VIOLET WINSPEAR

SATAN SE ÎNSOARĂ
 CAPITOLUL 1

Toni spălo vosele in bucătăria mănăstirii. Privi in apa murdară și plină dc

resturi, cu gândul dus.
De câte ori nu spălase ea mormanele de căni și farfurii doar pentru că Sora
Imaculata era disperată din cauza ei și-i spunea că este un bâletoi cu inima
rebelă ! Fusese găsită pe piatra rotundă de lângă portal, unde se puneau copiii
nedoriți, piatră care se rotea astfel încât bebelușul putea fi luat in interiorul
mănăstirii, unde foarte adesea rămânea dacă era o fetiță, făcând jurământul de
veș- nicâ supunere și castitate.
O farfurie îi alunecă din mână și căzu pe suprafața apei slinoase care-i sări pe
față. Se șterse cu dosul mâinii Iar in ochi ii luci revolta. Dacă or fi văzut-o în
acea clipă Sora Imaculata, i-ar mai fi dat ceva de făcut ca s-o învețe minte ce-i
umilința, abțineroo și iubirea binelui întregii lumi. Foptul că fata nu aflase
nimic altceva de când fusese adusă aici, înfășurată într-un șal lucrat de mână, nu
îndulcea atitudinea bunelor surori în nici un fel. Toni trebuia să învețe să fie
umilă și să aibă un respect temător față de autorități ; însăși mănăstirea fusese
construită pe ruinele unei foarte vechi case de religie. care practicase un cod
atât de strict al mora-
Etății, încât o călugăriță fuscso îngropată de vio în acele zile îndepărtate
pentru unul din păcatele Ic care fetele nici nu îndrăzneau să se gândească.
Sora Imaculata Intra in dormitor sau in clasă în felul ei rapid și suspicios. O
femeie care credea cu fermitate in păcatul originar de care era convinsă că sunt
pline toate fetele, și Ton: in mod special.
Poate din cauză că Toni - spre deosebire de celelalte fele - era irlandeză nu
spaniolă. Când o găsiseră călugărițele. În acea zi întunecată, cu șaptesprezece
ani în urmă, purta un medalion cu nume irlandez gravat pe el. iar în interior era
o pereche de portrete, unul din ele al unui bărbat care nu avea înfățișare de latin.
Acel medalion era tot ce poseda Toni pe lume, ior Maica Stareță i-l dăduse la
cea de-a șoptospre- zecea aniversare, cu două săptămâni în urmă. De ziua ei nu
fusese o petrecere, dar Sora Prudencia făcuse o prăjitură cu nucă de cccos și
fcte.'c moi mari primiseră câte o folie. Toni fusese încântată să primească
medalionul, până când Sora Imaculata spusese că era găsită, iar cuplul din
medalion era o pereche de păcătoși, deci bijuteria ar trebui vândută ca să ajute
la plata întreținerii ei.
 Prăjitura cu nucă de cocos i se opri lui Toni in gât În ziua aceea ii încolți in
minte rezolvarea problemei.
Nu era de origine latină și nu aparținea de drept Fecioarei de la Soledad. Nu
numai că numele ei era Fleet dar era de ajuns o singură privire ca să-ți doi
seama că semăna prea mult cu bărbatul din medalion ca să poată deveni de
bunăvoie călugăriță. Pentru că cele două imegini erau pictate,' putu să .vadă că
el avea culoarea părului ca al cas-’
toncior in soare și ochii cu gene lungi dădeau o- chilor gri-verzui o privire
enigmatică. Aceasta dădea privirii bărbatului o calitate seducătoare, dor Toni
avea ceva sălbatic in privirea profundă care ținea secrete visele și speranțele pe
care nu îndrăznea să le spună.
Pentru că părul ei era roșu și o astfel de culoare era considerată insultătoare
de către Sera Imaculata, o ținuse tunsă scurt ca pe un băiat, ca și cum ar fi putut
împiedica să-i strălucească părul in soaro ca arama tigăilor din bucătăria Surorii
Pru- dencia.
Toni se uită prin fereastra bucătăriei la grădina închisă a mănăstirii, unde
creșteau cartofi, varză și ceapa caro îmbogățeau regimul simplu oi călugărițelor
și al celor paisprezece fete po care le aveau în grijă.
Eo nu râvnea Ic homari și prăjituri cu frișcă la fel ca Floralia, una din fete
care era logodită și care avea să plece în curând să se mărite cu al ei „novio”.
Toni râvnea la ceva mult mai prețios decât mâncarea scumpă - ea își dorea
libertatea.
Dorința de libertate i se vedea in cehii umbriți de gene, dorință pe care ținea
s-o ascundă de privirea ascuțită și vigilentă a Sorei care venea acum zorită la
bucătărie ca să vadă dacă maldărul de vase fusese spălat și șters până să
sclipească aidoma pereților de un alb fără pată ol camerelor mari și reci și al
nesuferitelor coridoare ale mănăstirii.
Fusese un moment tăcut de suspans când Sora înaltă o observă pe Toni la
chiuvetă.
— Iar visezi, copilă I Vasele pentru ceai trebuiau să fie șterse de acum șl
puse în dulap.

Vorbise in spaniola, l’mbă pe care Toni o vorbea din copilărie, chior dacă
prin bunătatea stare-, ței, fusese dată să învețe engleza de la una din maicile
bătrâne, care în zilele ei bune făcuse parte dintr-una din familiile cele mai de
vază din Sevilla : spaniolii nobili și bogați vorbeau adesea trei limbi, Iar Sora
Gracia a învâțet-o chiar și o spoială de franceză. Fota avea o minte ageră și
însetată care depășea granițele zidurilor înalte ale mănăstirii prevăzute cu gratii
de fier la ferestre, ca o pușcărie.
O pușcărie din care evadarea părea imposibilă,’ pentru ea care nu avea
familie și, spre deosebire de unele dintre foto, nu era aici ca să învețe sau să aș-
tepte să fie cerută de vreun „novlo", un bărbat căruia i-ar fi fost dată de mireasă.
Era aici pentru totdeauna, iar teroarea gândului trebuia ascunsă de Sora
Imaculata și-și întoarse privirea de la fereastră și și-o plecă peste căni și farfurii.
— Răspunde-mi, lato ! Șora o apucă de umăr și-și înfipse in oasele ei
degetele puternice ele unei femei care muncise din greu toată viața. Ești îmbuf-
nată ?
Ea se uită în jos la Toni, iar privirea ei trăda dorința de a tăia scurt genele lui
Toni așa cum ii tăiose părul cu o foarfecă din bucătărie.
— Tocmai mă întrebam, spuse Toni, de ce trebuie să spăl eu vasele
întotdeauna.
— Chiar așa, fata mea ? Ei bine, este util pentru sufletul tău rebel, iar tu nu ai
nevoie de mâini moi ca să placi unui mire, nu-l așa ? îți doi seama, sper,
Antonia, că peste o vreme va trebui să depui primul jurământ și va trebui să o
faci într-o stare de grație.. Mă îngrijorezi, copilă, trebuie să fii umilă
— daca vei deveni novice in Ordinul Feciocrei. Este viața potrivită pentru
tine. Un mod de a Ispăși păcatele părinților tăi și pe al tău.
— Păcatul meu ? repetă Toni ca un ecou. Ce am făcut eu ? Am fost ținută în
spatelë zidurilor înalte de piatră toată viața, iar singurul bărbat cu care om
vorbit vreodată este părintele Orczio.
— Nu-i nevoie să fii impertinentă. Păcatul tău este că te-ai născut in afara
căsătoriei, dintr-o mamă păcătoasă.
— Să nu îndrăznești să vorbești astfel despre mama mea I Toni se eliberă din
mâna Surorii și o privi cu furie. Cel puțin ea a fost iubită. To-a iubit vreodată un
bărbat ?
Toni știa că nu trebuia să vorbească astfel cu o femeie care-și petrecuse cci
mai frumoși ani ai vieții în slujba altora, dor era atât de nedrept să fie mereu
ținta răutăților. Dacă ar fi fost acea fată înaltă, palidă și respectuoasă, alta or fi
fost situația, deși Hermosa era tot un copil nelegitim, tatăl ei era cunoscut ca
fiind ucigaș dar plătea pentru educația ei.
 Nu, ea era aici o străină : cineva altfe! colorat, cu alte drumuri - oaia neagră
care nu-și avea locul acolo și era forțată să se integreze, de către o femeie care
în ochii lui Toni avea figura unui inchizitor.
Sora Imaculata o privi fix, apoi se retrase țeapănă spre ușă.
— Am să reportez Maicii Starețe că ai fost din nou impertinentă și am să
sugerez ca de data a- ccasta să fii pedepsită intr-un fol care să-ți rănească
această mândrie. Ultima dată ol frecat lespezile de piatră a!e coridoarelor, dar
de date asta vei fi în-
— cercetată intr-una din celulele de rugăciune douăzeci și patru de ore, ca să
reflectezi asupra cuvintelor talc insolente in liniștea totală impusă de rugăciunea
adâncă și de meditație. Mă auzi ?
Toni albi de spaimă. Celulele de rugăciune a- veau pereții groși prin care nu
putea pătrunde nici un sunet și erau situate in partea veche a mănăstirii - partea
bântuită, cum ii spuneau fetele, unde stafia călugăriței îngropate de vii se
spunea că a- parc o dotă cu venirea întunericului.
Sora Imaculata ieși din bucătărie și Toni știa că nu avea să i se înmoaie
inima pe drumul către biroul Maicii Starețe. Avea să insiste ca fata „străină" să
fie exemplar pedepsită de data asta, pentru lipsă de respect și exces de mândrie
și pentru că rugăciunile erau considerate de către călugărițe un lucru bun, Maica
nu avea cum să-și Imagineze că o fală ar putea fi îngrozită de gândul de a
petrece o zi și o noapte in compania unei stafii. Maicile nu credeau in stafii, dar
Toni avea sânge irlandez și o imaginație prodigioasă.
Ceea ce s-a întâmplat mai târziu, ar fi putut fi dictct de destin, sau acea
figură din umbra gândurilor fetelor închise în spatele zidurilor, figură semănând
cu Don Juan și cu Sfântul Anton care deschide porțile libertății și dragostei.
Aceste porțî fuseseră deschise de către o pereche de pantaloni, rămași
atârnați in spatele ușii dc Io bucătărie de un om simplu core venea do două
ori po săptămână sa îngrijească gradina de zarra- vot.
Toni înșfacă perechea jegoasă de blugi și o șterse cu ci în grădina
întunecoasă, in dosul unui pâlc de pomi. Acolo, cu câteva zile in uxrnă, găsise o
cămașă pe cere bărbatul care îngrijea grădina o scosese pentru că-i era cald.
Atunci nu oro sigură ce ovea să facă, acum însă știa.
Intr-un minut, se dezbrăcă de rochia cenușie a mănăstirii, pe care o ura.
Lanțul de aur sclipi la gâtul ei. Ii mângâie cu degetele și-și dori din tot sufletul
sâ-i poarte noroc. Îmbrăcă blugii care se dovediră a-i fi prea mari și le întoarse
manșetele, îmbrăcă și cămeșa care mirosea a tutun, miros pe care-l preferă celor
ele zidurilor de piatră a’e celulei de rugăciune.
Tremură și teama o făcu să se grăbească să. urce intr-un copac do lângă zidul
mănăstirii, lucru pe care-l mai făcuse și îmbrăcată in rochia cenușie, când î se
oferise ocazia. De cealaltă parte se întindea o alee care ducea în câmp și la
libertate. Problema ei era căderea pe pământ... dacă-și rupea un picior, cel puțin
avea să scape de celula ce rugăciune. Dar dacă avea să-și rupă gâtul... Închizând
ochii, se rugă în gând și-și dădu drumul din înaltul zidului mănăstirii, simțind
cum ii vâjâie aerul pe la urechi in cădere de pe zidul mai înalt de două ori decât
ea, în iarba înaltă de la baza zidului.
În clipa aterizării, ea gândi că Sfântul Anton o ajutase în acea seară, pentru
că so gândise să-și pună pantofii fără toc și deși își simțea toate oasele
zdruncinate, nu-și rupsese gâtul și nici vreun picior. Iarba era destul de deasă ca
să-i atenueze căderea ; își recăpăta suflul și privi, sperând să fie ultima dată.
spre mănăstirea care fusese întreaga ei lume timp de șaptesprezece ani.
— Vaya con Dios, murmură ea, gândindu-se la fetele care-i fuseseră
prietene. Adios și aveți grijă I Apoi o luă din loc, cu pas iute in amurg, nesiin-
gherilă de cămașa care-i cădea până la genunchi pentru că era prea slabă de cât
frecase și câte ferestre spălase pentru Sora Imaculata. Nu avea teamă do ceea ce
o aștepta... teama era în urma ei, acolo în mănăstire, o fantomă a trecutului ci și
una a viitorului. O urmărise multă vreme gândul de a fi forțată să accepte o
viață care s-o închidă pe vecie în dosul zidurilor înalte. Se gândise de multe ori
că mai degrabă ar fi murit, până când începuse să-i încolțească în minte gândul
că nimic nu avea s-o oprească de a fugi în clipa în caro 1 s-ar fi oferit ocazia.
/scum părea că nu-l pasă că nu avea mâncore, bani sau undo să pună capul în
noaptea care sa apropia. Acum era copleșită de libertate și avea să se gândească
la celelalte lucruri când va veni vremea.
Cunoștea această parte a ținutului după zidurile pe lângă care trecuse
mergând în cadență cu celelalte colege de clasă, sub supravegherea celor două
Surori, privind în jos ori de câte ori se apropia un bărbat. Niciodată nu puteau fi
privite in ochi de cineva și nu pentru că ar fi văzut pe cineva nemaipomenit,
doar câte un țăran, și acesta preocupat probabil de turma lui. Toni răsese atunci
și-l spusese Floraliei că ele erou porculeții Surorilor, în drum spre abator.
Acum Toni zâmbi, privind primele stele apărute deasupra câmpurilor ce se
întindeau cam la cinci
 mile in direcția podului Santa Flavio. Ce era acum în mintea ei nu era foarte
clar, dar avea sâ devină, ca stelele care deveneau ca diamantele pe cerul al-
bastru.
Fugi o vreme, apoi merse, prea fericită de propria evadare ca sâ simtă
oboseala.
— Sfinte Anton, murmură ea, rămâi lângă mine ți păzește acest purceluș din
turma Surorii Imaculata. Cred câ a avut intenții bune, dor cred câ aș fi fost ceo
mai rea călugăriță din lume, și mă gândesc că nu-mi doresc un „novio" gras și
de vârstă medie ca biata Floralia, dar ar fi bine să am pe cineva.
Cine ar fi putut să fie acel cineva, nu avea nici o idee, totuși în sinea oi
bănuia că ar fi semănat cu poza lui Don Juan din acea revistă veche de cinema
pe care una din fete o strecurase în mănăstire după o vizită acasă. Era un actor,
firește, dar Toni și-l putea imagina ața pe Don Juan ; înalt, frumușel, cu
mustăcioară subțire și cu cele mai lungi picioare din lume. Cu o lucire
diavolească în privire, fără sâ se teamă de cineva, își era propriul stăpân și
nimeni in lume nu avea să-i spună ce sâ facă. Dacă cineva ar încerca s-o facă, el
ar pocni din degete și și-ar vedea de drum fără sâ privească în urmă.
Nici Toni nu privi în urmă. Simți că ar fi murit dacă cr fi fost târâtă înapoi la
viața celor nouăzeci și nouă de rugăciuni latinești, oceane de apă slinoasă in
care pluteau bucățele de morcovi și cecpc, mâini roșii și umflate de frecatul
podelelor cu săoun de casă, li plângea inima, acesta era motivul pentru care era
prima dată in viață singură, cu o puzderie de stele deasupra copului, cu briza
mării su-
flônd spre co și trecând prin cămașa subțire caro mai avea și vreo două găuri.
Alerga, merse din nou o vreme, și când stelele deveniră mai strălucitoare,
silueta ei părea a unui băiat Panta dealului se accentua. Mirosul de lavandă era
acum atât de puternic încât inima i-o luă la galop, când îți aminti că Sora
Prudencicr fusese surprinsă făcând săculeți cu lavandă pe care-i ascundea in
buzunarele de sub haine, încât, când mergea împrăștia un nor de parfum în jurul
ei. Totdeauna a motivat că voia să acopere mirosul de ceapă, dar Toni a bănuit
multă vreme că Sora Prodencia ar fi fost o gospodină mulțumită să aibă copiii ci
pentru care se gătească și pe care sâ-i iubească. Buna Sora iubise toate fetele din
mănăstire ți dragostea ei fusese singura pe care Toni o cunoscuse. Nu avea idee
cum putea fi o altfel de dragoste... era însă sigură că nu semăna cu cea întâlnită
la fetele ținute internate până când ajungeau !a vârsta Ic care erau măritate cu
bărbați maturi.
Toni nu știuse niciodată cum era mai rău, să fie forțată să devină călugăriță
sau să fie forțată să se mărite cu un străin. Ambele îi păreau precum capcanele
pentru iepuri pe care le punea grădinarul.'
Tânăra fugară ajunse la Santa Flavia pe la ora nouă, obosită și flămândă, dar
bine dispusă, ceea ce o făcu sâ depășească cu ușurință disconfortul fizic
provocat de cele cinci mile alergate peste dealuri.
Cum ajunse în zona litoralului, văzu dintr-o dată o Fiestâ in desfășurare. De-
a lungul golfului erau înșirate lumini colorate și fanioane fluturând, grupuri de
oameni râzând de a lungul chioșcurilor cu churros fierbinți înfășurați in jurul
unor bețe lungi.
SATAX SE ÎESOAWA 15 fripturi sau pește și ceapa, cartofi dulci copți,
scoici șl toate felurile de fructe șl bomboane.
Toni putea mirosi mâncarea, dor nu avea nici o peseta de cheltuiala' și «e
cmestecă in mulțime, cu stomacul chiorăind de focme la mirosul atâtor crome și
la vederea oamenilor mâncând gogoși proaspete și bâgându-șî degetele in pungi
de cartofi prăjiți.
Ghirlandele o derutau, iar confeti ii rămâneau in pârul tuns scurt. Un grup de
trei fete in rochii cu volane, cu flori in părul lung și cârlionțat, se zgâiau
amuzate la ea și râdeau când trecură pe lângă ea. Una dintre ele îi făcu cu
ochiul, iar Toni realiză că o confundaseră cu un flăcău, poate cu țăranul prea
sărac ca să-și permită un costum de fiesta.
Nu putea nici măcar să-și cumpere o migdală ca să-și astâmpere foamea.
Rămase cu ochii mari la diademele scânteietoare și la bijuteriile purtate de
femei, într-o scânteiere de culori și veselie, la muzica chitarelor, dansul
flamenco și peso doble dansat de o fată cu rochie de dantelă purtată pe un jupon
și un bărbat îmbrăcat într-o cămașă elegantă cu jabou și pantaloni strâmți și o
pălărie trasă pe ochi.
foni rămase la marginea mulțimii și privi spectacolul. Sâr.-olc latin părea
fierbinte in vinete cuplului În timp ce se învârteau unul in jurul altuia intr-un fel
complicat, cu brațele ridicata când se îndreptau unul spre altul, volanele
dantelate văzăn- du-se frumos pe fondul pantalonilor bărbatului. Castanietele se
auzecu bătând ritmul, iar cerceii mari de aur ci fetei străluceau în lumină. În
timp c® ochii bărbatului sclipeau pe sub borurile pălăriei andaluze.
 Foamea, emoția evadării și scânteierea luminilor o făceau sâ-i vină rău. Se
agăță de primul obiect să se sprijine, dar acel obiect se întâmplă sâ fie un bărbat
gras care stătea în picioare lângă ea. Intr-o clipă, cum în oroș erau mulți hoți de
buzunare, bărbatul se gândi că Toni voia să-l jefuiască.
— Săriți, hoțul I strigă el și o apucă pe Toni de ureche și o scutură de o făcu
să țipe. Pungoșuie, te am prins asupra faptului ! Așa-i ?
Bărbatul o lovea când o siluetă slabă cu o cămașa cu volane și o pălărie cu
boruri mari împinse mulțimea și ceru să incetozo bătaia.
— Ai să-l omori dacă te porți astfel I Vocea bărbatului era aspră, autoritară,
obișnuită cu obediența. Ce naiba crezi că a făcut ?
Bărbatul gras o ținu pe Toni și-l privi pe vorbitorul înalt, care fusese urmat
de frumoasa creatură cu care dansase. Ochii ei erau scânteietori, iar castanietele
băteau încă în mâna ei. Ea se lipi de bărbat, care o împinse brusc de lângă el, cu
o strâmbătură a gurii.
— Mă buzunărea, spuse bărbatul gras, privind ofensat și în același timp
răzbunător. Este prea din cale-a.cră, oameni buni, nu poți să mergi la o fiesta
fără să ai astfel de necazuri. II duc la Guardia Civil.
— Ah, dar este doar un băiețel, spuse bărbatul înalt apucând-o pe Toni și
smulgând-o din strânsoa- reo scandalagiului. Doar nu vrei să vezi un copil
aruncat intr-o celulă. Co ți-a luat puștiul ? Ai vreo dovadă că te-a buzunârit ?
— l-am simțit mâna pe mine, răspunse furios in timp ce Toni atârna în mâna
acelui senor șl simțea durere in urechile smucite și resentimentul de a i se spune
hoț in fața unei mulțimi de oameni.
—
— M-om împiedicat, spuse Toni cu vocea înecata de lacrimi. Nu l-am coûtât
de bani. Nu sunt hoț de buzunare ! Nu sunt !
Bărbatul care o ținea se uită la op, lor în lurrfna scânteietoare figura lui era
sculptată straniu, avea acea finețe care face oamenii frumoși. Ochii lui a- voau
culori diferite ; unul ora întunecat, iar celălalt auriu, iar sprâncenele negre.
— Înclin să tc cred, chico, spusa intr-un târziu. Arăți puțin cam zdrențuit și
cam flămând, dar in o- chii tăi citesc onestitatea. Nu te mai uita așa speriat. N-
am sâ îngădui sa fii aruncat intr-o celulă, intr-o noapte de fiesta. Uite, ia I
Bărbatul iși băgă o mână in buzunar și secase o mulțime de monede pe care i le
dădu lui Toni. Mergi, ia-ți ceva de mâncare și sâ nu mai încerci niciodată.
— N-am încercat nimic și puteți sâ vă păstrați banii, li venea ușor și greu in
același timp să refuze ceea ce acest bărbat îi oferea cu atâte ușurință, pentru că
evident, era un om boget ceea ce se vedea după croiala hainelor și după cum îi
suno vocea. Chiar și purtarea îi era arogantă, așa cum iși imaginase oo că or fi
purtarea unui hembro rico. Împărțind sfaturi și generozitate ca și când s-ar fi
născut cu acest dropt.
Toni mai privi o dată ochii ceacâri, apoi se ©liberă din mâna Iul și se
îndreptă spre mulțime, pe jumătate mulțumită de sine că-i refuzase banii, pe
jumătate necăjită că se arătase mândră șl în felul acesta rămăsese nemâr.cotâ.
Trecu pe lângă o prăvălie unde gogoșile pufoasa clocoteau in ulei fierbinte,
iar mirosul de mâncare o făcu să simtă din nou slăbiciune. Intr-un fel sau in
altul, trebuie să găsească o cale pentru a

19
căpăta de mâncare, iar peste câteva clipe observa intrarea din spate o unui
restaurant și se hotărî să intre sa întrebe dacă nu aveau nevoia de cineva care să
spele ceva pentru câteva pesetas. Avea ceva experiență la câte vase spălase în
viața ei, și dacă tot fusese luată drept bă'ot, se hotărî sâ se poarte ca un băiat
Infundându-și mâinile în buzunarele blugilor cu manșetele întoarse, intră in
bucătăria restaurantului, unde o femeie grasă și un bărbat slab beau vin și
bombăneau faptul că ci trebuiau să muncească in timp ce alții se distrau.
Acesta fu atuul lui Toni, și văzu dintr-o privire grămada do vase murdare de
lângă hărdăul adănc.
— Plătiți-mă și voi spăla eu vasele și le voi și șterge, spuso îngroșându-și
vocea și imitând glasul gros ol grădinarului mănăstirii.
Bărbatul o privi bănuitor, dar fomeîo, a cărei foță era roșie de cât vin băuse
și al cărei cop era probabil mai luminat, se grăbi să accepte oferta.
— Lasă-I, Jorgio, spuse femeie, iar noi vom putea merge să vedem când va
începe saturnalia. Vor purta măști și eu la fel, nu putem petrece ultima noapte
din săptămâna fiestei închiși într-o bucătărie cu vasele murdare ale altora.
— Dar o să vrea să-l plătim. Bărbatul o măsură pe Toni cu privirea din cap
pănă-n picioare. Dar nu prea mult, după cum arată. Bine, picaro, vasele îți
aparțin.
— Îmi puteți plăti acum ? îndrăzni Toni să întrebe.
— Nu, spuse femeia. Ar putea s-o șteargă, Jor- gio, așa că plătcște-l când
termină treaba. Este apă fierbinte în ceaun, băiete, și să fii sigur că dacă
 — vasele nu vor străluci, n-oi să-ți primești cei douăzeci de pesetas.
— Ai fost corn generoasă, mormăi bărbatul.
— Bine, zise femeia, lovindu-și capul și arătând spre ușa laterală care-i
despărțea de zgomotul din sala de mese, este fiesta și bietul amărât erată de
parcă n-ar fi mâncat de câteva zile. Haide, ccro. imi pun o mască și mâ duc la
distracție.
Ușa se dădea înainte și înapoi și Toni rămase singură în bucătăria luminată,
cu farfurii murdare și miros do usturoi. Trase adânc aer în plămâni, luă ceaunul
de pe sebă și umplu hârdâul cu apă caldă. Puse sodă ca să dizolve grăsimea și se
apucă de treaba care-i era atât de familiară. Într-un loc ne- fomiiicr.
Spălatul vaselor ii luă moi bine de o oră, ier ceasul bătea spre miezul nopții,
iar zgomotul cere venea din direcția restaurantului o făcu să înțeleagă că
distracția atinsese apogeul, când măștile a- veau să fie scoose și partenerii de
fiesta se vor vedea pentru prima dată, dacă erau străini care s-au întâlnit pe
stradă și au intrat oici să danseze.
Toni își ștergea mâinile când ușa se deschise și intră un chelner cu o tavă
plină cu pahare de vin.
— Spolă-I©, ordonă el. Ne grăbim I
— Dar numai pentru farfurii am fost plătit, oftă Toni. Se legăna dc pe un
picior pe oltul iar foamea avea să se transforme în stare do rău încât nu putea să
mai vadă mâncare în fața ochilor, după moi bir.o dc o oră de stat în mirosul de
grăsime și de usturoi care-l rămăsese în nări. La mănăstire, usturoiul era folosit
in cantitate mult mai mică.
Oricum, trebuia sâ-șl capete banii, cu care să-și plătească găzduirea peste
noapte, dar nu avea de
gând sô spele și paharele. Femeia grasă fusese imbricata cu o rcchie roșie pe
sub șorțul pe care-l scosese înainte de a pleca să dcnseze, iar Toni ieși ți privi
cuplurile sub luminile colorate ale bolului.
Continuă să caute rochia ca un balon roșu, o- cupanto căreia ii promisese cei
douăzeci de pesetas și Toni simțea că-i câștigase iar acum era hotărâtă sâ-i
primească. Suportase grăsimea și mirosul de usturoi ca să câștige banii. Privind
disperată, incepu să se înghesuie prin cercul unei sardana, în care cuplurile
dansau cu pași alternați lungi și scurți, incinte și înapoi.
— Dâ-te la o parte, băiete 1 Devenise un fel de Joc, iar dansatorii moșeați
începuseră să condimenteze saturnalia impingând-o pa Toni dintr-o parte În alta
a cercului. Râsetele deveniseră batjocoritoare și sălbatice, iar fata se simți de
parcă plonjase intr-un coșmar. Știa că era doar un joc. un exces ol spiritului
fiestei, ajutată de vinul roșu tare din regiune, dar emoțiile ei erau prea puternice,
prea profunde ca distracția să fie pentru ea altceva decât o tulburare.
Cineva o împinse cu brutalitate, incât alunecă țipând... alunecă printre
picioarele dansatorilor, tocurile ascuțite ale femeilor ți tălpile groase ale
bărbaților.
— la seama I zise cineva. Mica sperietoare va fi lovită I
Simți o durere ascuțită in tâmpla, provocată do lovitura unui pantof... apoi nu
mai știu nimic și sala de bal se transformă intr-o jerbă de lumini verzi, urmată
de un întuneric total.
 CAPITOLUL II

Camera era luminată de o lampă, constată Toni venîndu-și in fire. Era întinsă
acolo și putea juro că auzea zgomotul mării... aiurea, era din pricina loviturii la
cap, pe care și-o reaminti imediat din cauza fricii pe care o simțise când căzuse
sub picioarele dansatorilor, teamă care-i revenise.
Oftă când o cuprinse din nou frica și dintr-o dată apăru o siluetă lângă pat și
ea suspină când văzu o față acoperită de o moscă neagră aplccăn- du-se asupra
ei. De sub marginile măștii apărea un nas mare iar gura era desenată în linii
clare și exprima o oarecare cruzime. Bărbia era proeminentă, ca și când bărbatul
or fi zâmbit adesea ironic la întâmplările vieții.
in orice altă ocazie. Toni ar fi observat figura distinsă, dor atenția îi fusese
atrasă de moscă... inima i-o luă Io trap și se gândi că il avea în față oe însuși
Mefisto... diavolul căruia nu-i place lumina și care-șl bate joc de oameni.
— Ai revenit deci la viață, zise el tărăgănat, tn- tlnzăndu-se peste ea și
apucăndu-i fața cu deae- tele-i lungi și examinăndu-i tâmpla julită. O să f|e cam
colorată câteva zile și-mi imaginez că te doare copul ?
Toni încuviința și fremăta din cap până-n picioare când degetele ii atinseră
cămașa plină de urme de lacrimi și de pământul de care-și ștersese degetele
grădinarul, a cărui cămașă era de fapt.
— N-am văzut niciodată pe cineva mai jegos pe Miranda și asta trebuie
îndreptat cât mai repede cu putintă. Ei bine, gelfo, crezi că ci putea să cei o gură
de rachiu ? Iți mai calmează nervii și-ți mai ușurează durerea de cap.
Golto... haimana mică. Toni se relaxă ușor și încetă să mai fie șocată de
faptul că acest bărbat ar. putea s-o atingă din întâmplare. El o credea băiat,’ acei
totul era in regulă. Toni petrecuse prea mulți ani in mănăstire ca să știe că s-or fi
putut să nu fie totul in regulă, dacă bărbatul mascot ar fi fost Io fel de îndrăzneț
ca ochii care i se vedeau prin orificiile măștii. Eo îl privi recunoscătoare, fără să
știe că fața îi era Ic fel de murdară ca și hainele da pa ca.
— Ei, acum mă recunoști ? întrebă el scoțân- du-și masca și punând-o
deoparte, incruntăndu-și sardonic sprâncenele in timp ce studia figura tânără din
patul fixat de peretele unei cabina spațioase de vapor.
Toni era întinsă pe cuvertura albastră, cu cepul ridicat pe o pernă. Lumina
lămpii fixe ii cădea pe față și o făcea să-și strângă ochii cenușii cu irizații verzi.
Subțire și fragilă ca un ac, era Io fel de vulnerabilă ca orice sălbăticiune
inocentă. Nu se vedea nici o curbă pe sub cămașa cu câteva numere mai mori
decât măsura ei. Bărbatul o măsura din cap până-n picioare.
— Arăți de parcă ai fi pe cale să leșini din nou,' așa că bea rachiul ăsta și
mănâncă ceva-
—
Silueta înaltă in pantaloni strâmțî și cămașă cu volane se îndreptă spre un
dulap din perete șl când îl deschise, apărură sticle și pahare.
— Am să-ți țin companie. golfo.. Nu se întâmplă in fiecare zi să salvez un
vagabond dintr-o saturnalia. Cum naiba ai nimerit acolo ? Intr-adevăr s-au jucat
cu tine, nu-i așa ?
El se întoarse spre pat cu două pahare in mână, în care sclipea coniac auriu.
— Poți să te ridici fără ajutorul meu ? tl puse unul din pahare pe dulapul de
alături.
— Da. Toni se ridică în șezut și simți un junghi în cap. Ii scăpă un geamăt și
intr-o clipă gazda el se așeză pe marginea polului, și înainte ca eo să poată
protesta o luă în brațe și-i duse paharul la buze.
— Bea, golfo și să nu îndrăznești să verși vreun strop. A fost adus prin
contrabandă din Franța. Un toreador care-mi este prieten este marc amator de
astfel de coniac, dar bogat cum e, nu-i pasă cât plătește taxele exorbitante. Este
bun, ci ?
Toni simți cum lichidul aromat o încălzește pe unde trece... nu moi gustase
alcool niciodată in viață și, spre surprinderea ei, îl găsi foarte plăcut iar când își
termină coniacul simți cum pleoapele ii devin in mod plăcut grele.
— Foarte bun. spuse ea abia auzit. N-om mai băut până acum.
— După cum arăți, golfo, este foarte evident că nu al prea avut mult din
nimic, incruntându-se, el se întinse după propriul pohar, însă trată coniacul cu
mai multă considerație, iar Toni îl privi cum a- dulmecă aroma coniacului,
învârtindu-l o dotă sau de două ori în pahar șl bându-l apreciativ.

— Vezi, chico, așa iți bea un gentleman coniacul, iar la vremea mea s-a spus
despre mine că sunt un sonor în multe privințe. Privirea lui îndrăzneață se opri
asupra lui Toni. Ai de gând să-mi spui cum te cheamă și cum oi ajuns să te
amesteci în saturnalia ?
— S-a... s-a întâmplat, domnule. Eu spălam vasele in bucătăria de acolo, Iar
cei care trebuiau să mă plătească erau pe undeva prin mulțime. M-am uitat după
ei, dar atunci cei din horă au început să se amuze pe scama mea. Toni roși la
amintirea momentului, pe jumătate cu nepăsare și pe jumătate cu umilință că
fusese subiectul amuzamentului. Teama dispăruse și ea iși aminti vag că avea
ceva in comun cu acest bărbat. Era instinctiv, pentru că nimeni nu-i spusese că
unii bărbați se deosebeau totol de ceilalți bărbați, trăind in marc cinste și
croindu-și viața după propriile legi. Avea un magnetism înnăscut și o
personalitate atât de puternică încât ii făcea pe ceilalți să i se supună instinctiv.
Ea nu-și amintea când 'fusese scoasă din restaurant ; dar bănuia că acest
barbet o făcuse, sco- țând-o de sub picioarele care o călcau șl ducând-o la el
acasă ?
Toni privi in jur cu ochii măriți : perdelele pe Jumătate trase de la intrări,
strălucirea lambriuri- lor de pe pereți, austeritatea și totodată luxul conferit de
covor și de divan lângă o bibliotecă.
— O ! Ea iși duse mâna la gură. Suntem pe o navă ?
— Imi place să cred asta, spuse el tărăgănat. Este Miranda și este iahtul meu,
destul de mare pentru un burlac, echipajul său șl un căpitan. Am ridicat ancora
din Santa Flovia de mal bine de o
— oră și om ieșit in larg. Este o senzație plăcută, ce zici, golfo ?
Când ii puse intrebcreo, privirea lui o sfredeli până păru că sclipește ca un
foc straniu. Toni so agăță de cuvertura polului și realiză că un înger; seu un
diavol, răspunsese rugăminților ei și se părea că nu avea să mai revadă vreodată
mănăstirea Sfintei Fecioare.
— Ce ești ? o întrebă gazda. Un țigănuș trimis să fure din buzunare ?
— Nu făceam așa ceva, spuse ea indignată.
— Poate că nu. Un țigan este moi deștept decât pari să fii tu. Ai familie ?
Ea scutură negativ din cap.
— Pe nimeni, spuse fără să mintă. Mama ci o părăsise cu mulți ani in urmă și
nu putea să gândească despre călugărițe ca fiind mame grijulii. Ele erau prea
zeloase, ca să aibă sentimente de iubire.
— Și cum îți zice ? În timp ce vorbea, gazda ei se întinse după o cutie de
țigări de pe noptieră, in foță era o pictură cu Romeo și Julieta, ca cea in cere
Floralia își ținea șiragul de mătănii pe care-l primise de la viitorul ei soț. Toni
privi curioasă, pentru că nu mai văzuse niciodctă alegerea unei țigări subțiri și
întunecate, scăpărarea chibritului, încălzirea cilindrului de frunze. Fumul ieși
albastru și subțire din nările parcă sculptate, iar ea inspiră.
 — Vrei să-ți dau un fum ?
— Nu, gracias, își scutură ea capul.
— Vrei să mănânci ceva ? Și te mai întreb o dotă, cum îți zice ?
— Toni, răspunse ea. Toni Fleet.
— Este un nume irlandez, spuse el, privind-o din dosul perdelei de fum. Ce
face o haimana Irlandeză
—
20
in Spania, și vorbind limba spaniolă de porcă i-ar fi maternă ?
— M-am născut in Spania, explică ea. Am fost dus intr-o casă la țară și... am
lucrat acolo pentru grădinar. Spălct, și altele asemenea.
— Arată-mi mâinile. Cererea suna ca un ordin și ea se supuse privindu-i
sprâncenele negre și împreunate, în timp ce el îi studia mâinile umflate și
înroșite de muncă.
— Te cam munceau acolo, așa-i ? Privirea-i stranie o fulgeră. O gospodină
de vârstă medie ar fi mândră sâ aibă asemenea mâini. Și ți-a venit din- tr-o dată
să fugi ?
— Da, senor. Voiam independență. Nu mă tem dc munca grea, ar fi trebuit
să vedeți maldărul de vase pe care l-am spălat înainte de... mâ rog, să iau
lovitura aceea în cap. fși mușcă buza. Ce veți face cu mine ? Mă debarcați în
primul port ?
— Poate, spuse el. Depinde.
— Depinde de ce, senar ? Pentru că nu învățase arta seducției, Toni putea fi
oricum, dor nu candidă cu un bărbat, iar în acel moment se putea vedea doar
cenușiul privirii ei întrebătoare. Nu cerea decât un răspuns cinstit, iar bărbatul
care o privea zâmbi.
— Ai putea să fii mus în această călătorie. Să fii tot timpul după mine, să-mi
asculți comenzile, dar nu să-mi stai in picioare. Ai putea face aste ? Ar putea fi
o schimbare, față de spălat.
— Chior... chiar vreți ? I se păru că visează... mus cl acestui personaj straniu,
a cărui figură învăluită in fum părea ciudată și puțin păcătoasa, nu ca cea a
părintelui Orazio, placidă și satisfăcută.
— Totdeauna spun ceea ce vreau, zise el. Nu
— are sens sâ construiești sperențo deșarte doat ca să oi ce să dărâmi.
Cruzimea mea este mult mai subtilă, daci fii atent, băiete ! Pot fi crud dacă cm
chef.
— C.'ed, răspunse Toni. Învățase, să fie sinceră.’ Prefera adevărul. Curajul,
adevărul și micul medalion de aur erau mica ei avere in viață.
— Trebuie să fii cinstit cu mine, dar nu obrez- nic, auzi ? Unui sfânt ii face
plăcere să i se spună ceea ce este, unui păcătos insă, ii pică greu. Poți vedea și
singur că nu sunt un tip răbdător, sau foarte bun. Nu ești tâmpit deși arăți o fi
simplu. Mă duc să-ți aduc puțină supă și pâine. Până mă întorc, găndește-te la
ce ți-am spus. Apropo, să știi că numele meu este Luquo de Mcr/o. iar celelalte
apelative nu-i nevoie sâ-ți scrântești mintea ca să le reții.' Eu am să-ți spun Toni
sau oricum oltfol îmi va veni; iar tu poți să-mi spui senar Luque.
Fumul țigării formă un nor carc-i învălui cehii, unul negru și oltul auriu, în
timp cc el stătea in picioare lângă pat, proptit pe picicarele-i lungi și zvelte,
dominând-o cu sla'.ura-i fină și întunecată. Noua achiziție o echipajului său.
Zâmbetul îi era enigmatic și potrivit cu privirea-i cinică. Cămașa era de un alb
Intens șl contrasta cu pielea lui ca de arab ; era impresionant prin nepăsarea față
de puterea pe care o poseda. Motivele sale pentru orice acțiunea trebuiau să fie
totdeauna întemeiate, întunecate și periculoase ; iar dacă ea ar fl fost mai
vârstnică, moi învățată cu lumea și mai puțin dispusă să se supună, ar fi dat bir
cu fugiții, așa cum Rhca a fugit de Marte când s-a rătăcit noaptea ți s-a întâlnit
cu el.

