţă. Osăbitul act de numire a suveranului românilor 1838.

Partida naţională din Ţara Românească din jurul lui Ioan Câmpineanu a elaborat în anul 1838
două documente referitoare la organizarea Ţării Româneşti. Primul, intitulat Act de unire şi independenţă,
cerea înlăturarea suzeranităţii otomane şi a protecloratului ţarist; unirea principatelor într-un regat al
Daciei; alegerea unui domn ereditar.
Al doilea act, intitulat Osăbitul act de numire a suveranului românilor, era un proiect de
constituţie. Forma de guvernământ propusă era monarhia constituţională bazată pe principiul separării
puterilor în stat şi pe respectarea drepturilor şi libertăţior cetăţeneşti.

Proiectele pașoptiste:
REVOLUŢIA DE LA 1848
Revoluţia din Moldova
Pe 27 martie 1848, la hotelul „Petersburg” din Iaşi are loc adunarea revoluţionarilor care
protestează faşă de politica autoritară a domnitorului Mihail Sturdza. Se creează un Comitet condus de V.
Alecsandri care redactează programul „Petiţia Proclamaţie”. Documentul cuprindea 35 de articole şi
avea caracter moderat:
- alegerea unei noi adunări obşteşti,
- “Sfânta pazire a Regulamentului Organic”
- formarea unei gărzi civice,
- “Grabnica îmbunătăţirea a stării locuitorilor săteni”.
- Reforma şcolară
Cei mai importanţi revoluţionari moldoveni au fost: V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, Al. I. Cuza.
Domnul Mihail Sturdza, care avea o orietare pro-rusă, arestează o parte din revoluţionari, alţii
reuşind să fugă, iar mişcarea revoluţionară este înfrântă.
În luna mai 1848, revoluţionarii din Moldova, retraşi în Transilvania, elaborează programul
„Principiile noastre pentru reformarea patriei”, care prevedea:

26
 - împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire,
- unirea Moldovei şi Valahiei într-un stat independent românesc("unirea Moldovei si Valahiei intr-
un stat neatârnat românesc")
Tot in exil, dar la Cernauti, Mihail Kogalniceanu elaboreaza Dorințele partidei naționale in
Moldova, in august 1848 care se cerea:
- unirea Principatelor ( unirea considerată "cheia boltii fără de care s-ar prabuşi tot edificiul
national" ).
- emanciparea şi împroprietarirea ţăranilor clacaşi cu despagubire.
- Secularizarea averilor mănăstireşti
- Libertatea tiparului
- Instrucţie egală şi gratuită.
Revoluţia din Ţara Românească
În Ţara Românească, revoluţia a fost bine organizată de un Comitet revoluţionar şi a izbucnit pe 9
iunie 1848, a Islaz, iar pe 11 iunie la Bucureşti. La Islaz are loc o adunare la care se citeşte „Proclamaţia
de la Islaz”. Aceasta constituie programul revoluţiei, are 22 de prevederi, dintre care:
- independenţa administrativă şi legislativă,
- libertatea tiparului
- emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor prin despăgubire,
- Domn ales pe 5 ani
- Gardă naţională.
- Responsabilitate ministerială.
La Bucureşti, domnitorul Gheorghe Bibescu este de acord cu revendicările, însă protestul consului
rus la Bucureşti îl determină să abdice, iar puterea este preluată de un guvern provizoriu.
Din guvern făceau parte personalităţi revoluţionare, precum: N. Bălcescu, C. A. Rosetti, I. C.
Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell. Guvernul provizoru încearcă să pună în practică
prevederile Proclamaţiei de la Islaz.
- pentru rezolvarea problemei agrare este înfiinţată Comisia proprietăţii.
- tricolorul ca steag naţional,
- desfiinţează rangurile boiereşti.
- este înfiinţată armata naţională
Imperiul Otoman intervine pentru înăbuşirea revoluţiei, mai întâi pe cale diplomatică – guvernul
provizoriu este înlocuit cu o locotenenţă domnească, iar apoi pe cale armată, Fuad pasa ocupând
Bucureştiul. Pe 13 septembrie au loc confruntări între armatele turceşti şi un detaşament de pompieri,
condus de căpitanul Pavel Zăgănescu. Revoluţia este înfrântă.
Revoluţia din Transilvania
În Transilvania revoluţia română a intrat în conflict cu revoluţia maghiară, deoarece ultima,
animată de un naţionalism excesiv, proclama anexarea Transilvaniei la Ungaria şi refuza acordarea de
drepturi egale românilor. Aceştia protestează, iar pe 3/5 mai 1848 are loc Marea Adunare Naţională de la
Blaj organizată de Simion Bărnuţiu, George Bariţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna. Este elaborat
programul „Petiţia Naţională”, cu următoarele prevederi:
- independenţa naţiunii române şi respectarea drepturilor sale politice,
- autonomia celor două biserici româneşti,
- administraţie şi învăţământ în limba română,
- desfiinţarea iobăgiei fără nicio despăgubire.
- Gardă naţională
- Libertatea cuvântului
Dieta Transilvaniei votează anexarea Transilvaniei la Ungaria, ceea ce provoacă un conflict armat
dintre revoluţia română şi cea maghiară. Avram Iancu organizează 15 legiuni româneşti care rezistă în
munţii Apuseni . În iulie 1849, prin intermediul lui N. Bălcescu, se încearcă o reconciliere între români şi
maghiari. Împăcarea dintre români şi maghiare se produce prea târziu deoarece la 1 august 1849, la Şiria,
maghiarii capitulează în faţa armatelor ruse şi austriece.

27
 ASEMĂNAREA ÎNTRE TOATE PROIECTELE DIN SEC. XIX: DORESC MODERNIZAREA
SPEțIULUI ROMÂNESC
ASEMĂNARE ÎNTRE PRINCIPIILE NOASTRE PENTRU REFORMAREA PATRIEI”,
DORINTELE PARTIDEI NATIONALE IN MOLDOVA: CER UNIREA PRINCIPATELOR șI
REZOLVAREA PROBLEMEI AGRARE

CONSTITUIREA (REALIZAREA , FORMAREA) STATULUI ROMÂN MODERN

Unirea Principatelor Române (1859) 
a. Contextul realizării unirii

Congresul de Pace de la Paris (1856( document juridic internațional, elaborat pe fondul crizei
orientale ce cuprindea referiri la români)

În 1853-1856 are loc Războiul Crimeei dintre Rusia şi Turcia care se încheie cu înfrângerea

Rusiei. În 1856, Marile Puteri, Franţa, Anglia, Rusia, Turcia, Austria, Prusia (un stat german), Sardinia
(sau Piemont, un stat italian) s-au întrunit  la Congresul de Pace de la Paris pentru a discuta pacea dintre
ruşi şi turci.
Faţă de problema unirii atitudinea Marilor Puteri a fost diferită:
- Franţa susţinea unirea pentru a se crea un stat suficient de puternic la Dunăre ca să oprească
expansiunea rusă spre Peninsula Balcanică
- Sardinia şi Prusia care urmăreau şi ele propria unitate doreau să se creeze un precedent în acest
sens
- Rusia susţinea Franţa pentru a ieşi din izolarea diplomatică în care se găsea după războiul din
Crimeea.
- Anglia a rămas neutră.
- Austria a fost împotrivă deoarece stăpânea mai multe teritorii româneşti şi se temea ca acestea să nu
solicite unirea într-un stat naţional românesc.
- Imperiul otoman a fost împotriva unirii deoarece se temea că unirea va fi urmată de independenţă

La Congresul de Pace de la Paris (1856),  referitor la Principate, se hotăra:

- desfiinţarea protectoratului rusesc şi trecerea sub garanţia colectivă a celor şapte Mari Puteri. Se
păstra însă suzeranitatea otomană;
- Rusia ceda Principatelor trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad);
- Convocarea unor Adunări ad-hoc
- Libertate de navigaţie pe Dunăre
- Dreptul la armată naţională
Proiectul Adunărilor ad-hoc (1857).  Hotărârile Adunărilor ad-hoc au fost aproape similare atât
în Moldova cât şi în Ţara Românească: 
- unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România 
- conducerea unui prinţ dintr-o familie domnitoare europeană. El şi moştenitorii săi să fie crescuţi în
religia ţării;
- respectarea autonomiei ţării şi trecerea sub garanţia colectivă a celor şapte
Convenţia de la Paris (1858) (ACT CU VALOARE DE CONSTITUȚIE). ( document juridic
internațional, elaborat pe fondul crizeiorientale ce cuprindea referiri la români)

În 1858 Marile puteri s-au reunit la Paris pentru a discuta propunerile românilor. Datorită
neînţelegerilor dintre ele, hotărăsc o unire trunchiată a românilor. Ele adoptă un act numit Convenţia
de la Paris care are rol de constituţie pentru Principate. Aceasta prevedea: 
-  unirea Principatelor într-un stat, numit Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, dar în fiecare
principat să se aleagă câte un domn şi câte o Adunare
- singurele instituţii comune sunt: Comisia centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi) şi
Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie (cea mai înaltă instituţie judecătorească)

28
 - era prevăzut principiul separării puterilor în stat.: puterea legislativă – domn, Adunare, Comisia
Centrală, puterea executivă - domn şi guvern, şi puterea judecătorească: Înalta Curte de Justiție și de
Casație.
- Domnul era ales pe viaţă de către Adunare; Adunarea era aleasă pe 7 ani prin vot cenzitar.
- Se prevedeau drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi desfiinţarea privilegiilor.

b. Realizarea unirii
 Românii au reuşit realizarea unirii, profitând de faptul că în Convenţia de la Paris nu se specifica
niciunde că aceeaşi persoană nu are voie să ocupe funcţia de domnitor în ambele principate.
- - La 5 ianuarie 1859, Al. I. Cuza este ales domn în Moldova de către Adunare.
- - La 24 ianuarie 1859, Cuza este ales domn şi în Ţara Românească (cu unanimitate de voturi).

Acțiuni externe care au favorizat constituirea statului modern român: Congresul de

pace de la Paris, Convenția de la Paris.
Acțiuni interne care au favorizat constituirea statului modern român: adunările
ad/hoc, dubla alegere a lui Cuza

CONSOLIDAREA ( DEZVOLTAREA; MODERNIZAREA) STATULUI MODERN

ROMAN.

A:Domnia lui Al. I. Cuza( 1859-1866)

Domnia lui Cuza se împarte în:
- - perioada 1859-1861 principalele obiective ale lui Cuza fiind recunoaşterea internaţională a unirii
şi realizarea unirii depline.
Astfel - în martie 1859 are loc o nouă Conferinţă la Paris unde cinci dintre Marile Puteri recunosc
dubla alegere a lui Cuza. Ulterior Austria şi Turcia, care refuzaseră iniţial, vor recunoaşte şi ele acest act
politic.
- - În 1860 Cuza hotărăşte unificarea Adunărilor şi guvernelor, deci realizarea unei unirii depline.
- - În 1861, la Conferinţa de la Constantinopol, Marile Puteri recunosc unirea deplină doar pe
timpul domniei lui Cuza.
- - În ianuarie 1862 este alcătuit primul guvern unic, condus de conservatorul Barbu Catargiu.
Adunările se reunesc la Bucureşti, care devine capitala ţării.
Periada domniei constituţionale 1861-1864
Cel mai important guvern a fost cel liberal moderat condus de Mihail Kogălniceanu (1863-1865),
în timpul căruia s-au realizat marile reforme. 
- legea secularizării averilor mănăstireşti (1863): trecerea în proprietatea statului a averilor
mănăstirilor ( aproximativ 25% din suprafața agricolă a țării)
Perioada domniei autoritare 1864-1866
La 13 martie 1864 a început dezbaterea chestiunii rurale. Adunarea, dominată de marii propritari
funciari, a dat vot de neîncredere guvernului Kogălniceanu. Cuza a preferat să menţină guvernul şi să
dizolve forul legislativ. Asfel în 1864 Cuza a dat o lovitura de stat pe 2 mai prin care a dizolvat
Adunarea. El a supus votului popular o nouă constituţie şi o lege electorală.
Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris ( ACT CU VALOARE DE CONSTITUȚIE)
prevedea puteri foarte mari în stat ale domnitorului, atât executive cât şi legislative:
- domnul singur avea iniţiativă legislativă
- Consiliul de Stat, a elaborează legile;
- Adunarea era împărţită în două camere: Adunarea Deputaţilor, alcătuită din membrii aleşi prin vot
cenzitar, şi Senatul( CorpulPonderator) alcătuit din membrii de drept şi membrii numiţi de domn (ultimii
erau majoritari).
- Se menține principiul separării puterilor în stat
reforma agrară (1864): împroprietărirea ţăranilor cu loturi de pământ în funcţie de numărul de
vite pe care îl deţineau; tăranii sunt împroprietăriţi în trei categori: fruntaşi, mijlocaşi , pălmaşi; era

29
desfiinţată claca, ţăranii plăteau despăgubiri boierilor timp de 15 ani; timp de 30 de ani nu aveau voie să-l
vândă. Se puteau expropria maxim 2/3 din suprafaţa unei moşii.
După reformă ţăranii au ajuns să deţină 30% din teritoriul ţării, restul de 70% fiind deţinut de
moşierime sau de stat. Reforma agrară de la 1864 a avut și numeroase neajunsuri, care au dus la
răscoalele țărănești de mai târziu. Pământurile acordate au fost insuficiente necesităților reale ale
familiilor rurale.
legea instrucţiunii publice (1864): învăţământul primar devenea gratuit şi obligatoriu; liceul avea
7 clase ; se prevedea pregătirea pedagogică a cadrelor didactice.
- înfiinţarea Universităţilor din Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864).
- adoptarea Codului civil şi a Codului penal (1865).
B: Instaurarea monarhiei constituţionale
Pe 11 feb. 1866 Cuza este silit să abdice în urma unei lovituri de stat organizată de adversarii
domnului, grupaţi în „ monstruoasa coaliţie” o alianţă a conservatorilor şi liberalilor radicali). După
înlăturarea lui Cuza, puterea a fost preluată de o Locotenenţă domnească alcătuită din trei persoane. După
abdicarea lui Cuza tronul României a fost oferit lui Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, Leopold al
II-lea, care l-a refuzat. În aceste condiţii atenţia oamenilor politici români s-a îndreptat asupra lui Carol de
Hohenzolern, care pe 10 mai 1866 a depus jurământul ca principe al României.
Prin aducerea principelui străin, oamenii politici români îşi propuneau menţinerea stabilităţii
interne şi a unităţii naţionale şi ulterior cucerirea independenţei de stat. Se considera că doar un
conducător provenit dintr-o dinastie europeană ar fi avut ajutoarele diplomatice pt. a obţine independenţa.
Ideea aducerii principelui străin era de altfel o cerinţă formulată în programul de unire al Adunărilor ad-
hoc de la 1857 şi văzută ca mijloc de a pune capăt luptelor interne pt. domnie şi amestecului puterilor
vecine.
În a doua jum. a sec. al XIX –lea s-au înfiinţat pricipalele formaţiuni politice:
Partidul Naţional Liberal, fondat în 1875, reprezenta interesele burgheziei mici şi ale
proprietarilor industriali. În plan economic liberalii erau adepţii devizei „ prin noi înşine”, încurajând
capitalul autohton şi protejând piaţa naţională.
Partidul Conservator a fost fondat în 1880 şi reprezent interesele marilor proprietari funciari.
Adepţii devizei „paşilor mărunţi”, conservatorii militau pentru menţinerea tradiţiilor şi în special a marii
proprietăţi funciare.
Junimiştii erau adepţii formei fără fond, al cărei principal teoretician a fost Titu Maiorescu.
În 1895 principele Carol introduce rotativa guvernamentală ce consta în alternarea la guvernare
a P.N.L. şi a Partidului Conservator.

30
 Statul român modern. Cerințe:
1. Menţionaţi contextual istoric în care a fost adoptată prima Constituţie românească şi precizaţi
anul adoptării acesteia.
2. Prezentaţi două acte cu valoare constituţională adopatate în sec XIX.
3. Menţionaţi o asemănare între două acte cu valoare constituţională adopatate în sec XIX.
4. Prezentaţi două proiecte din prima jumătate a sec XIX.
5. Menţionaţi o asemănare între două proiecte din prima jumătate a sec XIX.
6. Prezentaţi o acţiune de modernizare a spaţiului românesc în sec XVIII.
7. Menţionarea evenimentului internaţional care a creat premisele constituirii statului român
modern.
8. Prezentaţi proiectele politice care au vizat formarea statului modern român.
9. Prezentaţi două măsuri legislative adoptate în timpul domniei lui Cuza.
.
10. Menţionaţi o mare putere din Europa sec 19 suştinătoare a cauzei naţionale româneşti.
11. Prezentaţi un fapt istoric care demonstrează că problema rom. devine problemă europeană în
sec 19.
12. Prezentarea a două fapte istorice care contribiue la consolidarea statului modern român.
13. Prezentaţi două caracteristici ale unei instituţii centrale din sec 18.
14. Menţionaţi o personalitate istorică care a contribuit la consolidarea statului modern român.
15. Prezentaţi două reforme adoptate în epoca fanariotă.
16. Menţionaţi două reforme în domeniul social din rogramele revoluţiei de la 1848.
17. Prezentaţi o acţiune prin care românii au înfăptuit una dintre ideile promovate în proiecte
elaborate anterior.
18. Prezentaţi un fapt istoric extern care a favorizat realizarea statului modern român.
19. Prezentaţi un fapt istoric intern care a favorizat realizarea statului modern român.
20. Menţionaţi două acţiuni desfăşurate de români pt modernizare statală.
21. Prezentaţi două documente juridice internaţionale ce conţin prevederi referitoare la spaţiul
românesc.
22. Prezentaţi un fapt istoric care susţine afirmaţia conform căreia criza Imp Otoman determină
modificări ale situaţiei interne a Principatelor, la incep sec 18.
23. Prezentaţi o acţiune de politică internă care contribuie la dezvoltarea statului modern.
24. Menţionaţi o caracteristică a proiectelor elaborate în spaţiul rom in prima jum a sec 19

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român modern, având în vedere:
- - precizarea unui act cu valoare constitutionala , elaborat în secolul al XIX-lea;
- - prezentarea unui proiect politic din secolul al XIX-lea, care a contribuit la formarea statului
- român modern;
- - menționarea a două acțiuni de politică internă desfășurate în statul român modern în a doua
- jumătate a secolului al XIX-lea și a câte unei caracteristici a fiecăreia dintre aceste acțiuni;
- - formularea unui punct de vedere referitor la evoluția statului român în primul deceniu
de la constituirea sa şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Varianta 1
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre proiecte de realizare a statului român
modern, având în vedere:
- - precizarea unui secol în care românii elaborează proiecte de realizare a statului român modern;
- - menţionarea a două proiecte de realizare a statului român modern şi a două prevederi
asemănătoare înscrise în acestea;
- - prezentarea unei acţiuni prin care se constituie sau se consolidează statul român modern;

31
 - - formularea unui punct de vedere cu privire la rolul statului român modern în istoria românilor şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Varianta 2
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre realizarea statului român modern în secolul
al XIX-lea, având în vedere:
- - menţionarea a două evenimente politice internaţionale care favorizează realizarea statului român
modern;
- - prezentarea unei acţiuni realizate de români pentru constituirea statului român modern şi
menţionarea a două acţiuni, pe plan intern, prin care se consolidează statul creat;
- - precizarea unui eveniment internaţional în care se afirmă statul român modern, în secolul al XIX-
lea;
- - formularea unui punct de vedere cu privire la rolul statului român modern în istoria românilor şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Varianta 3
Elaboraţi, în aproximativ, două pagini, un eseu despre proiectele politice româneşti din epoca
modernă, având în vedere:
- - precizarea unui secol în care au fost elaborate proiecte politice în spaţiul românesc;
- - menţionarea a două proiecte politice elaborate în spaţiul românesc şi prezentarea unui fapt istoric,
care reflectă aplicarea, în plan intern, a uneia dintre ideile promovate de proiectele politice din epocă;
- - menţionarea a două acţiuni desfăşurate de România, pe plan extern, în epoca modernă;
- - formularea unui punct de vedere referitor la importanţa proiectelor politice în evoluţia statului
român în epoca modernă şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
 
1. Menţionaţi principalele proiecte de reformă din sec -XIX şi prezentaţi trei prevederi ale
fiecăruia. 
2. Prezentaţi principalele acţiuni politice (fapte istorice) din sec XIX care au dus la realizarea
statului român modern.
3. Prezentaţi câte două-trei prevederi ale documentelor juridice internaţionale care au contribuit la
modernizarea în spaţiul românesc.
5.Menţionaţi  o  caracteristică a  proiectelor  politice  referitoare  la  statul român 
modern, elaborate în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
6.Precizarea unui proiect politic elaborat de români în prima jumătate a secolului al XIX-lea, care
contribuie la constituirea statului modern;

32
 CAPITOLUL V:România și concertul european; de la criza orientală la marile alianțe ale
secolului XX

Implicarea României în criza orientală în a doua jumătate a sec al XIX-lea. Implicarea

României în relațiile internaționale din a doua jumătate a sec al XIX-lea.
Cucerirea independenţei de stat (1877-1878)

Independenţa trebuia obţinută deoarece suzeranitatea otomană era o frână în calea dezvoltării
economiei, România nu putea duce o politică externă proprie, neputând încheia tratate sau alianţe cu alte
state, iar tributul plătit anual de ţara noastră imperiului otoman putea fi folosit pentru dezvoltarea ţării.
REDESCHIDEREA PROBLEMEI ORIENTALE
In 1875-1876 au loc mişcări antiotomane din Bosnia şi Herţegovina şi Bulgaria. Sub pretextul
asigurării protecţiei fraţilor ortodocşi din Balcani, Rusia dorea sa-şi extindă influenţa în Balcani.
Pe 11 dec. 1876 este adoptată o nouă Constituţie otomană prin care România era numită provincie
privilegiată a Imperiului Otoman.
Conventia româno-rusă
Pe 4 aprilie 1877 este semnata la Bucureşti o Convenţie romăno- rusă care prevedea:
- România îngăduia trecerea trupelor ruse.
- Rusia trebuia să respecte integritatea teritorială a României
- Cheltuielile legate de deplasarea trupelor ruse urma sa fie suportată de Rusia
- Traseul trupelor ruse ocolea Bucureştiul
La 12 aprilie 1877 Rusia declară război Imperiului Otoman, iar trupele ruse trec Prutul. În aceste
condiţii Turcia bombardează localităţile romîneşti de pe malul Dunării: Brăila, Calafat, Bechet, Islaz,
Corabia şi Giurgiu.În replică armata română răspunde bombardând Vidinul. Se ajunge astfel la o stare de
război nedeclarat între România şi Turcia.
În aceste condiţii la 9 mai 1877 Camera deputaţilor a votat moţiunea prin care se declara
independenţa. A doua zi pe 10 mai, cu ocazia aniversării urcării lui pe tron, principele Carol a proclamat
independenţa.
Participarea Romaniei la razboi
Propunerea primului inistru I. C. Brătianu, privind cooperarea militară dintre armata română şi
cea rusă a fost respinsă de către diplomaţii ruşi.
Imposibilitatea cuceririi Plevnei, oraş fortificat de Osman Paşa l-a determinat pe Marele Duce
Nicolae, să solicite prin două telegrame trimise principelui Carol, sprijinul armatei române.
- La Plevna forţele româno-ruse au fost puse sub comanda lui Carol I, asistat de generalul Zotov şi
Al. Cernat; (armata română: 38.000 oameni şi 108 tunuri);
- la 30 august a avut loc asaltul asupra Plevnei; din 14 redute au fost cucerite doar trei, Griviţa I
fiind singura păstrată de unităţile române.
- la 28 noiembrie 1877, înfrânt, Osman-paşa s-a predat colonelului Mihai Cerchez
- armata română acţionează în nord-vestul Peninsulei Balcanice în zona Vidin, iar ruşii ajung
aproape de Constantinopol:
- ianuarie 1878 Vidinul era încercuit; semnarea armistiţiului a găsit aici armata română;

CONGRESUL DE PACE DE LA SAN STEFANO ( document juridic internațional, elaborat pe

fondul crizei orientale ce cuprindea referiri la români)
La tratativele de la San Stefano (februarie 1878), colonelul Eraclie Arion, reprezentantul
României, nu a fost acceptat la discuţii. Rusia trata direct cu Poarta.
     Tratatul de la San Stefano a fost finalizat la 19 februarie / 3 martie 1878 şi confirma creşterea
influenţei ruseşti în Balcani:
•  în Bulgaria, staţionau trupe ruseşti ce menţineau prin România, legătura cu ţara;
           •  se recunoştea independenţa Serbiei şi României;
•  Turcia ceda Rusiei Dobrogea,Delta Dunării și Insula Șerpilor, pe care aceasta o schimba cu
sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail);

33
 CONGRESUL DE PACE DE LA BERLIN iulie 1878( document juridic internațional, elaborat
pe fondul crizei orientale ce cuprindea referiri la români)
După Congresul de la San Stefano, puterea Rusiei în zonă a crescut foarte mult, lucru care le-a
nemultumit pe Anglia si Austro-Ungaria care au anulat hotărârile Congresului de la San Stefano și au
organizat un nou Congres la Berlin
             •  independenţa României era condiţionată de modificarea art. 7 din Constituţia din 1866 ,
articol prin care cetățenia română era acordată doar creștinilor, de rezolvarea urmărilor afacerii
Strousberg, ce dăduse faliment şi de acceptarea schimbului de teritorii facut la San Stefano, adică cedam
Rusiei sudul Basarabiei, dar primeam Dobrogea,Delta Dunării și Insula Șerpilor.

Independenţa României a fost recunoscutâ imediat de Rusia, Imp Otoman, Serbia şi Austro-
Ungaria şi abia în 1880 de către Franţa, Anglia şi Germania.
Importanţa independenţei( consecințe ale implicării României în criza orientală)
-România putea să desfăşoare o politică externă proprie
- România se dezvoltă economic
-în 1880 se crează Banca Națională
-prestigiul internaţional al ţării creşte, în 1881 România fiind ridicată la rangul de regat
- în anul 1883 România aderă, pe fondul răcirii relațiilor cu Rusia și pentru a evita izolarea
diplomatică, la Puterile Centrale ( o grupare de state din care făceau parte :Germania, Austro-Ungaria,
Italia). Alianța a fost una secretă, de ea având cunoștință doar regele și câțiva oameni politici.

România se implică în relațiile internaționale în a doua jumătate a sec al

XIX-lea prin:-semnarea convenției româno-ruse din 4 aprilie 1877
-participarea la războiul ruso-turc dintre 1877-1878
-aderarea la Puterile Centrale în 1883.

Implicarea României în relațiile internaționale din prima jumătate a sec XX. Implicarea
României în criza orientală.
- În 1912 şi 1913 se desfăşoară războaiele balcanice; Faţă de primul război România se declară
neutră, insă participă la cel de-al doilea (1913) alături de Serbia, Muntenegru, Grecia împotriva
Bulgariei; pacea e încheiată la București, după ce Bulgaria capitulează – prin această pace, România
obţine sudul Dobrogei -Cadrilaterul
- prin participarea la al doilea război balcanic, România se afla din nou pe poziții opuse Austro-
Ungariei, care susținea Bulgaria; Nicolae Iorga afirma referitor la participarea României la cel de-al
doilea război balcanic: « românii au luptat la sud de Dunăre cu gândul la Ardeal ». După participarea
României la cel de-al doilea război balcanic poziția Romniei în zonă se consolidează, fiind percepută ca
un factor de stabilitate în Balcani.

Romnia se implică în criza orientală prin: -semnarea convenției româno-

ruse din 4 aprilie 1877
-participarea la războiul ruso-turc dintre 1877-1878
-participarea la cel de al doilea război balcanic

34
 Implicarea României în relațiile internaționale din prima jumătate a sec XX. Implicarea
României în relațiile internaționale alături de o mare alianță.

România şi Primul Război Mondial

perioada neutralității (1914-1916)

Poziţia României faţă de război a fost stabilită în Consiliul de Coroană de la Sinaia din 21 iulie /
3 august 1914 :
● regele Carol I cere ca România să intre în război alături de Puterile Centrale, invocând tratatul
din 1883; e susținut doar de P. P. Carp ; toți ceilalți oameni politici prezenți, inclusiv primul ministru Ion
I. C. Brătianu, resping propunerea şi se hotărăște ca România să adopte o poziție de neutralitate .
În 1914 regele Carol a murit iar la conducerea ţării a venit regele Ferdinand(1914-1927)
În perioada neutralităţii 1914 -1916 au fost purtate tratative cu ambele tabere pt ca intrarea ţării
în război să se facă într-un moment favorabil.
În 1916, la presiunile Antantei care îi cere României să intre în război "acum ori niciodată!"
guvernul României semnează cu Antanta o convenție politică și o convenție militară (4/17 august 1916):
Convenția politică:
 Antanta garanta integritatea teritorială a României
 Antanta recunoaștea drepturile României asupra Transilvaniei, Banatului și Bucovinei,
teritoriilor locuite de români din Austro-Ungaria 
 România urma să aibă drepturi egale cu statele aliate la conferința de pace

Convenția militară:
 România se obliga să mobilizeze armata și să atace Austro-Ungaria cel mai târziu în
15/28 august
 Antanta se obliga să dechidă fronturi secundare în nord, în Galiția (Rusia), și în sud, în
zona Salonicului
 Rusia trebuia să trimită trupe în Dobrogea pentru a coopera cu armata română
împotriva Bulgariei
 Antanta urma să furnizeze României armament și muniție (300 tone pe zi)

Participarea României la Primul Război Mondial (1916-1918)

- armata română declară război Austro-Ungariei și atacă în noaptea de 14/27 august în

Transilvania; armata română eliberează Brașovul, Făgăraș, Miercurea Ciuc etc
. armatele germane și bulgare atacă însă pe frontul de sud, unde armata română pierde bătălia de la
Turtucaia (august) .
în Transilvania are loc o controfensiva germano-austro-ungară – si au loc lupte grele pe pe văile
Jiului și Oltului, dar și în Dobrogea
-armata română încearcă sa salveze capitala în bătălia de la Neajlov-Argeș, dar eșuează ; la 23
noiembrie/ 6 decembrie, armatele inamice intră în București; România pierde 2/3 din teritoriu:
In cursul anului 1917 este reorganizată armata, cu ajutorul unei misiuni militare franceze
(condusă de generalul Henri Berthelot) , iar pentru a-i motiva pe soldaţii români regele Ferdinand I (1914-
1927) promite înfăpturea reformelor agrară și electorală.
 