Ei so răsuci 'și ieși din cabină, mergând de parcă or fi dansat pasa doble, cu
grație iberica și mișcări feline.
O lăsă singură în cabină, să se gândească la el. La felul cum privea, cum
vorbea, felul cum și-a luat răspunderea ei ca unul din acei regi inlune- cali ai
vechilor curți andaluze. O fecioară din mănăstire cum era, nu se putu opri să nu
se întrebe cc-ar fi făcut e? dacă i-ar fi știut adevărata identitate. El o credea insă
un băiat, astfel îi oferise și o slujbă pe iaht, li era extrem de recunoscătoare... și
va ști să-i fie mereu credincioasă, dacă nu o va alunga ca no un câine.
Era un gând ciudat. Era cu încheieturile degetelor la gură când el se întoarse
aducând pe o tava rotundă un castron de porțelan din care Ieșeau a- buri foarte
bine mirositori. Ii moi adusese și o bucată de păine împletită și o lingură.
a - Nu este nevoie să-ți mănânci mâinile alea urâte, glumi el pe un ton

amuzat. Sunt convins că au un gust pe măsura aspectului. Supa este de ceapă și

sper să-ți placă.
 Toni mâncase adesea supă de ceapă, dar imediat ce gustă din acel castron
simți cât de diferită era față de supa chioară pe care o primea la mănăstire.
Mâncă în viteză, sub privirea Iul Luque de Mayo care se uita la ea ca la o
creatură dintr-o cită specie. Intrată în existența Iul ca să-l amuze o vreme.
— Mai vrei ? întrebă el când ultima îmbucătură dispăru în gura flămândă o
lui Toni. Vrei să-ți fac o omletă ?
— No, gracias, senor. Toni se lăsă pe pernă. Sunt
foarte recunoscător pentru supă. A fost delicioasă. Cea mai bună pe core am
gustat-o vreodată.
— Cu ce te hrăneau in casa aceea ? Se rezemă de tăblia de la picioarele
patului. Jrârând intr-un fel că se joaca. Cu resturile de la masă, golfo ? Știi, nu
sunt foarte sigur câ or fi trebuit să te iau intr-o călătorie fără permisiunea cuiva.
Chiar ți un slăbănog ca tine este în grija cuiva. Apropo, căți ani ai ?
— Am împlinit șaptesprezece, acum două săptămâni. Sunt destul de mare ca
să pot face ce-mi place și, o, vă rog, nu vreau să mâ întorc in casa aceea. N-o să
mă trimiteți înapoi, nu-i oșc ?
— Nu, dacă ești atât de disperat să fugi de locul acela. El ii privi păru!
ondulat, tuns parcă cu castronul, strălucind pe pernă. Ești cel mai ciudat
exemplar uman ce mi-a ieșit vreodată in cale, și chiar dacă nu sunt cel mai
binevoitor dintre oameni, nu nesocotesc frica animalelor tinere, iar tu nu ești
deloc altceva. Un cățel nedorit care s-a săturat de stăpânii lui și a pornit în
căutarea altora. Deci, golfo, vrei sâ fiu eu noul tău stăpân ?
— Dar... spuse ea, realizând că era comparată cu un cățeluș. Dumneavoastră
m-oți adus oici, nu-i așa ? În primul rând, eu n-am cerut să mă îmbarcați pe
iahtul dumneavoastră. Eram inconștient când ați ridicat ancora.
— Așa-i, fu el de acord, l-am spus căpitanului să ridice ancora la miezul
nopții și fiind un om al merii, totdeauna face ce i se spune. Era aproape miezul
nopții când am venit cu tine la bord. Crezi în destin ?
— Da. Răspunsese repede, pe un ton fatalist.
—
— Superstițios ? Zâmbindu-i, era ușor batjocoritor și-i aruncă o privire a
cărei sclipire o făcea de neuitat.
— Dumneavoastră nu sunteți, senor ? întrebă ea. Sunteți spaniol.
— Sunt spaniol ți o mulțime dc olte chestii, după cum ai să afli, piccro. Este
deja hotărât, ai să fii mus și vei da socoteală în fața mea și a nimănui altcuiva.
Stewardul este com ol dracului și va fi informat că nu-ți poate boxa urechile
pentru nimic în lume, acesta este privilegiul meu. De acum înainte nu vei moi
putea dormi în cabina mea, ca să nu stârnesc rumori pe seama urmei de sânge
englezesc din mine, care a corupt partea latină din mine...
— Englezesc, se auzi Toni ca un ecou, inconștiență de implicația restului
remarcii lui. Dar nu păreți.
— Nu. nu par, nu-i așa ? spuse el tărăgănat, po un ton răutăcios. Ca să
dovedesc că am avut o mamă englezoaică, nu-mi rămâne decât să-ți arăt ochiul
auriu, ceea ce tu nu se poate să nu fi observai Acum, dă-te jos din patul meu,
pronto, și am să-ți arăt unde poți dormi.
Toni se lăsă să alunece din pat, simțindu-se cam nesigură pe picioare, dor
altfel destul de bine. Încă o mai durea capul, dar avusese dureri și mai mari la
mănăstire după ce petrecuse ceasuri întregi în genunchi, frecând lungile
coridoare. Era la bardul Mirandei, iar proprietarul acesteia era un personaj
minunat și straniu în același timp, așa cum nu mai întâlnise nici un adult
vreodată. Ea se îndoia că el spusese în viața lui vreo rugăciune, iar acum avea
sentimentul că el ar fi fost in store să treacă și prin foc pentru propriile
convingeri.
Ea îl urmă din cabina mare într-una mică de lângă aceasta. Curată, mirosind
a -lemn lustruit șl aramă, cu un șal spaniol de-a lungul patului îngust
— Aici doarme de obicei valetul meu, spuse Luque de Mayo. Când plec să
navighez, nu țin să fiu prea formol și pot să mă îmbrac și singur. Crezi că ai sâ
poți dormi aici șl sâ nu-ți faci griji când nu am nevoie de tina ? Sunt cărți pe
raftul de lângă pat, să citești.- Poți ?
— Bineînțeles. Toni privi in jur și era mulțumită de ceea ce vedea. La viața
ei, împărțise dormitorul cu celelalte fete, iar acum, in sfârșit, avea sâ dccr- mă
în camera el. Putea să se repeadă și să-I strângă in brețe pe noul el stăpân, dar
acesta nu prea era un comportament de băiat Cu orice preț, Luque de Mayo
trebuia să creadă că ea era băiat. Știa că într-un fel putea fi periculos, dacă el
avea sâ descopere că avea o fată pe iaht. Ea il văzuse dansând la fiesta și-și
dăduse seama că putea fi periculos când ere cu o femeie.
Toni nu prea avea hebar de dragostea dintre bărbați și femei, doar ceea ce i
se șoptise la ureche de către fetele de la mănăstire care aveau novîos și le
așteptau să mai crească puțin. Toate îî păruseră lipsite de gust., ar fi mult moi
amuzant să fii băiat... băiat de cabină pe ccest iaht deja la câteva mile de Santa
Flavia șF de mănăstire.
— Vă sunt foarte recunoscător, senor, să-mi vorbiți așa, spuse Toni,
înfundându-și mâinile in buzunarele pantalonilor murdari de pământ... și era
pra-
— babil ceo mai comică figuré ps care Luque de Mayo o văzuse vreodată.
— Va trebui să-ți găsim niște haine, spuse vesel. Acestea se pot arunca peste
bord. Oricum, este târziu și te datini pe picioare, deci problema echipamentului
poate fi amânată pe mâine dimineață. Dormi in pielea goală sau vrei o pijama,
ce zici, a mea te-ar acoperi de două ori. Ar fi bună numai bluza ?
Sa îndepărtă lâsând-o pe Toni singură in cabina mică. Prin ușa rămasă
deschisă. Toni il văzu că scoate o haină din dulapul lustruit și atunci când i-o
inmână, se dovedi a fi o bluză de pijama de mătase de culoare închisă, cu o
broderie roșie in formă de dragon pe buzunarul de la piept.
— Este o salamandră, ii spuse când ea se uită la broderie. Face parte din
emblema familiei - parte pe care cm luat-o pentru mine.
— Salamandrei nu-i este frică de foc, nu-i așa ? Toni urmări emblema cu
degetul.
— Arată ca iadul și probabil de asta ii plac flăcările iadului. Luque de Mayo
arăta de-a dreptul cinic când spuse aceste cuvinte și ea știu câ se referă la
propria-i persoană și nu la dragon. Deci am stabilit, golfo, ai să navighezi sub
pavilionul meu. la ordinele mele și trebuie să te previn că dispoziția mea este ca
ochii mei - nelămurită.
Se îndreptă spre ușă. unde se opri și adăugă :
— Baia este în cealaltă parte a cabinei mele. Prefer s-o folosești po aceasta
decât pe cea pe caro o folosește echipajul. Buenos noches, golfo.
— Buenos noches, senor.
Odată închisă ușa în urma lui, Toni rămase singură cu amintirea zâmbetului
lui enigmatic.

Se dezbrăcă lângă pat, cu lampa stinsă, la lumina slabă a stelelor, ce

străbatea prin hublou. ^u- zea clipocitul apei pe coco iahtului, dar nu știa în-
cotro se îndreptau, dar se duse cu gâpdul Io ceo'ol- tă Miranda, din piesa lui
Shakespeare... cea oc care o citise cu Sora Gracia nu de multă vreme. „Este o
lume născută și plină de delicii stranii."
Delicii stranii și temeri stranii o făcură să soră iute in pat, îmbrăcată in bluza
de mătase pe care o simțea foarte plăcut pe pielea care nu mai simțise până
atunci atingerea mătăsii.
Stătea întinsă pe întuneric, simțind mișcările rapide și puternice ale iahtului.
Văzuse doar de două ori în viața ei marea, iar acum plutea pe întinderile
nemărginite de apă adâncă, mulțumită unui bărbat cu sufletul sensibil. Toni își
spuse că nu avea importanță dacă era rău ca iadul... dar ar fi fost bine să soră
din pat și să-și spună rugăciunea. I.e spusese prea multă vreme stând în
genunchi co sâ renunțe peste noapte la obicei și coborându-și picioarele din pal,
ingenunche pe cuvertura care a- târna pe jumătate pe jos.
Stătea in genunchi, cu mâinile împreunate și țl- nându-și ochii închiși, când
se aprinse din nou lumina in mica ei cabină. Întoarse ochii, clipind din genele-i
lungi, pentu că ochii cenușii fuseseră orbiți de aprinderea luminii.
Luque de Muyo stătea lângă ușă șl o privea. În mână ținea o cană de
porțelan.
— Ce dracu' faci ? o întrebă el.
Toni se ridică în picioare, dar bluza atârna pe lângă trupu-i subțire
acoperindu-i formele. Fără hainele grosolane ale grădinarului, stârni totuși pri-
viri stranii din partea gazdei sale.

— Te rogi, drăguțule ? Așa cum scrie in cărți țl mulțumind în genunchi.

Mulțumind pentru ce, Toni ? Pentru că ești oici cu mine ?
— Poate, îngână ea. Ai totul și ești cineva, deci nu oi de unde ști cum este
când simți nevoio să mulțumești ; pentru slujbă, pentru ■ pat, pentru că nu vc
mai trebui să-ți petreci noaptea într-un a- nume 1oc.
— Nu pare că oi fost aruncat aici pentru suferințele tale. Uite I Se îndreptă
spre ea. Supa de ceapă iți face sete totdeauna, deci m-am gândit că aî vrea o
ceașcă de real. Fierbinte și dulce, chico, așa cum ar trebui să fie dragostea.
Prlvindu-l cu cehii măriți, Toni acceptă ceașca eburindă. El avea cămașa
desfăcută și i se vedea pielea întunecată și chiar în ochii ci inocenți el era foarte
atrăgător. Ochii lui stranii sclipiră din nou când o privi din cap până-n picioare.
— Este o minune că nu te-a omorât toată munca esta, comentă el. Nu ești
p;ea mare, nu-i oșa ? Ești numai ochi. Toni. În ochii tăi încape toată lumea și
sunt plini de mii de întrebări. Cred, puștiule, că vieța aste s-ar putea să însemne
un început pentru tine. Șaptesprezece ani, oi ? Ghicești câți ani am eu ?
— Intre treizeci și palruzeci, răspunse ea.
 — Exact, încuviință el. Am trăit două vioți in timp co tu ci trăit doar una, și
am fost în jurul lumii da două cri. Nu am credință șî n-aș ști să mă rog,' pentru
că m-am închinat în templele zeilor, chico,' rudele mole din Anglia refuză să
audă de mine,' iar în Spania sunt privit ca un ciumat pentru că am fost implicat
intr-un caz notoriu de divorț. Am doar o casă unde pot fi pe jumătate liniștit -
acest iaht,
Toni, având marea între mine și lume. Marea poale fi crudâ, golfo, dar nici
pe jumătate la fel de crudă ca oamenii. Pc mare te poți simți singur, dar nici pe
jumătate cât într-o mulțime de oameni.
Incct și cu grație chiar, Luque de Mayo se răsuci pe călcâie și plecă stingând
lumina în urmă, astfel încât ca rămase singură in întuneric, sorbin- du-și ceaiul
și găndindu-se la ceea ce-i spusese. Toată viața auzise de păcat și iad, dar nu le
văzuse niciodată reflectate în ochii cuiva.
Păcatul întunecat în ochiul stâng, iar în ochiul drept o promisiune do aur
curat
Erau sufletul unui bărbat plin de conflicte, așa cum era el. Pe jumătate zeu,
dominând peste cărți .și vin, femei și cântec, dominând când so întoarce pe
mere unde poete din nou să trăiască și să respire.
Toni își termină ceaiul și se strecură sub cuvertură. Avea să fie băiatul lui de
cabină, pajul lui, Ganymede. Ca băiet putea fi cu el, poate pentru totdeauna. Ca
fată, putea avea doar un ceas sau o noapte din viața lui, atâta tot
Va avea mare grijă să nu descopere că este fotă... o virgină care fugise din
mănăstire înainte să devină călugăriță fără voia eî.
Cc-ar fi avut de zis Sora Imaculata dacă cr fi văzut-o acum po mica rebelă pe
caro ca voia s-o transforme intr-o mică sfântă ? îmbrăcată într-o bluză de pijama
a unui bărbat, iar acest bărbat mărturisise câ este un păcătos. Draga șî teribila
Sora Imaculata ar zice probabil că fusese predestinat pentru fata streină să cadă
în mâinile diavolului în persoană.
 CAPITOLUL III

După toate probabilitățile, Luque de Mayo era atât de imprevizibil încât cei
care-l cunoșteau nu se ma* mirau câ el acționa neașteptat.
Căpitanul și echipajul do pe Miranda nu păreau prea surprinși că numărul lor
crescuse cu un mus. Dar ușa rărr.ăsosa întredeschisă intre cabina mică a lui
Toni și cea a gazdei, a patronului sau a stăpânului său, încă nu știa cum sâ-i
spună, și auzise ce spusese căpitanul despre această problemă când venise să
discute zdespre traseul zilei.
— Vagabonzii aceștia sunt toți la fel, senor, așa că dacă v-ați hotărât să-l
țineți la bord, atunci ați face bine să mi-l dați mie în subordine și va putea dormi
la un loc cu echipajul. Dacă-I răsfățoți, va începe să fie obraznic și veți regreta
că aveți un suflet bun.
Toni era numai urechi în dosul ușii, auzindu-l pe Luque râzând din toată
inimo.
— N-am un suflet bun, Martelo, dar în cazul acesta, este ceva - o picătură de
sânge asemănătoare caro mă face să-l acord o șansă. Nu-mi vine »ă-l dau pe
mâna stev/ardului, care se descurcă bine cu slujba lui, dar care nu este prea
sensibil cănd e vorba de oameni.

— Vorbiți despro cl co despre un om ? întrebă căpitanul po un ton uluit.

Spania da Sud este plină de flăcăi de aceștia duși do vânturi. În curând isl va da
arama pe față. De obicei seamănă cu mamei» lor țigănci. Dați-mi-l mie pc
mână,- senar. Văd că nu este prea solid, dar va fi cu siguranță in viitor, dacă va
învăța să se facă util pe o navă.
— Iți imaginezi că am sâ-l răsfăț, Marlelo ? Fumul trabucului se îndrepta
spre cabina lui Toni, iar ea văzu acei ochi iscoditori prin ușa rămasă între-
deschisă, după ce o ceașcă de cafea și o felie de pâine cu gem fuseseră lăsate
lângă patul ei. Asta vo constitui o schimbare pentru micul cerșetor, sâ fio
răsfățat. Arată de parcă toată viața lui cr fi fost, cum să spun ? Legat in lanț,
până când în final s-a rupt și a fugit Lasă-I în scama mea, Mor- lelo. Dacă
începe să devină obraznic, am să-l pocnesc imediat.
Căpitanul râre răutăcios la auzul acestor vorbe, ca și când s-ar fi îndoit de
capacitatea lui Luque de Mayo de a bate un copil.
— Trebuie să-l văd, senor ? Are o lovitură la cap. nu-i așa ? Acum șî-a băgat
mințile în cap ?
— Fără nici o îndoială. Vocea tărăgănată cu timbru plăcut se făcu auzită, cu
accentul ei englezesc amestecat cu costiliană, chiar lângă ușa lui Toni, iar ea se
retrase repede spre patul îngust și fu surprinsă în picioare Io Intrarea celor doi
bărbați...
Căpitanul iahtului nu era la fel de înalt ca proprietarul acestuia, dar barba
întunecată și uniforma pc care o purta îi dădeau un aspect do autoritate rigidă,
ceea ce o făcu sâ-i fie profund recunoscă-
toare lui Luque de Mayo pentru că n-o dăduse in grija căpitanului.
Stătea acolo, îmbrăcată încă cu bluza pijamalei de mătase pentru că i se
luaseră hainele, și fără îndoială fuseseră aruncate la pești. Inima îi bătea repede
șl cu putere pe sub mătasea întunecată șl conștientă de impostura sa, se obținu
cu greu să nu se repeadă spre pat, să se urce în el și să se ascundă.
Când căpitanul își îndreptă privirea dură spre ea. Toni so uită implorator la
Luquc do Mcyo care, în dimineața asta era îmbrăcat într-o pereche de blugi
negri și o ma’etă neagră ccre-l făceau să a- rate ca o panteră. Merse cu pas egal
și neauzit spre ea, și cu o singură mișcare puternică o ridica și o aruncă din nou
în pat.
— Trebuie să rămâi întins in pot. Mă îndoiesc că este un loc de care te-ai
bucurat vreodată. Trase cearșaful pe ea și se întoarse spre căpitan. Ce ai face din
el, Martelo ?
— Este o lovitură urâtă, mormăi căpitanul. Cum na:ba s-a ales cu ea ? S-a
bătut ?
— L-a călcat lumea în picicare, ca de obicei. Nu-î așa, golfo ?
Ea încuviință, cu privirea ațintită asupra mâinii lui stângi în timp ce-și scotea
trabucul din gură și un rotocol de lum ii acoperi trăsăturile întunecate. În mod
tare ciudat, Toni simți dorința de a lua această mână ca s-o sărute. Nu-I bănuia
că e bun. dar c.-ea un fel foarte misterios de a-l citi gândurile șl o trata ca pe un
animal mic caro trebuie să se obișnuiască cu oamenii. Un animal mic pe care el
avea de gând să-l trateze ca pe un animal de companie.
Dumnezeu s-o ajute, se gândi ca, dacă vreodată va mușca mâna care a hrănit-
o.
— Poate rămâne aici, o vreme, dar când se va scula din pat, va avea nevoie
de îmbrăcăminte. Ce avem în magazie, Martela ? Ceva care poate fi scurtat pe
măsură ? Pantalonii mei sunt prea lungi I
 — Am să-i găsesc eu ceva. Căpitanul rămase cu privirea încruntată la
tunsoarea lui Toni și la albeața pielii ei pe care soarele Spaniei nu o bronzase
din cauza înălțimii zidurilor mănăstirii în dosul cărora stătuse atât de mult Arctă
bizar pentru o progenitură din sud. Cum il cheamă ?
— Toni Fleet, răspunse bărbatul care o culesese de pe podeaua unei taverne
și o scosese din Spania pe iahtul său. Era ceva ce ar fi făcut un bărbat cu un pui
de cățel.
— Ochii irlandezi, mormăi căpitanul. Un clan de rebeli, dacă a existat
vreodată unul. Te doare copul, băiete ?
— Puțin, admise ea. O durea capul și când își atingea tâmplele chiar și foarte
ușor, simțea durerea. Când mai devreme fusese la baie, văzuse in oglindă cât de
mare era vănâtaia ; știa că se învinețea atât de dramatic din cauza pielii ei albe.
Dar vederea tâmplei el lovite avu efectul de o îndulci brusc comportamentul
căpitanului.
— Da, aș recomanda odihna, spuse el. Apoi poate o gură de aer pe punte ca
să te pregătești de muncă.
— Acum nu va Faco nîci o muncă, spuse Luque do Mayo tărăgănat dar cu o
subliniată notă de fermitate în voce. Nu-i plăcut să fii lovit, nu-i așa, golfo ?
— Nu, mai ales după ce am spălat atâtea vase,
— bombăni co. Încă era supărată pentru că nu fusose plătită după tcotă
munco pe care o depusese spălând tot maldărul de vase slinoase și pe care le
spălase cu stomacul gol. La mănăstire, fetelor li se spunea că muncesc pentru
Dumnezeu, dar era cu totul altfel să muncești intr-o tavernă pe degeaba.
— Pentru numele lui Dumnezeu, uită odată stiva aia de vase murdare. Luque
de Maya râse exasperat. Gata cu ele ! Ai înțeles ?
— Nu prea. Ea îl privea uluită, pentru că i se părea prea bine să fie adevărat
că s-a terminat cu corvoada vaselor murdare. Putea să spere și să sa roage ca s-o
țină in continuare cu el, dar viața nu este făcută din minuni.
— Dacă-ți place atât de mult apa, poți s-o privești de pe punie, mai târziu,
bineînțeles, când căpitanul Martelo îți va fi aranjat ceva cu îmbrăcămintea. Și
mai este ceva. Cenușa țigării sale se mărise și el se apropie de hublou și o
aruncă afară. Să nu cazi posta bord ! Nutreau să-mi fac un obicei de a-ți veni în
ajutor.
— Am sâ fiu cuminte, spuse ea repede. Nu vreau să vă creez probleme,
senor.
 — Asta-i necazul cu zeii, mormăi el, pot să încurce. Știi sâ înoți ?
Toni scutură din cap. Călugărițele considerau că nu este noccsar ca cineva
care intră in viața monahală sc știe să înoate. Apa pe care o văzuse fusese doar
în găleți și hârdaie.
— Deci, va trebui să fii învățat, mai devreme sau moi târziu, doar pentru
cazul când în larg vom fi în pericol.

— Nu cheme necazul cu astfel de vorbe, senor, se încrunta căpitanul și fața ii

deveni dintr-o dată doar sprâncene și barba.
— Ah, sunteți toți marinari și spanioli, nu-i așa ? Luque de Mayo rase și-și
arunca restul țigării prin hublou. Superstițios și totdeauna ferindu-te de privirea
ochiului rău. Este dc mirare că navighezi pe iahtul cuiva ca mine.
— Cuiva ca dumneavoastră, senor ? Căpitanul privi împietrit.
— Oamenii din Spania iși făceau cruce când ne încrucișam privirile. Cu un
gest iute și cinic, Luque de Maya iși ridică o mână și-și indică ochi. Mal oios,
cum ai spune ? Ochii răului ?
Toni era în pat cu genunchii ridicați șl înconjurați cu brațele, privindu-l po
Luque de Mayo și in- trebându-se cum îndrăznea să se încredințeze in mâinile
lui. Nu, nu era rău, dar sinistru și șiret și crud când ii venea chef. Spaniolii și-ar
face cruce, cu pielea lui bronzată auriu și parul negru lăsat peste ochii săi
siniștri și stranii, nimeni nu l-ar lua drept jumătate englez, chiar dacă folosea un
jargon colorat.
Și el era un rebel, se gândi Toni. Se răscuîa împotriva tradiției spaniole care
se aștepta din partea iui, care era evident câ se născuse aristocrat, să se poarte ca
un hidaîgo și nu ca un marinar, făcând contrabandă cu coniac din Franța pentru
prietenii săi toreadori și dansând peso doble pe străzile din Santa Flavia.
În Anglia n-ar fi fost niciodată acceptat ca englez, cu aspectul său spaniol și
tendința de o atrage femeile.

Intr-un fel este puțin ca mine, decise ea, un pește scos din apă - în cazul lui,
un rechin tigru scos din adâncurile periculoase ale unui ocean pe care ea nu-l
cunoștea.
— Nu te moi holba ! El pocnise din degete in dreptul nasului ei, ior ea tresări
și se retrase pe perna. Căpitanul Mcrtelo ieșise din cabină și ca rămăsese
singură cu luque de Mayo. Privi în jos la eo. apoi o atinse foarte ușor cu degetul
pe tâmplă.
— Ce ochi mari ai tu, golfo !
Inima oi o luă la trap la atingerea lui și la vederea privirii iscoditoare.
— Doare ?
Ea încuviință și ghici că se albise. Nu trebuia sâ-i descopere jocul, să nu-l
supere.
— Bine, durerea va dispărea pe măsură ce va dispărea șl vănălaia, gclfo.
Tecul femeii aceleia te-a însemnat bine, nu-i așa ? Acosta este obiceiul fe-
meilor, de a lăsa urme, și nu este o modalitate elegantă. Degetele lungi
alunecară până sub bărbia lui Toni și-i ridicară fața spre el. Lovit in față de o
femeie, înainte de a ajunge la vârsta bărbieritului, ei ? Batjocura era evidentă pe
figura-i sculptată, cere, ca prin miracol, fără a fi frumoasă, ero așa cum trebuie
că arătase Lucifer când fusese alungat din înălțimile celeste în abisurile
infernului.
— E$ti un începător întârziat ? spuse Luque de Mcyo în zeflemea. Eu am
avut prima fată când a- veom cincisprezece ani. S-a oferit pe tavă și ou oram la
vârsta când curiozitatea ero mare. Ei, de ce mă privești ața ? Ești șocat ? Tu,
puritanul ștrengar al străzilor ?
— N-om avut niciodată șansa de a fi altceva...'
— Ce, un ștrengar ?
—
— Nu, un purîtcn.
Luquc de Mayo rose din toată inima.
— Ăl dracului, cu mâne in buzunarul grăsanului ?
— Nu aveți decât să spuneți asta., protesta ea, tot ce am făcut este câ m-am
rezemat de el. Eram amețit. Îmi era atât de foame...
— Iți era pe dracu' I Batjocura apăru pe fața slaba, ca și cum masca pe care o
purtase cu o noapte înainte fusese smulsă de pe trăsăturile lui de hidalgo și de
crai. Asta este o experiență cu care nu mă pot lăuda, n-cm fost niciodată atât de
flămând încât să-mi pierd echilibrul. Bietul de tine I Hai în cabina mea să luăm
micul dejun împreună, blu-ml place obiceiul latin do a mânca o chifla cu cafea
do dimineață și o pustare la ora unsprezece. Imi plec ouăle și șunca și untul pe
felia mea do pâine. Hai I Jos cu tine din pat !
Dădu cuvertura la o porte și o luă repede în brațe, duccnd-o în cabina lui cu o
masă rotundă și divan, birou și garderob. Avea tot ceea cc-i era necesar unui
gentleman călător po mare, însoțit dc un cățeluș pe care sâ-l necăjească.
Toni, care nu era deloc un cățeluș, ci o fată de șaptesprezece ani ale cărei
simțuri de adult începuseră să-i creeze tulburări ori de côte ori acest bărbat o
atingea, fu teribil de ușurată când el o lăsă jos și își putu trage bluza de pijama
peste genunchi, li zâmbi din vârful buzelor când el se îndreptă spre masa pe
care era o tavă de argint acoperită care aștepta să fie explorată. El o descoperi și
mirosul de șuncă și ouă ajunse până la Toni, o dată cu cel de cafea și pâine
prăjită.
— Unul din cele mai plăcute orome din lume, mormăi el. Aproape mai
plăcut decât mirosul de
ceară de lustruit, mirosul do vin tămâios și mirosul plăcut ți parfumat al unei
femei...
Începu s-o servească pe Toni.
— Pânâ la urmă ai să pui ceva corne pe tine, golfo, și s-ar putea să atragi
puțin și dragostea. N-ai cunoscut dragostea sub nici o formă, in viața ta ?
— Nu tocmai, senor. Gracias, spuse ea, acceptând farfuria cu mâncare care
arata delicios : felii do șuncă prăjită, rinichi, ciuperci și ouă. Privi mâncarea cu
ochii măriți pentru că nu văzuse niciodată in viața ei atât de multă mâncare intr-
o singură farfurie. Mâncarea pe care o primea dimineața nu se putea compara cu
aceasta. O cafea slabă și o felie de pâine.
— Ai fost lipsit de multe lucruri, nu-i așa. Toni ? li întinse o sticlă cu sos.
Pune-ți puțin sos. Nu trebuie să pui mult, ca să nu acoperi mirosul mâncării.
— Vă rog, spuse ca sufocată, nu vă uitați la mine. Mă faceți să mă simt
straniu.
— Chiar ? întrebă începând să mănânce. Mă intrigi, chico, asta-i tot ? S-ar
putea sâ fie bine pentru sufletul meu negru sâ fiu prieten cu un pui ca tine,
pentru că tu ai avut o mulțime de tinichele legate de coada-ți tânără și mă tot
întreb ce fel de câțclandru vei deveni ocum, că ai rămas fără tinichele. Mănâncă
! Mâncarea este bună cât este caldă, când se răcește este groaznică, la fel ca o
legătură de dragoste care începe cu sfârâieli și se termină cu fâsâit.
— N-am știut, spuse Toni, ducând cu furculița Io gură șuncă și ciuperci,
apreciind gustul cu o satisfacția rară, ca aceea de a fi in compania unui bărbat
care arăta și vorbea ca nimeni altul în lume.
Cred că s-ar putea spune, senor, când este vorba despre astfel de lucruri, câ
sunt foarte înapoiat.
 — Adicâ ești virgin, spuse el vioi. Bine, nu-i nevoie să te scuzi pentru asta.
Toni. Tepăstrezi pentru persoana potrivita și nu este cazul să plângi pe vreo
pagină din cartea vieții mele. Cartea vieții melc nu este tocmai frumoasă și cu
tot respectul, nu sunt deținătorul cel mai potrivit pentru un puiuț impresionabil
ca tine. Martelo te-ar fi urcat pe teugă dacă l-aș fi lăsat.
— O, mă bucur că nu l-ați lăsat, senor.
El c privi o clipă cu adorație, apoi iși schimbă repede expresia intr-una
zef’emitoare.
— Nu mă urca pe un piedestal, tinere. Eu iac ce-mi pică bine și când nu-mi
mol convine, abandonez subiectul sau Ideea care mi-a captat atenția o vreme.
Sunt un nestatornic. Sunt așa cum îmi sunt și ochii, nici una, nici alta. Pot fi un
tigru, sau pot fi un gentleman, cupă cum cm chef. Și să înveți, Toni, nu te
închina sfinților sau păcătoșilor, in cm- bele cazuri ascultâ-ți sufletul, iar
sufletul trebuie să-ți aparțină.
Toni asculta avidă ca și când ar fi mâncat mâncarea pregătită de el, o figură
tânără pe divanul de piele cu perne de mătase brodate cu salamandre roșii.
Soarele pătrundea prin hublouri iar părul ei parcă ctrăgea lumina, făcându-l pe
Luque do Mayo s-o privească din nou ca și când in trăsăturile ei era ceva
amuzant și sclipitor.
— Mă întreb, cine te-a învățat să fii un ascultător atât de bun ? mormăi el,
lăsându-se pe spate în scaun ca să-și aprindă unul din trabucurile sate care
arătau mortal și pe care părea că le fumează la intervale regulate. Are un sens
pentru tine filo-
zofia mea cinica, sau ai gura plină și nu poți sâ faci nici un comentariu ? Nu
te opri din mâncat, chico. Termină piersica și smochinele.
Sucul piersicii străluci pe buzele ei când ea ii arunca o privire pe sub gene,
iar ol îi zâmbi liniștitor și ironic.
— Mă întreb ce va trebui sâ fac cu tine ? Murmurul ajunse la Toni prin fum.
Presupun că aș putea deveni tutorele tău și să te trimit la școală.
— Nu școală ! țipă Toni. Am fugit de toate astea.'
— Ce înseamnă asta ? întrebă el potolit Mi-ai spus că ai făcut grâdinărie, am
crezut că ai fost un biet ucenic grădinar. Acum, in lumina ziloi, după ce te-am
hrănit, ce-ci zice de puțină sinceritate ? Ur.de era ace! loc și ce era ? Un fel de
instituție ?
— Da, încuviință ca ștergându-și buzele care dintr-o dată începuseră să
tremure. Știa că el va verifica ; că nu va accepta explicația străvezie pe care i-o
oferise aseară.
Teama el era că va întreba de numele instituției și că va ghici după nume că
nu era băiatul care pretindea că este. Fecioara din Soledad era o mănăstire de
maici care se ocupau cu educarea fetelor, iar el or fi știut !
— Un orfelinat ? insistă el. În Santa Flavia ?
Ea încuviință.
— Am fost acolo de mică.
— Ești un copil găsit ?
. - Do, senor. Moma m-a părăsit acolo. Vă rog, chiar trebuie să spun asta ?
N-am fost fericit cco-'o și am vrut să fug. Doar nu... mi-ați promis că stau la
dumneavoastră ?
— Bineînțeles că am promis și nu intenționez să-mi calc cuvântul.
—
— O, ce bun sunteți. Dirtir-o dată ea se repezi spre mâna Iul și până s-o
poată opri, i-o sărută.
— Puiuțul meu... Își retrase degetele, iar sprâncenele ii devenirâ una singură
ca o linie deasupra ochilor, ceea ce însemna că se anunță furtună... Nu trebuie
să-mi lingi mâna sau ghetele I Nu sunt bun, puști idiot, sunt un om rău ! M-cm
născut intr-o familie castilianâ care-și ascundea rufele murdare in adâncul
pieptului întunecat. Eu nu le-aș ascunde pe ale mele, deci n-am fost niciodată
simpatica.
Se ridică în picioare in timp ce vorbea și se îndreptă cu pași de panteră spre
hublou, rămânând occlo gânditor, expunându-și profilul în lumină, bronzat și
distins, ca cel de pe o moneda iberică.
— Îmi displace ipocrizia și prețiozitatea... Le cu- zul vocii lui aspre, Toni
apucă o pernă de mătase pa care o strânse peste sânii tineri... Căsătoriile a-
ranjate despre care se pretinde că sunt armonioase, cu bănuielile și geloziile lor.
O ramură a familiei mamei mele care era englezoaică, avso bodegas in Jerez, și
fiind o fată pe cinste, s-a măritet cu tata și deci cele două familii s-au înrudit. S-
au urât unul po altul. M-am născut din ură, golfo, nu din dragoste. Am fost
fructul unei nopți de nuntă impusă cu forța unei fete care s-a temut dc el și și-a
urât mirele castilian. Când aveam trei ani, ea o fugit cu un artist din Cornish
care trecuse prin Castilia ca să-i picteze castelele. Am crescut ca o umbră a
amintirii ei : nimeni, niciodată nu i-o pronunțat numele și eu am fost învățat să
cred că ca era moartă, până când o doică bătrână mi-a spus că mi madre era în
viață și trăia in altă țară. Am vrut să iau legătura cu ea, dar tatăl meu mi-a
interzis. De atunci el șl cu mine nu aveam sâ mai fim prieteni. Femeia
— oceca bătrână îmi spusese altceva. Teroarea pe care acest om întunecat o
inspira mamei mele englezoaice. Când eu m-am născut, ea abia m-a privit și
abia o spus că era bine că se născuse un băiat, ca să-i moștenească numele și
averea.
Luque de Mayo tăcu și când se uită spre Toni, pasiunea întunecată dispăruse
do pe chipul lui și masca do ironie revenise la locul ei.
— Ești norocos, haimana mică, spuse ol. nu vei ști niciodată dacă moma ta l-
a iubit seu urât po bărbatul caro ți-a fost tată.
Dintr-o dată se întoarse spre ea și-i luă perna din brațe.
— Pentru numele lui Dumnezeu, te-cm speriat ? Doar nu-ți închipui că-mi
descarc mânia asupra ta și nu mai clănțăni oșa din dinți că se sparg.
Perna fusese aruncată departe, făcând să iasă pe sub gulerul bluzei de pijama
inimioara^ de pe lan’ul lui Toni.
— Ce ai acolo ? întrebă, arătând cu degetul. Ceva ce oi fost destul dc
norocos să furi ?
— Nu I li impînsc mâna la o parte, privindu-l jignită. Știa că el putea, dacă
nu s-o lovească, măcar s-o facă să se simtă prost...
— Este al meu și nu l-am furat I Nu sunt un hoț, iar dacă crezi că sunt, atunci
mai bine mă alungi de po vaporul tău.
— Poți să sari prin hublou. Ce faci cu medalionul la got. frâțioare ? Halde,
spune-mi I
— Este al meu, repetă ea. Mama mea l-o lăsat o dată cu mine.
— Poți să dovedești ? Degetele lui se strânseră ca și când or fi vrut s-o
chinuiască fizic, așa cum făcuse moral.
—
— Do. Ea deschise incuictoarea și desfăcu medalionul. Micile picturi erau
relevante, iar el Ic privea cu ochii rotunzi. Apoi, o ptivi pe Toni drept în cehi o
lungă bucată de vreme.
— Vrei să-mi înnegrești un ochi,- chico ? mormăi el, iar ca știu că as'.a ar fi
unica lui metodă de o-și cere scuze pentru că nu o crezuse când ea iși afirmase
proprietatea asupra medalionului.
— Ai deja un ochi negru. Toni zâmbi ușor pe jumătate speriată și pe
jumătate înfiorată de senzația creată de privirea ochilor lui care erau ca umbra și
lumina... Trebuia doar să se uite la el cc să vadă că un drac și un înger l-ou
făcut. Un înger care a zburat cu aripile nefericirii, câr.d era doar un copil, ca să
ajungă să trăiască cu un bărbat care s-ar putea s-o iubească pentru ceea ce era.
— Mama ta era o fată frumoasă, Tonito I Un deget subțire închise
pandantivul pesto figura tânără de vis, cu aureola ei de păr frumos. Dar țino-l
ascuns. Am o reputație destul de proastă și fără să se spună că am un băiețel
frumos la bordul iahtului.
Cu o expresie enigmatică, Luque de Mayo puse medalionul sub gulerul
bluzei de pijama iar ea tresări la atingerea degetelor lui și încercă sâ nu arate că
reacția ei Ic atingerea lui nu era foarte băiețească, găndindu-se că nu înțelesese
implicația cuvintelor Iul. Intr-o mănăstire pătrundeau rcr bârfele și scandalurile
lumii înconjurătoare, peste înălțimea zidurilor.
— Ai mâncat bine ? Zâmbetul lui era puțin ironic în timp ce o privea în
bluza de pijama.
— Foarte bine, sonor, mulțumesc. Sunteți un om generos.
• - Sunt ? întrebă coborând o sprânceană nea-