- campania din vara lui 1917 include trei mari bătălii – Mărăști , Mărășești, Oituz ; din păcate,
victoriile obținute în bătălii nu pot fi fructificate din cauza revoluției bolșevice din Rusia
- în aceste condițiile in care Rusia incheie pace separată cu Puterile Centrale, România este
nevoită să iasă din război, iar pe 24 aprilie este semnata pacea de la București (semnată de noul prim
ministru, Alexandru Marghiloman ; pacea nu e ratificată de rege):
 Bulgaria anexează Dobrogea; România mai are ieșire la mare doar printr-un drum
comercial până la Constanța
 Austro-Ungaria anexează o parte din crestele Carpaților (5600 km.p.)
 se impune un monopol german asupra economiei românești (petrol, grâne, lemn)
35
  armata română e demobilizată
- la 24 octombrie/6 noiembrie 1918, noul guvern român, condus de generalul Constantin Coandă,
decide reintrarea României în război; la 11 noiembrie 1918, Germania capitulează ; astfel, sfărșitul
războiului mondial găsește România în tabăra învingătoare.
Consecința implicării României în primul război mondial este REALIZAREA ROMÂNIEI
MARI

Formarea statului naţional unitar

Unirea din 1918

REALIZAREA ROMÂNIEI MARI

Unirea din 1918 a fost favorizată de mai mulţi factori:

- recunoaşterea pe plan internaţional a dreptului popoarelor la autodeterminare ( dreptul
popoarelor de a-şi decide singure soarta)
-prăbuşirea imperiului Rus în 1917 şi destramarea Imperiului Austro-Ungar
- victoria Antantei
Basarabia ( 27 martie – Sfatul Țării)
In octombrie 1917 se desfașoară la Chișinau "Congresul ostașilor moldoveni" care a proclamat
"autonomia teritorială și politică a Basarabiei și a decis constituirea unui organ reprezentativ al Basa-
rabiei numit Sfatul Țării, avându-l ca președinte pe Ion Inculet . Puterea executivă era exercitată de Con-
siliul Directorilor. Pe 2 decembrie 1917, este proclamată Republica Democratică Moldovenească .
Unirea cu Romania. In lunile urmatoare, situația Basarabiei se agraveaza. Destramarea armatei
ruse și tulburările produse de aceasta, au determinat Consiliul Directorilor să ceară guvernului roman să
trimită trupe în Basarabia. . Acestea au restabilit ordinea .In consecința, la 13 ianuarie 1918, guvernul
Rusiei Sovietice a intrerupt relatiile diplomatice cu Romania si i-a sechestrat tezaurul, care fusese trans-
portat la Petrograd inainte de ocuparea Bucurestiului.
In noile condiții, Sfatul Țării a hotarat independenta Republicii Democratice Moldovenești (24
ianuarie 1918). Pe 27 martie 1918. Sfatul Țării a hotarat cu majoritate de voturi unirea Basarabiei cu
Romania..
Bucovina( 15 noiembrie- Congresul General al Bucovinei)
Asupra provinciei ridica pretenții Ucraina.
Ca raspuns la Manifestul adresat de imparatul Carol I (3 octombrie 1918) privind organizarea
federalista a Austro-Ungariei, deputații romani din Parlamentul din Viena înființat Consiliul National
Roman.
În octombrie 1918, un grup de intelectuali de la Universitatea din Cernăuți, condus de profesorul
Sextil Puscariu, a scos ziarul "Glasul Bucovinei", care a susţinut lupta pentru unire.
La initiativa lui Sextil Puscariu, la 14 octombrie 1918 s-a convocat o adunare nationala la
Cernăuți, care s-a proclamat Adunare Constituantă. Aceasta a hotarat "unirea Bucovinei integrale" cu
celelalte provincii romanesti din imperiu intr-un stat national independent. Tot atunci s-a format Consiliul
National, ca organism reprezentativ, si un Birou Executiv, condus de Iancu Flondor.
Pe 15 noiembrie 1918 a fost convocat Congresului General al Bucovinei care a votat in
unanimitate unirea neconditionata a Bucovinei cu Romania.

Transilvania( 1 decembrie –Marea Adunare Națională de la Alba Iulia)

In Transilvania, in septembrie 1918 și-au reluat activitatea cele două partide românești: Partidul
National Roman (P.N.R.) si Partidul Social-Democrat (P.S.D.). Romanii au anuntat oficial hotararea de
autodeterminare prin Declaratia de la Oradea din 29 septembrie 1918. Declaratia a fost citita de către
deputatul Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentului Ungariei. Aceasta declaratie a capatat valoarea unei
proclamatii de independenta.
IPe 30 octombrie 1918, se constituia, lConsiliul National Roman Central (C.N.R.C.), alcătuit din
cate șase membrii din fiecare partid (P.N.R. si P.S.D.

36
 In noiembrie, în întreaga Transilvanie s-au format, dupa modelul C.N.R.C., consilii și gărzi
naționale locale care au preluat controlul politic si administrativ în întreaga Transilvanie. In acest
context, s-au desfasurat la Arad in 13-14 noiembrie 1918 tratativele cu reprezentantii guvernului ungar,
conduse, din partea romana, de Iuliu Maniu. Tratativele au eșuat deoarece guvernul maghiar a oferit
romanilor doar autonomia administrativa a Transilvaniei.
b) Unirea cu Romania.. C.N.R.C. a decis, convocarea unei mari adunari care sa dea expresie
vointei romanilor transilvaneni pentru 18 noiembrie 1918./ 1 decembrie. Manifestarea a avut un caracter
plebiscitar. La Adunarea Națională de la Alba-Iulia, au participat peste 100.000 de oameni si 1.228
delegati alesi. Adunarea, deschisa de Gheorghe Pop de Basesti, a decis in unanimitate unirea
Transilvaniei cu România.. In Rezolutia unirii, careia i-a dat citire Vasile Goldis, se cereau :
- votul universal
-reforma agrară radicală
-libertatea religioasă
-libertatea şi egalitatea tuturor naţionalităţilor din statul român
Până la unirea deplină cu România erau alese organele reprezentative de conducere Consiliul
Dirigent cu rol de guvern şi Marele Sfat Naţional cu rol legislativ

37
 CAPITOLUL VI
Constituţiile României

Constituţia este legea fundamentală a unui stat, în care sunt prevăzute principiile de bază ale
conducerii statului, atribuţiile instituţiilor fundamentale ale statului şi drepturile, libertăţile şi
obligaţiile cetăţenilor.
Acte cu valoare constituţională:Regulamentele Organice, Convenţia de la Paris (1858)
Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris
ACTE CU VALOARE DE CONSTITUŢIE:
Regulamentele organice
În 1829 un nou război ruso-turc s-a încheiat cu victoria Rusiei. Prin Tratatul de pace de la
Adrianopol, Rusia devenea putere protectoare a Principatelor Române.
Rusia a convins Imperiul otoman să accepte adoptarea unor legi cu valoare constituţională în
Principatele Române. Aceste prime constituţii s-au numit Regulamente organice. Regulamentul Organic
pentru Ţara Românească a intrat în vigoare în 1831, iar cel pentru Moldova în 1832. Regulamentele
organice prevedeau separaţia puterilor în stat. 

1. puterea executivă, exercitată de domnitor şi Sfatul domnesc;

2.cea legislativă, Adunarea obştească
3.cea judecătorească, de Înaltul Divan Domnesc şi instanţele de judecată
 constituirea bugetului statului;
 refacerea armatei;
 reorganizarea sistemului fiscal;
 reformarea justiţiei;
 păstrarea privilegiilor boiereşti.
Revoluţia din Ţara Românească
În Ţara Românească, revoluţia a fost bine organizată de un Comitet revoluţionar şi a izbucnit pe 9
iunie 1848, iai pe 11 iunie la Bucureşti. La Islaz are loc o adunare la care se citeşte „Proclamaţia de la
Islaz”. Aceasta constituie programul revoluţiei, are 22 de prevederi, dintre care:
- independenţa administrativă şi legislativă,
- libertatea tiparului
- emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor prin despăgubire,
- Domn ales pe 5 ani
- Gardă naţională.
- Responsabilitate ministerială.
-
Convenţia de la Paris (1858) (ACT CU VALOARE DE CONSTITUȚIE). ( document juridic
internațional, elaborat pe fondul crizeiorientale ce cuprindea referiri la români)

În 1858 Marile puteri s-au reunit la Paris pentru a discuta propunerile românilor. Datorită
neînţelegerilor dintre ele, hotărăsc o unire trunchiată a românilor. Ele adoptă un act numit Convenţia
de la Paris care are rol de constituţie pentru Principate. Aceasta prevedea: 
-  unirea Principatelor într-un stat, numit Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, dar în fiecare
principat să se aleagă câte un domn şi câte o Adunare
- singurele instituţii comune sunt: Comisia centrală de la Focşani (care elabora proiectele de legi) şi
Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie (cea mai înaltă instituţie judecătorească)

38
 - era prevăzut principiul separării puterilor în stat.: puterea legislativă – domn, Adunare, Comisia
Centrală, puterea executivă - domn şi guvern, şi puterea judecătorească: Înalta Curte de Justiție și de
Casație.
- Domnul era ales pe viaţă de către Adunare; Adunarea era aleasă pe 7 ani prin vot cenzitar.
- Se prevedeau drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi desfiinţarea privilegiilor.

Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris ( ACT CU VALOARE DE CONSTITUȚIE) prevedea

puteri foarte mari în stat ale domnitorului, atât executive cât şi legislative:
- domnul singur avea iniţiativă legislativă
- Consiliul de Stat, a elaborează legile;
- Adunarea era împărţită în două camere: Adunarea Deputaţilor, alcătuită din membrii aleşi prin vot
cenzitar, şi Senatul( CorpulPonderator) alcătuit din membrii de drept şi membrii numiţi de domn (ultimii
erau majoritari).
- Se menține principiul separării puterilor în stat

Constituţia din 1866 Constituţia din 1923 Constituţia din 1991

Contextul şi cauzele
elaborării constituţiei:
Constituţia a fost
adoptată în contextual venirii pe
tronul României a dinastiei
străine, după înlăturarea lui Cuza
pe 11 feb. 1866. În 1866 este
adus în România ca domn Carol
I, un prinţ din familia nobiliară
germană Hohenzollern-
Sigmaringen.
O altă cauyă a adoptării
constituției este nevoia de
modernizare a statului roman
modern
Constituţia din 1866 a avut drept
model Constituţia belgiană din
1831, considerată una dintre cele
mai moderne din Europa acelei
perioade.
Principiile de bază ale
constituţiei din 1866 au fost
următoarele:
Suveranitate naţională
separaţia puterilor în stat
(legislativă, executivă,
judecătorească)
forma de
guvernământ:monarhie
ereditară şi constituţională:
România este condusă de
moştenitori din casa de
Hohenzollern-Sigmaringen.
Aceştia trebuiau crescuţi în
religia ortodoxă.
    Contextul şi cauzele Contextul şi cauzele
elaborării constituţiei: elaborării constituţiei:
Eseste elaborata datorită Prăbuşirea regimului
schimbărilorr comunist în România , revenirea
politice, economico- la un regim democratic după
sociale,entice (problema 1989 a impus necesitatea
minoritatilor,apar noi confesiuni elaborării unei noi constituţii,
care anterior nu erau evidente care să înscrie principiile
pentru Romania) şi institutionale democratice.
produse de Marea Unire din Noul act fundamental a
1918. fost adoptat de Parlament şi
 O altă cauză a aprobat prin referendum popular
fost necesitatea respectării pe 8 decembrie 1991.
tratatelor internaţionale adoptate Principii de bază ale
în Conferinţa de la Paris (1919- constituţiei din 1991
1920); de ex se cerea Constituţia cuprinde
respectarea drepturilor principiile fundamentale,
minorităţilor specifice unui regim democratic:
  separaţia
      Constitutia adoptata puterilor în stat,
la 27 martie 1923 mentine  Sunt prevăzute
principiile generale ale drepturi şi libertăţi cetăţeneşti.
Constitutiei din 1866.  Forma de
guvernare a statului este
Principiile de bază ale republica
constituţiei din 1923 au fost Puterile statului:
următoarele: Puterea legislativă este
 suveranitatea deţinută de Parlament, alcătuit
poporului din Camera Deputaţilor şi Senat.
 separaţia Parlamentul este ales pentru o
puterilor în stat (legislativă, perioadă de patru ani şi are ca
executivă, judecătorească), principale atribuţii adoptarea
 monarhie legilor şi a bugetului.
ereditară şi constituţională Puterea executivă este
 drepturi și reprezentată de Guvern şi

39
 drepturi si libertăţilor
cetăţeneşti
Puterile statului:
Putere legislativă era deţinută
de Parlament şi domnitor.
 Parlamentul era
alcătuită din Adunarea
Deputaţilor şi Senat. Membrii
celor două camere erau aleşi prin
vot cenzitar; Atribuţiile
Parlamentului erau următoarele:
elaborarea proiectelor de legi,
votarea legilor, adoptarea
bugetului ţării
 Atribuţiile
legislative ale domnului erau:
dreptul de veto asupra legilor
(domnul putea respinge o lege,
pe care apoi o trimitea
Parlamentului spre reanalizare),
propunerea unor proiecte de legi
spre votul Parlamentului.
Puterea executivă era
deţinută de Guvern şi domn.
 Atribuţiile
Guvernului erau de a pune în
aplicare legile şi de a elabora
proiecte de legi. Atribuţiile
executive ale domn erau
următoarele: numea şi revoca
miniştrii, numea şi confirmă în
funcţii publice, putea dizolva
Parlamentul, conducea armata,
bătea monedă,acorda graţiere.
Puterea judecătorească
se exercita prin Curţi de Judecată
şi Tribunale. Cea mai înaltă
instanţă era Curtea de Justiţie şi
Casaţie.
Drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti erau:
 libertatea
persoanei, libertatea întrunirilor,
libertatea asocierilor libertate
conştiinţei libertatea presei
(dreptul de a publica propriile
idei);
 inviolabilitatea
domiciliului, libertatea
învăţământului; învăţământul
primar era gratuit şi obligatoriu.
 articolul 7 acorda
cetăţenie română doar creştinilor
 proprietatea
libertăți cetățenești Preşedintele României.
România devenea stat Guvernul urmăreşte
naţional, unitar şi indivizibil. punerea în aplicare a legilor.
Preşedintele României
Puterile statului: este ales prin vot universal pe o
Putere legislativă era deţinută perioadă de 4 ani (la revizuirea
de Parlament şi rege. constituţiei, în 2003, s-a ridicat
Parlamentul era alcătuit mandatul la 5 ani). Aceeaşi
din Adunarea Deputaţilor şi persoană are voie să obţină
Senat. Membrii celor două maxim două mandate.
camere erau aleşi prin vot Preşedintele are
universa, acordat bărbaţilor cu următoarele atribuţii:
vârsta de peste 21 de ani, desemnează primul-ministru,
excepție făcând magistrații și este comandant suprem al
militarii de carieră. armatei, conferă decoraţii,
minorităţile sunt acordă graţiere, încheie tratate
reprezentate de drept în internaţionale pe care le propune
Parlament; aprobării Parlamentului, emite
Atribuţiile decrete.
Parlamentului erau următoarele: Puterea judecătorească.
elaborarea proiectelor de legi, Cea mai înaltă instituţie
votarea legilor, adoptarea judecătorească este Curtea
bugetului ţării Supremă de Justiţie.
 Atribuţiile noua lege a creat
Guvernului erau de a pune în institutii noi precum Curtea
aplicare legile şi de a elabora Constitutionala, care vegheaza
proiecte de legi. asupra constitutionalitatii
 Atribuţiile legilor, si Avocatul poporului,
executive ale regelui erau care apara drepturile si libertatile
următoarele: numea primul cetatenesti in raport cu
minstru, , conducea armata, autoritatile publice.
bătea monedă,acorda graţiere. Drepturile şi libertăţile
Puterea judecătorească cetăţeneşti
se exercita prin Curţi de Sunt specificate
Judecată şi Tribunale. Cea mai drepturile şi libertăţile obişnuite
înaltă instanţă era Curtea de într-o constituţie democratică:
Justiţie şi Casaţie. libertatea persoanei, libertatea
Drepturile şi libertăţile întrunirilor şi asocierilor,
cetăţeneşti erau: libertatea presei, inviolabilitatea
 libertatea domiciliului, inviolabilitatea
persoanei libertatea întrunirilor, proprietăţii, dreptul de vot
libertatea asocierilor libertate pentru toţi cetăţnii cu vârsta
conştiinţei libertatea presei de peste 18 ani, dreptul la viaţă,
(dreptul de a publica propriile dreptul la liberă circulațieetc.
idei); Consecinţele adoptării
Noutăți: constituţiei din 1991 .
introducea votul Importanţa
universal, egal şi direct (pt Prin constituţia din 1991,
bărbaţii de peste 21 de ani); România redevine stat
democratic şi stat de drept
egalitatea între cetăţeni (adică un stat ale cărui legi se
indiferent de limbă, religie şi bazează pe respectarea
etnie. drepturilor şi libertăţilor
apare sintagma „stat cetăţeneşti, justiţia este
40
privată este considerată sacră şi naţional, unitar şi indivizibil.” independentă, iar cetăţenii sunt
inviolabilă. Proprietateaera protejaţi de excesul de autoritate
 Sistemul electoral garantată, nu mai este sacră si al instituţiilor).
era bazat pe votul cenzitar (votau inviolabilă, proprietatea având Revizuirea Constituţiei
cei care aveau o anumită avere, o funcţie socială, adică se Constitutia din 1991 a
prevăzută de lege). Populaţia era prevedea exproprierea în cazuri fost revizuita in 2003 pentru a fi
împărţită în 4 colegii electorale, de utilitate publică in concordanta cu noile realitati
după avere. impuse de viitoarea aderare a
Consecinţele elaborării Consecințe: Romaniei la UE.
constituţiei din 1866: • a asigurat funcţionarea
România devine un stat regimului democratic din
modern, guvernat după România până în anul 1938.
principiile liberalismului:  A contribuit la
separaţia puterilor în stat, consolidarea Marii Uniri din
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, 1918.
garantarea proprietăţii private.
a fost perceputa pe plan
extern ca o manifestare a
independenţei,deoarece nu
amintea nimic de suzeranitatea
otomană şi de garanţia colectivă
a puterilor europene
Amendarea(modificare
a constituției)
Constituţia de la 1866 a
fost amendată de mai multe ori:
în 1879, a fost modificat articolul
7; în 1884, a fost redus numărul
colegiilor electorale de la patru la
trei, iar censul a fost micşorat,
astfel că s-a extins dreptul de vot;
în 1917,în timpul primului război
mondial, Constituția a fost
modificată pentru introducerea
reformelor electorală
(introducerea votului universal)
şi agrară.