ST'
grc. Ce mă costă să hrănesc un pui ca tine ? Am făcut-o ca sâ raă dis'roz, așa
cum fcc cete mei multe lucruri. Nu este o virtute sâ (iu bogat pentru că cm avut
antecesori pirați. oameni care erau mai buni la prâdcciur.i decât la ocupații
respectabile. Iți plac banii, sau ideea de a-i avea ?
— Trebuie să fie destul de plăcut sâ oi destul ca sâ nu-ți fie focma, răspunse
ea, uităndu-se la sâmburele piersicii cu care se delectase mai devreme. Intr-un
fel, sâmburele simboliza tot coca cc putea rămâne din acest straniu interludiu
din viața ol.’ Această călătorie spre necunoscut cu un bărbat enigmatic. Total
dumneavoastră trăiește încă, senar ?
Luque de Mayo iși scutură capul brun.
— A murit la fel de violent cum a trăit. Presupun că și tu ești la fri de
impresionat cc oricine altcineva de bogăția mea.
— Dacă intr-adevăr i-oi urât și pe ei și puterea
pe care ți-cu da’-o, te-oi despărțit de ei, nu-i oșo ? întrebă ca. *
— Intr-adevăr, golfo. Brusc. Luque de Mayo se îndepărtă do ea când auzi o
bătaie discretă in ușa cabinei. Adelanto I
 Ușa se deschise și lăsă să intre un bărbat scund, cu o față ascuțită, aducând
niște haine.
— Hainele pentru băiat, senor, spuse acesta. Am primit ordin de la căpitanul
Martelo să le potrivesc. A spus că doză tai zece centimetri din lungimea
pantalonilor mei, vor avea măsura rezonabilă. Aici este o cămașă și un jerseu
de-ale mele și o pereche de izmene.
— Ah. da. izmene. Cu o mână iute apucă lucrurile. Mulțumesc, steward.
Acestea vor fi mai bune cetim.
—
— Prco bine, ser.or. Stewardul aruncă o privire iute in direcția lui Toni.
Căpitanul a spus câ nu-ml doțî băiatul în grija. Va ajuta la cabine ?
’ - Intr-o zi sau doua. Nu-I obligam pe băiat la lucru acum, steward. Arc
destulă vreme pentru asta și va încurca mei mult decât va ajute până când nu va
li restabilit. Am să te anunț când îl vei putea înarma cu o perie ți o găleată.
Cu un gest ușor spre ușă, Luquc de Mayo in-, dică stewordului că poate
pleca fără să se mai a- mestece in problemă, iar Toni răsuflă uțurotă când ușa se
închise în urma siluetei mici, care arăta focrto eficientă. Învățase prea bine la
mănăstire cum este să fii la dispoziția cuiva care-șl confundă îndatoririle cu
zelul religios.
— Stewardul e stofă bună, dar dedicat strălucirii alamei și covcorelor.
Luque de Mayo zâmbi ironic in limp ce-i ridică bărbia lui Toni cu un deget
subțire. N-ar trebui să te temi de el. Tonito. Eu sunt proprietarul acestui iaht.
— Echipajul n-o să mă placă, spuse ea. Ei cred că dumneavoastră mă
răsfățațl. Poote or trebui să încep să fac ceva ?
— Ai să-ți iei vacanță, și ăsta oste un ordin.
— Este, sonor ? Un ordin minunat caro o va faco să nu se plictisească de a
vorbi cu ol. Grccias, sonor.
— Ești pudic, nu-i ața ? Hai, ic osta și du-te in ccbino ta și te schimbă in
liniște. Eu mă duc sus pe punte să vorbesc cu Martelo. Mișcâ-te 1
Toni adună lucrurile care miroseau a săpun ți o aer proaspăt de mare în caro
fuseseră uscate. Nu era nici un pic de miros de pământ sou de fum de

52
tutun. Era la jumătatea drumului spre cabina ei când Luquo de Mayo spuse
tărăgănat :
 — Vezi sâ nu-ți pui izmenele cu fața în spate.
În cabina. Toni se rezemă de ușă, strângând hainele până când bătăile inimii
i se potoliră. Să fi ghicit el oare ? Știa că era fată ? Avea el motive să-i susțină
impostura ? -
Toni n-ar fi putut spune... nu putea fi sigură.
Luque de Mayo era mult prea subtil și complex pentru înțelegerea unei fete
crescute la mănăstire.
 CAPITOLUL IV

În câteva zile, vânătaia de la tâmpla ei își mai pierdu din aspectul cumplit și
deveni un semn violet pe piele. Descoperi în curând câ-i plăcea să stea sus pe
punte unde briza părea că-i suflă și prin minte nu numai prin păr. Tânjise după
libertate, dar nici în cele mai curajoase vise nu-și imaginase că va ojunge pe
iahtul unui străin.
Ar fi slot ore întregi po punte, sâ privească cum prova spintecă apa ca pe o
mătase albastră. Grațioasa navă era vopsită în alb, cu excepția unei linii roșii
sub balustrada strălucitoare.
Toni nu avea nici o idee că ea însăși era o pată de culoare îmbrăcată într-o
pereche de blugi scurtați și cu un maiou marinăresc. Părul ei roșu părea aprins
in flăcări de lumino soarelui, iar ochii păreau de culoarea mării. Atâtea mile de
mare care părea că nu cunoscuse niciodată furtuna și nici n-or fi putut s-o
cunoască.
Lui Toni i sc părea că ora un marinar înnăscut până când și Luque de Mayo
remarcă faptul.
— Poate că ai morea in sânge, spuse el. reze- mându-so de balustradă în timp
ce fuma un trabuc, îmbrăcat într-o pereche do pantaloni albi, strâmți
și o bluze care-l făcea foarte fascinant in ochii ei. Părea atât do suplu și
imprevizibil.
— Nu mi-am imaginat niciodată că marea poate fi atât dc frumoasă, sonor.
Merge atât de coperte, încât om impresia că se uneșta cu corul.
— Deci, Tonito, marca și cerul ți se par amanți. Eu cm privit totdeauna luna
ca pa amanta mării, acum iți rămâne să vezi luna plutind noaptea pe valuri. Câte
lucruri ți-au rămas necunoscute ? A- preape că iți invidiez inocența, știi ?
Toni îl privi și zâmbi.
— La ce tc gândești, puiule ? Că n-am fost niciodată inocent ca tine ?
— Sunt sigur câ nu ați putut fi, senor. Dear nu aveți trecutul meu, nu-i așa ?
— Chiar crezi că numai dracul se bucură de mâinile leneșe ?
— Nu cred că este foarte interesat de acele mâini care sunt fie scufundate in
apă slinoasă, fie ocupate cu o perie de frecat.
— Tot așa este, Tonito, îți șoptește că poți sâ fugi dc oalele slinoasa și dc
peria de frecat și să te aduni cu unul din discipolii lui. Nimic nu este în-
tâmplător. după câtc-mi spune mîc sângele meu latin ; și cum simțeam o
plictiseală neagră, soarta mi te-a aruncat in mâini. Ce dacă te rușinezi, chico ?
Cc daca diavolul din mine hotărăște sâ corup a- ceastă miraculoasă inocență a ta
?
Mâinile ei se agățară dc balustradă la auzul a- cestor vorbe și văzu
amenințarea din expresia ușor drăcească de pe fața lui. Se întrebă din nou dacă
el știa că ea este fată... apoi, simțind vântul mării pe față și respirând aroma
trabucului lui, știu că moi degrabă i s-or da lui trup și suflet decăt să fie
vreodată nevoită să se întoarcă la mănăstire și să îndure acea castitate austeră
și umilințele cumplite ale trupului și sufletului.
— Nu-mi pasă, spuse nepăsătore. Faceți ce vreți cu mine t senor, dar nu vreau
să fiu luat de lângă dumneavoastră. Mai bine stau cu dumneavoastră decât cu
oricine...
— Deci, dracul pe care nu-l cunoști este de preferat in locul celui pe care-l
cunoști ?
— Da, răspunse ea ferm. Oricum, nu cred că sunteți atât de rău pe cât arâtați.
Sfinții pot fi teribil de aspri și eu, mai degrabă aș rămâne cu dumneavoastră. Mă
faceți să simt că trăiesc.
— Adică ta țin în tensiune, ca electricitatea ? glumi el. Tu și cu mine, golfo,
cm ajuns la faza când suntem intrigați unul de celălalt Suntem fețele opuse ale
unei monede... tu nu ai decât tinerețea, și cu am totul in afară de o tinerețe fără
pată. Iți incit curiozitatea, Iar tu pe a mea, și îți promit că vei rămâne cu mine
atâta timp cât va dura aceasta croazieră, dar când se va sfârși, ei bine, nu-ți pot
spune ce se va întâmpla, Tonito. Vom trăi cu soarta noastră, nu-i așa ?
— Bine, spuse ea și-și jură sâ nici nu se gândească la sfârșitul croazierei și să
se bucure de fiecare clipă rămasă.
Veniră seri in acele zile liniștite când Luque de Mayo și căpitanul cinau pe
punte, sub milioanele de stole.

50
Toni nu fusese invitata la mesă și era mulțumită să stea singură cu farfuria ei
cu mâncare intr-un colț ferit al punții : ea era băiatul de cabină și se- norul nu
comentă, el privi și încruntă dintr-o sprân- cecnă prima dată când o văzu
rezemată de copastie și mâncând singură, nici cu echipajul, nici acceptată ca
musafir. Așa și voia : nu s-ar fi simțit niciodată la îndemână sub privirea aspră a
căpitanului Morlelo ațintită asupra ei. Pentru el ora un vagabond care nu avea
cc căuta Io bordul Mirandci, iar în cea mai mare parte a timpului, el o ignora.
Pentru mesele de seară, Luque de Mayo se îmbrăca totdeauna în mod
speciei, într-o jachetă olbă peste o pereche de pantaloni negri croiți impecabil,
iar cravata era fie maro, fie de mătase bleumarin pe cămeșa albă fără pată.
Îmbrăcămintea căpitanului era uniforma tropicală și din colțul ei, Toni ii putea
studia pe cei doi și se gândea căt de diferiți și distinși erau, bronzați și cu părul
lor întunecat.
Vocile lor ajungeau până la ea când discutau probleme privitoare la iaht și
posibila schimbare a vremii.
Toni se balansa cu farfuria, mâncându-și caz- nela de ave și bucurăndu-se de
fiecare îmbucătură din amestecul condimentat do legume și porumb. Ori de câte
ori Luque râdea în felul lui profund și scurt, pentru urechile ei părea co o
muzică. Adesea simțea astfel pentru bărbatul care avea atât de mult ți care
avusese parte de atât de puțină reală fericire. Câteodată se întreba dacă iubise
vreodată pe cineva., o femeie de lume, îmbrăcată în mătase și care să-și
încondeieze buzele și ochii. Sora Imaculata numea astfel de femei ca fiind
creaturi ale păcatului, Care trăiau doar pentru plăcerea și răsfățul
trupului. Iși parfumau pielea și știau al naibii de bine să-i focă pe bărbați să
se îndrăgostească de ele.
Da, decise ea, Luque de Maya a_cuncscul astfel de femei. Cum puteau
rezista unui bărbat ca d, bogat și distins, cu o personalitate neobișnuită ? Dar
dragostea... l-a înzestrat dragostea și l-a făcut cinic ?
— Refuz să cred că vremea de care ne-am bucurat până acum se pcatc
schimba brusc, îl auzi Toni spunând. Totuși, cum poți fi atât de sigur, Martela ?
Ești în legătură cu stelele sau ceva de genul a- cesta ?
— in legătura radio cu cei de la Mawgan Bias, răspunse căpitanul. Când am
început să navigam, senor, ați refuzat să știți de prezența aparatului radio, dar
marea s-a ridicat in golf de câteva zile, iar noi navigam încolo, nu-i așa ?
— Trebuie să fac o vizită, spuse Luque de Mayo. Deçà vom intra într-o
furtună, nu va fi prima dată și nu-mi fac griji din cauza Mirandei. Este singura
femeie din viața mec in care am avut vreodată încredere.
Cuvintele îi fură urmate de o scurtă liniște șl privind spre el din colțul umbrit
în care stătea, siluetă slabă luminată de lanterne, Toni îl văzu învârtindu-și vinul
in paharul aburit.
— La ce te gândești, Marlclo ? întrebă el. Bănuiesc că este ceva acolo, este
tânărul Tonito ? Iți Imaginezi că ar putea aduce ghinionul la bord ?
Căpitanul se qită încruntat la Toni, iar ea deveni nervoasă sub privirea
întunecată și iscoditoare. Auzise de superstiția marinarilor că purta ghinion să ai
o femeie la bordul unei nave. Dar el credeau
câ ea este băiat.. Simți o ușurare când cei doi începură să discute despre
virtuțile Mirandci.
— Singura femeie pe care un bărbat poate s-o iubească fără să îndure lacrimi
și tcane, sau orice alte tulburări asociate cu o femeie. Luque își aruncă vinul cu
un gest cinic. Sunt sigur că oști do acord cu mine, Martclo, nici tu n-ai
sucombat pericolelor matrimoniale.
— Când eram tânăr n-om avut niciodată destul bani pentru fata din satul meu
pe care am vrut-o Intr-adevăr, dar s-a măritat cu un porc de fermier și acum arc
șl ea câțiva purceluși.
Luque de Mayo râse ca de obicei, scurt, râs care părea câ se termină chiar
când începea.
— Dacă ar fi avut îndrăzneala să sfideze interdicțiile părintești, ar fi putut să
te aibă, iar cu sunt sigur că miroși mai bine decât un porc de fermier. Poate așa
este mai bine, Martelo. Căsătoria este adesea un iad și arareori raiul pe pământ.
— Presupuneți, senor, că ar puteo fi un rai ?
Căpitanul vorbi repede, bându-și vinul.
— Sigur asta ar putea crea tensiuni între soți.* De ce femeia trebuie să fie un
veritabil înger ca să facă un sanctuar pentru bărbat ?
— Chiar așa, de asta este mult moi confortabil să rămâi solo, ei ? Luque do
Mayo se dădu pe spate în scaun și-și ridică fața spre stele. Lc studie îndelung, în
liniște, apoi Tcni îl auzi din nou vorbind.
— Da, Martclo, căsătoria este pentru cei tineri ale căror iluzii sunt intacte și
pentru vârstnicii care se tem de singurătate.
— Sună ca o filozofie, senor, dar în cazul dumneavoastră sunteți obligat să
vă căsătoriți cât încă vă mai puteți compara cu cei tineri. O notă dură a
— păru in vocea căpitanului, ca și când ar fi dojenit un mariner care nu
asculta ordinele. Aveți proprietăți și deci trebuie să aveți un fiu care sâ le moște-
nească. Drumul dumneavoastră este clar.
— Dar nu unul stabilit... Degetele subțiri rupse- ră pcinca cu un zgomot sec,
așa cum aceste mâini or rupe lanțurile datoriei familiale dccă ar putea... Ideeo
do a mă căsători doar pentru a avea un Fiu este foarte greu de suportat și do
acceptat pentru mine. Dacă aș fi pe de-a-ntregul spaniol, poate. Ridică din
umeri cu o strâmbătură. În mine, Martelo, s-au amestecat două vinuri : vinul
cald, roșu din sud, și cel alb din nord. Chiar dacă m-am intoxicat, am redevenit
dur. Se vede ca sunt latin, după culoarea pârului și a pielii, dar anglo-saxonul
din mine este înzestrat cu o enigmă al cărui răspuns nu l-am aflat încă. Ce vrea
această parte din mine ? Ar putea fi totul sau nimic. Ca Janus, privesc în ambele
părți în același timp și sunt in imposibilitatea de a întrevedea colea dreaptă prin
viață, ca și tine, amigo.
Râse scurt, de data asta cu un sunet aspru.
— $î dacă m-aș însura și aș face un iad din viața nevestei ? Este în firea mea
s-o fac. este în sânge, Martelo.
Aceste cuvinte le spusese mai degrabă co oe un suspin, ca un pocnet de bici,
ca un șuierat de șarpe, iar Toni se înfiora când auzi. Să fie acesta motivul pentru
care el se ferea de dragoste, preferând plăcerile trecătoare ale momentului ? Se
temea că ereditatea s-ar putea dovedi prea puternică și, ca tatăl său, s-ar putea
dovedi un soț îngrozitor ?
— Suntem ceea ce suntem sortiți să fim, Martelo, de asta tu ești căpitan și cu
un desfrânat.
—
Căpitanul nu-l contrazise, constată Toni. El naviga cu Miranda pentru Luque
de Mayo și probabil câ-l cunoștea atât de bine cât a permis el cuiva să-l
cunoască, iar ca ar fi vrut sâ spunâ câ el lua oamenii așa cum erau, fără să-l
judeeo, fârâ prejudecăți, ceea ce in sine era o virtute. Un hidalgo prin naștere,
reușise prin farmecul personal sâ scape de o fi un snob și un arogant.
Toni privi spre el, aproape nevăzută in umbra În care stătea în siguranță,
admirând în liniște fa- ța-i slabă, in lumina sclipitoare a lanternei.
Chiar dacă putea distinge păcatul pe acea față, vedea de asemenea un licăr de
umor și tandrețe. Ar putea omorî un om, dar poate muri luptând sâ salveze un
câine, iar ea il iubea așa cum nu fusese niciodată capabilă sâ iubească acei sfinți
rigizi care l-au condamnat viața timp de șaptesprezece ani.
— Ce se întâmplă, Tonito ? Dintr-o dată Luque de Mayo privea spre ea. Pot
să-ți văd ochii de aici, argintii și mari cât un ceainic. Uită-te la puiul ăla,
Mortelo. Aș putea să-l pocnesc și el mi-or linge mâna, por Dios, nu găsești o
astfol de devoțiune in fiecare zi a săptămânii. Dacă mă gândesc mai bine, îmi
înmoaie inima cinică.
 O deranja foarte tare faptul că-și bătuse joc de ea și acum știa că avea s-o
facă mereu. Era în firea lui șâ-i ia în derâdere pe toți cei care-l iubeau. Ca sl
mama lui când el era copil : la început l-a iubit, apoi l-o părăsit
— Dacă mă lovești, am să te lovesc și eu, spuse Toni. Nu sunt atât de bleg.
— Ești obraznic, jovenerto, se auzi vocea căpitanului. Când sonor este atât
de bun cu tine că te hrănește și te-a adunat do pe drumuri... Suntem pe
o navă, nu intr-o casă pentru văduve și orfani, așo că ai fcce bine să-ți
revizuioști atitudinea când vorbești cu...
— N-am cerut să fiu adus aici I spuse Toni sărind în picioare. N-am cerut
nimic din ce mi s-a întâmplat do când am fost lovit, urăsc pomana I Numai de
asta cm avut porte ! Se îndepărtă repede și se aruncă orocște spre treptele de
metal care duceau sub punte. Fugi, ca orice femele de bărbatul care o jignise
profund. Cățel... vagabond, ceva ce putea fi pocnit și batjocorit după bunul plec,
fără sâ se țină seama de durerea provocată de faptul că nu avea nici cea mai
mică valcare pentru el, consi- derâr.d-o ca pe un amuzamot care putea să treacă
la fel de repede cum venise. Aceasta era o situație cu cere trebuia să învețe să
trăiască de ccum înainte...
O jumătate de oră după ce coborâse in cabina ei, Toni stătea la hublou, tăcută
și supusă, așa cum învățase să fie la mănăstire când era pedepsită. Fusese atât
de obraznică încât mușcase mâna care o hrănise... nu ora însă o obrăznicie care
să-l supero prea torc. Nimeni nu-l lovise pe Luque de Mayo șl în nici un caz nu
ovea s-o focă vreo femeie cu pantalonii tăiați...
Se întunecase și Toni fu orbită de lumina bruscă.
— De ce stai acolo ca un băț ? Iși plimbă privirea pe ea, privirea ochilor săi
sclipitori care nu lăsau să i se citească gândurile sau intențiile. Aștepți să pun
bățul pe tine ? Cu asta ai fost obișnuit, golfo ? O bătaie care sâ te facă sâ nu-ți
mai uiți locul ?
— Nu este felul meu de a fi grosolan cu dumneavoastră, sonor, spusa Toni
răgușită, gâtuită de la-
crimile pe caro învățase să și îe rețină. Ați fost bun cu mine, moi bun decât a
fost cineva. Dacă vreți să mă bateți, nu mă supăr.
— Adevărat ? O apucă ce umăr și-i aruncă o privire crudă. Ești deci atât de
bleg ? N-ai îndrăzni să te aperi dacă ți-aș trage o chclfăncolă ?
— Sunteți stăpânul meu, nu-i așa, senor î Faceți ce vreți cu mine.
— Nu fi atât de infernal de umil. Mâna lui o apucă șl o scutură de-I
clănțăneau dinții. Îmi place un cățelandru mândru cu ceva suflet in el, nu o javră
care să ceară șuturi. Am văzut multe ostiei de situații când eram puști. Oameni
și animale tremurând in fața unui cm care avea un bici și puțină autoritate. La
dracu’, Tonito, dear n-ai să te ploconești când am să mă uit Io tine sau am să te
ating I De ce te uiți asa ? De ce te ferești ?
— Pentru că mâ doare, senor, spuse ea cu voce stinsă. Antrenat de pasiunea
momentului, năpădit de amintirea cooilăriei pe cere avea s-o urască mereu,
literalmente își înfipsese degetele puternice in umărul lui Toni, căreia de durere
ii venise rău.
— Dios I Ii dădu drumul și-i privi atent fața, care pierduse orice urmă de
culoare. N-om vrut să-ți rup casele, golfe. N-am vrut să-ți fac nici un rău, lasă-
mă să văd ce ți-am făcut.
Iute și cu îndemânare, până să-l respingă, el ii desfăcu nasturii cămășii și-i
dezveli umărul, până când ca să apuce să-l oprească. Tremură din cap până-n
picioare când Luquo de Mayo își plimbă degetele peste urma care o lăsase pe
pielea albă.
— Por Dios, ce-am făcut, Tonito, ce semn ți-a rămas. Ești numai piele și os,
oșa-i ? Nu mai tremura, fii băiat bun. N-am vrut să te doară, mă crezi ?

— Da, senar. Dar nu reuși să-și controleze femurul. El o apucă dintr-o

mișcare și o așeză pe divan. Se duse la dulapul cu băuturi și luă din ei o sticlă de
formă ciudată.
— O gură de whisky îți va mai liniști puțin nervii, Tonito. Ca să fiu sincer,
nu știu ce-am sâ fac cu tine. Tinerii nu sunt punctul meu forte...
— Nu I țipă eo ascuțit, alarmată teribil ca el avea să se descotorosească de
cățelul care avea sentimente de rănit și oase de rupt. Sunt prost și le- ribil de
înapoiat, dar nu mâ goni I N-aș putea indura. Cred câ m-aș arunca peste bord.
— Fă asta, golfo, șl ai să ajungi în iad. Bea asta și nu mai fi prost. Bea, am
spus, nu-l vărsa.
— Mulțumesc. Dinții lui Toni clănțăneau pe buza paharului și se scutură de
tăria băuturii. Uh I
— Trebuie să spun că ai o reacție delicioasă, spuse Luque rezemat de masă
și bând din propriul pahar cu vădită satisfacție. Nu ești prost, Tonito, ești doar
prea sensibil ca să-ți fie bine. Nu mă împac deloc cu asta, atâta vreme cât eu
sunt cam porc, cu atâta inimă cât o bucată de lemn.
 — Eu. eu cred că aveți inimă, senor, spuse ea repede. Mai mult decât
majoritatea oamenilor, acei oameni care pretind că sunt foarte buni și-și petrec
timpul dând pedepse. Cred că oamenii buni sunt cei ale căror inimi merg ca
ceasul.
— Așa crezi ? râse el scurt. Ești un fel prea ciudat de pește mic, ca să
nimerești in plasa mea, cu un fel de filozofie pe jumătate coaptă, care lovește la
țintă mai bine decât ar trebui s-o fccă un copil do vârsta ta. Pe mâini bune și
îndrumat așa cum ar trebui, s-ar putea să ajungi o creatură plăcută și Inteligentă,
dar mâinile mele nu sunt cele potrivite,
—
«
lonito. Sunt adânc brăzdate de lucrul dracului mai dos decât or trebui s-o
facă, iar eu nu vreau să te distrug.
— N-ați putea, spuse ea cu convingere. N-oți putea face asta niciodată !
— Bineînțeles că aș putea. Figura ii era de-a dreptul sardonică in ccel
moment : o mască slabă ți întunecată, moi degrabă sinistră. Ești la bunul meu
piac și aș putea face ce-mi p'ace cu tine, ș. ai sfârși probabil furișcndu-le prin
umbra decarilor in urmărirea celor pe care i-ai putea corupe cu trucurile învățate
do la mine, iar eu nu mă îndoiesc că mi-or place să fiu tutorele tău. dar do
fiecare dată când m-aș gândi la ochii tăi mari și inocenți, aș fi ors in flăcările
iadului.
— Nu-mi pasă ce faceți cu mine, șopti ca. privind în paharul în care
rămăsese aproape tootă băutura. Ar fi infernal pentru mine să mă trimiteți prin-
tre oameni pe care nu-i cuposc, pentru caro aș fi un copil părăsit in plus.
— Asta te doare, nu-i așa. golfo ? Că trebuie să trăiești din milă ? Că va
trebui să capeți de la alți oameni ?
— Dumneavoastră sunteți altfel, spuse eo semeață. Nu lăsați impresia că dați
din milă...
— Nu, las impresia că este o distracție, spuse el vesel. Niște haine rămase de
Io steward, o farfurie de mâncare intr-un colț ol cabinei, un umăr pe care nu mi-
ai cerut să ți-l învinețesc. Sunt un îngrijitor formidabil.
— Singurul pe care-l vreau I Ochii ei enormi se ațintiră spre figura lui, în
timp ce cămașa descheiată îi lăsa umărul la vedere, cu petele care deve-
— niscro intunecote in locul unde upăsascră degetele lui. Daca ați ști cum a
fost viața mea...
 — Cred că pot ghici, Tonito, dar tu n-ai putea ghici vreodată cum o fost viața
mea.' Dacă ai rămâne cu mine, ai fi ucenicul diavolului. Asto vrei ?
— Nu vreau altceva, senor.
— Nu fi prostuț. Ești proa tânăr ca să știi co vrei, sau cc este bino pentru
tine. Luque de Mayo se duse nerăbdător la cel mai cpropiat hublou, undo
rămase cu ochii pironiți la marea core reflecta lumina stelelor, profilul
desenându-i-se cu toate trăsăturile colțuroase în lumina lăptoasă. Nu sunt bun
pentru un pui impresionabil ca tine. Dar, nu știu, mă intreb daca tu ai fi bun
pentru mine ? Crezi că ai putea ?
— Aș face orice pentru dumneavoastră, senor, spuse Toni, ridicându-se de
pe divan, atât de grăbită să-i facă pe plac încât ar fi frecat cu peria Miranda de
la prova la pupa, dacă el i-ar fi cerut-o.
— Cred că așa este. El se întoarse de la hublou și o studie cu privirea pe sub
gene. Pentru viața pe care ai dus-o nu cred că am făcut ceva care să mă facă să
te merit, golfo, și ca de obicei am să fac ceva ce nu se cade...
— Doar n-o să mă trimiteți oltor oameni ? țipă Toni. Văd că nu o veți face.
Zâmbiți I
— Este zâmbetul dracului, blegule. Nu știi ? Asta înseamnă că, în loc să
rezist tentației, am să cad din nou in dizgrație. Plec urechea la șoapta șarpelui,
mărul code, iar eu îl ridic. Este mai degrabă un măr crud, acum, dar ore multe
posibilități.
— Am să muncesc din greu, senor, promise Toni. Am să-mi țin promisiunea
șl nu vă voi face necazuri.
—
— Munca ? Luque de Mayo pocni din degete. Ce fel de muncă poate face o
sperietoare ca line pentru mine ? Am toți servitorii care-mi sunt necesari. Tu.
golfo, poți sc-mi fii paj, tânărul meu însoțitor, ți o să te mai scuturăm și
ingrășăm un pic, o sâ Io îmbrăcăm. Poți sâ ajungi până Io noiba cu m'r.a. dacă
asta iți dorești otât dc tare.
Toni afișă o mină fericită și încuviință. Ca sâ-i demonstreze că era pregătită
să meargă cu cl până in fundul iadului, iți înghiți restul de whisky și se așeză
mai bine.
Luque de Mayo se abținu sâ-l mai zică ceva, când se auziră bătăi in ușă și
căpitanul Martelo veni sâ-i spună că furtuna caro se abătuse asupra golfului spre
care se îndreptau, venea direct spre ei ș că aveau să intre in ea cam intr-o oră.
 — Vo fi rea, Martelo ? Luque de Mayo stătea acolo, aproape neglijent, cu o
mâr.ă în buzunar și în cehi cu vesnica-i sclipire.
— Poate foarte bine să 'fie, senar. Am ordonat să fie legată bine încărcătura
de lăzi...
— A ! Deci te aștepți să fie zdravănă, iar încărcătura este moi degrabă una
prețioasă. Echipament pentru spital, Martelo. Cu o asemenea încărcătură, cred
că ar trebui să merg un pas mai departe și să verific fiecare medicament și
instrument O oră, do ? îi aruncă o privire lui Toni, care privea moi degrabă
speriată, după episodul cu umărul. Te temi de furtună, chic© ? întrebă el.
— N-am fost niciodată intr-o furtună pe mare, senor, răspunse ea. Am să
încerc să nu mă alarmez.
Luque de Mnyo zâmbi scurt.
— Du-te în cabina ta. Tonito, și dormi un ceas. Când ne va lovi furtuna va fi
zgomot prea maro pen-
— tru somn. Nimic nu poote lovi mai tare decât un ocean înfuriat, mârâind și
scuipându-se cu vânturile șl fulgerele. Am sâ vin cu tine, Mortel©, și arată-mi
te rog câ totul este în siguranța.
Cei doi bărbați se îndepărtară, vocile ouzin- du-se în timp ce urcau treptele.
Toni se duse în vizuina el. Se simțea moale după ce băuse whisky, se afundă in
pernă și adormi. Furtuna ce avea să vină nu o speria... simțea că nu avea ce să i
se întâmple atâta vreme cât era în preajma lui Luque de Mayo. Coca ce o
înspăimântase trecuse... ii promisese câ avea _s-o lase să stea cu el și nu-i păsa
ce avea sâ aducă viitorul, atâta timp cât îl avea pe el. Lipsită toată viata de
cineva pe cine să iubească, acum iubea pentru prima dată și recliza probabil
ironia ca o fată crescută la mănăstire să iubească un diavol !
Furtuna ii lovi cu furie teribilă. Picături mari da apă plesneau puntea iahtului,
iar lumina era crudă și argintată, străbătută de fulgere roșii și albastre.
Miranda era aruncată înainte și înapoi ca o jucărie într-o cadă, valurile înalte
i se prelingeau pe punți, biciuind pânzele.
Marea era luminată și ea văzu prin hublou că valurile erau enorme, cât
munții, și puteau să se prăvălească peste iaht și să-l sfărâme în bucățele. Inițial,
Toni se speriase, apoi totul devenise palpi- .ont.
— Nu prea te sperie furtunile, ii spuse Luque venind mai aproape de ea și
punându-l o mână pe umăr.
— Nu, scutură ea din cap. Mă sperie un singur lucru, sonor, să nu mă
izgoniți.
—
— Nebunule, mormăi el. S-ar putea sâ vina o zi când ai sâ regreți că m-ai
cunoscut vreodată.
— N-om să regret niciodată câ v-am cunoscut, senor. Ea iși întoarse capul
sâ-l privească, iar ochii ei erau mari și calmi.
Luque ii privi figura palidă, când in lumină, când in umbra întunericului.
— Nu tenta zeii cu astfel de afirmații. Să nu fii sigur de nimic, pentru câ
soarta are felul ei de a ne arăta că in această viață nimic nu este sigur sau
definitiv. Aceste vcluri sunt destul de puternice ca sâ ridice vasul și să ne trimită
pe toți in fundul mării... Suntem absolut în mâna soarlei. Putem trăi ca sâ vedem
mâine soarele dimineții strălucind peste falezele din Mawgan Pios, sau ne
putem ineca. Perspectiva asta nu te face sâ tremuri ?
— Nu mă tem când sunt cu dumneavoastră, senor, răspunse ea simplu.
— Dios, iar te grăbești jâ faci afirmații pripite ! De ce le tot spui, crezi câ
dracul se preocupă de ce-i al lui ?
Toni zâmbi puțin și nu putu sâ-i spună câ pentru ea, sâ moară împreună cu
el, semăna mai mult cu viața adevărată decât să fie obligată să trăiască fără el.
— Poate câ așa cred, spuse încet. Dumneavoastră nu ?
— Puști vagabond ! Iți dai aere pentru câ m-am grăbit sâ-ți promit câ ai să
rămâi cu mine ? Privirile lor se întâlniră în lumina unui fulger. Dacă scăpăm din
furtună, o sâ te lăsăm mâine în golf. Numai Dumnezeu știe ce vor face oamenii
din tine; golfo. Unii oameni s-ar putea să nu fie buni, Toni ta
—
— Sunt obișnuit cu asta. Nu cred câ este in firea oamenilor sâ se poarte
frumos cu cei care n-au nimic, iar dumneavoastră sunteți singurul...
— Taci, sou ai sâ mâ faci să mă răzgândesc, spuse el, punându-i un deget pe
buze. Nu te pot pune să lucrezi în bucătăria sou grâd'na mea. Înțelegi ?
— Sunt in mâinile dumneavoastră, senor, spuse ea. Las in grija
dumneavoastră ce veți face cu mine.
— Atunci fie ! Privi deasupra capului ei, in razele de lumină ale fulgerului
care lumină ploaie in noapte. Ești in mâinile mele, Tonito, la bine și la râu.
$i atunci, ca și cum vorbele lui îndrăznețe fuseseră o batjocură în fața
destinului. Iahtul scoase un geamăt groaznic și, ceea ce fusese o mișcare ușoară
a punții, deveni dintr-o dată o bruscă alunecare în jos, iar Toni fu aruncată in
zgomot și întuneric. Când fu aruncată înainte, auzi o combinație de sunete
împletite într-unul singur : sticlă spartă, lemn rupându-so și metal lovit în
măruntaiele vasului, aruncând viața din Miranda în adâncurile mării.
Toni râmase încremenită în locul unde căzuse și, peste hărmălaia generală
mai țipă și ea :
— SenorI
În întuneric, două măini o apucară in timp ce se auzea un zgomot de sticlă
sfărâmată sub picioare când ea se ridică o dată cu el. care vorbeo un o- mestec
de spaniolă și engleză, folosindu-și toată puterea și agilitatea pentru a ieși
amândoi din cabina care se umplea rapid dc apă. Singura realitate, unica
senzație care nu făcea parte din coșmar, era durerea provocată de mâinile Iul
care-i erau în-

7û
fiptc in umeri, in timp es mcrco îl înghițea picioarele, trăgând-o in jos. chiar
dacă el o trăgea in sus pe punte.
Ajunseră amândoi in genunchi, câțărându-se împreună în timp ce erau
împinși înainte, prin trapa de acces pe punte, care atârna deasupra adâncului
marii.
Alunecară in sfârșit in valurile înalte, în lumina unui fulger.
— Senor... Glasul ei se auzi ca un ultim strigăt al unui condamnat la moarte.
— Nina... Te-om prins I Glasul lui se auzi ca ultimul hohot de râs al
diavolului.
Oceanul ii înfășură intr-o îmbrățișare furtunoasă, iar când apa ii trecu peste
cap și rămase fără respirație, in valuri, șGu în ultima ei clipă de conștientă, că
nu reușise să-l înșele.
Nina... era cuvântul spaniol pentru fată.
 CAPITOLUL V