41
 Constituţia din 1938
Contextul şi cauzele elaborării constituţiei:
dorința regelui Carol al II/lea de a instaura un regim monarchic autoritar.
In 1937 au avut loc alegeri parlamentare. Nici un partid nu a reușit să obțină minim 40%
din voturi pt a primi prima electorală care să-i permita să formeze guvernul. In dec 1937 regele
Carol al II lea a incredintat formarea guvernului Partidului Național Creștin condus de Octavian
Goga și A.C Cuza. Partidul National Crestin obținuse cu puțin peste 9% din voturi la alegerile din
1937 și era deci un partid fără sprijin parlamentar, prin urmare guvernul Goga-Cuza nu s-a putut
menține decât 40 de zile.
La 10 feb 1938 Goga și-a prezentat demisia, iar regele a format un guvern de “uniune națională”,
avându-l ca prim-ministru pe patriarhul Miron Cristea.
Pe 20 feb1938 a fost adoptată o noua constituție, promulgată de rege la 27 feb1938.
Constituţia nu mai emana de la naţiune, ci de la puterea executivă.
Era anulat principiul separării puterilor in stat, prerogativele şefului statului fiind deosebit de
mari (regele are atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti.
Atribuţiile regelui:
 Regele este capul statului;
 puterea legislativă se exercita de către Rege prin Reprezentanţa Naţională, care se împarte
în două: Senatul şi Adunarea Deputaţilor.
 Regele avea drept de veto absolute
 putea dizolva Parlamentul
 regale emitea decrete-legi;
 hotărârile judecătoreşti se execută în numele Regelui.
Titlul II din Constituţia din 1938, care tradiţional trata despre drepturile omului, este împărţit în
două capitole: „Despre datoriile românilor” şi „Despre drepturile românilor„. Prioritatea datoriilor
faţă de drepturi demonstrează însuşi spiritul constituţiei.
Dreptul de vot era cordat persoanelor peste 30 de ani ştiutoare de carte, dreptul de vot era acordat,
pentru prima dată în România și femeilor, însă acestea nu erau eligibile.
Semnificaţia Constituţiei: România a devenit o monarhie autoritară în care regale nu doar că
domnea, dar și guverna.

42
 Constituţia din 1948 Constituţia din 1952
Contextul şi cauzele În 1952, în condiţiile
elaborării constituţiei din 1948 amestecului U.R.S.S. în
La 30 decembrie 1947, treburile interne ale statului
regale Mihai a fost silit să abdice, român, a fost adoptată o nouă
România fiind proclamată constituţie care încălca foarte
republică. Noile condiţii politice, grav independenţa statului
dar mai ales schimbarea formei de român.
guvernare, au făcut necesară Conform acesteia,
adoptarea altei constituţii, fapt numele ţării era Republica
realizat în 1948. Populară Română.
Conform acesteia, numele Principiul suveranităţii
ţării era Republica Populară naţionale este înlocuit cu o
Română. nouă formulă “ Baza puterii
Teritoriul statului era populare în RPR este alianţa
definit ca fiind “popular, unitar, clasei muncitoare cu
independent şi suveran”. O ţărănimea muncitoare, în care
asemenea precizare avea caracter rolul conducător aparţine
propagandistic, în condiţiile în clasei muncitoare”
care România, era practic Principiul separaţiei
ocupată de sovietici. puterilor în stat, nu functiona
Principiul separaţiei deoarece legislativul are puteri
puterilor în stat, nu funcţiona executive
deoarece legislativul are puteri Organul executiv
executive, iar toate instituţiile în stat suprem al R.P.R. este Guvernul
erau subordonate faţă de partid. sau Consiliul de Miniştri.
Marea Adunare Naţională, Justiţia este realizată de
de fapt noul parlament, este către Tribunalul Suprem al
considerată „organul suprem al R.P.R., tribunalele regionale şi
puterii de stat”. tribunalele populare.
Marea Adunare Naţională Unicul organ legiuitor
este condusă de Prezidiul Marii este Marea Adunare Naţională
Adunări Naţionale, Prezidiul are (M.A.N .), aleasă pe o perioadă
atribuţii pe care de obicei le deţine de 4 ani. M.A.N. alege
un şef de stat cu puteri sporite: Tribunalul Suprem pe o
numeşte în unele funcţii perioadă de 5 ani. Din 1961
publice, are drept de graţiere, Prezidiul Marii Adunări
conferă decoraţii, reprezintă ţara în Naționale este înlocuit de
relaţiile internaţionale, numeşte Consiliul de Stat.
ambasadorii etc. În această Constituţie se
Guvernul sau Consiliul de vorbeşte pentru prima dată
Miniștrii coordonează şi planifică despre proprietatea socialistă şi
economia naţională, realizează de „rolul conducător al
bugetul partidului”.
Instituţiile judecătoreşti Drepturile şi libertăţile
sunt supuse presiunii politice, cetăţeneşti  deşi erau trecute în
puterea judecătorească aparținea constituţie, ele nu au fost
instanţelor de judecată și Curții respectate.
supreme. Dreptul de vot. Cele trei
Constituţia din 1948 avea un constituţii prevedeau acordarea
titlu special, nemaiîntâlnit în dreptului de vot tuturor
celelalte constituţii, intitulat cetăţenilor cu vârsta minimă de
Structura social – economică în 18 ani.
43
Constituţia din 1965
Contextul şi cauzele
elaborării constituţiei din
1965:
A fost adoptată în
contextual distanțării României
față de U.R.S.S.
În 1965 a murit
Gheorghe Gheorghiu-Dej şi noul
şef al Partidului Comunist a fost
ales Nicolae Ceauşescu. El a
afirmat deschis independenţa
ţării faţă de U.R.S.S.
Articolul 1 al constituţiei
din 1965 menţionează că numele
statului este Republica
Socialistă România, iar la art.
3 se prevedea: “ În Republica
Socialistă România forţa
politică conducătoare a
întregii societăţi este PCR. “
În 1974 se creează
funcţia de preşedinte al
republicii, fapt ce duce la
modificarea Constituţiei pentru a
include prerogativele
preşedintelui.
Principiul separaţiei
puterilor în stat nu funcţiona
deoarece legislativul are puteri
executive.
Organul executiv
suprem al R.P.R. este Guvernul
sau Consiliul de Miniştri.
Justiţia este realizată de
către Tribunalul Suprem al
R.P.R., tribunalele regionale şi
tribunalele populare.
Unicul organ legiuitor
este Marea Adunare Naţională
(M.A.N .), aleasă pe o perioadă
de 4 ani, prin vot universal,
direct, egal şi secret de către toţi
cetăţenii de la vârste de 18 ani
M.A.N. alege Tribunalul
Suprem pe o perioadă de 5 ani..
MAN era condusă de Consiliul
de Stat..
Din 1974, Consiliul de
Stat este prezidat de preşedintele
statului, ceea ce demonstrează o
nouă întrepătrundere între
puterea legislativă şi cea
care se preciza:” În Republica Aplicarea acestei executivă.
Populară Română mijloacele de constituţii a transformat Preşedintele este ales
producţie aparţin statului ca bunuri România în stat totalitar de Marea Adunare Naţională şi
ale întregului popor ” deoarece drepturile şi libertăţile are şi funcţia de comandant
Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti nu au fost deloc suprem al forţelor armate.
cetăţeneşti  deşi erau trecute în respectate. Drepturile şi libertăţile
constituţie, ele nu au fost respectate cetăţeneşti  deşi erau trecute în
: constituţie, ele nu au fost
dreptul de proprietate nu respectate. Art 33 garanta
este garantat. Mai mult, se specifică secretul corespondenţei şi al
faptul că atunci când interesul convorbirilor telefonice, drept
general o cere proprietatea privată încălcat de măsurile de
poate deveni proprietatea statului. supraveghere a socităţii
Dreptul de vot. Cele trei romăneşti prin intermediul
constituţii prevedeau acordarea Securităţii
dreptului de vot tuturor cetăţenilor Consecinţele adoptării
cu vârsta minimă de 18 ani. Nu constituţiei din 1965:
aveau drept de vot “ persoanele Aplicarea acestei
interzise, lipsite de drepturi civile constituţii a transformat
şi politice şi nedemne, declarate ca România în stat totalitar
atare de organelle în drept, deoarece drepturile şi libertăţile
conform legii. “ cetăţeneşti nu au fost deloc
Un alt ex al incălcarii respectate.
drepurilor omului îl reprezinta art.
27 din Const care “ garanta
libertatea conştiinţei şi libertatea
religioasă”, însă în acelaşi an
Biserica Greco- Catolică a fost
desfiinţată.
Consecinţele adoptării
constituţiei din 1948:
Aplicarea acestei constituţii
a transformat România în stat
totalitar deoarece drepturile şi
libertăţile cetăţeneşti nu au fost
deloc respectate. De fapt, adevăratul
conducător era şeful Partidului
Muncitoresc Român, Gheorghiu-
Dej.
A deschis calea spre
naționalizare și colectivizare.

44
 Constituția din 1866/ Constituția din 1923

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1923/ Constituția din 1991

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1923/ Constituția din 1938

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………

45
 Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1938/ Constituția din 1948

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Constituția din 1948/ Constituția din 1965

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..

46
 Constituția din 1965/ Constituția din 1991

Asemănări……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
Deosebiri……………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………..
1. Prezentați un element de continuitate între două constituții ale României și o consecință a
aplicării acestuia asupra vieții pilitice din România.
2. Menționați o caracteristică a legii fundamentale adoptate în ultimul deceniu al sec. XX.
3. Argumentați afirmația conform căreia statul modern român s-a consolidatinclusiv prin
adoptarea unei constituții în a doua jumătate a secXIX/lea.

47
 CAPITOLUL VII
Secolul XX intre democratie si totalitarism

În perioada interbelică, în Europa au fost instaurate, în mai multe state, regimuri totalitare.
Marea criză din 1929-1933 pune in dificultate democratiile liberale, care se confruntă cu grave
probleme economice si sociale. In timp ce in state precum Marea Britanie, Franta, Olanda, Belgia,
Elvetia, Danemarca, Norvegia, Suedia sau in Cehoslovacia, regimurile democratice supravietuiesc, în
altele- Germania, Italia, URSS - se instalează regimuri totalitare.
Secolul XX a cunoscut două tipuri principale de astfel de regimuri: cele fasciste în Italia,
Germania (unde a fost cunoscut sub numele de nazism sau national-socialism), şi cele comuniste,  prima
ţară comunistă a fost Rusia (Uniunea Sovietică), urmată după al-II-lea Război Mondial de statele din
Europa de răsărit.

Cauzele apariției regimurilor totalitare

 nemulţumirile provocate de tratatele de pace încheiate în urma Primului Război Mondial
 Instabilitatea economică din diferite țări europene, care a culminat cu marea criză
economică din anii 1929-1933.

IDEOLOGI IDEOLOGI IDEOLOGI

TOTALITARE: FASCISM TOTALITARE: NAZISM TOTALITARE:
COMUNISMUL

Fascismul a aparut în Nazismul ca ideologie a Comunismul Principiile

Italia şi a fost instaurat de fost fundament de Adolf Hitler ideologiei comuniste au fost
Benito Mussolini. in lucrarea “Mein Kampf”, lansate de Karl Marx şi Fridrich
Trăsături: Lupta mea Engels în Manifestul Partidului
–corporatismul. Trăsături: Comunist şi au fost definitivate
Societatea italiană era naţionalismul. de Lenin.
organizată în grupuri Nazismul a aparut intr-o Trăsături:
profesionale alcătuite din perioada dificila pentru natiunea Lupta de clasă Marx
muncitori şi patroni , numite germana. Germania care fusese considera că în toate epocile
corporaţii. Pe plan politic învinsă in primul razboi mondial istorice a existat o luptă între
corporatismul urmărea s-a considerat umilită prin asupritori (burghezi) şi asupriţi
înlocuirea Parlamentului cu o prevederile Tratatului de Pace (muncitorimea) luptă numită
Adunare a delegaţiilor de la Versailles. luptă de clasă. În Rusia, unde
corporaţiilor. Hitler urmărea crearea industria era mai puţin
-naţionalismul Fascistii unui imperiu (reich) care sa-i dezvoltată, comuniştii au
au urmarit sa redeştepte în cuprinda pe toţi germanii. considerat că din rândul
sufletul italienilor mândria de a Justifica expansiunea germana asupritorilor fac parte şi nobilii
fi demni urmaşi ai Romei. prin nevoia de "spaţiu vital" şi ţăranii înstăriţi (numiţi culaci).
Preluarea puterii pentru rasa ariană, considerată Desfiinţarea
        Fasciştii organizează superioară. proprietăţii private.
„marşul asupra Romei”, Pentru a face o lume mai
determinându-l pe regele Victor -rasismul. Hitler făcea bună, Marx a propus  trecerea
Emanuel al III-lea, să-l diferenţa între rasa superioară proprietăţii private la stat, astfel
numească pe Mussolini ca prim- arienii şi rasele încât să nu mai existe bogaţi şi
ministru la 29 octombrie 1922. inferioare( evreii, ţiganii, slavii). săraci.
Măsuri adoptate în -antisemitismul. Evreii Dictatura
Italia: erau găsiţi vinovaţi de toate proletariatului
- Au fost relele societăţii germane si de Realizarea unei
desfiinţate sindicatele şi aceea naziştii susţineau societăţi comuniste nu se poate
partidele politice, eliminarea lor prin exterminare. face decât prin preluarea puterii
- libertarea presei de către clasa muncitoare
a fost suprimată Preluarea puterii (proletariat) prin revoluţie.

48
 - A fost înfiinţată
poliţia politică "Ovra".
- în 1925 înfiinţat
Tribunalului special, care
stabilea ani grei de închisoare
împotriva adversarilor politici.
- El si-a dat titlul
"Il Duce".
- A luat masuri
impotriva Mafiei
- Din dorinta de a
demonstra Lumii ca Itallia
devenise o mare putere,
Mussolini a ordonat invadarea şi
ocuparea Etiopiei(1935-1936)
- 1939 a invadat
Albania, iar în 1940 a atacat
Grecia, urmarind sa refaca
Imperiul Roman)
În ianuarie 1933 când
presedintele Hindenburg l-a
numit cancelar al Germaniei pe
Adolf Hitler.
Măsuri adoptate în
Germania
Primele măsuri luate de
Hitler i-a vizat pe adversarii
politici:
 toate partidele au
fost scoase in afara legii cu
exceptia Partidului National
Socialist.
 mişcarea
sindicală a fost distrusă, au fost
eliminaţi advesararii din
propriul partid.(1934/ Noaptea
cutitelor lungi)
In anul 1934, după
moartea preşedintelui
Hindenburg, a preluat si
atribuţiile acestuia proclamându-
se "Fuhrer ".
         De la inceput evreii au fost
ţinta predilectă a persecuţiilor
naziste.
1934 cei mai multi
avocati, medici, profesori si
functionari evrei si-au pierdut
slujbele sau dreptul de a-si
practica meseriile.
1935 prin Legile de la
Nurenberg, evreilor le-au fost
retrase toate drepturile civile in
cadrul statului german, iar
căsătoria între germani şi evrei a
fost interzisă.
1938 are loc Noaptea de
cristal când magazinele ,
sinagogile şi locuinţele evreilor
au fost vandalizate şi mai mulţi
evrei au fost ucişi.
1939 evreii sunt internaţi
în ghetouri şi obligaţi să poarte
steaua lui David.
1942 are loc Conferinţa
de la Wannsee unde se decide
apicarea soluţiei finale. În
perioada Holocaustului
aproximativ 6 mil. de evrei au
fost ucişi.
49
Ateismul, negarea
existenţei oricărei divinităţi.
Marx considera că în toate
timpurile religia a fost folosită
de categoriile bogate pentru a-i
asupri şi a-i minţi pe cei săraci.
Preluarea puterii
Primul regim comunist s-
a instalat in Rusia, in octombrie
1917, sub conducerea lui Lenin
Între anii 1918-1921 s-a
desfăşurat un război civil între
partizanii vechiului regim (albii)
şi roşii( bolşevicii), război
încheiat cu victoria bolşeviciilor.
Practici totalitare în
perioade regimului lui Lenin
(1917-1924)
a fost creată poliţia
politică, Ceka,
libertatea presei a fost
desfiinţată;
băncile şi fabricile au
fost trecute în proprietatea
statului;
În 1922 s-a format
Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste (URSS).
În 1924 moare Lenin, iar
puterea este preluată de către
Stalin.
Măsuri adoptate în
timpul lui Stalin
economia era organizată
pe baza planurilor cincinale
accentul este pus pe
industria grea
colectivizarea
agriculturii. În perioada 1928-
1933 s-a realizat colectivizarea
forţată în agricultură, pământul
fiind trecut în
proprietatea statului.
eliminarea adversarilor
politici. Între 1936-1939 se
declanşază Marea Teroare,
perioadă în care şi-au pierdut
viata circa 1,4 milioane de
persoane.
cultul al personalităţii
 de proporţii nemaiîntâlnite.
Propaganda îl prezenta pe Stalin
ca pe un tată iubitor care
veghează la bunul mers al
societăţii.
La 5 martie 1953 moare
Stalin.

Ideologiile totalitare sunt fie de :-extrema dreaptă: fascism, nazism

-extrema stângă: comunismul
Deosebiri între ideologiile totalitare:
In timp ce comunismul (extrema stângă) susţin crearea unei societăţi conduse de proletariat,
nazismul şi fascismul susţin elitismul
Comunişii susţin eliminarea proprietăţii private, regimurile de extrema dreapta o menţin.
Comunismul susţine ateismul în timp ce în Italia se încheie o înţelegere cu biserica catolica in
urma careia catolicismul devine religia oficiala a Italiei
Asemănări între ideologiile totalitare: erau antidemocrate, antiliberale, doreau crearea omului
nou

Regimurile politice totalitare au avut o serie de trăsături comune:

PRACTICI POLITICE TOTALITARE PRACTICI POLITICE
DEMOCRATICE.

încălcarea de către regim a drepturilor -existenţa mai multor partide

omului. Astfel în cadrul regimului comunist era
încălcat dreptul la proprietate prin introducerea
naţionalizării şi colectivizării, prin trecerea în
proprietatea statului a fabricilor, băncilor,
terenurilor agricole.
În cadrul regimului nazist evreii sunt
persecutaţi, trecându-se în cele din urmă la
exterminarea lor. Everilor li se interzicea
practicarea unor profesii, ca medic sau avocat,
erau obligați să poarte pe haine semnul distinctiv,
Steaua lui David, vor fi evacuați din propriile
locuințe și obligați să se mute în ghetouri Cele
mai cunoscute legi antisemite au fost legile de la
Nurenberg,1935, prin care cetăţenia germană era
acordată doar arienilor, iar căsătoriile înte
germani şi evrei erau interzise.Toate regimurile
totalitare au încălcat dreptul la liberă exprimare
prin cenzura presei.
politice( pluripartidismul). Pluralismul politic
presupune existenţa mai multor partide politice
care alternează la putere.
În Marea Britanie funcţionează de-a lungul
secolului al-XX-lea un sistem politic dominat de
două partide. Aceste sunt Partidul Conservator şi
Partidul Laburist.
În România interbelică:
 Dispar unele partide politice, ex:
partidele conservatoare
 Apar partide noi, ex. Partidul
Ţărănesc, Liga Poporului
 Apar partide extremiste ex:
Partidul Comunist, Legiunea Arhanghelului
Mihail
 Apar partide aparţinând
minorităţilor naţionale ( ex. Partidul German,
Partidul maghiar).
 În 1926 apare P.N.Ţ. ( Partidul
Naţional Ţărănesc) din fuziunea Partidul Ţărănesc
condus de Ion Mihalache cu Partidul Naţional
Român din Transilvania condus de Iului Maniu
 Scena politicăromânească din
perioada interbelică a fost dominata de doua
partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Ţăranesc care au guvernat ţara in cea

50
 mai mare parte a perioadei interbelice.

existenţa partidului unic.

-existenţa unei constituţii democratice
respectată inclusiv de conducători.
Propaganda -suveranitatea poporului, adică sursa
Propaganda se realizează prin toate puterii politice este naţiunea. Democraţiile
mijloacele aflate la dispoziţia statului: moderne sunt reprezentative, adică cetăţenii
 prin presă, atât cea scrisă (spre desemnează prin vot reprezentanţi care sa
exemplu, Pravda în URSS sau Scânteia în guverneze în numele lor.
România comunistă), cât şi cea audio-vizuală
(radio şi televiziune);
 prin sistemul educaţional (cetăţenii
sunt educaţi de mici conform ideologiei
regimului). Chiar şi când sunt adulţi ei urmează
cursuri ideologice la locul de muncă;
 prin cultură: literatură, arte
plastice, cinematografie.
Prin propagandă se realizează şi o altă Votul universal permite participarea
caracteristică specifică • tuturor regimurilor tuturor cetăţenilor la viaţa politică.
totalitare: cultul personalităţii conducătorului. Votul universal a fost introdus încă din sec
Liderul absolut al regimului este privit ca un 19, dar mai ales după primul război mondial.( de
personaj suprauman, mesianic. De cultul ex în Marea Britanie, votul universal a fost
personalităţii au beneficiat Mussolini, Hitler, introdus în 1919). Uneori el a funcţionat sub
Stalin, Ceauşescu. forma votului universal pentru barbati. În
cultul personalităţii conducătorului. România votul universal masculin a fost introdus
Liderul absolut al regimului este privit ca un după 1918, având dreptul să voteze bărbaţii cu
personaj suprauman, mesianic. De cultul vârsta de peste 21 de ani. În Constitiţia din 1938
personalităţii au beneficiat Mussolini, Hitler, dse prevedea faptul că aveau drept de vot
Stalin, Ceauşescu. Cultul personalităţii se persoanele cu vârsta de peste 30 ani ştiutoare de
manifesta prin mari spectacole publice şi opere carte, iar după cele de-al doilea război mondial se
literare sau artistice care preamăreau prevedea faptul că drept de vot au toţi cetăţenii cu
conducătorul:”Tătucul popoarelor”în Rusia, „Il vârsta de peste 18 ani.
Duce” în Italia, „ Fuhrer-ul „ în Germania–
controlul absolut al statului asupra societăţii
Teroarea se realizează prin două -garantarea şi respectarea drepturilor
metode Supravegherea şi controlul populaţiei fundamentale ale omului şi înscrierea lor în
prin intermediul poliţiei politice. Aceasta poartă costituţie:
nume diferite, în funcţie de regim: Gestapo în -libertăţi individuale: libertatea
Germania nazistă, CEKA în Rusia în timpul lui conştiinţei
Lenin, NKVD în timpul lui Stalin, KGB în URSS -drepturi social economice: dreptul
după Stalin. la grevă, la proprietate privată
-drepturi politice: dreptul la vot
-garantarea libertăţii de exprimare a
Eliminarea opoziţiei politice şi a opiniei publice.
categoriilor indezirabile prin sistemul de lagăre
şi închisori. In Germania nazistă, primul lagăr de
muncă a apărut chiar în 1933, la Dachau; lagărele
s-au înmulţit pe parcursul anilor 1930, pentru ca
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial să
apară şi lagăre de exterminare (cel mai cunoscut
fiind cele de la Auschwitz).
În Germania nazistă în 1938 are loc
Noaptea de cristal când magazinele , sinagogile şi

51
locuinţele evreilor au fost vandalizate şi mai mulţi
evrei au fost ucişi.
1939 evreii sunt internaţi în ghetouri şi
obligaţi să poarte steaua lui David.
1942 are loc Conferinţa de la Wannsee
unde se decide apicarea soluţiei finale. În perioada
Holocaustului aproximativ 6 mil. de evrei au fost
ucişi.

În URSS, sistemul de lagăre purta numele

de Gulag şi era format din zeci de lagăre
răspândite pe întreg teritoriul ţării. Între 1936-
1939 se declanşază Marea Teroare. Şi-au pierdut
viata circa 1,4 milioane de persoane, multi dintre
aceştia fiind oficiali ai partidului.

Încălcarea principiului separării -respectarea principiului separării

puterilor în stat. Puterea este acaparată de lider puterilor în stat. Principiul presupune divizarea
care ajunge să reprezinte întregul regim. puterii în mai multe compartimente: putere
executiva, legislativă şi executivă cu scopul de a
evita concentrarea puterii în mâinile unui singur
individ

Idei si regimuri democratice

Marea Britanie a fost o monarhie constitutionala in care se respecta principiul separarii puterilor
in stat.
În Marea Britanie, se aplică principiul regele conduce, dar nu guvernează, cea mai importantă
atribuţie a regelui este numirea prim-ministrul.Acesta îşi alege miniştrii şi are puteri executive extinse.
➢ Cele mai puternice formaţiuni politice au fost, după 1918, Partidul Conservator şi Partidul Laburist. În
prima jumătate a secolului al XX-lea, s-a remarcat personalitatea lui Winston Churchill, prim-ministru,
din partea Partidului Conservator, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1940-1945; apoi, după
război, în 1951-1955).
➢ În perioada postbelică, alt prim-ministru conservator, Margaret Thatcher, s-a afirmat prin acţiunile de
consolidare a economiei, prin privatizarea unor întreprinderi şi servicii de stat, cât şi prin cele care au
vizat creşterea prestigiului extern al ţării.
Franţa
➢ Franţa, a avut între anii 1918 şi 1940 un regim democratic republican, caracterizat însă prin
instabilitate guvernamentală (au funcţionat 42 de guverne).
➢ După al Doilea Război Mondial, a fost adoptată o nouă Constituţie, care instituia un regim
parlamentar. Charles de Gaulle, preşedinte al ţării din anul 1959, a susţinut ideea consolidării puterii
şefului statului .
➢ Reforma constituţională din anul 1962, a stabilit ca preşedintele Franţei să fie ales de cetăţeni
prin vot universal, nu de un colegiu electoral, ca până atunci.

2. IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE ÎN ROMÂNIA

Practici politice democratice în România
    -introducerea votului universal în 1918
- adoptarea în 1923 a noii Constituţii.
In articolul 5 erau prevazute drepturile si libertăţile cetăţeneşti specifice unui stat
democratic.
52
 Ea avea la baza principiul separării puterilor in stat: puterea legislativa, puterea executiva si
puterea judecatoreasca.
   - pluripartidismul. După Marea unire şi introducerea votului universal în 1918, pe scena politică
românească au loc mai multe schimbări:
 Dispar unele partide politice, ex: partidele conservatoare
 Apar partide noi, ex. Partidul Ţărănesc, Liga Poporului
 Apar partide extremiste ex: Partidul Comunist, Legiunea Arhanghelului Mihail
 Apar partide aparţinând minorităţilor naţionale ( ex. Partidul German, Partidul maghiar).
 În 1926 apare P.N.Ţ. ( Partidul Naţional Ţărănesc) din fuziunea Partidul Ţărănesc condus de
Ion Mihalache cu Partidul Naţional Român din Transilvania condus de Iului Maniu
 Scena politică interbelică a fost dominata de doua partide: Partidul National Liberal si Partidul
National Ţăranesc care au guvernat ţara in cea mai mare parte a perioadei interbelice.

Liberalismul este susţinul de PNL

Ideologi ai liberalismului: Mihai Manoilescu, I.Gh.Duca.
Lideri ai PNL: Ion I.C. Brătianu, Vintilă Brătianu etc.
Pe plan economic susţine interventia statului în economie (neoliberalismul:Ştefan Zeletin), şi
pentru urmărirea a două direcţii care ar asigura modernizarea societăţii româneşti: Industrializarea şi
urbanizarea
Ei au întrevăzut o strânsă legatura intre industrializare, modernizare si consolidarea
independentei politice.