Sora privi curioasă spre fata din patul de spital, paloarea ei fiind intensificată
de lumina reflectată de mare pe pereții și tavanul camerei.
Fata nu părea să aparțină cuiva, afară doar de posibilitatea de a fi o legătură
între ea și acel om de lume care stătea chiar in această clipă in biroul sorei șefe,
vorbind din întâmplare despre ultima lui soție.
Antonia Fleet, care fusese cu el pe iahtul său când se scufundase în golful
Mawgan Plas, levin- du-se do o stâncă periculoasă în apele calme și mai ales în
timpul furtunilor care bântuiau coas'.a Cornish. Iahtul era acum desfăcut în
bucăți și plutea in spuma albă a valurilor care se aruncau asupra stâncilor. Nu
avea să moi navigheze mândru peste mări, nu avea să mai fluture vreodată
pavilionul cu salamandra roșie părând vie pe pânza groasă.
Toni reuși să depășească coșmarul valurilor care rupeau scândurile și
deschise ochii sub stare de șcc. I se părea incredibil că putea vedea, simți și
mânca, încă i se părea imposibil să fi supraviețuit furtunii gândindu-se la
Miranda.
— Tc-ai trezit, dragă ? O siluetă albă cu albos-
tru veni lângă pot, iar Toni privi uluită figura aplecată asupra ei. Hai, ndicâ-
te, și lasă-mă să te pieptăn. Ai un vizitator și nu cred câ vrei să-l faci sâ aștepte.
Un vizitator ? Toni se ridică de pe pernă și lăsă sora sâ-i pieptene părul scurt.
Arăta foarte tânără șî firavă în cămașa albă de noapte, iar părul părea ca
flăcările pe lângă paloarea obrajilor.
— Uite, nu arăți prea rău. Nu ești într-o staro foarte rea, door extenuată, și ai
nevoie de câteva zile do odihnă...
— De când sunt aici ? întrebă Toni apucând mâna sorei. Unde mă aflu ?
— Intr-o rezervă frumoasă dintr-un spital foarte nou din Saint Mav/gan,
spuse sora bătând-o ușor po mână. Ești încă zguduită de evenimentele prin care
ai trecut. Un pui de fată abia ieșit de pe băncile școlii I Spcniolii ăștia ! Nu prea
sunt genul care așteaptă, nu-i așa ?
Inima lui Toni bătu cu putere și ochii i se măriră. privind-o pe soră.
— El este ? A venit să mă vadă ? O. ce minunat că nu s-a inecat I
— Nu-mi imaginam că ai să cazi în plasă atât de ușor, spuse pe un ton sec
soro, caro văzuse prea multa la vioța ei ca să-și mai facă iluzii.
Acest spital exista datorită acestui înalt personaj, pe jumătate străin. El avea
mulți bani, era sigur de sine, cu un farmec sardonic moi mare decât cl oricui și
trebuie că fusese ideea lui să vrea să se căsătorească cu cineva atât de tânăr și
pur ca a- ceostă fată. Era adevărat că ea fusese cu el pe iaht, dar intr-un fel, ea
nu semăna deloc cu femeile care căutau plăceri, de care el era înconjurat de
obicei. Nici nu avea ceva in comun cu cele obișnuite să-l vrăjească... nu. era
imposibil.
Toni rămase fără suflare când ușa se deschise dintr-o dată și Luque intră ca
la el acasă.
— Poți să io duci, soră, spuse el. Sora șefă mi-a spus că domnișoara Fleet
este bine și că poate să primească vizite. Ce spui. Toni ? Vrei să mă vezi ?
Ochii lui ii întâlniră pe ai ei, licărind auriu și negru pe fața slabă, diavolească
și minunată in a- celași timp. Toni întinse o mână spre el, fără să spună un
cuvânt, iar el o apucă intr-o strănsoare do oțel.
— N-o obosiți prea tare, my lord, spuse sora cu severitate în timp ce părăsea
cornera, iar Luque se strâmbă.
— O bucățică de iad. nu-i așa ? Te-a bătut la cap. nu. picara ?
— Are intenții bune, și ți-o spus lord ! Toni privi in sus spre el, ca un copil
pierdut caro fusese regăsit.
— Lord Luque de Mayo, spuse el amuzat și se așoză pe scaunul de lângă pat.
Purta o haină de tweed moale, ior în ochii ei apăru moi puțin spaniolul cu care
novigasc și mai mult gentlemanul englez.
— Ei bine, cum te simți ? El se aplecă șl-l puse un deget pe frunte la
rădăcina părului roșu, men- gâindu-i pielea fină sub care se vedeau venele al-
bastre. Arăți Io fel de fragilă ca o piesă de porțelan, dor sunt sigur că ești
refăcută ș: că Io sfârșitul săptămânii vei putea părăsi spitalul. T'-ar plăcea ?
— O. do. spuse ea, simțind atingerea lui ușoară ca pe o binecuvântare,
readucănd-o la viață după toate acele ceasuri când se simțise speriată
— și singură... Privirea ei o căuta pe a lui... Ce avea de gând cu ea ? Acum
ercu in Anglia, unde era probabil ca un bărbot cu poziția lui să încerce să sc
debaraseze de orfana stânjenitoare cu care venise pc iaht, intr-o pereche de
blugi ciopârțiți și un maiou de marinar. Acum nu moi putea face asta. Nu mai
putea fi cu el, cum fusese pc bordul Mi- randei.
— Aveți de gând să mă trimiteți la șccală... sau ceva de genul acesta ?
întrebă ea, cu o mină trista. N-am să mă duc. sonor, moi bine îmi găsesc o
slujbă.
 — Ce fel de slujbă ? întrebă el tărăgănat. Ce să faci... Să speli vesela intr-o
cafenea ?
— Sunteți teribil de crud când vreți, răspunse Toni trăcându-și copul de sub
atingerea lui, care cu puțin in urmă fusese binecuvântată.
— Destul de crud ca să mă însor, sau încă te mei prefaci a fi băiat ? Bizar
eliberata, așa cum s-a întâmplat cu acest pământ nu cred că nepoliticoasa
societate va fi foarte de acord ca un lord să ducă un flăcău la aftar.
— Acum sunteți sarcastic, mormăi ea, apoi oftă cu putere când el o strânse la
piept.
— Pușlama mică și obraznică, ar fi trebuit să te dezamăgesc și să mă
descotorosesc de tine. Un băibat cu ceva moi mult bun-simț te-or fi expediat
rapid, dar eu n-am fost niciodată genul care sâ trăiască după convenții sau să
aleagă colea cea mai ușoară. Poate nu-ți amintești, dar până să se lovească
Miranda de stânci, te-ai lăsat în mâinile mole si eu te-am acceptat, la bine și la
rău. Acceptare caro rămâne valabilă. Ai puteo să te măriți cu mine.
—
Dintre toate lucrurile șocante care i se întâmplaseră lui Toni do când so
trezise in cabina lui Luque de Mayo, această propunere în căsătorie ii zguduise
Inima cel mei tare. Simți cum rămâne total fără putere și se rezemă de umărul
lui, temându-se să creadă că ar putea avea un loc permanent în viața lui. Nu
putea fi adevărat.. Luque nu putea să se căsătorească cu o fetă care fusese un
copil găsit, crescut intr-o mănăstire, și care fugise de acolo pentru că nu avusese
curajul să devină călugăriță, li era imposibil să-și imagineze că avea să fie mi-
reasa lui Luque, la fel cum ii fusese imposibil să se imagineze pe sine mireasă
într-o mănăstire...
— Ești atât de obosită de propunerea mea încât te-ai hotărât să tragi un pui
de somn ? întrebă Luque, ridicându-i bărbia cu degetele și forțând-o să-l
privească. El ii cercetă atent fața din care dispăruse orice urmă de culoare,
privind-o adânc in ochii neîncrezători.
— Ei bine, in Spania totdeauna s-a procedat așa, spuse Luque privind-o cu o
sclipire bizară în ochi. Fără să se tină seama de dragoste. Tu nu ești deprinsă cu
dragostea, pentru că ai doar șaptesprezece ani, Iar eu aș putea avea foarte bine
grijă sâ nu-ți petreci restul vieții stând cu mâinile pânS la coate in apă slinoasă.
Apropo, știi, în Spania șe spune că atunci când salvezi o viață, acea viață îți
aparține.
 — Dar nu trebuie să vă căsătoriți cu mine, spuse Toni abia șoptit. Aș putea
lucra pentru dumneavoastră, aș putea fi servitoare in cosa dumneavoastră.
— Potolește-te cu umilința I O scutură puțin. Oricum, gândește-te câtă treabă
vor avea limbile.
—
Pitica a ieșit din sac când ai ajuns pe Miranda, șl eu am spus deja tuturor câ
ne vom căsători. Așa sau nu, golfo, ești logodnica lui Luque de Mayo, oșa câ ai
face mai bine sâ fii logodită și cu inel.
El o sărută pe obraz, iar ea nu-și putu opri tre- murul când el ii luă mâna șl-i
puse pe cel de-al treilea deget un inel de aur cu diamant șlefuit în formă de stea
care scânteia, ca și când or fi avut in interior o flacără vio, pură ca adevărata
virtute.
Toni privea fix in inima pietrei, ca vrăjită. La mănăstire, fetele vorbiseră
despre inele și dragoste, dor astfel de lucruri I se păruseră a fi la fel de
îndepărtate ca însăși stelele. Putea vedea sclipirea pietrei și simți greutatea
inelului pe mâna-i mică și slabă, dar în loc să se simtă mulțumită, i se părea câ
trăiește un vis absurd.
Astfel de Inele erau menite pentru cele moi frumoase și adorate, iar ca nu era
nici una, nici alta din aceste lucruri imposibile. Era o fugară, o puștoaică cu
pârul cicpârțit ca să nu i se mai vadă culoarea roșie.
Lacrimi mari îi umplură ochii și dădu încet din cap când se uită la inel, la
sclipirea diamantului. În timp ce lacrimile ii curgeau pe obraji.
— Un bărbat ca dumneavoastră trebuie să se însoare cu o femeie foarte
frumoasă, care să vă facă sâ simțiți... altceva decât simțiți pentru mina. De mine
vă este milă, senor.
— Oare ? întrebă, ridicându-i din nou feța șl privindu-i lacrimile cu o
expresie amuzată. Este un lucru atât de râu pentru un bărbat ca mine, care ș.-a
trăit viața după bunul plac ? De ce să nu mă căsătoresc cu tine ? Ești femeie...
—
— Ați știut tot timpul, bombăni ea, iar genele ii deveniseră ude și grele în
timp ce-și ferea ochii. M-ați lăsat să mă fac de râs in pantalonii cu crăcii tăiați.
De asta vreți sâ vă căsătoriți cu mine, ca sâ vă distrați pe seama mea ?
— Ce bleagă și suspicioasă ești I Râse și-i șterse cu degetul o lacrimă de pe
obraz. N-am mai văzut o femeie plângând de treizeci de ani. Este ceva timp, nu-
i așa ? Eram un băiețel când am gâsit-o pe mama plângând din inimă in lecui in
caro locuiam și care nu era tocmai o casă adevărată. Plângea pentru că avea sâ
fugă cu iubitul ei, dar cu nu știam asta... până când ea a plecai N-om mai re-
văzut-o niciodată, dar când a murit mi-a lăsat casa in cere găsise adevărata
fericire cu bărbatul ei din Cornish, care murise și el intr-o furtună in timp ce era
la pescuit. Acesta este motivul pentru care vin la Mawgan Plas in fiecare an, ca
să mo întâlnesc cu amintirea mamei mele. Mawgan Plas este acum o casă
singuratică și am nevoie de o femeie acolo, cineva care nu a cunoscut căldura
unui cămin șl probabil că o va îndrăgi.
Toni îl privi fără un cuvânt, având senzația că el își strânsese degetele lungi
și subțiri peste inima ei. Putea oare să îndrăznească să creadă că el intr-adevăr
voia ceea ce-i spusese ? Că voia să se însoare cu ea de dragul cosei mamei sale,
ca atunci când el avea să pornească din nou să hoinărească, să fie cineva acolo
care să aibă grijă de lucruri șl să încălzească camerele cu dragostea pe care nu-
mai cineva fără adăpost este in stare s-o dea $
— Ar fi frumos sâ am grijă de casă, spuse Toni încet. Dar numai pentru atât,
nu trebuie sâ vă în- surați cu mine.
—
— La naiba, mâ: fato I Figura i se întunecă din- tr-o dgtă. Căsătorindu-mă cu
tine, mă feresc pe mine de a face vreo prostie. Sunt capabil de orice. Tu, Toni,
vei fi o pavăză de castitate intre mine și diavolul din firea mea. Haide, nu-ți
convine ocest gen de aranjament ? Soți doar cu numele ?
— Doar cu numele ? repetă Toni ca un ecou. Așa vreți...
— Da, așa vreau. Tu ai nevoie de un proprietar, iar intr-un fel îmi oparțil
deja. Dacă ai fi fost cu zece ani mai mică, aș fi putut să te adopt, dar paste un an
vei fi majoră, iar cel moi sigur aranjament este să fie o căsătorie de conveniență.
— Sunteți fcarie sigur, senor ? Lacrimile i se uscaseră, dor o durere fcorte
ciudată ii strângea inima. O cerea de nevastă, dar nu o voia ca pe o adevărată
soție. N-o iubea delco ca pe o adevărată «otic.
— Sunt sigur. Toni, dar trebuie să lămurim lucrurile intre noi $i să-mi spui
exact de unde vii. Nu te troge așa de lângă mine, de parcă ți-aș fi pus un jug la
gât. Oricine ar fi oamenii aceia, ai fost în grija lor. iar eu trebuie sâ le cor
permisiunea pentru căsătorie. Ei au certificatul tău do naștere...
— Nu-I au, sonor, spuse ca ridicându-și bărbia. Am fost abandonată pc
tomo, roata celor găsiți, a unei mănăstiri din Scnta Flcvia. Tot ce am avut pe
lume a fost un medalion in jurul gâtului, dor nici un act, nici un indiciu de unde
vin. Am fost lăsată doar, și cm fost uno din cole care aveau să devină novice...
— O călugăriță ! exclamă el. Tu. Toni ?
— Da. răspunse ea mușcându-și buza, amuzată. Știu că sună caraghios, dar
se întâmplă să fie a-
— devorat. De asta cm fugii. N-aș fi putut înfrunta o astfel de viață... caro
trebuia să fie... foarte liniștită, iar eu am alt temperament și focrte multă ima-
ginație. Totdeauna m-am gândit la lumea de dincolo de zidurile mănăstirii, iar
într-o după-amioză am furat niște haine de la bărbatul care lucra la grădina. am
sărit gardul și am fugit. M-ați crezut un țigan, hoț de buzuncro. iar eu n-cm fost
așa ceva, cel puțin am fost foarte cinstită.
— Deci, micuță care n-ai ajuns niciodată călugăriță, nu trebuie să cer
nimănui mâna ta. Ar fi bine să lămurim lucrurile cu călugărițele, pentru că s-ar
putea ca ele să te vrea înapoi...
— O, nu ! Luque, n-aș putea indura asta I Deodată, se agăță de el ca un
animal speriat, ascunzân- du-și fața în gulerul de astrahan al hainei lui, mirosind
a fumul țigărilor lui șl iubindu-l cu un a- meslec sălbatic de inocența și adorație.
Nu vreau să mă fac călugăriță.
— N-ai să fii, cșa că nu mai tremura ca un plop.
— Am să fiu orice altceva decât asta. Să fii mereu in dosul zidurilor înalte,
totdeauna atăt de bună încât să trebuiască să le pedepsești pe celelalte ca să le
faci bine... să te porțl ca un inchizitor spaniol...
— Gata, golfo I O luă in broțe ca pe un copil. Taci, acum, până nu devii
isterică și va trebui să dau socoteală în fața dragonului îmbrăcat în ala și
albastru că te-am necăjit. Nu trebuie decât să fil a mea. Ai să pleci din locul
acesta la sfârșitul săptămânii, iar în acest timp, eu am să mă ocup de cele
necesare pentru căsătorie. Ar putea să aibă loc la biserica din Liles, lângă
Mawgan Plas, unde sunt înmormântați mama mea și soțul ei. Cred că
— nu ești otât de superstițioasă încât să nu-ți placă oslo, niria ?
Nina... Îl mai spusese așa, când ii salvase viața și folosind acest apelativ
frumos în limba spaniolă, in acest moment o făcu sâ-i accepte propunerea ș.
planurile.
— Cred că este o biserică frumoasă, sonor.
— Este, iar căsătoria noastră ocolo, va face limbile bârfitoore să tacă.
Oamenii din Cornish sunt înclinați să trăiască in trecut, când îi atacau spaniolii
și le luau fetele in galioanele lor. Au rămas resentimente, iar în ochii lor, eu
semăn foarte bine cu acei mauri întunecați. Vor fi câțiva care sâ facă previziuni,
cum vom ieși din biserică, cu binecuvântările lor csupra capetelor noastre.
Spunând ccestea, Luque ii studie atent figura tânără pe care se citea curajul
înnăscut, buzele vulnerabile și ochii cenușii cu tentă verde.
— Da, vor face aprecieri asupra noastră, spuse Luque tărăgănat. Sotan și
îngerul...
— Te rog... nu spune asta, zise Toni punându-și o mână peste gura lui
strâmbată. Tot coca co simțea pentru ol i se adună pe buze, iar femeia core
aproape se trezise în ca, nu putu sâ-i arotc că-l considera ccl mai minunat bărbat
din lume și că nu preo îi păsa dacă era atât de păcătos pe cât spunea. O accepta
ca pe o persoană cu drepturi depline și nu ținea supărare. L-ar fi Iubit și numai
pentru atât... dar mai avea și alte calități. Calități secrete pe care inima ei
înțelegătoare I le șoptea.
— Iți_ interzic să-ți faci iluzii despre mine, spuse Luque răspicat. Dacă n-ai
fi avut un comportement atât de inocent pe iahtul meu. as fi încercat să am un
avantaj asupra ta. Dar pentru prima dată în
— vioța mea păcătoasă, mi-am stăpânit simțuri!© de prădător și te-am lăsat
să te prefaci că ești băiat, doar ca să mă amuz. Ca și cum un băiat ar fi putut
avea vreodată asemenea gene și o-astfel de piele moaie și albă ca spuma
laptelui.
Toni se necăji când il văzu cum o privește și cum râde.
— De ce nu mi-ai spus câ știai, de ce ai râs de mine pe la spate ? întrebă
coborând din pat, înfășurată în cearșaf ca să se ferească de privirea lui
batjocoritoare. Ai ghicit din prima clipă ?
— Din clipa când te-am dus la bordul Mirandei.
— Știai că sunt o fală, ccesta este motivul pentru care m-ai luat Ic bord ?
Toni privi șocată și realiză că el era capabil de fapte despre care a mănăstire
abia se șoptea, când Sc'a Imaculata era departe și nu putea auzi.
— Poate. Ridică din umeri și tăcu. Am să-ți spun acum hasta luego, nina. Nu
te necăji prea tare că am sufletul negru. Am să mă port cu tine pe căt de bine am
să pot, iar tu nu vei duce lipsă de nimic, golfo. Ai să afli co placera osto să
mănânci icre negre și să bei vin spumos din cele mai vestite vii, iar eu am să mă
grăbesc să te răsfăț. Da, am să te răsfăț, dar n-am să te corup, dacă am să
reușesc.
Cu acest© vorbe Ironice, el sc aplecă și o sărută pe păr.
 — Am să vin să te iau sâmbătă dimineoțc și vom merge cu mașina la
Mawgan Pios, unde vom sfida toate prejudecățile stând sub același acoperiș îna-
inte de căsătorie. Nu mă interesează ce cred cutii despre co c b<no și co e rău.
Este o casă mere și s-ar putea să nu te simți bine doar în compania ser-
— vito.-ilcr. fără so moi spun că toată lumea știe că era; cu mine pe Miranda.
Privirea lui amuzată sa opri in ochii ridicați al lui Toni.
— Ești deja o femeie in roșu, mica mea ruad. Te deranjează foarte tare ?
Ec scutură din cap. Tot ceea ce avea însemnătate pe lume era că o voia cu d,
orico s-ar fi întâmplat. Ceilalți oameni rămăseseră ca niște umbro Intr-un colț al
minții ei. Luque do Mayo domnea peste sufletul și inima ei. II privi ieșind din
salonul ei cu nepăscrea-i caracteristică. Toni nu avea nici un dubiu câ el era in
stare să fie un diavol... și totodată de o tandrețe ciudată.
Când ușa se închise in urma lui, se ridică din nou și studie inelul pe care i-l
pusese pe mâna stângă. Era absolut minunat, deși o stânjenea și nu voia ca sora
să-l vadă. Femeia ar fi bârfit cu celelalte surori și curând avea să afle tot spitalul
că acea mică caraghioasă de logodnică o lui Luque de Mayo s-a îngreunat cu un
inel cu diamant care valorează o mulțime de bani. Toni vru să ascundă Inelul,
dar unde ar putea fi in siguranță de ochii Inchizitoriali ai dragonului în alb și
albastru ?
Toni iși oruncâ ochii prin încăperea austeră do spîtol și descoperi un dulop
intr-un colț. Se dădu jos din pat și oftă când constată câ se clatină pe picioare,
bucurându-se când ojunse la dulop fără să cadă. Nu realiză pe deplin că suferea
de o combinație do șoc fizic și debilitate nervoasă nu numai dalo.rită
scufundării navei care obia avusese loc, der și faptului că nu era clădită să stea
multă vreme aplecată și cu mâinile în hârdaîe cu apă rece

SATAN SE JNSOARA g sou îngenuncheotâ sâ frece lungile coridoare de

piatră. Era tânără, cu o statură fină, și inconștientă că după ce fusese salvată din
apă căzuse într-un semn adânc do treizeci și șase de orc. -
Apucă mânerul dulapului și deschise ușa. Rămase cu ochii pironiți la valiza
crem core stătea pe raft și pipăi cutele unei rochii veni, plisată din talie până la
tiv. Mai erau acolo alte articole do îmbrăcăminte fină și o pălărie asortată cu
rochia. Sub raftul pe care stătea valiza era o pereche dc pantofi asortați cu
pălăria.
Cu mâinile tremurânde, Toni deschise valize și descoperi în interiorul ei un
sot de lenjerie de mătase, ciorapi și un sutien de dantelă alba.
O ținută completă, frvmcosâ și scumpă, așc cum nu mai văzuse niciodată.
Simțindu-$e mai degrabă ca Cenușăreasa, iși strecură un picior într-un
pantof și constată că-i vine perfect.
Erau ai ei I Incredibil, dar ale ei erau toate, de la pălărie până la acea părere
de sutien. Știu asta din instinct, nu numai pentru că i se potrivise pantoful, ci și
din cauza culorilor și a aspectului obiectelor, care o făcu să-și dea seama câ-i
exprimă personalitatea...
tuque se îngrijise de haine pentru ea, gândi Toni cu lacrimile curgându-i pe
obraji, impresionată de grija lui. Ținea destul Io ca ca să vrea s-o păstreze lângă
el. Toni era mulțumită și sărută diamantul înainte de a-l pune în buzunarul
haine: maronii șl, oftând ușurată, închise dulapul și se întoarsa în pat.

Stătoo întinsă, simțindu-se obosită dar fericită, când sora dădu năvală in
rezervă. Veni lângă pat și o privi curioasă și grijulie.
— Acum te simți bine că l-ai văzut pe lord și tc-ai încredințat că trăiește și
este sănătos ?
Toni încuviință, dar zâmbetul ei deveni rezervat. Era secretul ei câ-l iubea pe
Luque cu toată ființa și era o ușurare că reușise să-și scoată inelul înainte co
privirea curioasă a sorci să-l descoperă. Era destul de bună, dar era evident că-l
dezaproba pe Luque, coca ce în ochii lui Toni era egal cu blasfemie. Pentru ea
era un fel de zeitate... primul om din viața ei care-i arata bunătate fără s-o facă
din milă.
— Arc să mă scoctă de aici sâmbătă, spuse liniștit. Va fi plăcut să văd ceva
din Cornwall.
— Ești străină de regiune, nu-i așa ? Sora întinse invelitoarea patului, pe care
Toni o deranjase când se dăduse jos din pat. Se spune că lordul naviga din
Spania ca să viziteze Mawgan Pios, așa cum face in fiecare an, dar tu nu prea
arăți a fi latină, din cauza părului roșu.
— Trăiam în Spania, spuse Toni cu trufie. Acolo ne-am întâlnit, dacă chiar
vrei să cfli.
— Și părinții, se pare că nu a spus nimeni nimic despre ei. Ești puțin
misterioasă, fata mea ?
Toni ridică din umeri. Învățase deja de la Luque câ nu era necesar să dea
nimănui explicații. Ea îi aparținea lui... deci doar lui îi dădea socoteală.
 — Ce servești la ceai ? întrebă Toni.
— Orice doriți, domnișoară Fleet, răspunse sora în zeflemea, neobișnuită să
fie pusă la punct de o fetiță, care intr-un fel pusese mâna pe un bărbat bogat.
Ești aici pe cheltuiala lui, deci poți să co-
— momi un meniu daca vrei. Să sun la bucătărie ?
— Nu, spuse Toni, scuturând din cap. Ai vreo propunere ?
— Bine, ce ai zice de sandvișuri eu roșii și o bucală de prăjitură cu mere ?
Trebuie să te pui pe picioare, sau ai să aluneci prin verighetă când lordul Jad
Arzând ți-l va pune în mână.
— Lordul Jad Arzând ? Lui Toni i se păru că spune tare numele, dar in
realitate abia il șoptise. Părea atât de straniu, atât de impresionant. Ccsă-
torindu-se cu el avea să devină doamna lui.
Sora o privi încruntată, fără să-i vină să creadă că fata nu-i cunoștea porecla.
— Da, numele i se trage de când vărul său englez și-a rupt gâtul la schi.
Toată familia este cam trăsnită și nici unul prea moral. Memo lordului...
— Am auzit despre mama lui, interveni Toni, privind-o in ochi. Știu do ce l-
a părăsit po tatăl lui, te rog doci să n-o judoci.
— Imi pare rău, spuse sora privind in jos la Toni din ochii căreia tonurile de
verde dispăruseră, lăsând în urmă o privire amenințătoare. Ești nebună după el,
așa-i ? Ei bine, dacă vrei să asculți sfatul meu, al unei femei care știe destule
despie firea oamenilor, dâ-l jos de pe piedestal. Fetele tinere fac idoli din
bărbați. Este o nebunie și un lucru foarte periculos. Bărbații nu-s buni, rățușcă.
Și asta dccă nu cumva sunt diavoli, așa cum este al tău. Cerul i-a interzis să fie
vreodată în preajma vreunei cristelnițe ca să nu-i seră cumva vreun suop de apă
sfințita p© capu-i negru. Cred că-ți dorești statutul de lady, dar nu va fi ușor să
trăiești cu el.
— Nu ? Fulgerele din privirea lui Toni devenirâ îndrăznețe. Sunt copobi.'ă
să-mi asum riscul șl sunt
—
85
convinsă că și tu ai face la fel dacă ar vrea să se însoare cu tine. Femeile sunt
atrase de Luque...
— Puțin cam mult, după cum se vede, spuse so'a pe un ton triumfător, pentru
că găsise modalitatea de a-i smulge lui Ioni covorul magic do sub picioare. Nu
ești cine știe ce, în comparație cu femeile care-l înconjoară, adevărate frumuseți
ale societăți, stilate și elegante. N-am nici o îndoială că pentru o vreme oi să
constitui o noutate pentru el, dar cât durează noutățile ? Până când se învechesc,
draga mea. până când sunt scoase din decor și sunt uitata.
Spunând acestea, soro se îndreptă spre ușă. Instinctul îi spusese că Antonia
Fleet era o fată de nicăieri, iar invidia din natura umană o făcea să fie crudă
când do obicei era bună.
— Mă duc după sandvișurile tale cu roșii și o
bucotâ de prăjitură, spuse, închizând ușa în spatele ei. ,
Toni se cutremură și-și dădu seama că nu-i mal este foarte foame.
Noutățile se învechesc... noutățile sunt scoase din decor. Cuvintele ii
rămăseseră in minte și deodată se afundă în pat ca un animal care caută o as-
cunzătoare, și-și apăsă mâinile pc urechi.
Dar cuvintele îi rămăseseră în minte și nu le putea da afară. Nu găsea
argumente împotriva lor și nici nu putea pretinde că nu aveau un sâmbure de
adevăr.
Luque nu prelinsese că mariajul 1er era într-un fel romantic. Ea il amuza, iar
el se simțea responsabil față de ea, dar nu erau sentimente de dragoste... acel fel
de dragoste care împinge un bărbat spre o femeie.

Toni voia cu fiecare părticica din inima ei să fie cu el, oricum ar fi cerut-o o),
dor asta n-o împiedica să fie speriată de ceea ce o aștepta. Nu avea nici un
prieten din pertea căruia să aștepte simpatic sau un sfat, ior acum, sc simțea ca
demult, la mănăstire, intr-o iarnă când răcise și zăcuse singură in infirmerie.
Atunci, ca și acum, o cuprinsese cu răceală de gheață, înțelegerea că dacă ovea
să mcară, nimeni nu va plânge după ea.
Trebuie sâ fii iubit ca să se întâmple asia I
 CAPITOLUL VI

Drumul care mergea spre casa ii ducea când cotind brusc, când indreptându-
se din nou și tot timpul umbrit de copacii mori care cveau cu siguranță câteva
secole. Coroana lor acoperea soarele și umbrele stranii ieșeau șl intrau in
mașină, o mașină puternica, contrastând cu aerul ei de modă veche, unde timpul
încremenise.
Asa dusese drumul umbrit de copaci la Mawgan Plas in vremurile cailor și
trăsurilor și mult înainte de ele, iar Foni stătea foarte tăcută, rezemată de velurul
scaunului, străbătută însă de o mul|ime de emoții. Se întinse să vadă casa în care
mama lui Luque găsise coliva ani de fericire cu un bărbat care nu era soțul ei.
Știa că vechiul scandal depășise granițele și ghici că oamenii din Cornish ar fi
în multe privințe ca cei din Spania. Pasionați și totuși Intoleranți în pasiunile
lor. Plini de compasiune și neiertători cu cei ce încalcă regulile lor rigide care
controlează sentimentele. Un popor puternic, neîndurător, frumos și cu mamorie
adâncă.
Doar Luque putea avea îndrăzneala de a educe în această casă o altă femeie
care. În ochii lor. era abandonată. Era îmbrăcată cu lucrurile din mătase
scumpă pe care i le adusese el, iar pe mâna stângă strălucea inelul cu
diamant.
— Do unde mi-ai știut măsura, Luque ? întrebă ea. Pentru haine, îmi vin de
parcă ar fi fost făcute pentru mine.
— Te-om măsurat, chica, în timp ce erai in acel somn de moarte. N-am văzut
pe cineva in viața mea dormind astfel, ca dus de pe lume. Sunt sigur că aveau
intenții bune călugărițele, dar cred câ te-au muncit din cole-cfară, micuțo ! Mu
ești făcută pentru muncă grea.
— Încercau să mă supună, spuse Toni afectată. Credeau că am un suflet
voluntar, iar Soro Imaculata voia ca eu să ispășesc păcatele părinților mei...
— Dacă ai rezistat atâta, este pentru că ai o putere de rezistență fantastică,
dar eu încă mă tot întreb, cum de te-a scos in calea mea îngerul tău păzitor. Ii
aruncă o privire piezișă șl fața 1 se umbri, iâsându-i doar ochii să strălucească,
pietre rare m întuneric. Dacă aș avea conștiință cât de cât. te-aș încredința unu!
suflet bun și aș plăti să albă grilă de tine, dar acum este prea târziu pentru asta.
Pare ca și când ți-aș fi ruinat reputația și aș face mai bine să fac din tine o
femeie cinstita.
 — Mi-ar plăcea să le spun tuturor cât de bun oi fost cu mine, zâmbi ca,
ținându-și mâinile în poală și încercând să-i alunge culele batjocoritoare din
colțurile gurii.
— Deci, vrei să-mi ruinezi reputația de desfrâ- nct, când mi-a luat ani de zile
ca să-l dau un astfel de lustru salonic.
— O. Luque, chiar nu vrei ca lumea să afle că poți fi bun ?
—
— Bun ? se strâmbă el. Slăbește-mă, chica. Sunt la fel de bun ca un taur
înfuriat și doar o inocentă ca tine ar putea să-mi aurească intențiile. Este bine
știut câ fac doar ce-mi place și câ nu întreprind nimic care nu este în propriul
meu interes.
— Cum ar fi căsătoria cu mine ? întrebă ca cu stomacul strâns de spaima
creata de propriile cuvinte. Vrei să spui câ nu oi face-o doar ca să oprești
bârfele oamenilor, chiar mă vrei... mă rog, nu în sensul să mă vrei...
— Hai sâ lăsăm asta, Tonito, până nu-ți răsucești limba. Sâ spunem că este
suficient că tu vrei să ta măriți cu mine, bine ?
— Da. răspunse Toni slab, știindu-și firea păcătoasă că nu putea ține un
secret, finea la el prea mult ca să vrea să țină secretul.
— În curând ci să vezi Mav.-gan Plas, spuse Luque.
Ajunseră întâi la căsuța de la poartă, înconjurată de pomi bătrâni și
rododendroni înfloriți, de un roșu purpuriu, cu frunzele lor strălucitoare părând
o junglă. Înclinația acoperișului, peste caro trecuse timpul, ferestrele cu geamuri
mici pătrotc, i se pă- erau fascinante lui Toni încât or fi vrut să se oprească
acolo, să nu meargă spre lucruri moi mari.
Un portar ii salută, iar ea văzu o armă pe umărul lui.
— El este Gwydh, pădurarul, spuse Luque. Locuiește in căsuța de la poartă
împreună cu nevasta lui. A avut și un băiețel care a dispărut demult in nisipurile
mișcătoare din mlaștină. Un tip morocă-, nos care-si face datoria și vorbește
foarte rar cu cineva. Asta este Cornwall-ul pentru tine, Toni, așa cum este
Spania. Locuri de o frumusețe sălbatică șl
— durere întunecată, unde regulile credinței sunt plătite cu dragostea, intr-un
fol sau altul. Ascunde-ți dragostea cșo cum îți ascunzi păcatele, asta-i regula.
așa câ s-o ții minte, chica.
— Sigur, senar, spuse Toni a cărei privire era tristă gândlndu-se la copilul
pădurarului alergând pe plajă după bețe și scoici, intr-o clipă plin de viață și fără
griji, iar în cealaltă o umbra pe nisipurile ce aveau să se închidă tremurătoare
peste vieța lui.
O cuprinse tristețea când mașina trecu in viteză pe lângă ultima pereche de
copaci, trecând prin- tr-o poartă gotică în curtea de la plas.
Nu părea deloc sumbru, cum iși imaginase ca. ci chiar pitoresc cu turnurile
pătrate, acoperișuri cu balustrade și uși înguste vopsite în negru și alb ca o tablă
de șah medievală. Soarele lumina ferestrele unui turn ascuțit și subțire, cu un
acoperiș țuguiat. Un loc ieșit dintr-o pictură, nu tocmai real, nici măcar când ea
coborî din mașină și rămase Io picioarele scărilor care duceau la ușa mare de la
intrare cu ciocanul ei de fier.
— Vino I Luque o luă de mână șl o conduse ps scări, iar când ajunseră la ușă
ea descoperi că ciocanul avea forma unol fețe stranii, cu o privire diabolică și
care părea că se uită la ea.
— Mawgan înțeleptul. Zicând acestea, Luque a- pucă ciocanul și dădu în ușă
o lovitură răsunătoare. Se spune că era un mare rival al lui Merlin, dar a făcut o
vrajă care a dat greș. Regele l-a gonit.
Un servitor deschise ușa.
— lată-ne, Lanyon. Soer că ai pregătit un prânz bogat pentru câ mersul cu
mașina ne-a făcut poftă de mâncare.
—
— Do, domnule. Bucătăreosa spune că ați comandat meniul și eu sunt sigur
că se va ridica la nivelul cerințelor dumneavoastră. Lanyon vorbea după cum
arata, cu o demnitate prețioasă caro nu-l împiedică s-o privească pe Toni cu o
curiozitate politicoasă. Îmbrăcată cum era in haine scumpe, cu pălăria pusă
puțin pe o parte, avea aerul că venise dmtr-o lume unde hainele frumoase și
diamantele nu mal fuseseră văzute vreodată dc cineva.
— Dumneaei este domnișoara Fleet, Lanyon. A fost educată la o școală
dintr-o mănăstire și nu se simte foarte bine în lumea de afară, deocamdată.
— 8ună ziua, domnișoară, ce mai faceți ? Figura de episcop se înclină scurt
în fața ei.
Toni ii zâmbi timid, in timp ce-și simți mâna strânsă de mâna lui Luque.
Înainte de a-i întinde măna majordomului.
— Bună ziua, domnule Lanycn. Mawgon Plas este o cosă more și frumoasă.
O credeam construită din piotră și de culoare cerfușie.
— Este uno din cele mai atrăgătoare case din regiune, domnișoară, răspunse
acesta. Rare sunt casele în stil Tudor în Cornwall, ceea ce o face să a- rote
neobișnuit
— Lanyon este englez până în unghii, Toni, dor bucătăreasa este din Cornish
și i se spune Tomsin, care înseamnă cenușăreasă în ținuturile din vest Gătește
cea mai bună friptură de cartofi pe care cm gustat-o vreodată, o cină rară care
face să merite drumul până la Mawgan Plas, chiar pentru un bărbat care a avut
ghinionul să piardă Miranda.
— O cumplită nenorocire, domnule, spuse Lanyon închizând ușa din față, iar
Toni aruncă imediat o privire în jur, simțind deodată in atmosferă isto-
—
SATAN SE 1KS0ARA«J ria și misterul. Casa unui vrăjitor... o unei femei
care o nesocotit toate regulile matrimoniale rigide ole Spaniei... și ocum a unui
bărbat a cărui copilărie lipsită de dragoste l-a făcut să devină cinic, incapabil
poate de a iubi.
— Sper, domnule, că echipajul este bine, spuse Lanyon.
— Toți sunt bine și uscoți, iar imediat ce ne va fi gala noul iaht, vom fi din
nou la muncă. Acum se odihnesc pe la rude, in afară de căpitan care su-
praveghează ca noua doamnă a mării să fie Io fel de puternică pe cum arată. Da,
este trist ce s-o întâmplat cu Miranda. Țineam la ea. dar n-am mai întâlnit o
furtună atât de violentă ca cea care o scufundat-o. Putem spune doar muchas
gracias soar- tei, că de dota asta ne-a salvat viețile.
— Așa este, domnule. Fiind corn ora prânzului, să spun bucătăresei să
servească masa ?
— Dc, Lanyon, in camera chinezească, unde atmosfera este mai puțin
apăsătoare ca in sufragerie, cu tot stejarul ei și cu draperiile roșii ca de sicriu.
Trebuia să fi făcut eu ceva cu camera asta. Apropo. Tomsin a avut grijă de
camera din turnuleț in care va sta domnișoara Fleet ? Turnul din partea aceasta
are vedere spre grădină, lor cel din vest spre mo»e și nu vreau ca ea să-și
amintească prea tare de întâlnirea noastră ca valurile din Comish.
La această cerere, Lanyon păru deodată descumpănit, iar Toni simți privirea
pe care el i-o a- runcă, insinuând că ea nu era așa de inocentă cum o prezentase
Luque că ar fi.
— Necazul este, domnule, că am avut probleme cu ccoperișul turnului
dinspre grădină. Câteva țigle
— au căzut în timpul furtunii și a pătruns ploaia, iar acum nu este în stare
prea bună.
— Și atunci de ce dracu' nu trimiți după un om să repare ? întrebă Luque.
— Am trimis, domnule, imediat ce Tomsin mi-a spus că ați cerut
apartamentul din turn. N-am putut să iau legătura cu dumneavoastră, domnule,
cât ați fost la Londra, și n-am avut adresa unde veți sta. N-am putut să vă
informez că omul care repară acoperișul a trebuit să comande țigle mai multe
decât erau în depozit și că va mai dura câteva zile până când vor putoa fi livrate.
— Bine, moi sunt și alte camere in casă. La- nyon. Se auzi un clic în timp ce
Luque își aprinse un trabuc, șl Toni era sigură că el se enervase când
majordomul menționase? drumul lui la Londra. Ea nu voia să țină prea mult
seama dc faptul că nu-i spusese... de ce oare, că ea nu avea loc in vioța pe care
el o ascundea dc ea ?
— De fapt, domnule, cdevărul este că Tamsin a pregătit tumul dinspre mare
și l-a făcut să arate tare plăcut.
Până să aibă Luque timp să vorbecscă. Toni interveni în favoarea lui Lanyon
care era evident că încercase s-o scutească pe Tamsin de o muncă în plus pentru
logodnica pe care Luque o adusese pe copul lor. Toni nu voia ca personalul s-o
creadă o înfumurată, o creatură cu nasul pe sus care avea să fie mai mult o
pacoste decât o stăpână. Voia să ajungă să iubească Mawgan Pios și voia să fie
plăcută și ea.
— Nu m-or deranja să adorm în sunetul mării,' Lanyon. II prinse pe Luque
de braț șl-l zâmbi din
— privirea care-i reflecta culoarea pălăriei. Nu sunt deloc nervoasă, senor, și
nu voi avea coșmaruri.
— Ai face bine sâ nu ai, spuse Luque, furios. Bine, Lanyon, poți sâ-i spui lui
Tomsin'că domnișoara Fleet va dormi in apartamentul ce i-a fost pregătit, iar
acum vom mânca. În după-amiaza asta vor sosi câteva pachete dc Io Londra,
deci vei lua mașina și te vei duce sâ le aduci de la gara.
— Prea bine, domnule. Majordomul se îndepărtă țeapăn, iar ea il urmări cu
privirea zâmbind : își scoase pălăria in timp ce-l însoțea pe Luque la o ușă din
partea opusă a holului, lăngâ care stătea o figurină ciudată așezată pe o măsuță
jcasă, neagră.
— Kuon Jin, zeița carității, arătă Luque spre statueta chinezească, cu un gest
din cop. S-ar putea sâ ai nevoie de ea.
— De ce ? Pentru că nu pol aștepta nimic dc la tine ? întrebă ea fulgerăndu-l
cu privirea in timp ce trecea pe lângă el ca să intre în cameră. Iți promit, senor,
că n-am să te tulbur niciodată cu temerile mele naive. Știu că or putea fi
deranjant și plictisitor pentru un bâroct de lume.
— Remarca asta, chior îți relevă naivitatea, ripostă el, intrând în camera
chinezească în urma ei șl închizând ușo. Totdeauna femeile au considerat că au
o sumă de secrete pe care nici un bărbat nu le-ar putea înțelege vreodată. Este o
eroare, iubito. Noi, bărboții, știm cum am ajuns pe lume, iar femeia prin natura
biologiei sole este la fel de stranie ca luna, ca marea, ca fluxul și refluxul. De ce
spui că am să fiu plictisit de temerile tole ?
— Pentru că ai spus că aș face foarte bine să nu am coșmaruri. Tonî privi în
jur și constată că se
—
se
VIOLET WINSPEAR
afla intr-o cameră tare neobișnuită și atât de frumoasă incât ii tăia respirația.
— Amantul mamei mele era un om cu simț artistic. amintestQ-ti. Mâinile lui
se opriră pc umorii ei și fu străbătută de un fior, dar stătu liniștită în tino ce el ii
descheîa haina și i-o lua dc pe umeri. Ei o puse pe spătarul canapelei, ale cărei
perne ciau îmbrăcate in mătase pictetă de mână, iar ea se simți puțin jenată,
fiind prima dotă când era in •oto lui îmbrăcată într-o rochie. Iși aranja părul cu
mana, perfect conștientă că Luque o privește atent.
— Iți stă mai bine îmbrăcată in mătase decât in pantalonii scurtați ai
stewardului meu. Arați mai degrabă cc un paj Irlandez, dar călugărița care te-a
tuns, parcă cu castronul, nu cred că la asta s-a gândit. Ai glezne frumoase,
picioare drepte, coapse de băiat, dar gât de fată, palid pe mătasea verde. Ești
foarte bună ca doamnă o mea și să-i ia dracu* pe toți care spun că sunt cu o sută
de ani mai bătrân decât tine.
— Nu exagera, incorcă ea să zâmbească, dar buzele îi rămaseră crispate.
Oamenii ou să spună că ești nebun să vrei să te însori cu o oarecare, pentru că
asta și sunt, senor,
— Nina mia, dacă un lord nu poate să acționeze după cum ii place, atunci
cine dracu' poate ? Pentru mine or fi iadul de pe pământ să mâ căsătoresc cu o
așa-zisă lody, înarmată cu certificate de naștere, de bune maniere și de pat I Aș
fi petrecut probabil o săptămână de iad cu ea și apoi ml-oș fi petrecut restul
vieții fiind nepoliticos de plictisit de prietenii ei de vânătoare și de tras la țintă.
 — Tabloul nu este complet, senor. Toni se îndreptă spre fereastra caro dădea
spre grădina mi-
nuiiofă inconjuralâ de ziduri. Trebuie sâ existe cineva pe care să-l iubiți.
— Pe mine, răspunse scurt, in clipa următoare, ajunse fără să-l audă în
spatele ei, iar fumul trabucului ii trecu peste cap. Nu. deveni iscoditoare ca o
femcic-inchizitor, golfo. Te prefer așa cum ești.
Mâna lui stângă alunecă mai jos și o apucă de talie. Ec iși întinse nesigură
mâna stângă, agâțăn- du-se de o cută a draperiei și deodată rozele soarelui
găsiră diamantul de pe degetul ci și-l făcură sâ scân’.eieze.
— Nici n-ai spus decâ-ți plocc inelul. Sper că da, căci pentru el am bătut
atâto drum până la Londra să-l cumpăr.
— Este frumos, dar nu trebuia, adică nu mâ așteptam la un ine!, cel puțin, nu
la unul cu diamant.
— Dar la ce te așteptai ? întrebă el cu duritate în voce. La un ștras și puțină
alamă pe mâna pe care o voi ține într-a mea ? Știindu-mi aroganța ar fi trebuit
să gândești altfel. Am un dezgust teribil pentru imitațiile ieftine, așa că să știi de
la mine că steaua de diamant și sateliții ei sunt perfect veritabile și cumpărate de
la un bijutier din Mayfair. Nu alamă pentru mireasa mea și nici una din
bijuteriile care zac încuiate în Spania. Să le lăsăm sâ putrezească, acele rubine
ca sângele, acele smaralde verzi ca toama.
Se îndepărtă de ea în timp co vorbea, cu marșul lui de sălbăticiune, pc
covorul oriental.
— Umbra lungă a vechilor păcate, Toni. Se întinde, scapă afară și întunecă
sufletul. Nu mă iubi... și nu pretinde să te iubesc, mâ auzi ? Fii mireasa părții
engleze din mine, dor să nu te amesteci in pa-
— siunile mele spaniole, pentru că nu poți ovea încredere in ele.
În timp ce ecoul cuvintelor lui se transformă in liniște, se auzi o bătaie in ușă
apoi apăru Lanyon. Adusese o masă pliantă, urmat de un băiat care a- ducea
două scaune.
— Mă întrebam, domnule, dacă v-ar plăcea să luați masa in lumina soarelui.
Luque era acum perfect stăpân pe sine și privirea lui întunecată dispăruse.
— Cu mare plăcere, răspunse ol. Este păcat să nu profiți de lumina soarelui
când ol strălucește pentru noi.
Lanyon și băiatul ieșiră în grădina înconjurată do ziduri, ior Toni privi pe sub
genele pe jumătate lăsate cum Luque își stingea trabucul în scrumieră,
strivindu-l până-l transformă în mici fărâme maronii. Era sfâșiată între dorința
de a zbura spre el sau cât mal departe de el. În starea lui semânu cu un tigru
înțepat de un spin și de cere nu te puteai a- propia ca să-l ajuți. Se simțea prea
nesigură, prea fără experiență, așa încât se strecură afară pe ușile cu geamuri și
privi cum era așezată masa sub un pom, ior lumina soarelui cădea în raze
prefirate printre frunze.
În timp ce privea ritualul, simți parfum de trandafiri în aerul cald. Fusese
pusă fața de masă și argintăria strălucea în lumina sooreluî. Toni ora fascinată,
comparând porțelanurile fine și argintăria cu vesela de metal de la mănăstire și
mesele acelea lungi din refector, conversația fetelor curmată de prezența câte
unei călugărițe in fiecare capăt al mesei, supraveghind ca bucățile de pâine
neagră să fie împărțite in mod egal și ca fiecare castron
de supă de legume să fie consumat pănă la ultima pîcâtufâ.
Primo masă luată de Toni la Mawgan Pias era memorabilă din moi multe
puncte de vedere, iar când Luque ajunse la masă, proasta dispoziție nu : se mai
citea pe figură ți ridică apreciativ dintr-o sprânceana când gustă vinul po care
Lanyon îl servi o dată cu păstrăvii aburind, scălcați in unt pe un platou de argint
in formă de pește.
— Excelent, spuse privind-o in timp co vinul auriu era turnat în paharul cu
picior din fața farfuriei ei. La bordul Mirandci nu dejunase niciodată cu el, așa
că se simțea straniu, I se părea ciudat să stea cu el Ia masă. Încercă să-și
ascundă ceea ce simțea și gândea, ca el să nu-i pcctă citi nimic în privire. El se
simțea in Icrgul lui in costumul încheiat la un rând, cu cămașă de mătase și
cravată. Purta buton! cu pietre negre pătrate și avea unghiile tăiate scurt. Nu
purta inel, iar pe față i se citea acea mândrie a rasei spaniole. O avea in
trăsăturile feței, o ușoară aroganță și o mare pasiune i se citec pe buze, o
încordare de severitate și încăpățânare la îmbinarea maxilarelor. Ochii însă
relevau aspectele năucitoare ale caracterului său. În ei se putea vedea amestecul
de sânge, emoțiile contradictorii, pericolul pe carc-l reprezenta și mai ales
charisma.
— Trebuie să toastăm pentru viitorul nostru, Toni,' spuse el, când discretul
Lanyon îi lăsă singuri. Să fie în engleză sau în spaniolă ?
— Te las pe tine să alegi, Luque, spuse ea emoționată, strângându-și
degetele pe piciorul paharului de vin.
— Atunci să fie in engleză, să fie cșo, Tonita t Viața este o glumă șî toate
lucrurile o demonstrează.
—
Așa gândeam odaia, iar acum o știu. Asta a scris-o un poet pe nume Gay și
oricine acceptă aceasta este infinit consolai.
— Atunci om s-o accept, dacă dorești.
— Da, Tonita, o doresc. Își ciocniră paharele cu solemnitate, ier in ochii lui
juca o sclipire de amuzament, pe care ea o văzu când îl privi peste marginea
panaruiui.
— Este delicios, murmură ea, simțindu-se pu|in vinovata că vorbea astfel
despre plăcerile lumești. Puse jos paharul ca și când ar fi vrut să nege căldura
plăcută provocată de vin și dulceața lui. Luque râso ironic, de parcă ar fi știut ce
gândise.
— Haide, glumi el, doar nu-ți dorești apă și carne de oaie după ce erai să-ți
rupi gâtul. Zidurile mănăstirii sunt înalte pentru că virtutea are un fel foarte
uman de a deveni răzvrătire. Micuțo, nu este nevoie să te simți vinovată pentru
un platou cu păstrăvi și un pahar de vin... doar dacă vrei să te întorci la viața ta
de autonegare J
— Nu... Toni îl privi înspăimântată. N-aș putea îndura.
— Ce, auto-negarea ? Ridică dintr-o sprânceană în timp ce ducea furculița la
gură cu o bucată de păstrăv.
— Nu... să fiu călugăriță ! Gura i se uscase atât de tare încât se întinse după
pahar și-l bău pc nerăsuflate. Eu... sunt foarte perversă... cred că așa-mi este
firea.
Luque râse din toată inima când auzi asto, râsul lui insă nu era foarte amuzat.
— Nu fi copil absurd, nici măcar nu ai noțiunea perversității, așa că mănâncă
până nu se răcește peștele.