Au fost adepţii devizei "prin noi înşine" prin care se urmărea folosirea resurselor naţionale, in
primul rând prin forţe proprii.
Pe plan politic PNL a fost adeptul democraţiei şi a sistemului constituţional.
    Pentru Stefan Zeletin, Constitutia din martie 1923 reprezenta documentul oficial de nastere a
neoliberalismului românesc.
Ţărănismul
Ideologi: Virgil Madgearu, Ion Mihalache
Lideri PNȚ: Iuliu Maniu, , Ion Mihalache
Partidul Naţional Ţărănesc, a  acordat o atenţie sporită gospodariei ţărăneşti şi agriculturii.
  Ţărănismul susţinea interesele ţărănimii
Pornind de la conceptia ca Romania trebuie sa ramana un stat preponderent agrar,
reprezentantii taranismului au susţinut dezvoltarea unor ramuri industriale, care valorificau
produsele agricole şi bogatiile subsolului.
    Reprezentanții țărănismului apreciau ca Romania nu dispunea de suficient capital pentru a
susţine dezvoltarea economiei şi se pronuntau pentru politica "portilor deschise" faţă de capitalul strain.
În plan politic PNŢ a promovat democraţia de tip parlamentar.

Extremismul. Alături de cele două concepţii - liberalismul si ţărănismul - in perioada interbelica au

aparut si curente extremiste de dreapta si de stânga.
Cea mai importanta grupare extremistă de dreapta a fost cea a lui Corneliu Zelea
Codreanu,Legiunea Arhanghelul Mihail, apărută în 1927.
În 1930 Mişcarea legionară îşi constituie o secţie politică numită Garda de Fier. 
Doctrina legionară se caracterizează prin:
 Antisemitism
 Antidemocraţie
 Anticomunism
 legionarii sustineau teoria elitelor.
 Naţionalism exacerbat
 Promovarea violenţei şi a asasinatului politic
 In planul politicii externe mişcarea legionara a acţionat pentru alianţa României cu
Germania si Italia

53
 Legionarii au ajuns la putere in septembrie 1940. Ei au instaurat un regim dictatorial, au promovat
o politica profund antidemocratică, de teroare.
  
 Extrema stângă din România este reprezentată de Partidul Comunist, înfiinţat in 1921. In anul 1923
comuniştii români au adoptat si susţinut teza potrivit căreiaRomânia era considerată "stat multinaţional”
şi trebuia dezmembrată. Orientarea antinaţională a P.C.R. a dus la scoaterea lui în afara legii, in anul
1924.

SEC XX. Subiecte:

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu cu tema Regimurile totalitare din Europa
interbelică, având în vedere:
menționarea a două cauze care au condus la instaurarea regimurilor totalitare în perioada
interbelică.
menţionarea a două ideologi totalitare precizând pentru fiecare câte o caracteristică, statul unde
s-a instaurat si liderul reprezentativ
prezentarea a două practici totalitare în perioada interbelică
mentionarea a două asemănari şi a doua deosebiri între practicile politice totalitare
--formularea unui punct de vedere referitor la un regim totalitar şi susținerea acestuia printr-un
fapt istoric relevant.

1. Prezentați două trăsături ale democrației din Europa sec. al XX/lea.

2. Prezentați două trăsături ale regimurilor totalitare din Europa sec. al XX/lea.
3. Prezentați o practică politică totalitară a sec. XX, numind și un stat european în care s-a
aplicat.
4. Prezentarea unei ideologi totalitare din Europa.
5. Formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice democratice din România,
în a doua jumătate a sec. XX și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
6. Argumentați afirmația conform căreia practicile politice democratice reprezintă o
caracteristică a Europei sec. XX
7. Prezentați o practică politică specifică democrației din Europa, a sec. XX, în a doua
jumătate a sec. XX.
8. Formularea unui punct de vedere referitor la rolul practicile politice totalitare în evoluția
României, în a doua jumătate a sec. XX și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
9. Prezentați o ideologie democratică din Romănia, din prima jumătate a sec. XX și
menționați doi oameni politici care au fost susținătorii acesteia.
10. Prezentați o caracteristică a regimului politic introdus de o Constituție.
11. Argumentați afirmația conform căreia în perioada interbelică în Europa au funcționat
practici politice democratice.
12. Argumentați afirmația conform căreia în Europa sistemele de guvernare au avut
caracteristici democratice.
13. Prezentați două caracteristici ale democrației din România din prima jumătate a sec. XX și
precizarea unui fapt istoric care a consolidat democrația din România în această perioadă.
14. Preyentați o practică politică totalitară din România, din a doua jumătate a sec. XX.
15. Menționați o asemănare între principiile pe baza cărora funcționau regimurile de tip
extremist.

54
 16. Argumentați afirmația conform căreia în România în perioada postbelică se utilizează
practici democratice.
17. Argumentați afirmația conform căreia în România în perioada postdecembristă. se
utilizează practici democratice
.
18. Menționați două ideologi totalitare din Europa sec XX ș
19. i două diferențe între aceste și ideologiile democratice europene.

CAPITOLUL V:România și concertul european; de la criza orientală la marile alianțe ale

secolului XX
55
 Politica externă a României în prima jumătate a secolului al- XX-lea. Politica externă a
României în perioada 1919/1947
Tratatele de pace (1919-1920) semnate de România în cadrul Conferinţei de pace de la Paris au
recunoascut unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România.
Prin tratatul de la Saint Germain din 1919, Austria recunoştea unirea Bucovinei cu România.
Tratatul de pace cu Ungaria, a fost semnat la Trianon,in ziua de 4 iunie 1920. Prin acest
tratat se recunoaște unirea Transilvaniei cu Romania.
Prin tratatul de la Neuilly din 1920, Bulgaria recunoştea Cadrilaterul ca aparţinând României.
La 28 octombrie 1920, Romania, pe de o parte, şi Marea Britanie, Franța, Italia si Japonia,de
cealaltă, au semnat tratatul de la Paris prin care se recunoștea unirea Basarabiei cu Romania.
În perioada interbelică, principalul obiectivul al politicii externe româneşti a fost menţinerea
hotărârilor Conferinţei de pace de la Paris şi a graniţelor României Mari, iar pentru îndeplinirea acestuia,
diplomaţia română a acţionat pe trei direcţii:

 Consolidarea relaţiilor cu Franţa, Marea Britanie şi Italia;

 Crearea unui sistem propriu de alianţe, care să contracareze acţiunile statelor
revizioniste;
 Participarea la Societatea Naţiunilor, care era văzută ca o apărătoare a statelor mici şi
mijlocii în faţa tendinţelor de expansiune şi dominaţie a marilor puteri.

MICA ÎNŢELEGERE
Pentru a face faţă revizionismului maghiar, România s-a aliat cu Cehoslovacia şi Iugoslavia
punând bazele Micii Înţelegeri (1921) Un rol important în încheierea acestei alianţe l-a avut diplomatul
roman Take Ionescu. Mica înţelegere avea rept scop acordarea ajutorului militar în cazul unui atac
provocat de Ungaria
ÎNŢELEGEREA BALCANICĂ
Revizionismului bulgar i s-a răspuns prin crearea Înţelegerii Balcanice la iniţiativa diplomatului
Nicolae Titulescu, la 9 februarie 1934, când România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia au semnat tratatul de
constituire al organizaţiei.
Această reţea de tratate se sprijinea pe Tratatul de amiciţie româno-francez (semnat la 10 iunie
1926), Franţa fiind percepută de noile state din Europa Centrală şi de Sud-Est ca principal garant al
hotărârilor Conferinţei de pace de la Paris.
PIERDERILE TERITORIALE DIN ANUL 1940 La 23 august 1939 era semnat pactul
Ribbentrop-Molotov între Germania şi U.R.S.S. Prin Protocolul adiţional secret, care însoţea Pactul
Molotov-Ribbentrop, Germania şi Uniunea Sovietică îşi delimitaseră sferele de influenţă în Europa
Centrală şi de Sud-Est, iar Germania era de accord cu anexarea Basarabiei de către URSS.
Pe fondul capitulării Franţei, la 22 iunie 1940, Stalin i-a cerut României, la 26 iunie 1940, cedarea
Basarabiei şi Bucovinei şi ameninţând-o cu recurgerea la forţă în cazul unui refuz. În acest context
România acceptă să cedeze Basarabia, nordul Bucovinei. Trupele sovietice au ocupat însă şi ţinutul Herţa
care nu aparţinea nici de Basarabia, nici de Bucovina.
Cedarea Basarabiei Uniunii Sovietice a încurajat pretenţiile teritoriale, venite din partea Ungariei
şi a Bulgariei.
Prin Dictatul de la Viena, la 30 august 1940, Germania şi Italia impuseseră României cedarea N-
V Transilvaniei.
Prin Tratatul româno-bulgar de la Craiova, semnat la 7 septembrie 1940, România ceda Bulgariei
Cadrilaterul

Consecinţele pierderilor teritoriale din vara anului 1940:

-dispare România Mare
-Domnia lui Carol al II-lea nu a putut supravieţui marilor pierderi naţionale, astfel că îl numeşte pe
generalul Ion Antonescu prim-ministru, iar în 6 septembrie 1940 abdică în favoarea fiului său, Mihai, în
vârstă de 19 ani.
- România intră în al doilea râzboi mondial de partea Germaniei.

56
 În noiembrie 1940, România aderă la Axa Roma -Berlin-Tokyo.

În participarea României la al Doilea Război Mondial se delimitează două mari perioade:

- 1940-1944, de partea puterilor Axei;
- 1944-1945, de partea coaliţiei Naţiunilor Unite.
În 22 iunie 1941, Germania atacă U.R.S.S., armata română participând, alături de cea germană, la
invadarea Uniunii Sovietice. Obiectivul României a fost eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de
ocupaţia sovietică, însă, la solicitarea lui Hitler, armata română va continua înaintarea şi războiul dincolo
de Nistru, Antonescu considerând că războiul trebuie dus până la capitularea U.R.S.S. Armata română a
purtat lupte în sudul Rusiei, în Caucaz, la Cotul Donului şi la Stalingrad (1942-1943).
Odată cu victoria sovietică, în urma luptelor de la Stalingrad începe contraofensiva rusă, iar, în
1943, puterile Axei sunt rând pe rând înfrânte. Antonescu îl însărcinează pe ministrul de Externe, Mihai
Antonescu, să înceapă negocieri cu Naţiunile Unite. în acelaşi timp, şi Iuliu Maniu, lider al opoziţiei,
iniţiază discuţii cu puterile aliate (Naţiunile Unite), purtate la Cairo, Ankara şi Stockholm. Propunerile de
armistiţiu înaintate de puterile aliate au fost respinse de Ion Antonescu, interpretate drept o capitulare faţă
de U.R.S.S.

Anii 1944-1945 - alianţa cu Naţiunile Unite

La 20 august 1944 începe masiva ofensivă sovietică pe frontul românesc.
Situaţia militară dificilă de pe frontul Iaşi-Chişinău-Tighina şi pericolul apropierii trupelor
sovietice de capitală au grăbit forţele democratice din România să înlăture guvernul antonescian şi să
propună încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite. Decizia de a trece la acţiune i-a aparţinut
regelui Mihai I, care s-a bucurat de susţinerea Blocului Naţional Democrat.
În după-amiaza zilei de 23 august, regele i-a invitat la palat pe Ion Antonescu şi pe Mihai
Antonescu. Pentru că Ion Antonescu a refuzat cererea de a încheia imediat armistiţiul cu Aliaţii, regele a
ordonat arestarea celor doi. Generalul Constantin Sănătescu a fost numit prim-ministru. În seara aceleaşi
zile, regele a citit la radio proclamaţia către ţară, în care anunţa ruperea relaţiilor diplomatice cu Germania
şi încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite. A fost reintrodusă, parţial, Constituţia din 1923
Armata română a început lupta cu trupele germane şi maghiare, reuşind să elibereze două treimi
din teritoriul ţării până în septembrie. Ulterior, a contribuit la eliberarea de sub dominaţia nazistă a
Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. Actul de la 23 august a scurtat durata războiului în Europa, lipsind
trupele germane de aprovizionarea cu petrol din România şi destabilizând frontul din Balcani. Armata
română continuă războiul până în mai 1945, luptând pentru eliberarea teritoriului românesc de armata
germană, trecând în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.
Prin Tratatul de pace de la Paris din 1947 însă României nu i s-a recunoscut cobeligeranţa,
Basarabia şi nordul Bucovinei au rămas cedate Uniunii Sovietice şi i s-a impus plata unei mari
despăgubiri de război faţă de U.R.S.S. Singura prevedere favorabilă a fost retrocedarea NV Transilvaniei
către România.

CAPITOLUL VIII

REGIMUL COMUNIST DIN ROMÂNIA

57
 Instaurare comunismului în Româna a fost favorizată de mai mulţi factori:
Actul de la 23 august 1944
începutul ascensiunii Partidului Comunist din România, partid care era în ilegalitate şi care nu
avea mai mult de 1000 de membrii în anul 1944.
Acordul procentajelor din octombrie 1944 de la Moscova
- întâlnire între Churchill şi Stalin în care s-au împărţit sferele de influenţă în Europa de Est.
Astfel, România intra în proporţie de 90% în sfera sovietică.
Prezenţa Armatei Roşii
- factor de presiune;
- abuzuri asupra populaţiei.

Preluarea puterii de către cominişti s-a făcut în mai multe etape:

1.Pătrunderea reprezentanţilor Partidului Comunist în guvernele constituite după 23 august
1944, în posturi foarte importante: guvernele conduse de generalii Sănătescu şi Rădescu

2. Constituirea guvernului comunist condus de Petru Groza – 6 martie 1945

s-a realizat în urma presiunii şi ameninţărilor lui Andrei Vâşinski, ministrul adjunct de externe
sovietic;
Guvernul Groza a eliminat din viaţa publică pe cei care se opuneau comuniştilor. Regele, în semn
de protest, a refuzat să semneze actele emise de guvern, intrând în greva regală. Acest eveniment nu a
avut consecinţe importante deoarece comuniştii au pus în aplicare hotărârile guvernului chiar dacă nu
erau semnate de rege. Singura consecinţă concretă a fost condiţionarea de către S.U.A. şi Marea Britanie
a includerii în guvern a doi miniştrii din partea opoziţiei, astfel sunt incluși în guvern Emil Hațieganu
( PNȚ) și Mihai Romniceanu (PNL).

3. Falsificarea alegerilor din noiembrie 1946

Alegerile au fost câştigate prin fraudă de Blocul Partidelor Democratice alianţă dominată de
Partidul comunist.
Partidul Naţional Ţărănesc a fost adevăratul câştigător al alegerilor.

4. Anihilarea opoziţiei democratice

- membrii Partidul Naţional Ţărănesc sunt acuzaţi de trădare şi de colaborare cu SUA împotriva
guvernului comunist de la Bucureşti şi sunt scoşi în afara legii (înscenarea de la Tămădău)
-Partidul Naţional Liberal – s-a autodizolvat iar liberalii din guvern au fost schimbaţi (Gh.
Tătărăscu este înlocuit la Ministerul de Externe cu Ana Pauker)

5. Proclamarea Republicii Populare Române

Instituţia monarhiei reprezenta ultima instituţie democratică din România;
La 30 decembrie 1947, Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej i-au cerut regelui Mihai
abdicarea. În aceeaşi zi România a fost proclamată republică.

Regimul comunist în România (1948-1989)

Regimul comunist din România a avut două etape: cea a regimului stalinist, când la conducere s-a
aflat Gh. Gheorghiu Dej, şi cea a regimului naţionalist-comunist, condus de Nicolae Ceauşescu.
 

58
 a. Regimul stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965) 
 În această perioadă, modelul sovietic este aplicat pe plan economic, politic ș cultural.