Ea îl ascultă și nu peste multă vreme se simți mai puțin încordată și se

bucură că nu vorbeau despre ci ci despre împrejurimile Mav/gan Plas-ului, câm-
piile cu pietre do granit și satele pierdute, unde stâncile strôjuiau marea de un
albastru-închis, până !a verde smarald. Pe câmpiile sălbatice erau bolovani
despre care sa spunea câ erau vrăjitoare împietrite, cărora superstițioșii le
făceau ofrande și aceia care se aventurau singuri pe acolo, printre buruieni și
tufișuri, fluierau in timp ce mergeau și niciodată nu se uitau înapoi.
— Te duci des pe acolo ? întrebă Toni privindu-l pe deasupra farfuriei cu
friptură și a plăcintei cu legume care urmară păstrăvului. Nu știuse niciodată
până sc-l întâlnească pe Luque că masa or putea fi constituită din moi mult de
un singur fel de mâncare, atât de perfect gătite încât fiecare îmbucătură era o
plăcere. Și nu numai atât, vasele erau luate de pe masă când se goleau și nu
prezentau un spectacol oribil de maldăr de farfurii și castroane care trebuiau
spălate într-o cuvă adâncă de piatră. Adesea... chiar prea des, se dusese la
culcare cu dureri de picioare și glezne, iar în vreme de iarnă avea degeraturi Ia
mâini.
Oh, Luque, se gândi Toni, dacă înseamnă perversitate sâ fiu aici cu tine și
asta va duce Io pierzanie bietul meu suflet, atunci va trebui să îndur focul
iedului când va fi timpul I
— Da, am fost singur prin pârloage, răspunse el zâmbind cu subînțeles. Dacă
te întrebi dacă m-am uitat în urmă, atunci răspunsul este nu. Nu mă uit înapoi
niciodată, Tonita, pentru că s-ar putea să dau cu ochii de propria-mi figură.
— Vorbești în dodii, senor.
—
— Pentru că fetele tlncro nu trebuie sâ afle toate răspunsurile deodată. Sunt
mult mai amuzante când sunt puțin mute, puțin înțelepte și doar tipul de femeie
matură fascinează prin înțelepciunea dobândită in viață.
— Vorbești de parcă ți-ar displăcea intelectualii, sonor, dacă aceștia sunt
femei.
— Mulți bărbați sunt așa, răspunse el. Cele mai deștepte femei își ascund
inteligența și-și creează o aură de farmec în locul ei. Cele care nu se abțin șl vor
să demonstreze în fiecare clipă cât de deștepte sunt, devin plictisitoare. Un
bărbat preferă să Invite Io masă un profesor cu borbă decât o femeie inteligentă
care în loc să fie o companie amuzantă, se pune pe examinat mestecând
cuvintele laolaltă cu mâncarea și dând din mâini ca un vânzător din bazar.
Probabil câ spaniolului din mine ii displace genul acesta I
Toni nu se putu abține să zâmbească văzându-i figura. '
— Englezilor le plac femeile intelectuale ? insistă ea.
— Nu, dacă nu sunt interesați, dar au o mare doză de îngăduință dacă suportă
astfel de femei doar din galanterie. Este ca șî cănd aș vrea să-l sărut pe Roger
Thesaurus.
— Și tu preferi că săruți o femeie mută ?
El îi aruncă iute o privire cu pupilele micșorate ca nișta puncte, încât o făcu
pe Toni să se simtă aproape perforată.
— Ai fost vreodată sărutate, Tonita ? întrebă el deodată.
Ea stătu o clipa pe gânduri rememorând anii din urmă și fu cuprinsă deodată
de un sentiment ciudat
cônd realiză câ niciodată în viața ei n-o îmbrâțișaso nimeni și n-o sărutase cu
dragoste. Luque o sărutase scurt pe obraz când ii dăduse inelul cu diamant, dar
o astfel dc mângâiere nici nu-prea conta... El n-o iubea... nu în adevăratul sens
ol cuvântului. Iși dorea mai degrabă o soție care sâ-l lase liber să-și trăiască
viața.
Ea dădu negativ din cap.
— Sărutările nu sunt încurajate în mănăstire, spuse ea. Nu pentru cei găsiți,
care trebuie să învețe să accepte mila și datoria ca pe pâinea lor zilnică.
— Bietul copil, va trebui să îndreptam această lipsă ; și în timp ce vorbea, își
împinse scaunul înapoi și ocoli masa venind spre ea, și când îl privi uimită, el se
aplecă și o sărută pe buzele întredeschise. Buzele lui treziră in ea senzații atât de
stranii, încât rămase in aceeași poziție, ca și cum l-ar fi invitat s-o facă din nou.
— Incâ, șopti el ușor, ca Oliver Twist și porția de porridge ?
— Este cam bizar, murmură eo. Gura este legată de mâncat intr-un fel.
— Nevinovata mea, și sărutul tot un fel de foame este.
De data asta, gura lui o atinse pe a ei intr-un fel de mângâiere ușoară, ca și
când ea ar fi fost desertul vieții lui, în nicî un caz mâncarea de fiecare zi. Ea
simți nevoia să-l la de gât și sâ-l strângă in brațe. Nu cerea să fie iubită, nu
pentru că ar fi găsit că acecstă dragoste era prea amară pentru gustul el. Dar nu
voia să fie mereu tratată ca un cățeluș pierdut căruia el să-i pună o zgardă de
diamante.

— Ce copil, spuse el apucând-o cu mâinile și îndepărtând-o puțin. Nu-ți

stârni cheful pentru astfel de lucruri, pot duce Io neplăceri.
— Pentru tine, răspunse ea. Tu ai sărutat tot felul de femei, în timp ce eu mi-
am petrocut timpul în castitate. Mi-a plăcut când m-ai sărutat.
— Chiar ? O clipă ochii ii luciră. Iți iei nasul la purtare, cățelușul meu, de
când te-am hrănit cu carno. To-am sărutat ca și când aș fi mângâiat un cățeluș,
oșa că ține minte și nu începe să te rostogolești cu labele in sus cerșind
mângâiere. Pot deveni periculos.
Ea se îndreptă in scaun împingându-și farfuria in față, continuând să se joace
cu paharul, li aruncă o privire scurtă și-l văzu privind planta de lângă perete...
planta pe care, dacă o culegi ți-l aduce pe diavol în pot !
Se auziră pași apropiindu-se pe pavajul grădinii împrejmuite de ziduri,
spărgând acea liniște stânjenitoare, iar când ea privi în direcția din care se
auzeau pașii, rămase uluită să vadă o femeie arătând superb, imbrâncindu-l pe
Lanyon, care ezită nesigur lângă ferestrele camerei chinezești. Femeia era
urmată de o fată îmbrăcată în șifon crem, imprimat cu flori albastre.
— O... exclamă Toni.
— La dracu' ! spuse Luque intorcănd la rândul lui capul și sc ridică
ostentativ în picioare in timp ce femeia se îndrepta spre el.
— Mătușă Charlotte, ce plăcere neașteptată I
— Adevărat ? întrebă aceasta privîndu-l arogant A trebuit să aflu din ziare că
ești în Anglia, că ești foarte ocupat în a-ți aduce logodnica acasă. Ea esto fata ? '
—
— Unica și singura, mormăi Luque. Nunta va avea loc vinerea viitoare. Ai
vreo obiecție, draga mea mătușă ?
— Mai multe I Răspunsul femeii veni in timp ce o studia pe Toni cu privirea
arogantă, observându-i părul și măsurându-i trupul.
Fala o examina și ca atent.
— Este un gen nou pentru line, nu-i așa, Luque ? Și ce Dumnezeu s-a
întâmplat cu parul el ? Se tunde la frizer ? Ți-ci ieșit din minți, Luque I spuse
mătușa Iul foarte tăios, iar Toni se trose înapoi. Una este să fi ovut chestia asto,
fata asta cu tine pe Miranda, dar nu poți face din ea soția ta.
— Nu moi spune ?! se rosti Luque cu vocea ca de oțol. Mă întreb, cino mă
va opri ?
— Oricine pcote vedea că este total nepotrivită, Iar tu știi prea bine, Luque.
O mică domnișoară mister, despre care se pare că nimeni nu știe nimic, și cu
părul roșu pe deasupra !
— Foarte potrivită dacă va deveni doamna .Jad Arzând". Iși scoase cu
mișcări țepene un trabuc și-l aprinse. Iadul și flăcările sunt roșii, nu-i așa ?
— N-am venit să-ți ascult cinismele, replică tăios mătușa sa. Un bărbat cu
poziția ta nu poate să se căsătorească cu o necunoscută.
Toni apucă marginea mesei simțindu-se ca o rață pe care se făcea vivisecție
și se infioră. Nu știuse că rudele lui erau atât de nesuferite... era șocant să
descopere că relațiile de familie nu erau totdeauna calde și tolerante, iar ea se
simți aproape bucuroasă că nu avea pe nimeni, dacă aceasta era realitatea.
— Ce pietroi imens I Fata îmbrăcată în șifon în-
— floret era cu ochii pironiți pe mâna stângă a Iul Toni. Ai obținut deja
moștenirea familiei, Luque ?
Această remarcă o făcu pe Toni sâ se ridice in picioare.
— Luque, spuse ca pc un ton disperat. Moi bine dispar puțin ți to las la
conferința de familie. Poale Lanyon îmi va arăla camera.
— Nu, rămâi aici cu mine. O apucă de mână și o trase lângă el. Ea se lesă in
voia lui și o auzi pe mălușă respirând șuierat.
— Nu va fi o căsătorie albă, mătușa, spuse Luque, nici nu va fi una din acele
petreceri oribile la care se spun glume și discursuri tâmpite. Imediat după
ceremonie. Toni și cu mine vom pleca cu ovionul la Paris, unde nu mă voi
obosi să invit pe nici unul din familie.
— Înțeleg. Mătușa lui o privea pe Toni de parcă iși imagina că-i smulge
rochia verde de pe silueta-î fină. De ce atâta grabă ? Fata are probleme ? Pare o
creatură naivă, dar in privirea ei este ceva ce nu pare inocent. Niciodată nu m-
arn încrezut în ochii verzi.
— Nu mă interesează, mătușă, poți să nu te în- crezi în ei. Întâmplarea face
ca ochii lui Toni să fie verzi-conușii și foarte irlandezi, iar în societatea noastră
este o creatură rară, fizic și mental virgină I
Vorbele lui fură urmate de o tăcere în care se ridica doar fumul trabucului
lui.
— Bineînțeles, este o glumă a ta, replică mătușa lui, ca o sclipire de bici. Știe
să se poarte in societate, este o lady înnăscută ? Nu ! Și de unde vine ?
îndrăznești să ne-o spui ?
— Nu este delcc treaba ta, bombăni Luque. Iar purtarea în societate este
ascunzătoarea tuturor vi-
cillor sociale. Este adevărat că Toni nu are nici o urmă do viciu în ca. iar prin
grija mea, va putea sâ verse cafea pe covor, să poarte blugi la Ascot și un șirag
de perle în baie. Ea este pentru mine ca Elira pentru profesorul Higgins și orice
ci face sau spv-.e, nu va influența cu nimic faptul că va deveni vinerea viitoare
uimătoarea „Lady Jad Arzând".
 CAPITOLUL VII

Din nou se lasă o tăcere ce părea să ducă nervii la o tensiune de-a dreptul
dureroasă, în timp ce în apropiere, o albină bâzâia furioasă intr-o floare.
— Văd că ești hotărât I Mătușa lui respira zgomotos în timp ce pieptul i se
umfla sub țesătura do mătase. Cred că fata asta te-a vrăjit, un bărbat la vârsta ta
I
— Toni, du-te puțin cu Birdina, spuse el vesel desfăcându-și mâna din mâna
ci. Uită-te prin jur, dor dacă Birdy încearcă sa te insulte, zgâri-o I N-ar mai fi o
fotă rea dacă ar fi spălat vreodată câteva mii de farfurii slinoase și dacă ar fi
frecat câteva podele.
Toni privi întrebătoare spre Birdina, care Io rândul ei il privea inchizitor pe
Luque.
— Așa și-a păstrat virtutea logodnica ta, spălând vase și frecând podele ? se
auzi impertinentă întrebarea Birdinei.
— Nu face greșeli, Birdy, este virtuoasă dar și răbdarea ei are limita, așa că
te rog să-ți reamintești bunele maniere. Făcând un semn do concediere din
mână, el iși îndreptă atenția asupra mătușii sale.
—
Fără tragere de inima, Tcni începu sâ meargă alaiuri de Birdina și nu se grăbi
să facă conversație în timp ce mergeau pe pavajul ce cobora in pcnlâ ușoară.
O mulțime de plante de stâncă creșteau pe lângă olce și erau vizitate de
albine. Toni nu se temea de ©le, lucrase adesea cu stuparul de la mănăstire, dar
Birdina se ferea cu gesturi nervoase de micile culegătoare.
— Nu prea sunt, cum se spune, tipul de la țară, zise Birdina. l-am spus
mamei că va fi o pierdere de timp să vină să se certe cu Luque, dar când îl intră
o albină in bonetă, greu să i-o mal scoți, cred că așa este toată familia. Te crede
o oarecare, știi cum sunt ziarele și cum pot ele să orate că negrul este de fapt
cenușiu-murdar. Tu nu ești o oarecare.
— Mulțumesc, spuse Toni. Acum stau pe labele din spate și dau oare din
coadă ? se întrebă ea.
Birdina o privi dinlr-o parte când se opriră pe terasa semicirculară dc lângă
mere. Valurile se spărgeau de stânca de sub terasă, iar stropii zburau mult mai
sus peste marginea stâncilor, imprăștiindu-se pe nisip, la marginea plajei.
— Luque te iubește ? întrebă Birdina.
 Dragoste I Inima lui Toni se strânse dureros la întrebarea venită pe
neașteptate. Iși puse mâinile strânse pe marginea de piatră a terasei și soarele
străluci în piatra inelului.
— Adică, spuse Birdina întorcându-se ca fața spre Toni și fixând-o cu o
privire do inchizitor, rămâne între noi, te-al culcat cu el, este la fel de minunat
pe cât pare ? Este un tip foarte sexy, vărul meu pe jumătate spaniol.
—
— Ce vrei so spui prin sexy ? Cred câ are un magnetism special. Toni privi
marea in depărtare. El l-c spus adevărul mamei tale, nu m-a atins.
— Luque ? Dor are o reputație teribilă cu privire la femei. Una din ele l-a
amestecat in divorțul el și a ieșit un scandal înspăimântător pentru că ea era
măritată cu un diplomat spaniol. Cred că oi s-au bătut, pentru că spaniolul a fost
văzut cu mâna în eșarfă și se plângea că Luque i-a rupt brațul. Nu pare să nu fie
in stare de așa ceva, dar tu nu-mi spui că te-a luat pe Miranda doar cc să-ți ofere
o vacanță !
— Așa a făcut de fapt. Toni o privi pe Birdina cu ochii de culoarea mării.
Cred că nimeni nu-l cunoaște de fapt pe Luque, poate că nici el nu se cunoaște
in totalitate. Cu mine, a fost minunat de bun.
— Mă rog, este destul de ciudct să te cred. Bir- dino o privi mirată. S-a
schimbat el sau te-a păstrat pentru festinul de după foamete ?
— N... nu-mi place genuj acesta de discuție. Nu mai crede nimeni în
dragoste ? A devenit o plăcere ieftină ?
— Draga mec, vorbești de parcă abia ai ieșit din mănăstire. Așa-i ? S-a întors
Luque Io instinctele sale spaniole și și-a luat mireasa dintr-o mănăstire ? Cred
că doar dracul ar mai face asta I Nu se spune că numai dracul iubește inocența
atât încât s-o poată distruge ?
— Nu-i adevărat ! Toni se albi, iar ochii îi de- veniră verdc-închis. Nu acesta
este motivul pentru care Luque se căsătorește cu mine.
— Atunci ce motiv ar avea ? râse Birdina în triluri. A încercat toate felurile
de distracții, așa că de ce nu s-ar întoarce la odevăratu-l caracter și n-ar
— face ca total său ? Tu ești mielul pe carc-l duce la pierzanie, draga mea.
Toni simți cum inima ii plânge. Biciuirea crudă a cuvintelor o atinse... cu
atât mai mult cu cât Luque nu negase diavolul din el.
— Tc-ai cam albit I Birdina atinse inelul do pe mâna lui Toni. Când lupul
apare furișându-so, mielul se trage in ascunzătoare. Nu ești croită pentru o viață
inteligenta, după cât de caraghioasă ești in rochia asta de mătase verde, cu părul
retezat drept deasupra sprâncenelor, ca un băiet de cor intr-o tipăritură veche.
Pere ciudat ca un bărbat să pună ochii pe tine, dar ca lady, draga mea, vei fi un
dezastru. Va fi infernal pentru tine să fii în compania oamenilor cu care Luque
este obligat să se amestece. Va trebui să întreții și să fii gazdă la petreceri și
serate în grădină. Nu te văd făcănd-o. Ca să fii doamna lui Luque, înseamnă mai
mult decât să navighezi în larg cu el.
Tont privi drept în ochii Birdineî, ridicându-și bărbia ca aceasta să nu vadă
că se simțise profund jignită de valurile de adevăr aruncate asupră-i.
— Presupun că te vezi pe tine in rolul ccesta, fiind antrenată să insulți
oamenii cu zâmbetul pe buze, oameni despre care crezi că-ți sunt Inferiori I Ce
păcat că Luque nu te vede !
La această replică, buzele Birdinei devenîră două dungi roz, iar ochii două
pete de email albastru.
— A spus că pipernicita lui are răbdare limitată. L-ai văzut vreodată
pierzănd-o pe a lui ? Luque s-ar putea să aibă o spoială core sâ-l facă să pară
gentleman englez, dor in inimă este spaniol iar în vinele lui curge cruzimea. Cu
oameni ca el nu este ușor
— florat era cu ochii pironiți pe mâna stângă a Iul Toni. Ai obținut deja
moștenirea familiei, Luque ?
Această remarcă o făcu pe Toni sâ se ridice în picioare.
— Luque, spus© eo pe un ton disperat. Moi bine dispar puțin și te las la
conferința de familie. Poate Lanyon îmi va arăta camera.
— Nu, rămâi aici cu mine. O apucă de mână și o trase lângă el. Ea se lăsă în
voia lui și o auzi pe mătușă respirând șuierat.
— Nu va fi o căsătorie albă, mătușă, spuse Luque, nici nu va fi una din acele
petreceri oribile la care se spun glume și discursuri tâmpite. Imediat după
ceremonie, Toni și cu mine vom pleca cu avionul ia Paris, unde nu mă voi obosi
să invit pe nici unul din familie.
— Înțeleg. Mătușa lui o privea pe Toni de parcă își imagina că-i smulge
rochia verde de pe silueta-i fină. De ce atâta grabă ? Foto ore probleme ? Pare o
creatură naivă, dar în privirea ei este ceva ce nu pore inocent. Niciodată nu m-
om încrezut în ochii verzi.
— Nu mă interesează, mătușă, poți să nu te în- crezi in oi. Întâmplarea face
ca ochii lui Toni să fie verzi-cenușii și foarte irlandezi, iar in societatea noastră
este o creatură rară, fizic și mental virgină I Vorbele lui fură urmate de o tăcere
în cere se ridica doar fumul trabucului Iul.
— Bineînțeles, este o glumă a ta, replică mătușa lui, ca o sclipire de bici. Știe
să se poarte în societate, este o lady înnăscută ? Nu ! Și de unde vine ?
Îndrăznești să ne-o spui ?
— Nu este deloc treaba ta, bombăni Luque. Iar purtarea în societate est©
ascunzătoarea tuturor vi-
ciilor sociale. Esto adevărat că Toni nu are nici o urma de viciu în ea. iar prin
grija mea, va putea 5ă verso cafea pe covor, sâ poarto blugi la Ascot și un șirag
do perle în baie. Ea este pentru mine ca Eliza pentru profesorul Higgins și orico
ci fcce sau $pvio. nu va influența cu nimic faptul câ vo deveni vineiea viitoare
următoarea „lady Jad Arzând".
 CAPITOLUL VII

Din nou se lăsă o tâccre ce părea sâ ducâ nervii la o tensiune de-a dreptul
dureroasa, in timp ce În apropiere, o albină bâzâia furioasă intr-o floare.
— Văd câ ești hotărât I Mătușa lui respira zgomotos in timp ce pieptul i se
umfla sub țesătura de mătase. Cred că fata asta te-a vrăjit, un bărbat la vârsta ta
I
— Toni, du-te puțin cu Birdino, spuse ol vesel desfccăndu-și mâna din mâna
ei. Uită-te prin jur, dar dacă Birdy încearcă să'te insulte, zgâri-o I N-ar moi fi o
fată reo dacă ar fi spălat vreodată câteva mii de farfurii slinoase și dacă ar fl
frecat câteva podele.
Toni privi întrebătoare spre Birdino, care Io rândul ei îl privea inchizitor pe
Luque.
— Așo și-a păstrat virtutea logodnica ta, spălând vase și frecând podele ? se
auzi impertinentă întrebarea Birdinei.
— Nu face greșeli, Bird-/, este virtuoasă dar și răbdarea oi are limite, așa că
te rog să-ți reamintești bunele maniere. Făcând un semn do concediere din
mână, el își îndreptă alențio asupra mătușii sale.
—
Fără tragere de inimă, Toni începu să meargă alături de Birdina și nu se grăbi
să facă conversația in timp ce mergeau pe pavajul ce cobora în pantă ușoară.
O mulțime de plante de stâncă creșteau pe lângă alee și erau vizitate de
albine. Toni nu se temea de ele, lucrase adesea cu stuparul de la mănăstire, dar
Birdina se ferea cu gesturi nervoase de micile culegătoare.
— Nu prea sunt, cum sa spune, tipul de la țară, zise Birdina. l-am spus
mamei că va fi o pierdere de timp sâ vină să se certe cu Luque, dar când îi intră
o albină în bonetă, greu să i-o mai scoți, cred că așa este toată familia. Te crede
o oarecare, știi cum sunt ziarele și cum pot ele sâ arate că negrul este de fapt
cenușiu-murdar. Tu nu ești o oarecare.
— Mulțumesc, spuse Toni. Acum stau pe labele din spate și dau oare din
coadă ? se întrebă ea.
Birdina o privi dmtr-o parte când se opriră pe terasa semicirculară de lângă
mare. Valurile se spărgeau de stânca do sub terasă, iar stropii zburau mult moi
sus peste marginea stâncilor, împrăștiindu-se pe nisip, la marginea plajei.
— Luque te iubește ? întrebă Birdina.
 Dragoste ! Inima lui Toni se strânse dureros la întrebarea venită pe
neașteptate. Iși puse mâinile strânse pe marginea de piatră a terasei și soarele
străluci în piatra inelului.
— Adică, spuse Birdina intorcându-so ca fața spre Toni și fixând-o cu o
privire de inchizitor, rămâne intre noi, te-ai culcat cu el, este la fel de minunat
pe cât pare ? Este un tip foarte sexy, vărul meu pe jumătate spaniol.

— Ce vrei să spui prin sexy ? Cred câ are un magnetism special. Toni privi
marea în depărtare. El i-a spus adevărul mamei tale, nu m-a atins.
— Luque ? Dar are o reputație teribilă cu privire la femei. Una din ele l-a
amestecat în divorțul el și a ieșit un scandal înspăimântător pentru că ea era
măritata cu un diplomat spaniol. Cred că ei s-au bătut, pentru câ spaniolul a fost
văzut cu mâna în eșarfă și se plângea că Luque i-a rupt brațul. Nu pare să nu fie
in stare de așa ceva, dar tu nu-mi spui că te-a luat pe Miranda doar ca să-ți ofere
o vacanță !
— Așa a făcut de fapt. Toni o privi pe Birdina cu ochii do culoarea mării.
Cred că nimeni nu-l cunoaște do fapt pe Luque, poate câ nici el nu se cunoaște
în totalitate. Cu mine, a fost minunat de bun.
— Mă rog, este destul de ciudat sâ to cred. Birdina o privi mirată. S-a
schimbat el sau te-a păstrat pentru festinul de după foamete ?
— N... nu-mi place genul acesta de discuție. Nu mai crede nimeni in
dragoste ? A devenit o plăcere ieftină ?
— Draga mec. vorbești de parcă abia ai ieșit din mănăstire. Așa-i ? S-a întors
Luque la instinctele sale spaniole și și-a luat mireasa dintr-o mănăstire ? Cred că
doar dracul ar mai face asta I Nu se spune câ numai dracul Iubește inocența atât
încât s-o poată distruge ?
— Nu-i adevărat I Toni se albi, iar ochii îl de- venirâ verde-închis. Nu acesta
eîte motivul pentru care Luque se căsătorește cu mine.
— Atunci ce motiv ar avea ? râse Birdina în triluri. A încercat toate felurile
de distracții, așa că da ce nu s-ar întoarce Io adevăratu-l caracter și n-ar
— foce ca tatăl său ? Tu ești mielul pe carc-l duce la pierzanie, draga mea.
Toni simți cum inima ii plânge. Biciuirea crudă a cuvintelor o atinse... cu
atât mai mult cu cât Luque nu negase diavolul din el.
— Tc-ai ccm clbit I Birdina atinse inelul de pe mâna lui Toni. Când lupul
apare furișându-so, mielul se trage în ascunzătoare. Nu ești croită pentru o viață
inteligenta, după cât de caraghioasă ești În rochia osta de mătase verde, cu părul
retezai drept deasupra sprâncenelor, ca un băiet de cor intr-o tipăritură veche.
Pare ciudat ca un bărbat să pună ochii pe tine, dar ca lady, draga mea, vei fi un
dezastru. Va fi infernal pentru tine să fii in compania oamenilor cu care Luque
este obligat să se amestece. Va trebui să întreții ?i să fii gazdă la petreceri și
serate în grădină. Nu te văd făcând-o. Ca să fii doamna lui Luque, înseamnă mai
mult decât să navighezi în larg cu el.
Toni privi drept în ochii Birdincî, ridicându-și bărbia ca aceasta să nu vadă
că se simțise profund jignită de valurile de adevăr aruncate asupră-i.
— Presupun că te vezi pe tine în rolul acesta, fiind antrenată să insulți
oamenii cu zâmbetul pe buze, oameni despre care crezi că-ți sunt Inferiori I Ce
păcat că Luque nu te vede I
La această replică, buzele Birdinei devenire două dungi roz. iar ochii două
pete de email albastru.
— A spus că pipernicita lui are răbdare limitată. L-oi văzut vreodată
pierzănd-o pe a lui ? Luque s-ar putea să aibă o spoială care să-l facă să pară
gentleman englez, dor in inimă este spaniol Iar in vinele lui curge cruzimea. Cu
oameni ca el nu este ușor
— să trăiești și va fi infernal când se va plictisi să se hârjonească cu un trup
fără sex.
Birdina se dădu înapoi și o măsură pe Toni din cap până in piciocre.
— Da. este plat ca o coadă de suliță. Nu va ierta niciodată câ n-au ars-o
flăcările iadului pc mai- că-sa, mai ales când era bolnavă și nu l-a anunțat. Și-a
dorit mult sâ-și afle originea, iar acum se însoară cu tine, o nimeni, fără un
bănuț în bancă și inaptă să producă un bebe „Jad Arzând", doar dacă nu mori
până să naști.
Toni tremură cc și cum Birdina ar fi înțepat-o cu un ac veninos.
— Zici câ partea spaniolă din Luque este crudă, spuse ca. Dar cum este
partea de Jad Arzând ? Mi se pare o cruzime din partea familiei mamei salo sâ
nu-i spună de boala ei, sau că era pe moarte. Îi înțeleg amărăciunea.
— Ai fi la fel de înțelegătoare și când își va luo o amantă ? Birdino zâmbi
-subțire și scoase o pu- drieră de aur din poșetă ; își studie fața in oglinda mica
și-și alungă urmele de sinceritate do pe figu- ra-i impertinentă. Și o va lua, să
știi. Este un bărbat cu experiență și este obișnuit cu femeile do spirit, cu
frumusețea și senzualitatea. Mă întreb cum vei înfrunta situația când va apărea ?
Ai vreo idee ?
— Nu cred că Luque este atât de rapace, lipsit de principii și fără scrupule
cum ești tu.
Toni vorbi cu demnitate deși era bântuită de îndoieli și temeri. Viața ce i se
întrezărea in viitor ii părea plină de pericole ca mareo care fremăta lângă
Mawgan Plas, argintie și întunecată în egală măsură.
— Se pare că ești îndrăgostită de el. Birdina ri-
— dicô dm umeri și rochia de șifon se umflă de briză, ur. material ușor
acoperind o personalitate la fel de volatilă.
— Cred că pentru Luque trebuie să fie o experiență nouă și amuzanta, să se
găsească urca", pe un piedestal, privit ca un fel de zeu. Ce a făcut ca să merite
toate aceste adulcții? Te-a salvat de la ceva mai rău decât moartea ? chicoti
Birdina cu răutate.
Soarta... da, soarta fusese atunci in Spania, țopăind la saturnalia, lovind-o cu
un călcâi.
— Mi-a saivot viața, spuse ca liniștită.
— Ce romantic, bombăni Birdina, inchizându-și pudricra cu un pocnet
ascuțit Acum deci, ii aporții trup și suflet. Adcrotcarea lui. Cu ce ai să te îm-
braci la nuntă ?
— Nu... nu știu încă, admise Toni. Cred că Luque va cranjo problema rochiei
mele.
— Cred că glumești ? Birdina o privi de parca nu-și credea urechilor. El se
ocupă de toate, vrecu să zic, nu-mi pasă de asta. Este treaba bărbatului să
plătească, dar este plăcerea fetei să aleagă bunurile pe care acesta le plătește. Ai
multe de învățat. Toni, și să permiți unui bărbat să fie stăpânul teu este ca și
cum ai căuta necazul. Admit că Luque are gusturi impecabile când este vorba
de îmbrăcăminte, și cred că el a ales rochia pe care o porți, dar o rochie do
mireasă est© altceva, drago mea. Nu știi că poartă ghinion ginerelui și dacă
vede numai rochia de mireasă înainte de a vă întâlni la altar ?
Toni se înfiora... Începuse să creadă că ar fi o minune ca nunta el să fie
binecuvântată de Dumnezeu.
— Știu, ai tendința să mă înfurii. Pentru prima Jatâ privirea ascuțită a
Birdinei se transformă intr-o
— privire plina de simpatic. Deçà ai fi fost Tușa-Dol papuci tc-aș fi urât, dar
ests ceva cu tine, se vede în ochii tăi, ceva greu de sesizat, original, nu știu !
Dacă ești o vânătoare de bont, atunci ești un tip nou !
— Mulțumesc, dar nu vreau sâ-mi faci complimente, spuse Toni, nu după ce
ci aruncat cu piatra.
— De ce, te învinețești repede ? întrebă Birdino cu impertinență. Te-a scos
pe sus dintr-o mănăstire ? Da, după cum iți văd eu ochii. Pun pariu că este
primul bărbat cu care ai avut de-a face, iar latinul din Luque a fost trezit de asta.
Ți-a spus ca ș: tu ești irlandeză, nu-i oșa ?
— Do, dar cu am fost novice într-o mănăstire spaniolă, spuse Toni,
întrebându-se ce figură ar fi făcut Birdino dacă i-ar fi spus cdevărul-cdcvărat.
Am fost dusă acolo când eram foarte mică, atunci când mi-am pierdut părinții.
— Nu mai spune ?l o privi Birdino intrigată. N-om cunoscut niciodată o fată
do la mănăstire, col puțin nu uno ieșită de acolo după mulțî ani de stat. Șederea
în mănăstire tc-a făcut o adevărată călugăriță I
— Nu tocmai, zâmbi Toni. N-am avut niciodată genul acela de sfințenie.
— Nu, dar ești teribil de inocentă. Ți-au vorbit acolo despre viață, despre
bărbați și femei, despre cum se nasc copiii ?
— Da, mi s-a spus. Toni își recmintî acele lecții. Nu se discutase nimic
despre dragostea inerentă in relațiile ideale ; călugărițele știau prea bine câ
majoritatea pupilelor lor aveau să plece in lume ca mirese ale unor bărbați aleși
pentru ele de părin
ții lor ; bărbați pe care nu-i cunoșteau și pe care trebuiau să-i cunoască abia
după nuntă.
— Era stânjenitor să vi se spună astfel de lucruri de către femei caro făcuseră
jurământ de castitate ? Birdina era foarte agitată și mai plăcută acum, după ce-și
dăduse aere do doamnă de lumo. Nu știu cum poate trăi cineva fără romantism
și dragoste. Trebuie să fie cumplit de rău și greu să nu-țl inlănțuiești brațele in
jurul unui bărbat care să te sărute până te lasă fără răsuflare. N-aș rezista. Vreau
sâ spun că o femeie este din carne și in vinele ei curge sânge, nu este un înger
de piatră la care bărbatul se uită doar, fără s-o atingă.
— Ar fi trebuit să devin călugăriță, spuse Toni liniștită. Am fost oducotâ
pentru viața de castitate șt caritate, dar toote parcă s-au întâmplat într-o altă
viață ți nu prea îmi pasă do ce se căsătorește Luquo cu mine. Simt că-i aparțin,
iar asta este tot ce știu.
Birdina rămase cu cehii pe fața lui Toni, care exprima strania teamă și
frumusețe a cuiva care merge prin foc.
 — Pot să spun că pentru mine este puțin cam de neînțeles. Birdina se forță să
râdă, opoi se uită spre terasa do unde ducea aleea spre casă. O siluetă înaltă
îmbrăcată in gri apăru, iar când se apropie dc fote zâmbi, mutându-și privirea de
la una la alta, cum stăteau în lumina soarelui care făcea ca părul roșu al lui Toni
să pară flăcări pe lângă gâtul alb și pomeții accentuați.
— Lanyon urmează să plece la gară, așa că vă va lua și pe voi, Birdy.
Privirea i se îndreptase din nou spre verișoara sa. Am spus că tu vei fi bineve-
nită la nuntă, dar mătușa sa teme pontru inocența
to, deci va fi mai bine să pleci împreună cu ea a- cosă.
— Mama este plictisitoare ! Birdina se îndreptă spra el și-l luă de braț. Mi-ar
plăcea să rămân, Luque ! N-am fost niciodată la nunta cuiva care era aproape să
devină călugăriță. Este ciudat, emoționant, este ceva ce nu pot să pierd.
— Mă tem că mama ta este hotărâtă să te ia acasă. Nici nu va fi cine știe ce
nuntă. Câteva cuvinte la altar, un inel pe deget, apoi vom pleca în luna de
micro.
Birdina se uită in sus la el, imp.'orându-l din priviri, așa I se păru lui Toni.
Luque se aplecă spre fată, iar Toni rămase uluită de asemănarea dintre
trăsăturile lor. El iși întinse brațele puternice și strânse fetele lângă el, subju-
gându-!e simțurile și sufietele cu farmecul lui straniu.
— O, Luque, tu întotdeauna ai știut ce oi vrut I Vreau să rămân cu tine și cu
Toni !
De ce, ești curioasă ? Ridicând dintr-o sprânceană, Luque îi aruncă o privire
scurtă lui Toni. A lăsat Toni să-i scape niște mâțe din sac ?
— Am aflat ceva de la Toni, admise Birdina, zâmbindu-i. Că te-aî jucat dc-a
Don Quijoto salvând o fecioară de la inspăimântătoarca castitate.
— O faptă bună, rară intr-o viață rea, Birdy, dar castitatea este o calitate atât
de rară, încât nu o pot lesa să-mi scape din mână când o am. Începusem să cred
că nîd nu există cu adevărat, dar mă tem că în urma disputei pe care cm avut-o
cu mama ta, nu vei mai putea rămâne sub acoperișul meu.
— Vrei să spui că te-ai certat pentru Toni ?
— Cam așa. S-o spălat pe mâini de amândoi șl
— ne-a lăsat in plata iedului. Te așteaptă, puicuța, așa cà ai face mai bine să
zbori cu ea, inapoi spre inteligentul vostru cuib din Belgravia.
— Luque, ai câteodată un fel de a spune lucrurile, care mă faco să plâng.
— Ferească sfântul, Birdy. o să-ți curgă fardul de pe obraji și o să strici o
pictură foarte drăguță. Este de ajuns că cu și mama ta om avut una din
neînțelegerile noastre anuale și nu vreau s-o supăr și mai tare încâlcându-i
dorințele cu privire la tino. Intr-o zi, nma, ai sâ ai și tu o nuntă mare și strălu-
citoare, dar Toni și cu mine încercăm să facem o căsătorie cât mai rapidă și mai
liniștită posibil. Chiar abia așteptăm să fim împreună la Paris.
— Asta dorește și Toni ? Birdina vorbi pe un ton mătăsos. Nici măcar nu știe
ce va îmbrăca la nuntă.
— O să allé, spuse Luque aproape nepăsător, ca și când Toni juca un rol
miner in căsătoria lor. Spre deosebire de tine, Birdy, logodnica mea va fi destul
do fericită intr-o pereche do blugi și o bluză cumpărată de la un magazin fără
renume in lumea tc vanitoasă și materialistă. Are farmecul ei personal. Nu voi fi
rănit mereu de o nevastă a cărei fericire constă în acumularea do mătăsuri și
lucruri strălucitoare cât pentru haremul unui pașă.
— Nu-mi rămâne decât sâ sper, spuse Birdina, că viitorul meu soț nu mă va
privi ca pe o formă de economie. Biela Toni, am invidiat-o o vreme, dar este
binevenită la line, Luque, dacă ai s-o tratezi atât de josnic. Eu vreau să fiu ceva
special pentru soțul meu, vreau să mă răsfețe, fără limită.
— Caro bărbat ar putea face altfel ? zâmbi el enigmatic. Nici o teamă, Birdy,
ai să găsești tu pe cinova caro să te țină cu șampanie și mărgele.

— Și eu sper ! Birdina îl privi atent pe Luque, părăndu-i-se ceva suspect în

vorbele lui. El ii întoarse o privire blândă și suavă, cu o lucire batjocoritoare în
ochi. Nu-I do mirare că mama crede că ești un bărbat furios, Luque. Drumul tău
este complet separat, nu-î așa ?
— În măsura posibilului, niria.
— Mama spune că mergi in ritmul tobelor iadului I
— Ar vrea ea. Acum spune-i frumos la revedere lui Toni, înainte ca mama ta
sâ te ajungă din urmă tunând și fulgerând.
— Ești cumplit, il fulgeră Birdina. Sper ca măcar sâ-i dai câțiva fronci
acestui mielușel ca sâ-ml poată trimite o corle poștală din Paris.
— Mielușel ? Luque o privi pieziș, apoi se întoarse s-o privească pe Toni
care stătea rezemată de zidul terasei. Marea se unea cu cerul la nivelul umerilor
ei. Admit că este tunsă prea scurt, dar nu oste un miel. Este mai mult o fiirtță
înaripată, un dragon zburător, poate, care iese din carapace cu oripile-i irizate
prea ușor rupte do vânturile șansei. Viața nu este ușoară pentru dragonii
zburători, dar ei oferă clipele lor de porniri stranii.
Birdina il ascultă cu o figură golită de orice expresie, ca șl când i-ar fi vorbit
intr-o limbă necunoscută.
— Ce prostii spui, Luque I
— $î cum vorbești tu, exact ca mătușa Charlotte,' puiule. Ai grijă !
— Pe dracu', spuse ea lipsit de eleganță. Cred că mama are dreptate când
spune că acolo este o văgăună q iadului care-ți aparține. Ei bine, mă retrag. La
revedere, Toni I Sper să-ți placă la Paris I
—
Fâșâind din rochia dc șifon Birdina plecă, înde- părtându-se în lumina
soarelui, o pasăre de fată cu gândire nu prea profundă. Pa... distracție plăcută I
strigă ca, fâlfâind cu mâna ca o aripă.
— Asta a fost Birdina, spuse Luque indroptân- du-se spre Toni. Destul o'c
decorativă, dar total neantrenată să-și folosească inteligența. Mama ci,
bineînțeles, este o snoabă zgomotoasă, iar eu sper cc tu să nu pui la inimă ce a
spus ea.
— A fost un șcc, admise Toni. Nu mi-am imaginat că ar putea veni vreo rudă
de-a ta pe nepu- să-mesă.
— Ca lăcustele in porumb, nu ? Femeia aia iși va vinde fiica intr-o căsătorie
de interes, dar mama mea va fi mereu blestemată pentru că și-a permis să
trăiască fățiș cu un bărbat pe care-l iubea, refu- zându-i-se divorțul dintr-o
căsătorie pe care o ura. Aceasta a fost crima vieții ei, a iubit, iar eu sunt fiul
momoi mele. A fost un fel de răzbunare când eu mi-om luat titlul, iar mama
mea cred că a zâmbit in acel colț do rai rezervat acelora care îndrăznesc să io
bunurile păgâne care li se oferă.
— Bunurile păgâne sunt singurele lucruri in care crezi, senor ? Toni vorbise
calm, dar se simțea încordată stând acolo rezemată de zidul de lângă co, în
preajma aroganței lui nepâsălocre și a mării pe care el se profila.
— Trebuie să admit, Tonita, că ei pentru mine înseamnă mai puțin decât așa-
zișii păcătoși. Ce este păcatul ? $tie oare cineva cu adevărat ? Oamenii care
uc’d bucuria sunt priviți ca fiind virtuoși, iar uciderea bucuriei este ca și cum ai
rupe o aripă unui fluture I
— Bucurie cât o marc sau cât un pahar cu vin ?

Bucurie in tot infinitul carului, sou in ochii unei fem ai ?

 — Nu crezi că pot găsi plăcere în lucruri simple ? spuse Luquo râzând ușor.
— Foots pentru o vreme, der iți ploc saturnalia Ș' jocurile din cazinouri și so
conduci mașini de mara viteză. Nu cred că vei putea vreodată să le stabilești ir.
Cornwall sau in Spania. Tu vrei să vezi totul, să încerci cât mei multe lucruri
posibil. Este cava in tine care nu-ți dă pace pentru multă vreme.
— Hedonistul perfect, nu ? El iși îndreptă privirea spre marea a cărei
suprafață sciipea de parcă milioane de pești ar fi agitot-o. Începu apoi sâ fluiere
foarte ușor printre dinii, ca și când nu s-ar fi sinchisit de părerea nimănui despre
el, și in nici un caz.de Părerea ei. Iși rodea de ea că ovea să se căsătorească cu
el... Își râdea de căsătorie însăși, care nu avea mare însemnătate decât câ-i
servea cinismului său de a-și lua o soție.
— Fluxul este departe, spuse Luque deodată, dar in curând, prea curând
chiar, se va întoarce și valurile vor lovi stâncile acelea. Ești sigură că zgomotul
nu-ți va tulbura semnul, cu izbiturile lui furioase ?
— Nu cred, răspunse Toni. Tu ai să le auzi ?
El o privi îndrăzneț, iar ea realiză că-l provocase.
— Vreau să spun că, dacă voi avea un coșmar, am sâ mâ ascund sub
cuverturi și n-am să te deranjez.
— Nu fi bleogă, Toni ! N-ai învățat că dacă ești cu mine nu trebuie să suferi
in tăcere ?
— Dar tu ai spus... ochii ei îl priveau încercând să treacă dincolo de masca
figurii lui, carc-i ascundea totdeauna edevărata înfățișare. Ai lăsat să in-
țeleg că dacă aș dormi în turnul dinspre* mare, ceea ce sc va întâmpla, aș
putea sâ fiu blecgâ și să asemăn zgomotul mării cu cel din acea noepte cumplită
când Miranda s-a izbit de stcnci.j
— Dios, chiar ai să pui la inimă tot cc spun i Se întinse și o trase la piept, nu
cu blândețe ci cu bruschețe bărbătească. Inima ei fâlfâi ușor, pe Jumătate do
plăcere, pe jumătate de durere. Atât însemna pentru cl, puștoaica pe care o
culesese de pe podeaua acelei cafenele zgomotoase.
Cu areganța-i înnăscută care nu putea fi schimbată, o luase la bordul iahtului
său. salvănd-o și a- sumându-și responsabilitatea ei, fără nici o legătură cu
dorința sau dragostea. Ea era a lui, ca și casa lui, grădina lui, acel golf nisipos
care era al lui. Pusese cu nepăsare stăpânire pe ea, fără să fie conștient că i se
oferea așa cum era.
— Faptul că te-am scos din mare este poate singura faptă bună din viața
mea, Tonito. Oricum vom trece peste păcatele mele, deoarece nu sunt pentru
urechile inocenței, spuse râzând. Dar ce n-aș da să aud comentariile la adresa
căsătoriei noastre. Dracul își ia mireasă, vor spune, iar el ii va rupe inima.
— S-ar fi rupt oricum, dacă rămâneam in dosul acelor ziduri care mă țineau
departe de viață. Cu tino, simt viața până la durere.
— Așa-i viața, chica, o plăcere sălbatică șl o durere și mai sălbatică. Dar
cum te vei simți când oamenii vor vorbi despre tine ca despre mireasa dra-
cului ?
— Am să le spun tuturor să se ducă la dracu'.
— Spune-le tu asta și vor zice că eu te învăț grosolăniile limbii engleze. Vei
fi doamna mea in toate.

Toni, dar o privire disprețuitoare face moi mult decât toate cuvintele lipsite
de evlavie pe care le-ai aunt de la mine.
— Faptul câ mi-am stăpânit mereu firea nu m-a făcui mai bună. Nici chiar la
mănăstire n-am reușit întotdeauna să mă stăpânesc și Sora Imaculata spunea
mereu câ eram destinată diavolului dccă nu învățam umilința.
— Se paro că prorocirea ei se adeverește ! U- milințâ, of ! Sc strâmbă la
adresa cuvântului. Umilii slabii sunt doborâți, ceea ce cu line nu se va întâmpla
fiind cu mine I Vino, eram la cafea când am fost întrerupți și acum simt nevoia
să beau câteva
 CAPiTOLUL VIII

Iși luară cafeaua in camera chinezeasca, unde el se întinse pe sofa in timp ce

ca studia minunata cameră, privind picturile cu pagode și poduri delicate,
admirând frumusețea jadului și a fildeșului sculptate, oprindu-se să pună mâna
pe capacele cutiilor de lac.
Ero o lume minunată in care ea era pierdută, dar nu destul ca să nu fie
conștientă de prezența lui Luque caro o urmărea pe sub genele-i lăsate.
— Frumusețea lor intrinsecă te atrage șî nu răul,' spuse Luque, zâmbind ca
pentru sine in timp ce mirosul de cafea se combina cu cel cl fumului trabucului
în aer.
Toni îngenunche lângă o măsuță chinezească și o pipăi cu degetele cu o
plăcere pe care n-o putea exprima în cuvinte. Era o plăcere care-șî area ră-
dăcinile în multe olte lucruri... lumina soarelui trecând prin perdele și căzând pe
cover, textura mătăsoasă dc sub picioarele ci, caldă și dură... ca privirea lui
Luque ațintită spre ea.
— Îmi place să le ating, spuse Toni. Nici nu îndrăznesc să aflu cât costă,
pentru că este atâta foamete în lume încât pare aproape criminal ca cceste
onimoie mici ce jad și porțelan să coste mai mult decât hrana și adăpostul
oamenilor săraci.
— O reacție lăudabilă, chica, dar to asigur că aloc cecuri grase pentru săraci
și nu trebuia să-ți dezvolți o anume conștiință pentru,că in curând vei deține
aceste bibelouri exotice. Sunt făcute ca sâ facă plăcere.
— N-am de|inut niciodctâ nimic, cu excepția sentimentelor mele, spuse Toni
mirată. Și când se uită la el simți un fior din cap până-n picioare. În curând el o
va deține pe ea și apoi o va vedea cu aițî ochi, dacă se va mai ingrășa puțin și-și
va pierea cearcănele de sub cehi, ca Birdina.
— Ție iți plac femeile care se machiază ? întrebă ea brusc.
— Dacă se machiază corect și nu ca niște clovni. Dar dacă iți faci gânduri să
te machiezi ca Birdina. Ics-o_ baltă. Jie nu ți se potrivesc culorile lui Bird/, ai
arăta ca un măscărici.
— Gracias, senor ! Cc'compliment drăguț !
— Vânezi complimente, slăbuțe ? întrebarea lui veni însoțită de o privire
amuzată. Tunsă cu castronul. ochii cât două linguri plina cu miere verde, cs-oi
vrea să-ți spun, alteță ?
 — Ai fi putut mccor să le prefaci că sunt atrăgătoare. După tine, se pere că te
căsătorești cu mine pentru ce este moi rău.
— Da, pentru ce este mai rău. Iși ridică trabucul și suflă un rotocol de fum in
direcția ei. Cuvântul „atrăgătoare" poate fi folosit de la o brazdă plină cu lalele
până la un arc de tapițerie și eu prefer termeni de referință specifici. Acum ești
o adolescentă lipsită de grație și toată numai picioare, cu genunchii și coatele
ascuțite. Intr-o zi, poate, ai să fii mei
— seducôtoare și am sâ cer unui prieten de-ol meu, pictor, să-ți facă
portretul.
— O, ai prieteni ? întrebă ea fără jenă. Am crezut că doar dracul are idolatri.
— Cauți necazul cu astfel de vorbe, cățelule !
— Chiar așa, senor hidalgo ?
— Meriți o ciufulcoîă, și să nu te gândești că n-oș facâ-o.
— Sunt sigură că n-ai czito nici o clipă să-ți disciplinezi peonîi.
— Asta ești ?
— Mult mai mult decât atât, râse Toni, decât orice alteță.
— Deci, mătușa Charlotte și Birdina țl-au intrat pe sub piele, nu ?
— Mătușa ta are dreptate, unde sunt grația mea socială și ținuta ? Tocmai
mi-ai spus că sunt o făptură colțuroasă și este perfect adevărat că te însori cu
mine ca să te reînlorci în flăcările iadului. Asta este ideea ta despre a face
glume, dar după o vreme glumele nu mai sunt atât de amuzante. Devin
obositoare.
— Înțeleg, Tonito, oi fost scărmănată și acum ai nevoie de asigurare că n-a
mai rămas venin. Vino lângă mine, pentru că eu stau prea comod ca să mă mișc.
Pccni din degete. Heide !
— Și eu stau comod și pot să-mi ling rănile, spuse ca aplecându-se peste
măsuță și luând un bol de lac. Ce obiect drăguț și delicat ca sticla.
— Pune-I jos și vino aici I ordonă el.
Ea-I privi fără să spună ceva iar genele lungi ii acopereau verdele ochilor.
— De ce aș face-o ? întrebă Toni.
— Peonii nu pun întrebări când primesc ordine,

spuse Luque, strivindu-și chiștocul intr-o scrumiera do pe măsuța de lângă

sofa. Fă ce ți se spune !
La început părea amuzat, dar acum figura și vocea lui se schimbaseră, iar ea
simți cum i so încordează nervii. Duse cu gest tremurat vasul înapoi spre
măsuță. Îl scăpa pe suprafața acesteia și ajunse jos.
— O, nu ! Frica o îngheță, la gândul că ocol obiect frumos s-a sport și nu
îndrăznea să-l ridice.
— Nu leșina, râse Luque de ea. Dacă s-a spart,’ atunci îl vom lipi.
— Frumusețea lui va fi distrusa. Nu s-a stricat,’ slavă Domnului.
— Atunci pune-l inupoi înainte sâ se întâmple cu el un accident și să
trebuiască să mă mișc de pe sofa ca să aduc sărurile.
— Iți bați joc de orice, bombăni Toni. De persoane, de lucruri. Probabil
pentru că le poți înlocui cu ușurință.
— Sau să le lipesc 1er loc. Întinse o mână și o tiase in jos, pe pieptul său
puternic acoperit de cămașa gri de mătase. Toni îi simți căldura și se Simți
incapabilă să-i reziste. O înfuriase, dor acum simțea că-l iubeo. So luptase cu el,
dar niciodată nu câștigase nici o bătălie cu adevărat... El era în aceiași timp
diavol și idol. O putea face sâ zâmbească sau să plângă, după cum îi era voia.
II privi adânc în ochi și-și dori să fie o vrăjitoare cu buze roșii și o mie de
aripi. Cum l-ar mai focc să sufere !
— Nu stau bine aici, era mai moale pe covor.’
— Cu atât mai rău. O trose mai aproape, lîpin- du-i trupul de al Iul, ținând-o
să nu scape, când so auzi o bătaie discretă în ușă. Lcnyon intră și-l a-
nunțâ politicos că a fost la garâ și a adus pachetele sosite de la Londrc.
— Bun băiat, spuse Luque. Du-te in camera domnișoarei Fleet și le vom
deschide mai târziu.
— Foarte bine, domnule. Să iau tava de cafea ?
Luque încuviință, iar Toni era foarte conștientă de strânsoarea brațului lui
care o ținea captivă, intr-o îmbrățișare care părea foarte sugestivă pentru un
observator.
— Mătușa moa și fiica oi au plecat ? întrebă Luque privind-o pe Toni,
conștient de stânjeneala ei.
— Da, domnule. Acum sunt pe drumul dc întoarcere spre Londra.
— Slavă Cerului, spuse Luque, satisfăcut.
— Asta-i tot, domnule ?
— Da. Lanyon, spunc-i lui Tamsin că astăzi vom cina acasă și vom bea o
sticlă de Château d’Or la cină.
— Cum doriți, domnule. Ușa se închise in urma figurii impenetrabile a
servitorului, iar Toni se putu gândi doar câ își văzuse atât de des stăpânul cu o
fornăie in brațe, încât nu-l mai putea mira nimic.
— Simt prin rochie cum roșești, glumi Luque. Nu-ți place să stai aproape de
mine ?
— E... ceva cu cere nu sunt obișnuită.
— Sper că nu ! Dar crai cam țepoasă și aveai nevoie să-ți muți gândurile de
la vizita mătușii mele. Un bărbat are două moduri de a distrage o femele, o duce
la magazin să-șl ia rochii, sau o strânge în brațe. Ei bine, drăgălașa mea, oști
destul de distrasă ?
— Da. Știi o mulțime de lucruri despre femei, senor.

Iși luă privirea din ochii lui care parcau sa cunoască toate secretele feminine.
— Destul, dar nu chiar totul. Mâna lui se curbă pe ceafa ei și încet, ii
împinse fața in jos și ca ii simți buzele moi mirosind a fum peste ele ei. Ce/a fin
și inexplicabil vibrează intre noi, Tonita. ca și cum intr-o altă existență am trăit
aceeași expe- ricnță. Mă întreb dacă așa a fost, ce zici ? Spune-mi, tu crezi în
reincarnare ?
— Nu prea m-am gândit la subiectul acesta, spuse ea. cu vccoa tremurată.
— Este o presupunere fascinantă că sufletele s-ar fi întâlnit intr-o altă viață.
Nu simți și tu la fc! ?
Doar trupul ei se simțea parte din el, cșa cum era pe silueta-i masculină și
simțindu-i respirația și căldura curgându-i prin vene sub pielea brună.
— Este destul pentru tine să mă cunoști în a-
ceoslă viață, nu ? Crezi despre mine că sunt un om foarte rău, Tonita ? ,
— N-aș dori să te am dușman. Birdina mi-a spus că odetă ai rupt brațul unui
bărbat.
— Birdina încearcă deci să te sperie cu mine. A reușit ?
— Cu greu s-cr putea spune că da. Știu că poți fi fără milă, sonor. Ți se
citește pe față. Am văzul-o pe mătușa Charlotte întoarsă pc dos. Totdeauna am
crezut că familia trebuie să fie... nu știu, un fel de asigurare împotriva
singurătății.
— Îndrăznesc să spun că există familii în care relațiile sunt o plăcere, chica,
așa că nu-i judeca pe cei din neamul „Jad Arzând" după standardele decente.
Suntem un clan plin de sine și aroganță, Iar eu trebuie să cdaug dezavantajul de
a fi pe ju-
 —
ktf AN Sg iNaCAKA >29
mô'.otc spaniol. Un spaniol este fie un sfânt, fie un diavol sau un ospâtar de
primă dosa, iar tu știi foarte bine ce sunt ou. nu-i o;o ?
— Tu ești Luque și ni-oi hrănit 4I nu ts-ai supărat.
O slăbiciune dureroasă ii cuprinse gatul și se gândi la ce spusese Birdina, câ
uneori Luque făcea fetele să plângă. Impulsiv, Toni îl sărută, intenționând să se
tracă imediat înapoi, dor cl o strânse si-i sărută buzele oferite cu o sâ'bătlcie
subtă. și într-un fel, intr-un fel foarte misterios, ea fiind abia conștientă, el
schimbă poziția in care erau, așa încât ca era întinsă sub el, presată de perne, la
dispoziția lui. Acesta era Luque, dar ea nu se temea, ca în straniul fel în care se
aruncase cu el în marea furtunoasă, când simțise tot așa, că rămăsese fără
suflare.
Șocul veni când buzele lui calde ajunseră pe gâtul ei, lor el se ridică brusc de
pe sofa. Rămase în picioare cu cămașa descheiată și cu venele gâtului pulsând
nebunește.
— Să nu moi lași vreodată un alt bărbat să se poarte cu tine așa, spuse
încruntat. Ar trebui sâ fiu biciuit, nu că ar avea vreun efect prea marc, ca atunci
când tatăl meu a pus biciul pe mine. Ironia era faptul că se măniose pe purtarea
propriului fiu cu una din culegătoarele de struguri. Dar tu nu flirtezi cu un
culegător de struguri cu experiență ca bărbat, așa că poți să te ridici și să-ți tragi
rochia peste genunchi !
Toni făcu cum î se spuse, tremurând sub privirea lui întunecată. Se simțea ca
și cum ar fi smuls-o dintr-un rai ciudat, aducând-o pe pământ dureros de repede.
Ochii lor scânteiară violent in timp ce el
stctea acolo, privind încruntat spre eo, apoi Toni se întoarse și-l veni sâ
plângă.
Dar el știa, așa cum părea sâ știe o mulțime de lucruri tulburătoare.
— Pentru numele Corului, nu plânge, spuse cu o voce care ei i se păru
străină. Toți avem câte ceva ce învățat, acum știi ce îndrăzneală înseamnă să-ți
oieri buzele unui bărbat. Este un gest aproape la fel de nebunosc ca înotul în
timpul refluxului, când poți fi târât în adâncurile din care nu e'tîtă scăpare.
Bărbații, mica mea călugăriță, pot s'-'i piardă controlul cu foarte mare ușurință,
așa că ține minte și păstrează-ți sărutările.
— Nu-ți face griji, Luque, n-am să te mai sărut niciodată, niciodată.
Lacrimile îi străluceau pe gene, iar durerea din gat era și mai mare. Iși dorea să
fugă de lângă el, să se ascundă, să nu mai vorbească cu străinul in care se
transformase.
— Te urăsc ! Sări in picioare iar lacrimile îi curseră pe obraji. Ești la fel ca
ceilalți. Trăiesc din mila tc și asta mă face ținta ironiilor tcle. N-oi pic do
afecțiune in tine, nici un strop, și nu vreau să rămân cu tine.
Spunând acestea, ca își scoose inelul cu diamant și țipă atunci când el o
apucă de mână ca s-o oprească.
— Este rnai bine să mă urăști. Toni, pentru că docă mă urăști pot sâ-ți fac
mult mai puțin rău. Înțelegi ?
— Nu, răspunse ea, zbătându-$e să-și elibereze mano. Credeam că bărbații
se căsătoresc cu femeile pentru că... le plac. Vo’am să te plac, dor tu mâ vrei
dear ca pe o umbră în viața ta. Cineva care să-țî suporte toanele, caro să fie
recunoscătoare
— pentru hcinelc pe core i le alegi și pentru mânca- rea pe care i-o oferi. Să
fiu ca un manechin de carton din vitrinele unui magazin.
— Doar dccâ ci fi acolo, glumi el. pentru că tu vorbești prea mult. Nu-ți plac
hainele pe care ți le-am oferit ?
— Sunt bune. Ea ridica din umeri cu indiferența. După cum l-ai spus
Birdinei, sunt destul de mulțumită cu o pereche de blugi și o bluză. Niciodată n-
om fost obișnuită cu prea mult. Inelul acesta, de exemplu, este puțin cam mult
Nu o de mirare câ mătușa ta s-a uitat la mine chiorâș. Cine a moi auzit do o
necunoscută purtând un inel cu diamante ?!
— Gala. Toni, o preveni e!.
— Scuze, senor master, dar nu pot sâ nu mai respir ca să devin un manechin
de carton cere nu gândește, nu plânge sau nu simte. Toni începu să tremure. Nu
putea să-l urască cu ușurința cu caro vorbea. El ii stăpânea inima chiar dccâ ea
nu voie. Avea control asupra vieții ei, chiar dacă ea sc o- punea.
— La naiba cu toate astea ! Brusc, o trase la piept și-și puse mâna pe ceafa
ei, băgându-și degetele sub pârul scurt. Nu pot să-ți dau drumul in lume, ca să-ți
oferi inima primului golan ieșit in cale. Nici nu pot să te țin o viață pe post de
bă ot do cabină. Nu pot docăt să te fac soția mea. To- nita, pontru câ ești
înconjurată de oameni care vor profita de lipsa ta de exporiențâ, do cinstea ta.
Hai să-ți vezi rochia do mireasă.
Toni avu tendința să-l refuze, dar lupta interioară o făcu să se miște și il urmă
in tăcere de-a lungul holului și pe scările de piatră, ce-a lungul
unei galerii și în sus câteva trepte in spiraiă ale turnului dinspre mare.
intrară intr-un apartament care lui Toni i s-ar fi părut oricând încântător,
pentru ca văzuse ferestrele adânci cu arcade, o banchetă tapițatâ cu catifea roșie
și câteva piese de mobilă cu aspect strain, pictate cu pești și flori. Luque
traversă camera circulară șl intră in alta, unde pe un pal înalt în brocart albastru
erau o mulțime de cutii. Îl privi cum desface hârtia de ambalaj, scoate capacele
și le împrăștie pe pat, invitând-o opoi să le vacă.
Toni ezită, venindu-i greu să depășească scena pe care o avuseseră și care o
supărase. Nu putea fi câștigată cu cadouri, nu era un copil.
— Nu sta îmbufnată, spuse Luque. Nu va fi nici prima, nici ultima noastră
ceartă, iar mie nu-mi plac femeile îmbufnate.
— Nu sunt îmbufnată, negă ea și era adevărat. Ceea ce-și spuseseră unul
altuia o lovise pe Toni mult mai adânc. El pgruse că nu înțelege că ea își oferise
partea ei de dor, iar tot ce avea de oferit era ea însăși.
— Birdina a spus că poartă ghinion ca ginerele să vadă rochia miresei înainte
de nuntă.
— Superstiții ieftine, Tonito. El ridică o piesă mătăsoasă și delicată din una
din cutii și o studie cu o sprânceană ridicată. Este un mlstor pentru mine cum nu
se îmbolnăvesc femeile, sau poate se îmbolnăvesc ! Drăguț lucru, nu-i așa ?
Presupun că tu i-ol spune slip. hm... un slip freudian.
Toni realiză că el încerca s-o scoată din starea de supărare, în schimb ei ii
venea să apuce lucrurile de pe măsuța de toaletă și să i le arunce în mutra
arogantă. O, Doamne, ce fel de căsătorie avea

133
5Ô fio când el n-o trata ca pe o femeie ? Ea asia voia I Sâ fie a lui, sâ-i
aparțină trup și suflet !
— Am decis să-ți iau rochia de la Londra, din doua motive, spuso Luque
rezemândii-se de unul din stâlpii patului și privind-o po sub gene. Croitorul este
unul bun, ier tu nu ești obișnuită să tratezi cu astfel dc oameni.
— Vrei sâ spui câ sunt o fată naivă dc la mănăstire, care nu și-a dezvoltat
încă gustul pentru genul de haine purtate de cei din clasa ta soc :a’ă ? Aș fi putut
alega greșit materialul sau stilul și este și așa destul dc rău că domnul Jad
Arzând se căsătorește cu o nimeni !
 — Toni, glumi el, nu este felul tău să fii plictisitoare. Asta mi-a plăcut la tine
când eram pa Miranda. mă amuzai și nu te purtai ca femeile supărate. Am
crezut atunci că ești un fel de miracol, pentru cineva care o spălat vasele in
urma altora și o frecat podelele murdare o jumătate de viață. Ce te-a apucat ?
— Cred... cred că sunt nervoasă, spuse Toni, dar nu acesta era adevărul. II
iubea și simțea dorința să sc arunce dc gâtul lui, iar el s-o strângă în brațe, s-o
dorească tot atât cât îl dorea ca. Dar nu putea face acest lucru... el nu-i dorea
sărutările.
— Da, este un pas in viața amândurora, iar tu ești foarte tânără și fără
experiență. Un zâmbet îi înflori în colțul gurii. Cu toate astea insă, ești curioasă
să vezi rochia de nuntă ?
Când vocea i sc înmuie și batjocura de pe figură ii dispăru, Toni so apropie
ca ©I să-i arate cutia unde era rochia de miroasă împachetată în hârtie de
mătase. Cu mâini tremurânde, ca desfăcu
Hârtia albă șl moale și respirația I se taie când a- păru rochia. Rămasă fără
cuvinte, ea ridică cu înfrigurare materialul deucat, Era o rochie foarte simplă,
dar știu imediat că i se potrivește. Era do culoarea jadului lăsat la soare până
devenea vcr- de-argintiu.
— Tu ai ales culcarea ? întrebă po nerăsuflate.
— Esta pe gustul alteței tale ? întrebă Luque ridicând o mână spre materialul
desfăcut
— O, da, răspunse Toni roșind, ca ți cum ar fl atins-a ce ea, nu rochia. Es'.e
minunată, dar îmi doresc să nu fi fost ctât de caraghioasă șl stângace, ca să o pot
purta.
— Crezi că n-ai să poți ? Luque o privi in ochi pe sub genele lăsate. Vom
vedea, vrăjitoarea mea. Acum uită-te Io restul trusoului și păstreazâ-ți buna
dispoziție pană mă duc să dau câteva telefoane.
Luque ieși din dormitor și o clipă mai târziu ușa celeilalte camere se închise
în urma lui și ea rămase singură, înconjurată de cutii ce conțineau o sumedenie
de lucruri doar pentru ca. Așa se simțise oare și Cenușăreasa când o atinsese
bagheta magică și o preschimbase din servitoare în prințesă ?
Toni zâmbi puțin și simți că se topește de plăcere. Iși înfunda fața în
moliciunea șifonului suplu co epa mării. Era prinsă în vraja acestui om la bine și
la rău, ca o molie fascinată de flăcări. Tulburarea interioară era subtilă, dar
putea fi arzătoare și nu numai pentru că el îl oferea acel gen de lucruri plâcute
tuturor fetelor. El era Luque și asta era de cjuns. Chiar dacă l-ar fi urât într-
adevăr, tot l-ar fi iubit.
Restul toaletei de mireasă era alcătuit dintr-o pereche de pantofi verzi,
mănuși și poșetă la culoa-
rca pantofilor și o pălărioară care o făcea să semene CU Mercur... zeul
mesager.
Se privi in oglindă și simți cum i se descind toți nervii. Păru surprinsă că era
târziu dupà-amiazà. Privi prin fereastră și văzu auriul cerului și roșul soarelui
reflectat in obloanele ferestrelor.
Cu pălăria pe cap se apropie și deschise fereastra iar camera se inundă de
aerul sărai și de zgomotul mării.
Sunetul si mirosul mării o duceau înapoi cu gândul la Miranda și la alte seri,
po punte, și abia îndrăznea să se gândooscâ la iahtul minunat ce se legăna in
golf, cu valurile bătând in coca lui de lemn. Luque spusese în mașină, pe
drumul de întoarcere, că nu-și permite salvarea Mirandei ; era ca un marinar
bun care se plictisise de mare.
Toni se întrebă dacă va naviga cu Luque pe noul său iaht, sau o va lesa la
Mawgan Plas ? Orice va decide el. ea va accepta ca făcând parte din înțele-
gere... părea posibil să iubească această casă veche și sălbăticia Cornwall-ului,
unde mama lui iși găsise fericirea ce-i fusese refuzată in Spania.
Cât de departe de mănăstire cu regulile ei stricte, cu clopotele de vecernie și
zidurile înalte ce închideau fete ca ea de bărbații ca Luque...
Și ccum iotă că era aici, door cu câteva zile înainte de a deveni mireasa lui...
mireasa diavolului, spusese el, iar ea se înfiora amintindu-și că ere menită sâ
ajungă o astfel de mireasă. Una din acelea care îmbrățișează un Ideal și nu
vitalitatea unui bărbat a cărui piele este atât de caldă și tare.
Era ea oare o găină căzută cloșcă ? Sora Imaculata spunea așa uneori, când
era fcarte îngrijorată că Toni stătea de vorbă cu ajutorul grâdinaru-

133 VlOUET UINSCLAft

lui sau redea morcovi ca un iepure flămând. foni își ținu respirația, pe
jumătate amuzată, pe jumătate speriată. Orice or fi fost, nu era făcută pentru
hainele cenușii și pentru virtute. Ca să scape de ele, e»-a să-și rupă golul și ero
dispusă să o mai focă o dată, dacă ghinionul ar fi despâr|it-o de Luque și s-ar
oria din nou in spatele zidurilor de piatră.
 Cred că sunt ca mama mea, șopti pentru sine. Trebuie să fac orice pentru
ceea ce simt pentru un bărbat, iar dacă asta mă faco să devin o găină căzută
cloșcă, atunci cred că sunt cloșcă.
Se retrase do la fereastră și constată că dormitorul din turnul mării era in
întuneric. Se îndreptă spre comutatorul din perete și fu orbită de lumina core
scălda zidurile și mobila.
Acest pot cu stâlpii inolți și cu pilotă era al ei, doar ol ei, putând să ocupe
spoțiul pe care l-ar fi ocupat patru paturi de Io mănăstire. Erau câteva scaune de
răchită cu perne roz-roșii, vase pictate delicat pe masa de toaletă și sub picioare
un covor crem cu trandafiri și frunze mari verzi...
— Sper, domnișoară, că găsiți lucrurile pe placul dumneavoastră !
Toni tresări și descoperi o femeie in ușo dormitorului, privind-o cu ochii
întunecați ca oi unei călugărițe spaniole. Chior și rochia ei era întunecată, iar
părul ii era pieptănat spre spate lăsând să so vadă o figură po care se întipărise
tristețea.
Semăna cu femeile spaniole care, după pierderea cuiva, se imbrăcau numai
in culori închise și nu mergeau niciodată pe partea cu umbră a drumului.
Deveneau negricioase și puțin aspre, ca și când necazul le-or fi înnebunit.
 CAPITOLUL IX

— Cornera este foarte frumoasa, mulțumesc. Toni rămase în picioare

nervoasă. În timp ce ochii întunecați o priveau, făcând ca tăcerea s-o apese. O
analiză de la părul ei roșu, până la pantofii cu toc înalt.
— Eu sunt Tamsin. Am văzut camera asta și cum domnul Jad Arzând mi-a
spus că nu sunteți decât o fetiță, m-am gândit că v-cr plâcsa camera cu roz și
bleu.
— Îmi plac foarte mult aceste culori dar cred că am deranjat dormitorul
foarte tare cu despachetatul.
— Se face ordine imediat, domnișoară. Spunând acestea, Tamsin se opucă
imediat sâ adune hârtiile și dădu cu ochii de lucrurile pe care Toni le scosese
din cutii. Înălțimea sa este un om fcart’ generos, domnișoară.
— Da, răspunse Toni repede, pentru că ceva în glasul femeii o făcuse să se
simtă ca acele fote care fac bărbații să le cumpere cadouri. Toate lucrurile mele
s-au sc,«'"n’iat o dată cu Miranda, Iar Luque, lordul Jad Arzând, o avut
bunătatea sâ le înlocuiască.