Partidul Comunist a avut, până în 1944, sub 1000 de membrii, fiind compus din două aripi: aripa
internă, a comuniştilor din ţară care se aflau majoritatea în închisoare (în urma grevelor din 1933) şi
aripa externă, a comuniştilor care activau în U.R.S.S. Din aripa internă făceau parte Lucreţiu Pătrăşcanu,
Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu. Din aripa externă cei mai marcanţi membri au fost Ana
Pauker (devenită ministru de externe), Vasile Luca, Emil Bodnăraş. 
 
Ascensiunea lui Dej în fruntea partidului şi eliminarea adversarilor.
În 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej este ales în funcţia de secretar general al Partidului Comunist.
Partidul se va numi Partidul Muncitoresc Român (PMR) deoarece fuzionase cu PSD, devenind astfel
partid unic. Dej a trecut la eliminarea progresivă a celor mai importanţi membrii ai conducerii. Lucreţiu
Pătrăşcanu, printre puţinii intelectuali din partid, a fost arestat în 1948, condamnat la moarte şi executat în
1954.
În 1952 Dej a eliminat şi aripa externă, dar şi alţi lideri care-l incomodau. In 1957 grupul lui Iosif
Chisinevski  și Miron Constantinescu este arestat.

Principalele măsuri politice, economice şi culturale din timpul regimului Dej:

NAŢIONALIZAREA
 
La 11 iunie 1948, Marea Adunarea Naţională a votat legea naționalizarii întreprinderilor băncilor,
fabricilor, minelor. In noiembrie au fost nationalizate institutiile de sănatate, casele de filme,
cinematografele, iar in aprilie 1950 a fost nationalizată o parte a fondurilor de locuințe.

COLECTIVIZAREA

La 2 martie 1949, proprietatea asupra pămantului a fost luată complet din mâna particularilor.
Pamantul, efectivele de animale şi echipamentul proprietarilor de pamant, au fost expropriate fară
compensare. Membrilor gospodariilor colective li s-a permis să pastreze mici loturi de pamant, care să nu
depaseasca 0,15 ha. Se constituie GAC-urile( Gospodăriile Agricole colective), care în 1966 se
transformă în CAP-uri ( Cooperative Agricole de Producție)
Deoarece ţăranii refuzau să renunţe la pământurile lor s-a început o campanie de propagandă,
arătându-se beneficiile noului mod de producţie. După 1958 s-a trecut la măsuri foarte dure ( bătaie ,
şantaj, închisoare, deportare) pentru a-i face pe ţărani să renunţe la proprietăţile lor.
Aceasta a permis lichidarea ramasitelor fostei clase moşiereşti şi a chiaburilor,
Colectivizarea a fost incheiata in 1962 cand s-a afirmat ca 96% din suprafaţa agricolă a ţării a fost
colectivizată.

Colectivizarea a avut consecinţe grave: distrugerea satului tradiţional românesc, sărăcirea

ţăranului român, creşterea numărului de deţinuţi politici, migraţia de la sat la oraş;
INDUSTRIALIZAREA, accentul principal a fost pus pe dezvoltarea industriei constructoare de
masini şi pe siderurgie. Construirea combinatului siderurgic de la Galati a devenit simbolul revenirii la
politica de industrializare fortata prevazuta de plenara. Ca urmare a industrializarii a crescut ponderea
populatiei urbane si a scazut cea a populatiei rurale
Economia se va transforma în una centralizată, planificată: pe baza planurile anuale şi
planurile cincinale (primul: 1951-1955);
S-a creat Comitetul de stat al Planificării.

2. Stalinismul politic
 Monopolul puterii aparţinea partidului unic: Partidul Muncitoresc Român (din 1965 se
revine la Partidul Comunist Român);

59
  Adoptarea constituţiei R. P. R. în 1948 (copie a celei sovietice din anul 1936);
 Se formează poliţia politică: Securitatea (1948) în cadrul ministerului de interne a acţionat
pentru reprimarea orice formă de opoziţie, iar în 1949 este înființată Miliția.
 Sunt constituite inchisori si lagărele de muncă (Sighet, Gherla, Aiud, Piteşti, Canalul
Dunǎre-Marea Neagrǎ );
 Arestarea şi condamnarea la închisoare a opozanţilor politici.

Impactul regimului comunist asupra culturii şi învăţământului

Este adoptată Legea pentru reforma învaţământului (1948) prin care întreg învăţământul este
organizat după modelul sovietic. S-au făcut epurări în rândul studenţilor de la universităţi; predarea
religiei a fost total interzisă. Limba rusă devine din 1948, limbă obligatorie în şcoli. Numeroase discipline
ştiinţifice, sociologia, economia, statistica, filosofia, care cunoscuseră o mare înflorire în perioada
interbelică erau desfiinţate.
Biserica a fost ultimul obstacol în calea impunerii modelului sovietic. În 1948 Biserica greco-
catolică a fost desfiinţată.
Partidul Comunist şi-a fixat scopul formării omului nou. Acest lucru s-a realizat printr-o intensă
campanie de rusificare.
Primele măsuri ale noului curs au fost scrierea Istoriei României de Mihail Roller din 1947.
Modelul stalinist în cultură a trebuit să se impună prin forţă: legăturile intelectualilor cu Apusul au
fost complet întrerupte, Academia Română a fost desfiinţată (9 iunie 1948) şi înlocuită cu una nouă,
supusă partidului.
Numărul autorilor şi a titlurilor puse sub cenzură a crescut foarte mult în primăvara lui 1948, peste 8 000
de titluri au fost trecute într-un index al Publicaţiilor interzise. Un număr mare de oameni de ştiinţă, artă
şi cultura au ajuns la închisoare.
Sunt înființate instituții româno-ruse de ex. editura şi librăria Cartea Rusă (1946), Muzeul
Româno-Rus (1948), Institutul de limba rusa Maxim Gorki (1948).
Reorientarea politicii româneşti după 1960, a însemnat în planul culturii începerea unei
campanii de derusificare, care a culminat în 1963, cu închiderea tuturor instituţiilor create între
1946-1948.

Regimul naţional-comunist
Factori favorizanţi
 Politica de independenţă faţă de Moscova promovată de Nicolae Ceauşescu, favorizată de
conflictul izbucnit între UniuneaSovietică şi China în 1960.
 Un alt factor care a favorizat apariţia comunismului naţional a fost retragerea trupelor
sovietice de pe teritoriul României
Etapele regimului:

A. 1965 – 1971 (1974): destindere:

Pe plan intern se caracterizează prin:

Destalinizare (înlǎturarea influenţelor staliniste).
Desovietizare (promovarea intereselor naţionale în dauna celor sovietice).
Îmbunǎtǎţirea condiţiilor de viaţǎ.
Eliberarea deţinuţilor politici.
A fost adoptată noua Constitutie din 1965 a fost permisa existenta unor magazine in regim de
semiproprietate; s-a investit in dezvoltarea industriei;
Învăţământul a cunoscut o perioadă de progres, modernizare şi deschidere, de scădere a importantei
marxismului şi de creştere a ponderii disciplinelor exacte şi tehnice.

B. 1971 (1974) – 1989: neostalinismul

Pe plan intern:

60
 - 1971: au loc vizite în China şi Coreea de nord stârnindu-i admiraţia pentru revoluţia
culturală şi pentru spectacolele grandioase, dedicate cultului personalităţii. După această vizită sunt
elaborate „Tezele din iulie”: începe „revoluţia culturalǎ” dupǎ modelul chinez, aceasta avand ca scop
crearea omului nou indoctrinat si supus regimului;

O consecinţă a tezelor din iulie a fost instituirea şi consolidarea cultului personalităţii conducătorului
ceea ce reprezenta exagerarea a meritelor lui Ceauşescu. Cultul personalității cunoaște o dezvoltare fără
precedent și chiar va atinge dimensiuni grotesti, Ceausescu fiind prezentat in toate mijloacele de
informare drept “stralucitul conducator”;
- Cele mai importante functiilor de stat si partid sunt deținute de Ceausescu, care primeste
in 1974 funcția de președinte de republică; rudele și membrii familiei sunt promovați in funcții politice
(sotia sa, Elena Ceausescu, va deveni viceprim-ministru);
Securitatea foloseşte represiunea împotriva opozanţilor regimului

Pe plan economic Ceauşescu (1965-1989) a continuat planul de industrializare al ţării, făcând investiţii
uriaşe. Accentul a fost pus pe dezvoltarea industriei grele. Cele mai importante investiţii au fost în
industria siderurgică (Combinatele de la Reşiţa şi Galaţi), industria petrolieră, industria chimică industria
şi constructoare de maşini.
În anii '70 România a avut unul dintre cele mai mari ritmuri de creştere economică din Europa.
Dar o parte importantă din investiţii s-au realizat cu bani împrumutaţi. România a fost singurul stat
comunist care a primit bani de la Fondul Monetar Internaţional. Investiţiile făcute de Ceauşescu nu au fost
recuperate din cauză că producţia nu ţinea cont de nevoile pieţei, de raporturile între costurile de
producţie şi profit. Deşi economia producea foarte mult, costurile de producţie erau mai mari decât
veniturile.
La începutul anilor '80 FMI a declarat România stat insolvabil, adică incapabil să plătească
datoria externă. In 1983 datoria externă a României ajunsese la ajunsese la 11 miliarde. Pentru a plăti
datoria, singura măsură luată de Ceauşescu a fost creşterea exporturilor şi reducerea importurilor.
Principalele produse de export au fost alimentele. Drept urmare, începând cu 1982, s-a introdus
raţionalizarea pâinii, făinii, uleiului, zahărului şi laptelui. În timp au urmat şi alte produse. Încă din 1981
se introdusese raţia la benzină (30 de litri pe lună); au urmat restricţiile la electricitate (energia electrică
era întreruptă după o anumită oră, seara, pentru populaţie), limitarea alimentării cu apă caldă şi căldură
(temperatura în birouri iarna era de maxim 14 grade). În 1989 întreaga datorie externă a fost plătită, dar
restricţiile au continuat în acelaşi fel. Aceasta a fost principala cauza a revolutiei din 1989.

CAPITOLUL IX:
Politica externă a Româiei în a doua jumătate a sec XX România în timpul războiului rece

61
 În a doua jumătate a secolului al XX-lea, relaţiile internaţionale au fost dominate de un conflict
ideologic, numit „Războiul rece”, dus între două blocuri politice: S.U.A. şi statele democratice, pe de o
parte, şi U.R.S.S. şi statele comuniste pe de altă parte. Perioada de desfăşurare este 1946-1991 (începe
după terminarea celui de-al Doilea război mondial şi se încheie odată cu desfiinţarea U.R.S.S.) În 1946 se
vorbea deja despre împărţirea lumii în două tabere, lumea comunistă, încătuşată, şi lumea liberă şi despre
o cortină de fier, care desparte estul şi vestul. Numele război rece vine de la faptul că relaţiile dintre cele
două tabere erau foarte încordate, fără a se ajunge la o confruntare militară directă.

Cele două tabere şi-au creat organizaţii economice şi militare pentru a se apăra mai eficient de adversari.
În 1947 S.U.A. a propus un ajutor financiar important pentru redresarea ţărilor europene după război,
numit Planul Marshall. Stalin a refuzat acest ajutor şi a obligat statele comuniste să facă acelaşi lucru.
Statele comuniste şi-au creat, ca o reacţie la planul Marshall, propria organizaţie economică: Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc (CAER, 1949). În cadrul acesteia, făceau schimburi de produse de la
alimente până la maşini şi utilaje. Fiecare dintre cele două tabere şi-a creat şi propria organizaţie militară:
NATO (1949)- ţările capitaliste şi Pactul de la Varşovia  (1955)- ţările comuniste europene.
Politica externă românească în perioada regimului Dej (1948-1965)
În anii ’50 nu se poate spune că România a avut o politică externă proprie deoarece a susţinut
politica Moscovei : a fost membră fondatoare a CAER-ului în 1949 şi a Pactului de la Varşovia în 1955,
a susţinut politica U.R.S.S. în toate conflictele pe care aceasta le-a avut chiar şi cu statele comuniste:
Iugoslavia şi Ungaria. Iugoslavia, condusă de Tito, adoptase o poziţie de nealiniere la politica sovietică,
refuzând să facă parte din alianţele conduse de U.R.S.S. În conflictul Tito-Stalin, Dej l-a susţinut activ pe
Stalin.
Cel mai important sprijin pe care l-a acordat România sovieticilor a fost pentru înăbuşirea
revoluţiei anticomuniste din Ungaria din 1956. Gheorghe Ghiorghiu Dej a insistat pentru o intervenție
militară împotriva guvernului lui Imre Nagy, iar trupele sovietice, staționate în România au fost printre
primele care au trecut graniţa ungară. Imre Nagy a fost arestat, adus cu forța în Româniași deținut la
Snagov, înainte de a fi judecat şi apoi executat în Ungaria în 1958. O consecinţă a acestui eveniment a
fost retragerea trupelor sovietice din România, în 1958.
În anii ’60 regimul politic de la Bucureşti se distanţează de U.R.S.S. atât în plan intern cât şi în
plan extern. În 1963 Dej a vizitat Iugoslavia, încheind tratatul pentru construcţia complexului
hidroenergetic de la Porţile de Fier.
În 1964, la o întrunire a Partidului Muncitoresc Român, s-a respins în mod oficial o propunere
făcută de sovietici (planul Valev) pentru ca sudul României să facă parte dintr-un complex agricol
împreună cu nordul Bulgariei şi sudul U.R.S.S. Aceasta ar fi dus la încetinirea ritmului dezvoltării
industriei româneşti.
Tot în 1964, punctul maxim al politicii de distanțare l-a reprezentat “Declaratia cu privire la
pozitia Partidului Muncitoresc Român în problemele miscarii comuniste si muncitoresti
internationale”( DECLARAȚIA DIN APRILIE). În aceasta declaratie se proclamau drepturi egale
pentru toate partidele comuniste, dreptul la o politica internă si externă proprie.

 Politica externă românească în perioada regimului Ceauşescu (1965-1989).

În această etapă, România, după venirea la putere a lui Nicolae Ceauşescu în 1965 , a continuat
politica începută în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de distanţare de Moscova
Statul român a continuat să-şi extindă colaborarea cu statele occidentale şi a stabilit relaţii
diplomatice cu Republica Federală Germania (1967).
- După razboiul de şase zile, desfăşurat in iunie 1967 intre Israel susţinut de SUA şi ţările
Arabe susţinute de URSS, Romania a refuzat sa semneze rezoluția propusă de URSS, care condamna
statul evreu ca agresor, a refuzat să rupă relaţiile diplomatice cu Israelul, păstrand, totodata, relatii bune
cu ţările arabe. Poziţia adoptată cu acest prilej a făcut din Romania un mediator important in cadrul
conflictului arabo-israelian, prin intermediul său stabilindu-se contacte intre diplomaţii americani,
israelieni şi arabi.
Ca o recunoastere a politicii internationale promovate de România, ministrul de externe Corneliu
Manescu a fost ales presedinte al Adunarii Generale a O.N.U.