— Bineînțeles, domnișcoră, dar după felul cum Tamsin a pipăit un slip, era
cler cc gândea de fapt, că Toni nu avusese niciodată în viața ci lenje-e
cumpărată de la cele mai bune magazine din Londra, nici rochii create de un
maestru și pantoli lucrați de mâna. Toni se întreba cât știa Tamsin și cât bănuia
despre fata care avea sâ devină viitoarea mireasă și stăpână dc Ja Mawgan Plas.
— Spar că nc vom înțelege bine, Tamsin. Eu nu sunt obișnuită cu o astfel de
viață, așa cum probabil că al ghicit.
— Do, domnișoară. Privirea întunecată se opri pe chipul lui Toni. Înălțimea
sa mi-a spus câ in Scania erați intr-o mănăstire. Cu mulțî ani în urmă și cu am
trăit la fel. Am venit aici cu Doamna, mama înălțimii salo, ca sâ-i fiu cameristă
când familia ei o aranjat căsătoria ci cu Don Ba’tran de M-yo y .'uon'uis....
Când Doamna a părăsit San Luis Ro:-’, o venit aici in Cornwall și eu am venit
cu eo. II știu pe înălțimea Sa de când era copil, domnișoară.
— Adevărat, Tamsin ? Toni văzu în acesto câteva cuvinte de exolicațîe
adânca «te’otlune •••••‘n- să asupra lui Luque. și a nimănui altcuiva, în nici un
caz asupra unei feta naive cum era eo.
— Mama înălțimii Salo era una din ce’e mai frumoase fele din Londra, la
vârsta măritișului... Tamsin o privi cu destul dispreț... Avea pârul auriu, știți, și
cehii aurii de culoarea ambrei. La prezentarea ei la palat, puria o rochie pe çare
o țin minte și in ziua de azi, din tarta lira cu tunica violet Avea portretul pictat,
purtând această ro-
ch's ;1 © diaJomc cu diamante. O fotcarcr’e a portretului a apărut intr-o
revista străina și așa a venit Don Baltran sâ o ceară. N-a fost o căsătorie fericită,
domnișoară. Doi oameni caro nu au tem- peramente ^semănătoare nu trebuie sâ
se câsâta- .ecsoă centru c’« n^ta dvca la rare tr^tere.
♦ea personală mai întâi, iar apoi cco carc-i implică pe ceilalți, mai a'es pe
copii, dacă există. In-bi- ț.-ar* ia a .■e!*-,’t să «te p"r5$!‘ în Loanla Ir p’*- carca
mamei sale pentru câ știa ce tulburare va ieși dacc-l va lua la Den Bal-ran, dar
așa a fost să fie ! Băiatul cr fi fost fericit aici la Mawgan Plas.
Tamsln tâeu. Ridicase vălul de pe gându-Ca personale și de pe vechile răni
dureroase, core probabil sângeraseră continuu de când Lua.uc ii spusese de
viitoarea lui căsătorie. Ea credea câ Toni nu era nevasta potrivită pentru el și
credea câ istoria se va repeta.
Toni se simți cuprinsă de îndoieli și temeri... gcndîndu-se la ura întunecată și
pasionată ci> care fusese resoînsâ dc el, jos in camera chineicascâ. Fusese
înlăturată de un bărbat lipsit de dragoste care învățase din dezertarea mamei
sale că dre- go-. '-a nu prezenta încredere.
El ișî dorea o căsătorie in care dragostea nu juca nici un rol. dor ei ii lipsise
atâta vreme dragostea încât știa că i s-ar frâng® inima dacă n-ar fi iubită.
— Am sf foc tot ce pet ca sâ-l fac pe Luque fericit, spuse Toni. Am să încerc
să fiu soția pe care și-o dorește.
— Așa o spus moma lui când s-a măritat cu
— jy.VIOLET WlXSPEAR total lui. Eram la ea, in camera oi, și-i
pieptânam parul frumos, cu o seara înainte de plecarea la San Luis Bara. Credea
câ dacă va trai acolo va fi compensata pentru altele. Dar el n-a făcut-o !
— Crezi că mă mărit cu Luque ca să pot cvaa toate astea ? Toni făcu un gest
larg în jurul turnului și indică spre fereastră. Nu ar avea pentru mine nici o
importanță dacă el n-ar avea decât o barcă de pescuit și și-or câștiga existența
prinzând crevețî. Eu, eu nu sunt genul acela dc persoană !
— Sunteți foarte tânără, domnișoară. Poate nu știți exact cum veți gândi mai
târziu.
— !mi cunosc inima ! Cuvintele izbucniră din ea iar privirea ii era furioasă.
Cum îndrăznești sA-mi vorbești de parcă aș fi o oportunistă ? Nu erte cinstit !
Toată lumea se grăbește sâ creadă căsătoria mec distrusă înainte de a începe.
— Poate că este dîstrysâ, multe lucruri sunt. Tamsin îți trecu o mănâ peste
pilota de mătase ce ccopcrea potul. Luă lenjeria în brațe și o pire deoparte, în
sertarele adânci. Luă apoi rochia de mireasă, iar ioni abia se stăpâni să nu i-o
smulgă din mână.
— Dacă ați fi fiica mea, domnișoară, v-aș sfătui să găsiți un alt bărbat sau o
altă viață pentru dumneavoastră. Înălțimea Sa poate fi destul de bun, dar este un
om straniu. Are sânge amestecat, și nefericirea din copilărie, fiind îndepărtat de
mama sa și fiind forțat sâ o creadă o femeie stricată, se adaugă peste asta.
Toni se scutură când auzi cuvântul stricată, care era atât de crud.

— Cineva va trebui să facă față ocestei situații, spuse Toni. Eu om să încerc.

_ Dumneavoastră, domnișoară ? Tamsin se întoarse de la gorck- robul unde
aranja.’lucrurile. Femei frumoase au încercat să-l focă fericit, și fără nici o
îndoială veți ajunge una dintre ele, pentru că le plăcea viața în înalta societate ca
ți lui. Nu se va stabili niciodată să-și ducă viața la țară. Să vină acasă Io
Mowgan Plas pentru două săptămâni pe cn este tot cs poate să suporte din
liniște și lucruri simple. Poți să mi-l iei, domnișoară. Nici o fată nu va reuși să
schimbe modul de viața al înălțimii Sale.
— Nici n-aș visa sâ încerc, protestă Toni. Luque este propriul său stăpân.
— După cum bine știți, domnișoară. Cred că de aceea se însoară cu o fată ca
dumneavoastră, ca să nu-i stați in cale.
— Cât de răutăcioasă ești I Voi toți ! Toni începu să tremure, iar furia o
aduse la disperare. Dacă aș fi fost o frumusețe superficială de societate, cu
inima la fel de tare ca un diamant, atunci toți ați fi încântați. Te rog, nu poate
nimeni să spună o vorbă bună despre căsătoria mea ? pleda Toni. Erai apropiată
de mama lui. Nu poți să nu-i dorești puțină fericire ?
— Ce este fericirea ? Tamsin o privi pe Toni cu ochii-i întunecați lipsiți de
expresie, în core se pârsa că nu este nici un pic do lumină. Drago mea Doamnă
a trebuit să-și lase copilul și sâ-l regăsească, iar eu am crezut că am găsit
fericirea când am avut propriul meu copil. Dar nu trebuie să te
— Încrezi în fericire, domnișoară. Poți s-o oi o clipă, chiar în inimă, ier in
clipa următoare o zburat și nu se mai întoarce niciodată. Nu te bizui po fericire
sau pe dragoste. Este un farmec și o cursă.
 Ușa dormitorului se închise, iar Toni se așeza pe pat cu ochii țintă la
trandafirii de pe covor. Camera era caldă de la razele soarelui de peste zi, dar oi
ii era frig... simțea același frig ca la mânăs- t :,o când bă’eau vânturile dinspre
munți iarno... acele vârfuri înalte și strălucitoare pe care soa-els pă."-T sâ nr, !
■> topozrscă n’.t’ndatc.
Fugise a'e la mănăsire și acum se întreba dacă nu trebuia sâ fugă de la
Mawgan Plas. acum cât era întuneric, înainte să-l mai vodă din nou pe Luque.
Erau doi oameni diferiți, din două părți diferite ale pământului... ea ovea o
inimă de frânt, în timp ce a lui părea ca piscurile imperiale, intangibilă și
invulnerabilă. Ferpei frumoase, care aparțineau lumii lui, nu reușiseră sâ-i
cucerească inima. Ce speranțe putea avea ea ? Tamsin avea dreptele. Trebuia sâ
încerce să-și găsească olt med de viață... era sănătoasă și munca grea nu o
speriase niciodată. Dacă se ovea pe sine iși păstra și mândria... nu era o mândrie
să fii soție doar cu numele.
O, Dcamno, ii oro ctât de rece, de la picioare. Rece ca diamantU de pe mâna
ei, ale cărui scli- p i erau înghețate. Jos, el o oprise sâ-și scoată inelul, dar acum
era singură și îl scoase repede. Sclipea ir inima ci ca o stea căzută din Rai. după
cum i se păruse la început, când el ii spusese că poale române și să se mărite cu
el.

I! puse pe măsuța de lôngô pat, apoi seduse‘n baia da lângă dorm-lor.

Încercă apa și o găsi fierbinte. D?, osia oro ce-i trebuia, o baie caldă care să-i
alunge frigul din case și să-i relaxeze nerviE Bunul-simt ii Spuse că nu putea
părăsi locul până dimineața, pentru că venind aici, Luque ii vorbise desnre
mlaștini și nisipuri mișcătoare, iar Cornwall părea mei de temut decât Spania pe
care o cunoscuse de copil.
Iși scoase rochia de mătase și lenjeria mătăsoasă caro era foarc lu:oasâ față
de izmenele de la mănăstire. Iși tror.i degetele peste slip și se in- fiară la
contactul cu mătasea, excitantă și inter- i‘-" . cum ora interzis și să-ți vezi trupul
într-o o- glindă. Acum se privea in oglinda pe jumătoto aburită de pe peretele
din ba’e șl se gândi la ce spusese Luque despre picioarele el subțiri și șolduri!:
bă cești.
Dacă ar fi avut un trup cu forme mei curbate, mai seducătoare... of. ce
gânduri. Se așeză in baia și împrăștie apă pe pardoseală în toate părțile. Luă
săpunul ți începu să se spele. Viața era mult moi simplă pentru cei ca nu-și
punsau întrebări și luau ce le oferea viața. Ea știa că nu va fi niciodată o astfel
de persoană. Nu era de felul ei pas‘"ă și de aceea ii făcuse atăîea griji Suroiii
Imaculata.
Precându-și piciorul, sa gândi ce fe de reacție o fi avut Sora Imaculata când
descoperise că rebela si plecase peste zid, spre libertate. Poc'.e că o căutaseră,
dar ea era deja cu Luque la bordul iahtului.

Curso furtunoasă o adusese in casa unui vrăjitor... dragostea este o vrajă și o

capcană. spu-e«e Tamsin. și când simți pe spate niște fiori roci, se afundă in
apă. dorindu-și $â nu mai gândească și totul să i se pară in regulă. .
Stând in apă i se făcu somn. Privi pereții albi și bleu șl cehii i se opriră pe
prcsoopels pufoase. Lutul înconjurător i ss păru încă ciudat. Dacă ar fi fost o
mercenary, a cărei inimă să se mulțumea:că cu luxul, s-ar fi lăsat in voia
plăcerii de a avea îmbrăcăminte frumo-asă. mâncare bună și un pat imens,
mătăsos... numai pentru ea.
De ce... of, de ce trebuia să fie bântuită de atâtea îndoieli ? Știa de ce...
pentru că mătușa Charlotte ovea dretpate, și Birdina, și femeia ace-a stranie cu
haine dc înmormântare. Nu era fem* a potrivită pentru Luque. Nu știa nimic
despre lume și nu avea nimic sâ-i ofere din ce ar fi vrut el. '-and o sărutase, n-o
făcuse cu tandrețe, ci cu sălbătici cinică, dc- parcă ar fi vrut s-o prevină că
încântarea nu este iubire.
Toni se apucă de mânerele cromote ale băii și se ridică. Cu apa șiroindu-i pe
trup, dădu drumul la duș și suspină când apa rece îi înțepă pielea spălând
săpunul. Stropi cu apă peste tot... apoi plânse când alunecă pe marmura udă și
căzu cu cotul ps pardoseala băii.
Căzu intr-o dină. fără să-și dea seama că ușa de Io baie ara deschisă și
frccându-și cotul, auzi pași.
— Demonio, ce-i osta ? Cc-ai făcut ? Cineva
$c oplecâ asupra ei, ridicând-o, iar ea suspină a- vând cotul Julit.
— Ești uda ca un pește și albă ca un coa.șof. Unde te-aî lovit ?
— În cot. spuse ascuțit. Și doare ca d.-acu‘ '
— Văd că te doare, dar nu vorbi urât doar pentru câ și eu o fac. Hai să
aruncăm o privire io lovitură. În timp ce o scotea din baie, trase un prosop de pe
suport, iar ea, până când nu ajunse -a pat. nu-sr dăd.u seama de goliciunea ei. Isi
dădu încurcată pârul pe spate, cu un gest stângcci, și-l privi in ochii îngrijorați și
părând incapabil să a- tingâ un trup car© abia arăta ca do femeie.
li luă brațul stăng cu degetele și-i atinse cotul deja înroșit.
— Am să-ți apăs osul, o preveni ol. S-ar putea sâ te fi julit doar, dar trebuie
să fim siguri câ nu ți-ai ruol vreun os. Stai, chica.
El apăsă, camera se învârti, iar et ii veni râu. Colul o durea atât de tare încât
o speriase, apoi un fier o străbătu din cap pânâ-n picioare când Luque îi dădu
părul ud din ochi.
— Este julit rău. Mă duc să aduc puțină gheață șl puțin coniac, intinde-te pe
pat. Tonita. Nu lipsesc decât câteva minute.
Eo se întinse, iar el plecă, și ea se gândi câ precis era cea moi neatroctivă
logodnică pe cere o avut-o vreodată vreun bărbot. Cătevo lacrimi ii curssrâ pe
lângă nas și simți durerea din tâmple care se mai atenuase. Slavă Domnitul I Ar
fi fost penibil dccă or fi trebuit să fugă do la Mav/gan Plas cu un braț in eșarfă.
N-ar fi putut spăla ni
mic fără o mâna valida... de fapt erau foarte puține treburi ere puteau fi
făcute cu un o$ rupt
— Haide, ridică-te și bea asta. Un braț puternic o luâ pe după umeri și ea se
lăsă îngrijită de Luque. Coniacul era cald și torc și o făcu să so gândeasâ la acea
noapte do pa Miranda, când ca gândise că el o credea băiet... Sorbi coniacul și-l
simți pe Luque foarte aproape de pat.’..' ca și când Luque ar fi putut să fio
prostit de o femeie, fie ea tânără sau bătrână. Privirea cu care o urmărea păroa
să ascundă sute de secrete de nepătruns. Știa totul despre, femei și case, și cum
să-și păstreze sânge'e rece în situații limită. Era atât dc matur, iar ca atât de
necoaptă, încât el ii putea privi nuditatea ca și cum ar fi privit un copil, jucăndu-
se ud pe o plajă.
Cu coniacul în stomac și cu gheața la cot, sa simți in curând mult mai bine.
— Mulțumesc, Luque, ai fost drăguț. Totdeauna pari să-mi vii în ajutor. '
— Cavalerul tău in armură neagră, nu-i așa ? El se duse în baie și se întoarse
cu un prosop curat, încălzit pe calorifer. Vino, domnișoară supărată, ai nevoie
dc o frecțic, pentru că nu vreau să răcești și să strănuți, iar astfel să te smiorcăi
la altar, vinerea viitoare.
— N-am să... mă căsătoresc cu tine, Luque, Toni spusese aceste cuvinte
chiar dacă simțea mâinile lui apăsând peste prosop șl cu toată intimitatea care-i
înconjura în urma color ce se întâmplaseră în dormitor. El il ștergea pielea, dor
ea nu era un copil cl o adolescentă cu simțuri care râspun-. dcau la atingerea lui.
 —
— Intr-adevăr, spuse el și strânse prosopul portocaliu peste umerii ei albi.
Tot mai ești supărate, tot nu ți-a trecut ? Devine plictisitor.
— Eu sunt cea plictisitoare, senor; Sunt neîndemânatică. naivă fără speranță,
Iar Tamsin avea dreptate când spunea că nu ar trebui sâ mă căsătoresc astfel.
— Deci, te-ai întâlnit cu Tamsin, nu ? Și eo și-a luat libertatea să dea cu
pietre în noi. Draga mea, nu trebuie să te aștepți ca oamenii simpli sâ vodă
altceva decât umbre, să audă altceva decât propriile văicăreli. Când s-a dus sâ-și
caute copilul, i-a găsit door jucăriile. Ea este soția valetului meu. A fost mama
băiețelului despre care ți-am vorbit... acela care a dispărut intr-o mlaștină.
— O, nu I Toni îl opucă de umăr când auzi despre nenorocirea lui Tamsin.
O, Luque. nu mi-cm dat seama, m-om gândit că tristețea ei este în strânsă
legătură cu mama ta. pentru câ mi-a spus că i-a fost cameristă. Ce cumplit, sâ
trimiți un copil la joacă și să nu-l mai găsești niciodată. Ce necaz pe eo. Ce
durere fără sfârșit.
— Din nefericire, este o durere ce nu poate fi ușurată. Spunând acestea,
Luque ii ridică cu grijă cotul și-i sărută vânătala care-i întuneca pielea. Te doare
moi puțin ? întrebă el. Dios, vei avea o vânătoie in moi multe culori. Cum ai
căzut ?
— Am stropit puțin și pardoseala era udă. A fost vina mea... Toni tremura
din cauza sărutului care-o înfiorase, ca și cum ar fi fost mângâierea unui iubit,
nu un sărut primit de un copil care s-a lovit.
—
— A fost o schimbare să intri într-o cedă marc de marmură, după copăile do
la mănăstire.
— Do, zâmbi ea tremurând. La Mawgan Pios totul este frumos, și-mi doresc
sâ nu mă simt vinovată, dar nu sunt persoana potrivită pentru tine.
— Ce victorian I o ironiza el. Ești libere, albă și virginală, nu-i așa ? Ești
foarte potrivită, draga mec. Și de ce naiba să te simți vinovată că te bucuri de
lucruri frumoase, este un mister pentru mine. Explică-mi !
— Nu le-am meritat, răspunse ca. Tu mi le o- feri, iar eu nu am ce să-ți dau
in schimb.
— Ce ți-ar plăcea să dai. Toni ?
Ea îșl cobori privirea, simțind că ceea ce oferea ea, nu prețuia nimic în ochii
lui și trecuse deja prin trauma de a fi respinsă de el.
 — Aș vrea să-ți pot do prestanța și știința cu care ești obișnuit s-o aibă
femeile pe care le-ci iubit.
— Iubit, spuse el ca un ecou, ironia apărăndoi din nou in priviri în timp ce-l
ridică bărbia cu o mână, iar cu cealaltă strângea prosopul în jurul eh Toni simți
cum prosopul alunecă și-l văzu strân- gându-și buzele în timp ce-i punea
prosopul la loc.
— Ce te-o făcut să crezi câ am iubit vreodată ? întrebă ol dojenitor. Am avut
aventuri, chica, cm de două ori vârsta ta și sunt fid tatălui meu. Dar ce au în
comun aceste lucruri cu dragostea ?
— Nu știu, răspunse Toni roșind.
— Crezi că un bărbat iubește toate femeile care-i cad în brațe ? În cazul
acesta, ar sfârși înconjurat de un harem.
—
— Știu doar că mă scoți din sărite, Luque. Nu țl-am spus deja că nu-ți
cunosc lumea și câ aș deveni subiect da glumă intre prietenii tăi dacă vom face
această căsătorie impasibilă-?
— La dracu’ cu prietenii, care prieteni ? Apucă brusc marginile prosopului și
o trase la piept. Măi, prichindelul meu. Tu ești obiectul meu, cadoul meu, sau
reproșul, mă auzi ? Pluta mea pe mare, albă și cu ochii ca mierea verde. Am
avut multe bucurii in viață, dar niciodată o bucățică de fată șl n-am să-ți dau
drumul oricât te-ai zbate. Nu vreau să mai aud aiureala că nu te măriți cu mine.
Este singurii mod de a te păstra lângă mine fără să produc un alt scandal tipic
Jad Arzând, oricât m-ar amuza. Dar tu ești sensibilă, vulnerabilă, iar sufletul
meu este negru ca fundul oceanului... El bine, îmi promiți că nu vei mai avea un
acces de spaimă pentru ce va fi vinerea viitoare ?
foni se lăsă în brațele lui și se simți incapabilă să fugă de acest bărbat, acest
om care o trata ca pe unul din obiectele sole : cadou! său. dojana sau biciul său.
— Mă simt ca o molie intr-un ac. Mă ții, indiferent cât m-aș lupta.
— Chiar așa, chica. Te-am prins ! El râse, și-l simți respirația la tâmplă.
Când ai alunecat poste gardul mănăstirii, ai lăsat in urmă siguranța sfinților, te-
al repezit in brațele diavolului. Așa să fie !
— Așa să fie, spuse Toni ca un ecou și închise ochii. Simți cum el o culcă pe
pernă și o învelește cu pilota, apoi o lăsă singură și stinso lumina.
Toni dormi aproape o oră și se trezi do fcame, cu cotul vânat, dar cu mult
mai mult curaj. Se
 sculă și se îmbrăcă cu una din rochiile noi cu guler și mânecă lungă ca să-și
acopere cotul. Iși pieptănă părul roșu și strălucitor și-și puse din nou inelul cu
diamant. Dragostea și Luque ii de- jucaserâ planurile, iar acum avea să coboare
scările la el, ca o umbră pe treptele do lemn lustruit.
Toni văzu silueta lui Kv/on Yin profilată pe peretele lambrisat și speră ca
Luque să-i fi cerut Iul Lanyon să servească cina in camera chinezească;
Sufrageria era probabil prea mare șl știa că l-ar fi trebuit mai mult timp până să
se obișnuiască cu obligațiile de a fi doamna lui.
Da. Luque era acolo, stând in picioare foarte liniștit, lângă un paravan de
mătase brodat cu păsări în zbor. Toni intră zâmbind in cameră iar Luque întinse
o mână spre ea. Materialul rochiei ei albe de culoarea gheții făcea apo. Sacoul
lui de seară, cravata neagră și pantalonii erau impecabili, fără ca Luque să pară
scorțos în ținuta sa.'
— Știam că ci să fii o fată curajoasă și ai să cobori la mine, spuse opucându-i
degetele mâinii între ale sole. Sunt încântat că Tamsin a pregătit o cină specială.
M-o anunțat Lanyon. La desert vom avea caise à la Parisienne, desertd meu pre-
ferat când eram copil. Îmi place rochia osto.
— Tu ai luat-o, îi reaminti Toni, forțăndu-se să nu se îndepărteze când el se
apropie și-i mirosi pielea.
— Și parfumd îmi place. Este foarte ispititor.
— Tot tu l-ai luat, senor, și p» ccesta.
— Ceea ce cm făcut de fapt, chica, a fost să dau dispoziții celor de la Justine
Saint Cyr. Le-cm
— •$pus că ești tânără, mai degrabă ca un băiat pictat de Tizian și că ochii
tăi sunt de culoarea jadului bătând în gri. Trebuie să-ți spun câ oamenii a- ceia
iși cunosc bine meseria. Ai să- accepți acum că cineva a cheltuit ceva bani
pentru tine în loc sâ-i doneze pentru restaurarea unei clopotnițe, sau a unei
cristelnițe, fără să te simți vinovată ? Acum do ce mă privești astfel ? Tc-am
prevenit câ nu am nimic sfânt.
— Ești cumplit, senor, râse Toni privind apoi consternata 'pre cutia cu
bijuterii pe care el o scoase din buzunar și o deschise, etalând o broșâ-floare cu
petale do diamante și frunze de smaralde, având fragilitatea unei fiori adevărate.
Floarea tremură la atingerea degetelor lui, petrele fiind mobile.
— Cred că aici este numai potrivită, spuse el, cplccăndu-se să-i prindă broșa
in partea stângă a rochiei. Frumoasă, nu-i așa ? Se potrivește cu rochia.
 — N-a costat doar ceva bani, suspină Toni. O, Luque, trebuie să fi costal
mult mai mult
— Draga mea, o femeie adevărată nu socotește cât costă. Nu-ți place ? Dacă
nu, o pot oferi oricând uneia dintre femeile din vasta mea colecție.
— Este frumoasă, dar nu mă așteptam să fii așa de exagerat, adică n-oș fi
făcut deosebirea intre pietrele adevărate și cele false, aș fi foarte mulțumită cu
ele, cu ceva mai puțin costisitor.
— Adevărat ? Figure lui se înăspri, iar buzele i se subțiarâ. Dacă iți
imaginezi că voi fi văzut cu o soție purtând bijuterii false, ești cu mult mal
naivă decât pari. Pentru numele lui Dumnezeu, Toni, nu
— mai ești un copil crescut din miîâ într-o mănăstire, iar îngerii nu vor
arunca fulgere de foc pentru că eu ți-am cumpărat un fleac. Poart-o sănătoasă și
păstrează-ți simțul umorului, ca să nu mă supăr, crede-mă.
— Te cred și-mi doresc să nu fi fost învățată că auto-negareo este o virtute,
lor dragostea pentru lucrurile lumești un păcat. Mulțumesc pentru broșa. Esto
col mai drăguț lucru pe care l-am văzut vreodată.
— Da, răspunse Luque repede, cu ochii ațintiți asupra ei. $i nu uita câ-tni
fcce mie plăcero — dacă ții la asta - să-ți ofer îmbrăcămintea și bijuteriile
potrivite. Ți-am spus, ești a mea, un dar ol sfinților pentru diavol.
Toni știa după tonul lui că era ironic doar ca s-o necăjească, dor cava adevăr
era în cuvintele lui. Ziua de vineri nu venise încă... nu avea cum să știe de ce o
voia el.
— Hoiae, vino să luăm cina. Eu sunt mereu flămând, din cauza aerului de
aici, care vine dinspre mare, și a terenurilor cu mărâcinîșuri din jur care ou o
vrajă a 1er. Luque o luă de mână și o con- di se în camera chinezească, apoi de-
a lungul holului, prin ușile deschise ale sufrageriei. Avea deci sâ învețe fără
emanare rutina formală a vieții din- tr-un conac.
Toni se încorda când intră în sufrageria care era frumoasă, însă o intimida.
Masa strălucitoare era luminată de un sfeșnic de argint, iar farfuriile și paharele
erau aranjat» pa seturi rotunde din dantelă sidefie.
— Este o cameră interesantă, spuse Luque, ți
— nând unu! din scaunele înalte ca ea să se poată așeza. Pereții sunt
lambrisoți în lemn de pe o novă naufragiată pe stânci cu mulți ani în urmă.
Lemn de santal și cedru provenind de pe-o insulă îndepărtată. Masa și scaunsle
sunt făcute dinlr-un stejar ce servea drept spânzurătoare, iar argintăria este
prada unui căpitan care a navigat pe nava lui Drake.
Luque se așeză pe scaunul din celălalt capăt al mesei, iar zâmbetul lui era al
unui bărbat a cărui predă avea silueta unei fete. Stătea așezat în scaun» îmbrăcat
in alb și nearu. spunându-i povestea casei în timp ce mâncau delicioasele feluri
servite de Lanyon : sparanghel savuros, epoi pui gătit perfect in sos gustos, cu
ccopù înăbușită, ciuperci și cor- tofi noi.
Toni mancă felurile minunate și observă că accentul strein era mai distinct
când Luque vorbea despr» trecut... ca și când pentru o vreme n-or mo> fi fost
Lord Jad Arzând, redevenind tânăr ui de optsprezece ani, mergând prin cosă
pentru prima dotă și văzând toate acele lucruri la care ținuse rnamo sa. simțind
o vrajă in atmosfera de Io Mawgan Plas.
Cât de deosebită trebuie să i se fi părut fota de fosta lui cosă din sudul
Spaniei, unde soarei» era atât de erzător, casele aproape arabe, iar legile cu
privire la căsătorie la fel do stricte cum fuseseră in Anglia victoriană.
Nu i se spusese despre boala mamei sale. Când venise în Cornwall ea era
deja moartă, iar el avea doar o culte cu scrisori (co cere ea nu i le expediase
niciodată) caro să-l facă sâ realizeze cât suferise eo până sâ găsească acea
fericire furată cu artistul ei din Cornish.

După cină și după desertul delicios cu caise, Luque o duce intr-o cameră de
muzica încântătoare, dar rece, silențioasă pentru că nu prea fusese folosită, și-i
arătă două portrete ele mamei sale.
Unul era cel al unei foto blonde cu ochi ageri, îmbrăcată intr-o rochie dc un
violet delicat, cu un cerculcț de diamante in păr. Celălalt, era al unei femei mai
mature, îmbrăcată in catifea de culoarea ambrei cere se asorta cu culoarea
ochilor ei, cehi care trădau tristețea chior dacă ea zâmbea.
— Era foarte frumoasă. Toni vorbea coroane cu reverență, inima ei
răspunzând femeii core-l născuse pc Luqvo. Sunt în stare să-ți înțeleg amărăciu-
nea, senor, dacă ci fost învățat să crezi lucruri urâte despre eo. Ea, probabil, nu-
și va ierta niciodată că te-a părăsit.
— A făcut unicul lucru posibil, răspunse Luque. Copiii care cresc își găsesc
propria putere, dor o căsătorie nefericită nu se mai îndreaptă. Nu a fost sortită să
îmbătrânească și să-și piardă toată a- ceastă frumusețe. Să zicem că
sentimentele mele acum sunt dulci-amare. N-cm să uit niciodată singurătatea
mea. fără ca. dar dc când am crescut n-am mai învinuit-o, Tonita. Am fost lipsit
de dragostea după caro tânjește un copil și de care ore nevoie un adolescent. De
asta am suferit amândoi, chica.
Luque se întoarse de la portrete pentru a o studia pe Toni.
— Tu ai fost crescută după regulile stricte ale
călugărițelor, iar eu dc un tată aspru șl autoritar core n-a lăsat sa treacă o zi
fără sâ facă referiră Io mania mea lipsită de castitate, după cum spunea el.
Genul de adulteră care, in epoca Babilcm> kii, or fi fost lapidată cu pietre.
El o apucă de umeri, părând să nu observe că-l atinsese mâna lovită și ca
tresări. Apoi, dintr-o dată, Luque traversă camera îndreptându-se spre pianul
strălucitor din alcovul cu draperii roi dintre cele două ferestre Răsuci cheia care
încuia Instrumentul și săltă copocul.
Toni privi surprinsă cum se așoză pe scaun și-șl plimbă mâinile puternice
peste clape, scoțând sunete armonioase.
— Unica mea consolare de tânăr a fost că om avut un tutore german care
cunoștea și înțelegea muzica. El m-a învățat să cânt la pion și totdeauna am fost
fermecat de „Weisse Tanba", o piesă pe care o compusese ci. În engleză se
traduce „Porumbițe albă".
Luque cântă pentru c-a, aici in camera portretelor, unde pordclolc lungi
ascundeau mareo neliniștită și întinderile mărăcinoase.
Toni ascultă frumusețea stranie a muzicii, privind figura întunecată a
bărbatului pe core-l iubea; știind că „Porumbița albă* însemna pentru el mama
pe care o pierduse, zburând departe peste mere șl lăsându-l să crească lipsit de
dragoste.
Acesta fusese momentul în care ea știu câ nu-l va putea părăsi niciodată... Cu
sau fără dragostea lui, ea era a lui, ca sâ-i facă fericit sau trist.
— Frumoasă, nu-i așa ? murmură Luque.

p
uțin mai târziu, in camera chinezeasca unds-șt beau cafeaua, s! spuse pe un
ton potolit :
— Săptămâna viitoare la această oră, Tonito, tu î 1 cu mine vom fi la Paris...
soț și soție.
P;e din
vina mâncării și a vinului, fie din cauza muzicii, Toni nu reuși să adoarmă in
melancoliei
din turnul mării.
 Întinsă in întuneric, asculta coborârea fluxului Pe nisipul golfului, spălând in
trecere colțurile stân- c',Or și gonind in larg. Era un zgomot la fel de 2 runcmat ca
bătăile inimii ei. Adormi intr-un târ- 7,u ?i dormi un somn agitat.
Începu să viseze că era închisă fără scăpare in- 0 celulă de rugăciune de la
mănăstire, dar acolo nu Ora singură. O umbră alunecă intr-un colț, aco- peruq
din COp p5nă-n pi-ioaro. Silueta era tăcută. ’/ ea simțea un frig core o pătrundea
până în oase cum stătea ghemuită pe bonco tare, iși auzea bă- taile inimii.
,ntr
'° dată, silueta inccpu să se apropie, iși use gluga șț 20 rămase pironită cu
privirea în- r-r p,ereche de orbite goale... țipă, pentru că era oniU* n^Q -Cre ^usese aditâ
în perete cu mulți. multi 1 m urmă. Călugărița care îndrăznise să iubească un
bărbat... țipă din nou când brațele o apucară, ~ Toni, fetițo, trezește-te !
Toni se trezi cu teroarea in ochi și îl văzu pe u^ue aplecat asupra ei, lumina
lămpii lăscndu-l
umbre in unghiurile tâmplei și bărbiei cu un halat aruncat pe el și strângând-
o la piept.
— Am știut ca vei avea coșmaruri în tumul asta blestemat, spuse răgușit.
Cernera asta face ecou la zgomotul mării.
— N-om visat marea. Toni tremura și se agățâ de el. Era călugăriță, nu avea
ochi și toate oasele degetelor erau rupte.
— Taci, chica. S-a terminat și sunt cu tine.
— Nu pleca, ii ceru ea. O, Luque, n-aș suporta s-o văd iarăși.
Luquo o privi încruntat in ochii speriați. Fcțo el nu mai avea nici o urmă de
culoare și-i tremure in brațe.
— Santa Maria, să fii nevoită să crești într-un asemenea loc și să oi o
asemenea imaginație ! Fii pe pace, nîna. Iau pilota de pe jos și te învelesc.
— Rămâi, Luque, te rog !
— Nu aveam de gând să te părăsesc. Halatul căzu de pe el și se băgă în pat
lângă ea. li simți pielea mătăsoasă de pe picioare când el o luă în brațe. Frica se
diminua, o dotă cu capacitatea de a oercepe ce este bine seu rău. Toni știa doar
că el era cu ea. protejând-o de întuneric și de obsesia nopții. Iși puso mâinile po
după gâtul lui șl într-un murmur nearticulat, el o așeză pe inima lut.
— Dormi, murmură el. Ești în siguranță, chica.
Dar ea vo'a oare sâ fie în siguranță ? Genele Ii fluturară pe pielea umărului
lui. Nu sunt un copil, Luque, or fi vrut ea să spună, suspinând pe gâtul lui cald.
Nu mâ trata ca și cum aș fi un copil.
 Amintirea respingerii îi era proaspătă in memorie, iar acum nu dorea sâ rupă
vraja apropierii

lor. Se ghemui ta pieptul lui și lasă toropeala senzuală sâ o cuprindă.