62
 - 1968 - in Cehoslovacia are loc mișcare de opoziție la adresa sistemului comunist, numită
Primăvara de la Praga. Nicolae Ceausescu a condamnat interventia trupelor Tratatului de la Varsovia
impotriva reformelor politice din Cehoslovacia (interventie la care el refuza sa participe, fiind singurul
lider comunist care ia aceasta atitudine).
Aceasta opozitie fata de URSS l-au transformat pe Ceauşescu, din perspectiva tărilor occidentale,
intr-un lider regional important.Unii lideri occidentali au vizitat România: Charles de Gaulle, președintele
Frantei [1968], Richard Nixon, presedintele SUA [1969].
România a devenit membră a Băncii Mondiale, iar în 1969 - Romania a fost prima țară comunistă care a
fost acceptată in Fondul Monetar International
România a semnat “Actul final al Conferinţei de la Helsinki” [1975] care includea și
respectarea drepturilor omului. Acest angajament nu va fi respectat, motiv pentru care statele occidentale
au criticat abuzurile din România.
Climatul politic internaţional (mai ales după 1985, când Mihail Gorbaciov a preluat conducerea
U.R.S.S.), deschiderea dialogului Est-Vest, dar şi politica internă rigidă şi abuzivă promovată de Nicolae
Ceauşescu, au dus la izolarea României pe plan extern.
Noul lider sovietic, Mihail Gorbaciov face o vizita în România (1987) şi se referă la necesitatea
reformelor şi a schimbarii, Ceausescu a replicat ca în România reformele au fost facute de la sfârsitul
anilor 1960

V. Asemanari si deosebiri între Stalinism şi Naţional comunism

Asemanari:
- antidemocratia;

63
 -
–guvernarea prin teroare;
- Lupta pentru putere;
– stil de guvernare dictatorial, concentrarea puterii in mainile unui singur om.
- Economie planificată
- Accentual pus pe industria grea
-
-
-
-
-
-
Deosebiri:
–    schimbarea atitudinii fata de U.R.S.S. vs aplicarea modelului sovietic;
–    cultul conducatorului (in prima etapa Stalin, iar in a doua Ceausescu);
–    politica fata de cultura nationala (in prima etapa reducerea prezentei valorilor culturii nationale si
promovarea valorilor culturii ruse, iar in a doua etapa este promovata cultura romana, valorile luptei de
clasa, accent pus pe specificul national si influenta culturii ruse este redusa).

DISDENȚA ANTICOMUNISTĂ
Rezistenţa anticomunistă a reprezentat modalitatea prin care populaţia s-a manifestat faţă de
instaurarea comunismului în România, dar şi atitudinea, dezvoltată mai târziu, faţă de dezvoltarea
regimului comunist.
Principalele manifestări ale luptei anticomuniste au fost:-rezistenţa din munţi/-Lupta
ţăranilor/-Revoltele muncitoreşti/-Activitatea disidenţilor
Rezistenţa din munţi
Sosirea trupelor sovietice (1944) a contribuit la constituirea primelor grupe de rezistenţă armată
din munţi (Făgăraş, Vrancea, Muscel, Apuseni) formate din luptători ce proveneau din toate segmentele
sociale: militari, legionari, intelectuali, preoţi, studenţi, ţărani ce se opuneau oolectivizării, femei şi
muncitori. Cele mai cunoscute grupări au fost „Sumanele Negre”, „Haiducii lui Avram Iancu“, „Haiducii
Muscelului” etc. Deosebit de puternică a fost rezistenţa din Munţii Făgăraşului, unde acţionau grupurile
conduse de Ion Gavrilă Ogoranu, frații Arnăuțoiu,col. Gheorghe Arsenescu. Sunt cunoscute numele unor
femei precum Maria Plop, Eisabeta Rizea din Nucșoara (Muscel) care i-au susținut pe cei acre se opuneau
cu arma în mână regimului comunist.
Rezistența din mediul rural a corespuns perioadei colectivizarii agriculturii. Conform unor
estimari, peste 80 000 de tarani au cazut victime represiunii.
În perioada 1948/1964, s-a constituit un sistem penitenciar românesc, care a acoperit practic,
întreg teritoriul țării. În închisorile de la Aiud, Sighet, Pitești, Gherla sau Râmnicu Sărat sau la muncă
forțată la Canalul Dunăre Marea Neagră s-a aplicat tortura, au avut loc execuții, s-a realizat așa numita
reeducare. Aceste măsuri au vizat intelectuali de marcă, ca de ex: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Mircea
Vulcănescu, Gheorhe I. Brătianu.
În perioada 1948/1964 s-a utilizat ca mijloc de represiune deportarea sau strămutarea forțată a
unor comunități întregi, de exemplu, germanii din Transilvania, sârbii din Banat.
În 1964 s-a trecut la eliberarea deținiților politici. S-a menținut permanenta supraveghere a
populației și a continuat reprimarea opozanților.
      Revoltele muncitoresti au aparut în anii '70-'80, ca forma de reactie a populatiei fata de
scaderea nivelului de trai, si au cuprins Valea Jiului (revolta minerilor din anul 1977) si Brasovul
(manifestatiile din 1987). În urma unui proces trucat, dintre cele peste 300 de persoane arestate la Brasov,
88 au fost deportate în alte zone ale tarii sau li s-a instituit domiciliul obligatoriu.

În perioada lui N. Ceauşescu, represiunea politică s-a manifestat prin: impunerea

domiciliului obligatoriu/Supravegherea foştilor deţinuţi, a foştilor membrii ai partidelor

64
democratice/Utilizarea spitalelor de psihiatrie pentru deţinerea adversarilor politici şi opozanţilor
regimului
în 1975, apare disidenţa intelectuală. Paul Goma care în 1977 se alătură mişcări reformatoare din
Cehoslovacia cunoscută sub numele de „Carta 77”, a criticat încălcarea drepturilor omului în România.
Doina Cornea, profesor la Facultatea de Litere din Cluj a întocmit Scrisoarea celor care nu au încetat
să gândeacă citită la postul de radio Europa Liberă. Ana Blandiana, Mircea Dinescu au criticat cultul
personalităţii conducătorului şi au cerut respectarea drepturilor omului.
Un rol important în susţinerea disidenţei şi a moralului celor ce luptau împotriva regimului
comunist a revenit postului de radio Europa Liberă, deservit de intelectuali care reuşiseră să emigreze,
precum Vlad Georgescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.
Inclusiv foşti membrii ai conducerii PCR au protestat faţă de politica dictatorială a lui Nicolae
Ceauşescu; Constantin Pârvulescu şi-a exprimat nemulţumirea chiar la un congres al PCR (1979)şi a fost
marginalizat.
În 1989 „Scrisoarea celor şase” membri marcanţi ai Partidului Comunist Român condamna
politica dictatorială a lui Nicolae Ceauşescu reproşându-i că nu respectă Constituţia şi că România nu este
un stat de drept aşa cum afirmă. Scrisoarea a fost publicată de posturile de radio BBC şi Europa Liberă pe
data de 11 martie 1989.

Disidenţa anticomunistă a contribuit la izolarea regimului ceauşist în relaţiile internaţionale.  Faţă

de celelalte ţări comuniste, satelite Uniunii Sovietice, ţări în care dizidenţa a avut un caracter organizat şi
au provocat căderea regimurilor locale, dizidenţa română s-a manifestat timid şi relativ târziu pentru că
organele represive au acţionat cu mai mare eficienţă în favoarea regimului naţional comunist al lui
Nicolae Ceauşescu.
 
CONSTRUCȚIA DEMOCRAȚIEI POSTDECEMBRISTE
Context internaţional al prăbuşirii regimului comunist. În anul 1989 s-a prăbuşit regimul
comunist în toate statele Europei de est. Acest proces a fost favorizat de politica de reforme economice şi
sociale introdusă de conducătorul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, începând cu 1985.
Gorbaciov, prin perestroika a introdus proprietatea privată limitată asupra pământului şi a permis
apariţia unor mici întreprinderi private. Cea mai importantă schimbare a fost însă revenirea la libertatea
de expresie (glasnost – transparenţă) prin încurajarea dezbaterilor publice. În 1989 regimul comunist s-a
prăbuşit şi s-au instaurat regimuri democratice, prin revenirea la pluripartidism şi organizarea unor alegeri
libere (în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Germania Democrată, Bulgaria).

Prăbuşirea comunismului în România. Revolta anticomunistă a începutmai întâi la Timişoara (16

decembrie) şi apoi la Bucureşti (21 decembrie) dar şi în alte oraşe. Armata şi securitatea au tras în
demonstranţi, producând peste 1000 de victime. În ziua de 22 decembrie Ceauşescu a părăsit Bucureştiul.
El a pierdut susţinerea armatei şi a securităţii. România a fost singura ţară din Europa de est în care
prăbuşirea comunismului s-a produs violent. Pe 25 decembrie 1989 Nicolae și Elena Ceaușescu sunt
executați.

Revenirea la democraţie. După fuga lui Nicolae Ceauşescu, s-a format un organism revoluţionar cu rol
executiv numit Frontul Salvării Naţionale (FSN), condus de Ion Iliescu.
- În 31 decembrie, FSN a dat un decret-lege care permitea revenirea la pluripartidism.
Astfel, în ianuarie 1990 au reapărut PNL şi PNŢ., iar în lunile următoare sunt înfiinţate un număr mare de
partide. De asemenea, FSN se transformă în partid politic.
.
 Un rol important în construcţia regimului democratic l-au avut organizaţiile non-
guvernamentale care au luptat pentru apărarea drepturilor omului, ale minorităţilor sau categoriilor
defavorizate, pentru libertatea cuvântului, sau au avut iniţiative importante în organizarea unei societăţi
democratice. Una dintre cele mai importante a fost Alianţa Civică, alcătuită din numeroşi oameni de
cultură recunoscuţi ca luptători anticomunişti.

65
  Un alt rol important în susţinerea regimului democratic a fost revenirea la proprietatea
privată în agricultură (familiile care au fost deposedate în anii '60 au primit din nou loturile agricole în
1990) şi în industrie (aici privatizarea s-a făcut cu dificultăţi şi cu pierderi economice uriaşe.

 Fundamentele regimului democratic sunt puse de noua constituţie adoptată în 1991.

 În mai 1990 au loc primele alegeri libere după 1937, care sunt câştigate de FSN şi Ion
Iliescu
 În 1992 alegerile sunt câştigate tot de Ion Iliescu şi formaţiunea sa politică numită atunci,
FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naţionale).
 În perioada 1990-1996 scena vieţii politice româneşti a fost dominată de Ion Iliescu şi
gruparea politică din rândul căreia provenea (PDSR, în toate variantele sale).
 În 1996 alegerile au fost câştigate de Emil Constantinescu, susţinut de o alianţă de partide
numită Convenţia Democratică din România.
 În 2000 alegerile sunt câștigate de Ion Iliescu.
 În 2004 Traian Băsescu a devenit preşedinte al Românie, sprijinit de o alianţă a partidelor PD
şi PNL.
 integrarea României în N.A.T.O. (2004) şi în Uniunea Europeană (2007).

Comunismul.Subiecte:

1. Prezentaţi două fapte istorice prin care se instaurează regimul communist din România.
2. Prezentaţi două fapte istorice prin care se consolideaza regimul communist din România.
3. Prezentaţi atitudinea Romaniei faţă de doă state comuniste în timpul Războiului Rece

4. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia practicile politice
utilizate în
România, în perioada stalinismului, au caracter totalitar. (Se punctează prezentarea unui fapt
istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

5. Argumentați, printr-un fapt istoric relevant, afirmația conform căreia practicile politice
totalitare
sunt o caracteristică a vieții politice din România postbelică. (Se punctează prezentarea unui
fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea și concluzia.)

6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia România se implică în
relațiile internaționale, în perioada „Războiului Rece‟. (Se punctează prezentarea unui fapt
istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

7. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia o practică politică
adoptată
în România în perioada național-comunismului reflectă regimul totalitar. (Se punctează
prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia.)

8. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia regimul totalitar din
România influențează politica promovată de aceasta în relațiile internaționale din perioada
postbelică. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia.)

9. Menţionaţi o caracteristică a acțiunilor desfășurate de regimul național-comunist din

66
 România în relațiile internaționale din perioada „Războiului Rece“.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român în perioada postbelică,
având în vedere:
- menţionarea a două măsuri adoptate pe plan intern în România, în perioada stalinismului și
precizarea unei asemănări între acestea;
- prezentarea unui fapt istoric referitor la implicarea României în Războiul Rece, în etapa
stalinismului;
- menţionarea a două caracteristici ale naţional-comunismului din România;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluția politică a României la sfârşitul
secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre naţional-comunism şi democrație în

România, având în vedere:
- precizarea legii fundamentale din perioada naţional-comunismului și menționarea a două
cauze ale adoptării acesteia;
- prezentarea unui fapt istoric referitor la implicarea României în relaţiile internaţionale, în
timpul naţional-comunismului;
- menţionarea a două cauze ale înlăturării național-comunismului din România;
- formularea unui punct de vedere referitor la democrația instaurată în România la sfârșitul
secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre stalinism și naţional-comunism în

România, având în vedere:
- menţionarea a două acţiuni desfăşurate în România în perioada stalinismului și precizarea
unei caracteristici a uneia dintre acestea;
- prezentarea unui fapt istoric referitor la atitudinea României în relaţiile internaţionale, în
timpul stalinismului;
- menţionarea a două acțiuni desfășurate de regimul național-comunist în România;
- formularea unui punct de vedere referitor la politica externă a României în perioada
național-comunismului şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre implicarea României în relaţiile
internaţionale (secolele al XIX-lea – al XX-lea), având în vedere:
 menţionarea unei acţiuni desfăşurate de România în relaţiile internaţionale din a doua
jumătate a secolului al XIX-le
 menţionarea unei cauze a aderării României la una dintre marile alianţe la începutul
secolului al XX-lea şi  prezentarea unei consecinţe a acestei aderări pentru statul român
 menţionarea a două acţiuni ale regimului stalinist din România desfăşurate în relaţiile
internaţionale şi precizarea unei asemănări între acestea;
 formularea unui punct de vedere referitor la atitudinea regimului naţional-comunist din
România faţă de „Războiul Rece” şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric 

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre România în regimul comunism, având
în vedere:
- prezentarea unui fapt istoric desfăşurat în perioada stalinismului în România şi menţionarea unei
consecinţe a acestuia pentru statul român;
- menţionarea a două fapte istorice, desfăşurat pe plan internaţional, la care participă România în
timpul regimului stalinist;
- prezentarea unei acţiuni la care participă România, pe plan internaţional, în timpul regimului
naţional-comunist;

67
 - formularea unui punct de vedere cu privire la regimul naţional-comunist în România şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre politica promovată de România în

perioada postbelică, având în vedere:

menţionarea câte unei acţiuni desfăşurate în politica internă din perioada stalinismului, respectiv
din perioada naţional-comunismului şi precizarea unei asemănări între acestea;
- prezentarea unui fapt istoric desfăşurat de România în cadrul „Războiul rece” şi menţionarea
unei consecinţe pentru statul român;
- menţionarea unei cauze a înlăturării regimului politic din perioada naţional-comunismului;
- formularea unui punct de vedere referitor la practicile politice democratice din România în a
doua jumătate a secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Elaboraţi, în aproximativ douăpagini, un eseu despre România postbelică, având în vedere:

- menţionarea a douăacţiuni prin care a fost creat contextul pentru instaurarea stalinismului în
România;
- menţionarea a douăcaracteristici ale politicii interne specifice perioadei stalinismului din
România;
- prezentarea unui fapt istoric care a dus la instaurarea regimului naţional-comunist în România;
- precizarea unei caracteristici a regimului naţional-comunist din România, manifestatăîn plan
intern;
- formularea unui punct de vedere referitor la atitudinea României în plan internaţional, în
perioada „Războiului rece” şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

68
Conectori care exprimă cauzalitatea: deoarece, din cauza, fiindcă, pentru ca, întrucât,etc.

Conectori care exprimă efectul: astfel, prin urmare, aşadar, în concluzie etc

Epocile istorice:

Antichitatea: sec.V.Î.Hr. până în sec VIII

Evul Mediu: sec.VIII.-SEC XVIII

Epoca Modernă: sec. XVIII- 1918

Epoca contemporană din 1918 până în zilele noastre.

69
70