— Te simți mai bine ? întrebă ol încet, cu vocea blândă în întunericul
catifelat.
— O, da. Stai bine, senor ?
— Dormi, răspunse el repede. Am să mă gândesc că ești mielul de lână cu
caro dormeam în pot când eram mic. Acela pe cere mi l-au luct !
Nu trebuia să-i explice că jucăria dispăruse din viața lui o dotă cu mama, iar
Toni nu se supără că era acum un substitui al acestei jucării. Se simțea toropită
și somnoroasă în brațele lui calde și puternice.
★
**
Dimineață se trezi singură, perna și cuverturile erau aranjate ca să nu vodă
Tamsin. Aceasta ii aduse o ceașcă de ceai șî nu observă câ stăpânul casei
dormise aeoio.
Când Tamsin se îndepărtă de pot, văzu pe podea un obiect de piele
întunecată pe care-l ridică de pe covor șl-l arătă lui Toni. Era portțigaratul lui
Luque, care-i căzuse din buzunarul halatului.
— Să-l duc înălțimii Safe, domnișoară ? întrebă Tamsin cu o voce lipsită de
expresie ca și ochii.
— Dacă vroi, Tamsin.
Toni privi în urma femeii îmbrăcate in negru, cum lese din cameră și închide
ușa în urma ei.
Bine, găndi ca, sorbindu-și ceaiul, era imoral dar drăguț să fie privită ca
amanta lui Luque, chior
dacă ea dormise cu el în adevăratul sens ol cuvântului.
Ero secretul ei... chinul ei câ Luque nu făcuse dragoste cu ca.
 CAPITOLUL X

Dc-o lungul Ssnei. copacii erau acopcriți de verdeață și o cecțâ olbostră

părea să plutească asupra apei, vălclucindu-se în forme și mai misterioase. O
stare tristă învăluia Parisul la apropierea orei albastre.
Toni stătea in balconul hotelului Torquilstone, deținut de un scoțian cere se
stabilise la Pcris și făcuse dintr-o glumă acest hotel mic și exclusivist Toni se
bucura că la Paris nu ploua așa cum plouase de dimineață în Cornwall. '
Nu-i luminase nici o rază dc soare când ieșiseră din biserica Church of the
Lilies și doar câteva suflete îndrăznețe așteptaseră sub umbrele să vadă mireasa
și mirele sărind in mașină. Un fotograf ii prinsa in timp ce alergau ; fusta
rochiei lui Toni era udă de ploaie pe sub haina de blană cu care Luque o aco-
perise. Întoarse o figură uluită spre cameră, și-și aminti că în clipa aceea un
zămbat îi crispase buzele. Va fi o fotografie de nuntă caraghioasă, in nici un caz
ca pozele grațioase ale unui lord cu proaspăta lui doamnă.
Se sprijini de balustrada balconului și văzu luminile serii aprinzăndu-se pe
partea cealaltă a

SATAN SE ÎXS.O-’.RA !GI

râului. De unde știuse el să aleagă ca hotel ca a- cesîo. unde nu aveau să se

întâlnească cu prea muiți prieteni ds-ai lui ? De altfel, avea și o atmosferă care-i
plăcea, fiind confortabil fără șa fie lipsit de strălucire. Ce straniu se simțea ca
lady Jad Arzând, în luna de miere. I se părea încă ireal.
Apoi, auzi ușa salonului deschizându-se și în- Chîzându-se. Luque fusese jos
*5 discute cava cu Țorquil Sanderson, proprietarul hotelului carc-i era prieten,
iar acum se întoarse zâmbind amuzat.
— Ți-ai rsvenît după primd zbor ? o întrebă ri- dicându-i bărbia ca sâ-i vadă
figura.
Toni încuviință și se înfiora când el ii întoarse mâna stângă și-i atinse
încheietura cu buzele.
— Cât de nou arată inelul tău, spuse Luque. Mă bucur că l-om avut pe
Tamsin și Lanyon ca marteri, dar de ca naiba ți-a pus trandafirii roșii in
buchet ? Ai fi putut să-ți alegi crini, și să fi aruncat trandafirii. Nu trebuia s-o
lași pe Tamsin să te intimideze.
— O, dar cred că s-a gândit că nu meritam să port un buchet de flori
virginale.
— Și de ce, mă rog ? Se încruntă la ea, din înălțimea lui distinsă, îmbrăcat
într-un costum maro închis cu dungi fine, cu cămașă maro de mătase și cravată
impecabilă de culoare crem.
— Știe că am petrecut împreună primo mea noapte la Mawgan Plas și... cine
ar crodo, senor, că noi... Toni se întoarse ușor și privi din nou Sena în lumina
înserării. Această parte a Parisului osto foarte plăcută. Îmi vei arăta mâine
împrejurimile ? Vreau sâ văd totul și să trăiesc fiecare clipă.
Fiecare clipă, se gândi ea, așa încât să nu om timp să-mi aduc aminte că
Luque nu mă iubește așa
cum trebuie sâ iubească un bărbat fata cu care s-a căsătorit.
— Dccă nu ești obosită, chica, vom începe să vizităm în seara asta. N-am
fost niciodată Io Paris cu cineva ca tine, o pagină imaculată așteptând să fie
scrisă. Tu oi să privești orcșul ca pe o noutate, iar eu am să-mi recapitulez
primele uluiri. S-au schimbat multe, chiar aici în Paris, însă a rămas mult din
vechea magie și mă bucur.
— Mi-am propus să mă bvcur de acest loc,’ senor.
— De ce te agăți de vechile formalisme ? întrebă el. Sunt soțul tău acum, la
bine și la rău.
— Știu, dar arăți foarte tare ca un senor, cu părul tău negru și cum îți porți
hainelo. Dacă nu-țî place să ți se aducă aminte că ești spaniol pe jumătate, am să
abandonez stilul latin de adresare.’
— Nu mă deranjează cum îmi spui, Tonita, dacă asta te fcce fericită, li studie
mono stângă, care părea prea subțire și tânără pentru a fi îngreunată cu un inel.
Vreau ca tu să fii fericită, copilă. Mă crezi; nu-i așa ?
Da, Luque. lubește-mă, țipă inima ei și n-am să mai vreau altceva. Losă-mă
să-ți fiu soție, nu numai însoțitoare.
— Unde mergem în seara asta ? întrebă ea op< timîstă.
— La un club pe care-l știu și unde muzica este bună, se poate dansa, vinul
este excelent, Iar clătitele sunt ceea ce vrăjitorul a comandat pentru tinerele
mirese gânditoare.
— Nu sunt gânditoare, negă ca. Trebuie să-ml lași tîmp să mă obișnuiesc cu
sentimentul straniu de
— o fi soția ta. Nu m-am obișnuit. Ml se pare cà azi- dimineață am visat
biserica și toată ceremonia.
 — Păcat că o plouat. Se întoarse cu spatele la balustrada balconului și dintr-o
dotă-figura lui se ascunse în umbră, iar ea nu-i mai putu vedea expresia din
cehi. Ar fi fost moi frumos pentru tine dacă soarele ar fi vrut să-și facă apariția
strălucitoare. Ți-am spus că arătai încântător, in pofida acelor trandafiri ca
picăturile de sânge pe ținuta ta. Blestemata de Tamsin I
— Nu spune esta, Luque. Nu te poți aștepta din partea unei femei cu inima
zdrobită să S2 bucure de căsătoria altora.
— Ți-a pregătit o insultă stupidă și subtilă. Este o tradiție în țările latine ca
florile colorate să fie oferite femeilor pierdute, ce’e albe fiind rezervate celor
caste. Nu vrecu să se repete, mal întâi mama mec, iar acum soția mea !
— Arc vreo importanță, senor ? N-o să trăim atât de mult la Mawgon Plcs.
— Din contră, s-ar putea să mă decid pentru o schimbare, ior preferința mea
este pentru Cornwall. Directorul mei- din Spania este un tip inteligent și pot
avea încrsdere că el conduce lucrurile bine.
— Chiar așa, Luque ? Toni încercă să-i citească gândurile, afară sc
întunecase, și nu-i putea vedea decât strălucirea cehilor. Ar fi minunat să avem
un cămin adevărat, dar nu eram sigură de intențiile tale. Credeam că vrei să mă
lași singură acolo.
— Să-mi las mireasa ? râse Luque. Aș fi un hombre cu un comportament
nefiresc daca aș Iaca așa, și mă gândesc la bârfe. Ce-ar spune deștepțil

ôio : „Uite, deja a părăsit-c. Nu este el chiar dracul ?" , ,.

— Tu nu ești un diavol, nu in ochii mei.
— Trâiascâ loialitatea soliilor, râse el. Înveți repede. Tonita. Cea mai bună
nevastă esto tolerantă cu sălbăticiile și încăpățânările soțului ei. Nu in- cearcă
să-l schimbe și obține graltudinco lui. Nimic nu poate fi mal obositor pentru un
bărbat, decât sâ io o nevastă încântătoare despre care sâ constate că vrea
neapărat să-i salveze sufletul. Al meu a fost aruncat într-o baltă de nedreptate cu
mult timp în urmă și ol să te îneci, chica, dacă ai să încerci să-l pescuiești.
— N-aș mai vrea o a doua scufundare, prima o fost destul de alarmantă. Toni
vorbise destul de liniștită și nu încercă să protesteze că dacă el era un păcătos,
atunci îl prefera în locul sfinților. El nu avea asprimea lor in privința
slăbiciunilor umane. Nici lipsa lor dc umer și certitudinea că îmbrăcămintea
aspră și peria de frecat erau bune pentru supunerea speranțelor normale și a
dorințelor fetelor găsite.
 — Hai înăuntru. Luque o ridică in brațe. Când cm ajuns, am uitat să te trec
peste pragul primului loc în care vcm fi împreună ca soți și presupun că €$ti
superstițioasă, vrăjitoarea mea irlandeză. $e presupune că aduce noroc pentru
mirele care face osto, nu-l așa ? Luque păși peste prag din balcon în salon, dar,
din cauza întunericului se împiedică dc un scaun și căzu cu ea ca un expert în
judo, fără s-o lovească în căderea lor pe covorul
—
Stăteau pe jos, trupd lui greu opâsând peste ol ei și deodată izbucniră în râs.
— Prea multă superstiție, mia. Parcă om vrut să cădem, ta simți bina ? Ești
atât de mică... Așa slebă și tânără, spuse cl măngâindu-i fața. Să nu te ma-
turizezi niciodată, Tonito. Să nu devii altceva decât tânăra drăguță pe care am
luat-o pe iaht.
— Am să încerc, Luque, dar natura ne prinde pe toți și n-am să fiu mereu
adolescenta care te amuză. Și mă vei alunga dacă am să devin din- tr-un
vagabond o persoană ?
— Ah, nu te maturiza așa devreme I N-am avut niciodată un camarad de
joacă pe când eram copil. Tala era reținut de prea multe griji și incapabil să so
apropie de fiul său. În locul unei prietenii cu un băiat, mi-am petrecut timpul cu
fetele, înțelegi ?
— Da. Săracul Luque !
— Săracul băiat begat I
— Am sâ fiu pentru tine orice-mi vei cere.
— Ai să fii ? Iți amintești când mi-oi promis pe Miranda că dacă am să te
lovesc, ai să mă lovești Și tU ?
— Așa am să fac, senor. Orice ai da, am să dau înapoi. Așa mi se pate cinstit
— Lovituri sau sărutări, ei ?
— Da... Răspunse cu o slăbiciune in glas, pentru că fața lui ajunsese lângă a
ei și-i simțea rssoi- roția pe pleoape. Simți o slăbiciune și dorința ce o fi iubită și
totodată panică și dorința de a-l îndepărta. Nu ! Dacă o săruta, n-or fi putu* să-i
răspundă. Îor el o mSnaăta doar ocazionat. Sa ddi- că și din instinct ajunse la
comutator. Luminile
— străluciră și momentul periculos fu evitat. Se simțea prea mult în rai și
totodată in ied, fiind otât do aproape de el. Putea îndura mai bine daca păstra
oarecare distanță între ei.
— Dacă ieșim, ar fi mai bine să mă prsgătesc.
 — Însetată de mulțime, nu-i așa ? Se ridică brusc in picioare și-și scutură
pantalonii. Afară cu tine. deci. Du-te și fă-te frumoasă.
— Asta ar fi o minune. Își trecu o mână posta părul care era încă foarte scurt,
și creț ca ol unui pudcl. Îmi doresc să fi avut o perucă blondă cu care să-mi
ascund penajul meu roșu.
— Încetează să-ți mal dorești să arăți ca Birdina și atâtea altele ca ea. Ai
stilul tău personal și atâta timp cât mie îmi va plăcea, nu oi ce să spui in
problema asta.
— Asta este aroganță tipic masculină, replică Toni.
— li spui soțului tăi» că este misogin ?
— la-o cum vrei. Părul meu, foța mea și trupul meu îmi aparțin. Numai
pentru că mi-ai pus un inel pc deget, nu înseamnă că trebuie să mă mâni din
urmă de parcă aș fi o porta din turmă.
— Mi-ai creot o imagine caraghioasă. Luque o măsură cu privirea din cap
până-n picioare. Îmbracă rochia de culoarea jadului co să ieșim în seara asta.
— Rochia de mireasă ? A udat-o ploaia.
— Cred că s-a uscat până acum, iar apa de ploaie nu pătează mătasea
naturală. Rochia îți vine bine și n-ai îmbrăcat-o decât la ceremonie; care s-a.
terminat prea repede. Iți cer, mia, nu-țl dau ordine.

— Asta este altceva. Toni își ridică bărbia și-l privi printre gene cum se uita
la ea. Părea să-i amuze să S3 ciorovăiască, dar ea îi cunoștea autoritatea și
temperamentul. Dacă ar fi refuzat sâ îmbrace rochia, el ar fi obligat-o.
Toni intră in dormitorul ei și închise ușa. Apartamentul lor era und din cele
mai mari din hotel și era compus din scion, boie și două dormitoare. Aici, în
camera tapetată in roz și cu mobilă albă cu auriu, geamantanele ei fuseseră
desfăcute și cămașa de noapte pusă pe cuvertura patului care do asemenea era
-oz.
Toni luă cămașa fină și obrajii îi ardeau când pipăi materialul diafan. Ea și
Luque vor bea șampanie la club, iar apoi va urma noaptea nunții lor... pe cara o
va petrece singură în dormitorul ei, îmbrăcată în seducătoarea cămașă de noapte
care ar putea fi Io fel de Bine o flanelă, încheictâ in nasturi până la gât.
Se duse la qaâferoljă și luă rochia de mirocsă de culoarea jadului. Cadoul lui
de nuntă, haina de blană albă ca zăpada, salvase rochia de picaturile de p'ooie.
Spre satisfacția ci, rochia nu oro pătată, iar faldurile stăteau la Jocul lor.
Aranjă rochia și în clipa următoare își aminti ceremonia căsătoriei, cei câțiva
privitori din biserică, solemnitatea muzici! <ui Bach cântată la orgă și mircsul
crinilor core îmbălsămau cerul cu parfumul lor. Tot timpul ceremoniei, ploaia
picurase pe ferestrele gotice. Ea simțea frigul și doar degetsle lui fuseseră calde
când îi pusese inelul pe deget.

„Cu acest inel te iau in căsătorie. Cu trupul meu te voi cinsti..." Toni se
înfiora la amintirea cuvintelor pe care el le spusese cu voce sigură. Vecea ei
tremurase, iar in spatele preotului vă: KO imaginea Sfintei Fecioare, aducându-i
în minte un val de amintiri. Dacă n-ar fi îndrăznit sâ fugă, ar fi devenit
călugăriță în slujba Sfintei Fecioare și obligată să rămână pc veci cu celelalte
călugărițe. N-ar fi stat lângă ea nici un bărbat înalt care să-i asculte șoaptele de
dragoste până când moartea avea să-i despartă.
— Pentru totdeauna, murmura ea pentru sine. Este pentru totdeauna, dar el
realizează asta ?
Se gândi Ic ceea ce-i spusese Birdina, că a- tuncl când n-o va mai găsi demnă
de răsfățat, iși va lua o amantă.
Erau la Paris, unde își aveau rădăcinile căsătoriile de conveniență, iar oa
avea să facă față situației da a fi ziua soție și noaptea celibatara. Numai inelul
avea pentru el semnificație, va avea grijă de ea, dar nu puea fi atras de trupul ei
băiețesc, de pârul ei roșu, do ochii ei care văzuseră atât de puține din plăcerile
vieții.
După ce-și puse rochia, privi în oglindă la strania și delicata apariție și nu se
gândi doloc la morală. Arăta înspăimântător de tânără I Ca mireasă arăta la fol
ca o fotă la prima confirmare. Cu ochii mari sfidători, buze nerujate. A, dar nu
aveau să rămână așa, pentru că atunci când cei dc la Justine Saint Cyr
trimiseseră trusoul la Mawgan Plas, puseseră și o trusă de machiaj la care ca
doar privise până acum.

Când intră in salon, hoina alba dc blana îl drapa umerii. Luque era în
întunericul balconului, Iar ea simți mirosul de țigări de foi. Rămase liniștită,
deși era încordată in așteptarea- reacției lui.
Luque își micșoră ochii când o văzu. Trase din țigară și lăsă fumul să-i
scape, privind-o amuzat
— Sunt foarte mulțumit că nu ți-oi pus fardul pe față cu mistria.
 — Îți place ? înlrebă ea. Voiam să arăt... strălucitoare.
— Droga mea, se îndreptă spre ca și se opri s-o privească in ochi, văzându-i
pleoapele pe care ea pusese puțin fard verde. Se pudrase și-și rujase puțin
buzele. Micul golfo a rămas o amintire in umbro punții de po Miranda.
Mărturisesc, cu puțin regret, că am fost atras da acea creatură tânără îmbrăcată
in blugi taxați și maiou.
— Nu mai pot umbla așa, senor. Ai spus-o chiar tu, și sper să-ți placă cum
arăt acum...
— Imi place, spuse Luque grăbit. Te-al transformat. dintr-o soție tăcută, într-
o porsoană uimitor de frumoasă po care mi-ar plăcea s-o scot intr-un oraș plin
dc amorezi francezi.
— Adevărat, nu vrei să mă necăjești ? Ochii se măriră și erau de un verde
limpede ca și rochia. Chiar crezi că sunt drăguță ?
— Drăguță este o vorbă de alintare, mia. El întinse o mână și-i atinse pomeții
și linia delicată a bărbiei. Ea simți fiori de plăcere po spinare la a- tingerea
mâinii lui, dor rămase liniștită și nemișcată ca o statuie.
— Sunt Galateea ta, spuse Toni. M-ai transfermat dintr-un lut penibil într-o
femeie.
—
— Corecție, Tonito. Nu ai fost nicîodaă insensibilă co o bucată de lut și
privind ccum la tine, devin teribil de curios in legătură cu părinții tăi. Nu se știa
nimic despre ei la mănăstire ?
Toni scutură din cap.
— Am fost tratată ca un copil găsit, din clipa când m-au luat do pa terno, și
tot timpul cât am fost acolo, n-a venit nimeni sâ mâ coûte sau să mă reclame.
Una dintre călugărițe oro sigură că eu sunt copil nelegitim și mereu crom tratate
altfel decât celelalte fete, cu excepția uneia sau două pentru întreținerea căror
plăteau toții lor.
— Săraca micuță Toni ! El ii strânse haina de blană pe lângă fa'țc. Acum ești
reclamată, chico, și niciodată nu vei mai fi tratată ca un nimic. Ești o meo I
Spusese aceste cuvinte pe un ton plin de arogantă.
— Mergem. Toniîa ? Noaptea și muzica ne așteaptă.
Porniră împrounâ spre lift, iar ea simți câ-i tremură picioarele. Nu fusese
niciodată la un club da noapte și îi făcea plăcere că lui ii plăcea s-o privească.
Luque ii puse un lanț la încheietura mâinii când liftul cobora. Toni îl privi
mirctă când văzu pietrele intens verzi strălucind.
— Luque I
— Așa mă cheamă, răspunse el, rezemat de peretele liftului in timp ce acesta
se opri.
— Tu continui... să-mi oferi obiecte... dar... cu ce-ți oier ?
• Ai să te și miri, spuse el tărăgănat. Acum
nu face mofturi, seu lumea din hol va crede câ no certăm și vom ajunge intr-
un ziar.
— Mi-ai oferit deja un inel și o broșâ...
— Dear pentru început. Acum ești doamna mea; iar celelalte femei cu sâ se
uite la tine ca pisl-. cile care vad un porumbel zburând prin curtea lor,'
— Deci, este pentru aparențe, pentru câ-ți place sâ mâ vezi purtând
bijuterii ?
— Ai putea să nu moi gândești in felul acesta ?
Traversară împreună holul hotelului undo lumea stâtea de vorbă sau fuma
așteptând pc cineva. Se așternu brusc tăcerea când silueta înaltă și zvcltâ a lui
Luque apăru alături dc mireasa sa; îndreptândose spre ușa de la intrare unde
portarul chema taxiurile pentru cei care cinau in oraș s-au mergeau Io teatru.
Aerul dc afara îi răcori obrajii lui Toni care era bucuroasa câ scăpase de
privirile curioase.
Un taxi trase !o marginea trotuarului și eî se urcară.
— Asta, spuse Toni cu respirația tâiatâ, o fost ca mersul prin foc.
— Cu vremea ai să devii destul de caustică,' dar asta ai căpătat, m:?, când te-
ai măritat cu bărbatul scandalos. Cum te simți ?
— Știi cum mâ simt, spusa ea, strângând-j-și degetele între ole lui. Nimeni
nu tc cunocște așa ca mine.
— Fleacuri, râse el răutăcios. Adevărul este câ sunt un fiu al iadului, egoist
care or fi trebuit să te dea la o școală de fete și opci să-ți găsească un bărbat
drăguț cu care să te măriți.
—
— Ce plictiseolâ or fi fost, spuse Toni sfidător, sâ fiu mâritată cu un băiat
liniștit. N-ar fi fost potrivit pentru mine.
— Ar fi fost mult mai bine pentru tine, spuse Luque sever. Am mai avut
jucării până să apari tu și le-om stricat. Cine știe ce am să-ți fac și ție, am un
temperament a! naibii câteodată, fiind fiul și moștenitorul acelui porc crud care
avea propria boxă la luptele cu tauri și care și-a vândut propriii coi după ce le-a
zdrobit puterea și mândria. A încercat sâ facă același lucru și cu mine, dar uitase
că eu eram fiul lui... o. Io naiba cu el ! Iși aruncă brațul peste umerii ei și o
strânse mai aproape. Sâ nu ne mai gândim la viitor, hai să ne bucurăm unul de
altul. Suntem în luna de miere, la urma urmei.
— Da, Luque. Toni iși lăsă capul pe umărul lui și oftă. Lunile dc miere erau
făcute și pentru dra- aoste, dar el parca sâ aibă niște limite în cât de departe avea
să meargă în acest joc al căsătoriei;
— Mulțumesc pentru brățară, senor.
— Este o bijuterie, lanț de sclav, spuse el tărăgănat. ridicându-î mâna și
atingându-î cu buzele locul unde stătea brățara. Asta și ești, nu ?
— Dacă spui tu, Luque. Pielea i se înfierase Io atingerea buzelor lui și nu-i
păsa dacă ii era sclavă. Toată viața nu aparținuse nimănui... acum dacă era în
posesia unui diavol, era cel puțin unul straniu de galant, unul care nu fusese un
stăpân aspru. O luase la bine și la râu, la fel cum îl luase și ca. Din câte spunea
el, mama ei ar fi putut să fie una din acele creaturi care se vinde pe bani,
— iar total ei un marinar pe vapor... un amant de oca- iie al ur<ei
Magdalene.
Toni îl privi in lumina felinarelor bulevardului, ce licâreau in afara taxiului,
și i se paru scufundat în gânduri negre. Cârd deodată își întoarse privirea spro
ea, părea că are ochii plini de un regret caro-l tortura.
O. nu ! Inima ci bătu dureros. Regreta el deja că-și luase o mireasă inocentă
pe care nu îndrăznea s-o trateze ca po o soție ?
 CAPITOLUL XI

La intrarea lor în restaurantul clubului, orchesfrs cânta o melodie do demult.

Fură conduși de un chelner la o masă rezervată, pe care erau gorcafe albe și o
lampa de cristal roz. Toni se așeză și privi în jur cu interes, știind că mul{i se
uitau la Luque și la ea, dor lumina palidă o restaurantului părea să atenueze
efectul curiozității lor.
Luque îi spusese că se zva obișnui, că mai întâi va avea ocazia sâ se uite și
apoi să facă pe șoptite comentarii. O, dar ce plăcere i-ar fi făcut să se urce pe
masă și să strige lumii că-l iubește pe Luqus și că nu-i pasă ce viață dusese el
înainte da apariția ei. Știa totuși că această armură sardonică o lui era menită să-
l apere de jignirile profunde do care suferise când era copil, iar ea, cu strălucirea
înțelegerii acestui lucru în ochi, înfruntă ocheadele femeilor șl privirile
speculativa alo bărbaților.
Își ținea bărbia sus, 1er lumina care se asorta cu părul ei roșu ii dădea o tentă
roz in obraji. Rochia de mătase ca jadul era frumoasă și purta bijuteriile prinvte
de la Luque... porumbelul care zbura in vecinătatea pisicilor bogate, iar privirea
scurtă aruncată lui Luque ii dădu certitudinea că el era amuzat de situație.
Luque se rezemă de spătarul scaunului când chelnerul ii prezentă o sticlă
învelită în auriu din frapieră.
Șampania fu turnată în pahare cu picior, curio și spumegând. Luque își ridică
paharul și ea il luă pe al ei.
— Pentru tine, cinstita mea doamnă, spuse el. privind-o mângâietor în timp
ce ea ducea paharul Io buze.
— Pentru tins, domnul meu. Ea îl privi și sorbi din vinul delicios, cure părea
să-i alerge prin vine ca un fcc ușor. Imi place melodia pe care o cântă orchestra.
Iți dai seama, senor, că cu știu mai multă muzică rcigioasă dscât orice alt fel.
— Nu-mi aduce aminte, mormăi el, cu cine m-am căsătorit.
El privi în paharul său de vin, apoi din nou la cc, cu o fericire drăcească în
ochi.
— Este tradițional ca un cuplu proaspăt căsătorit să danseze in ziua nunții
sols, cc spui ?
— Nu pot să donsaz, suspină Toni. Dear nu-țl imaginezi că la mănăstire ne
dădeau lecții de dans.'
— Dansul este ceva care vine în mod firesc, tot .ceea ce trebuie să faci este
să te lași în voia ritmului muzicii și a mea. Am să tc conduc. Spunând pcesteo,
el se ridică și ocoli masa spre ea. O ridică ferm in picioare și o conduse pc
ringul de dans unde mai dansau câteva perechi, pc muzica încântătoare a unui
film de demult.
Toni simți că se scufundă in brațele lui. Lo început îl călca pe picioare dar e!
nu-șl pierdu răbda-
reo și intre timp ea se simți destinzându-so și răspunzând acastei noi plăceri.
— Dansezi îngrozitor de bine, senor, murmură Toni. Cred ca se datorează
sângelui spaniol din vinei© talc.
— Mai mdt se datorează practicii, răspunse el vesel. Dansezi foarte ușor,
ToniU... asta-i, urmează fără sâ te gândești... plăcuta melodie a Iul Irving
Berlin, din anii treizeci. Tu nici n-ci văzut vreun Him. nu-i așa, chica < Santa
Moria, când mă gândesc la toate in câte ești tu novice, un nou-născut aproape,
cu atât de multe de învățat, și cu un diavol drept tutore.
— Nu vreau alt tutore, îl asigură ea.
— Ești atât da dornică sâ învoți toata trucurile din repertoriul meu ? Știi ce
gândesc unii dintre oamenii care ne privesc, cei care mă știu după reputație ?
Acesta est» desfrânatul core ruinează femeile ; și ironia este că dopr trebuie să
mă uit la o femeie ca aceasta să sc gândească imediat că e pierdută. Diavolul
mi-a înnegrit ochiul, așa se spune la San Luis 8ara unda m-arn născut si unde
cm crescut. Ideea este amuzantă. Un bărbat poate ruina doar ceea ce este
inocent, iar eu n-am fost niciodată într-o companie atât de selectă până ocum.
Tcni ii aruncă o privire scurtă, apoi i se strânse inima când văzu că el
privește poste umărul ei spre un separau unde apăruse o femeie do o frumusețe
uimitoare. Ea rămase singură acolo până ce sunetul muzicii se stinse, iar
cuplurile începură să sa întoarcă là locurile lor.

Cine ero ? Toni se oșcză și privi cum femeia urca scările spre podiumul
orchestrei. Se lasă liniștea peste restaurant, apoi un val de aplauze izbucni, iar
nervii ii tresârirâ vôzânjfci-l pe Luque aplaudând.
Fcmoia râmase po loc, pe podium, privind in jur la oameni cu un zâmbet
enigmatic pe buze. Arata ca o reincarnare a unei zeițe o dragostei, îmbrăcată in
mătase deschisă la culoare, care-i lâso să se ghicească un trup clădit perfect și
alb ca marmura. Părul ii era strâns intr-un coc ca un turn in care sclipeau pietre
prețioase. Ochii ei păreau insolenți, fiind conștientă de efsctul pe care-l făcea.
SG îndreptă spre pian in toată sp!endoarea-i aurie.
Toni privi peste umăr la Luque și ochii lui stranii erau fixați pa zeiță.
Luque o cunoscuse pe această femeie. Luque o iubise !
— Cine e ? întrebă Toni, ale cărei cuvinte sunară aspru.
— Melisande, replică Luque. Nu este numele el adevărat, bineînțeles, dar cui
îl pasă ? Totdeauna poartă safire pentru că se potrivesc cu ochii ei. Superbă, nu-
i așa ? Mai degrabă o zeiță a lunii.
— Arată de parcă n-ar avea nimic po sub rochie, spuse Toni, urându-sa câ nu
tăcuse, iar acum era ctât de sigură câ femeia fusese una din pasiunile loi Luque,
încât il uri și pe el. Gelozia mușcase, 1er ei nu-l plăcu sentimentul.
— Probabil ai dreptate, spuse Luque tărăgănat Melly spunea totdeauna că
lenjeria strică linia rochiilor strâmte și or fi o crimă să-și estompeze liniile
trupului.
—
— Dacă asta este părerea ta despre rochii, atunci mă gândesc câ ți-ai Irosit
banii cu lucrurile dc mătase pe care mi le-ai luat. Imi mai pui puțina șampanie,
te rog ?
Ea iși ridică paharul dar el n-o luă in scamă,' privind-o amuzat.
— Când va veni caviarul, altfel ai să te imbețl; Și dă-mi voie să-ți amintesc
câ nu ești tocmai o Mclisandâ, iar eu fiind pc jumătate spaniol, n-aș permite
niciodată ca soția mea să umble pe jumătate goală, nu în afara casei, asta este.
— Vrei sâ spui că eu nu am genul ei de siluetă ?
— Asta este evident, mi esposa.
— Nu1 prea se simte câ aș fi soția ta.
— Avem un document foarte legal care o dovedește. cu nvenele ambilor po
ol și antecedentele noastre.
— A fost penibil pentru tino probabil, senor, sâ nu fii capabil să produci
pcdigree-ul meu. Ai explicat că eram mai degrabă o rămășiță dinlr-un
naufragiu, pe care ai cules-o intr-una din călătoriile tale ?
— Cam așa ceva, spuse el cu răutate. Chelnerul veni cu caviarul, servit dintr-
un vas mic de argint, cu felii subțiri de somon afumat și lămâie, cu pâine prăjită,
caldă într-un șervet ca neaua. În a- celași timp se lăsă liniștea in solă când se
auziră acordurile pianului, iar luminile se stinseră lăsând un cerc dc strălucire pc
silueta aurie a Melisandei; relevând ochii pe jumătate închiși, buzele întredes-
chise, mâna cu bijuterii pe un șold curbat.
 —
Când ea începu sà fredoneze un cântec franțuzesc, cu voce seducătoare, Toni
mușcă dintr-o felie de pâine prăjită cu caviar, foarte conștientă că Luque o
privea încruntat. Ea ridică din.bmeri... caviarul arăta caraghios, dar avea gust
bun, iar ea învățase într-o școală aspră să accepte inevitabilul. Nu fuscso
prevenită că Luque nu dusese o viață dc călugăr ? Oricum, devenise transparent
acum motivul pentru care el alesese localul Chez Elle pentru această s«ară. Știa
că flacăra lui aurie va cânta aici in această scară, găsind de cuviință să-și focă
astfel luna de miere rrai excitantă. Lo sfârșitul cântecului, Melisande fu
aplaudată cu atâta entuziasm, încât o făcu pe Toni sâ creadă că mai degrobâ
apariția ei senzuală crease atâta idolatrie, nu calitatea vocii oi. Acum, se mutase
in altă parte a scenei, unde-și rezemă silueta spectaculoasă de un stâlp de
marmură, părând că se odihnește o clipă, mângâin- du-și audiența cu ochii.
Muzica începu, și d< data aceasta coptă în mod straniu atenția Iul Toni, fâ-
când-o să uite pentru scurt timp că soțul ei o cunoscuse pi aceosâ femeie,
părând chiar sâ aibă o oarecare afecțiune pentru ea.
Toni iși mușcă limba... afecțiune era prea mult. Pentru Meliscnde un bărbat
ar fi trebuit să simtă o pasiune flămândă. Dccă a făcut vreodată dragoste cu ea,
ar fi Incapabil s-o uit’.
Înțelegerea acestui lucru o făcu pe Toni să se gândească la semnificația
baladelor cântate de sirene, gândindu-se că nu putea fi sigură dacă a- ceasta îl
era adresată lui Luque, putea doar bănui; Nu numai o dată se uitase Melisande
în direcția
mesei lor. Probobil știo că Lord Jcd Arzând cina oici... cu mireasa lui...
aproape o fetița.
Luminile se aprinseră, aplauzele izbucniră, iar apariția in mătcse dispăru do
po scenă.
Toni sc uită repede la Luque, dar acesta în loc să fi rămas cu ochii în gol,
spre scenă, iși mânca cu calm somonul afumat.
— Un cântec ciudat, nu ? întreba Toni. Părea puțin trist, dar cred că se
potrivea vocii sale.
— Era Colombina lui Desiree Dhou. Totdeauna il cântă bine, cu puțină
ironie în voce la adresa dragostei.
— Nu-mi pot imagina că Melisande a fost vreodată victima dragostei. Este
genul ds femeie pe caro bărbații o adoră.
 — Așa e, Tonita. Este ceva în sufletul bărbatului care-l face să plătească
omagiul frumuseții.
— Dar Inima ci, sonor ? Toni simți că se apropie foarte taro dc ceea ce el
simțea pentru acea femeie care părea să stăpânească toate visele unui bărbat.
Părul ei era do un blond minunct, trăsăturile perfecte, iar trupul ca al lui Venus
din Milo, numai că avea brațe albe care cr fi putut atinge un bărbat cu căldură și
posesiune.
— Inima ei este un mister, chica. Totdeauna a fost un mister.
— Acum, chiar vorbești ca un bărbat care a iubit, zise Toni, cu degetele
încleștate pe piciorul paharului ei de șampanie. Sau trebuia să spună - un bărbat
îndrăgostit ?
El nu-i răspunse, probabil pentru că venise chelnerul la masa lor, aranjând
farfuriile și tacâmurile
pentru felul următor. Mâncarea cu aroma plăcută fusese servita de pe un
cârucior, iar când chelnerul se îndepărtă și rămaseră din nou singuri, Luque
schimbă subiectul conversației, iar temerile lui Toni se adeveriră.
Luque era îndrăgostit și nu avea Intenția să discute ceea ce simțea, cu soția
sa I
Masa continuă cu căpșuni șl piersici înecate in sos delicios și acoperite cu
frișcă.
Erau pe la jumătatea desertului când Toni se incordâ, văzând că Luque era cu
ochii fixați pe cineva care se cpropia ds masa lor.
Luque se ridică în picioare, iar ea nu putu citi nimic in ochii lui. a căror
lucire i se păru aproape sinistră.
— Ce faci, Melly ? A trecut mult timp, dar tu pari indestructibilă.
— Mon diable, mormăi vocea seducătoare, totdeauna ai ceva crud și
incitator de spus unei femei. Au trecut cinci ani, nu cincizeci, iar viața o rămas
un joc de care eu încă mă bucur.
— Văd esta, ma chère. Pe scenă, ai încă lumea la picioare.
— Încă o moi am, pe scenă, mon cher. Spunând acestea, Melisande intră în
raza vizuală a lui Toni. Era îmbrăcată într-o rochie de cotifea bleu de culorea
safirelor și pe lanțul de Io got avea un safir fără cusur. Pielea ei era co albul
damascului pe lângă catifea, iar părul blond ii era pieptănat in bucle lungi care
atârnau pe lângă gâtul fin. Buzele erau vopsite într-un roșu senzual care
contrasta c-j pielea albă și dinții strălucitori. Ea o studie pe Toni.
 —
Nu prea am dat crezare zvonurilor, mon cher, dar sunt perfect adevărate. E
un copilaș, un pui, nu-i așa ?
Melisande râse ușor când ii spuse lui Toni copil și cehii i se îndreptară spre
Luque, iar albastrul lor întâlni privirea lui. Deci, te-ai însurat cu domnișoara
naivă și ai înfruntat toți criticii.
— Totdeauna mi-a plăcut să înfrunt oamenii, ră'.punse el. No-am căsătorit
astăzi, iar tu, ca veche prietenă, trebuie să iei loc și să bei un pahar de șampanie
cu noi.
— Voi fi încântată, dragă Luque. Șampania esto tingura băutură pentru nunți
și priveghiuri.
El o privi ironic, apoi chemă chelnerul să moi aducă un scaun. Când se
așeză, ea se întoarse spre Toni și aruncă o privire la fructele și frișca din farfuria
ei.
— Nu ai de ce să te temi de frișcă la vârsta ta, așa-i ? Ești atât de tănără încât
femeia din tine nici nu se vede. Eu am spus totdeauna că este foarte înțelept ca o
fată să sc mărite cu un bărbat mult mai în vârstă, per.trucă sunt foarte multe
lucruri de- sprs care el o poate învăța... toate acele lucruri po care le-a învățat la
școala vieții.’., și a dragostei.
Vecea Melisondei șopti cuvintele, iar ochii sî il mângâiou in timp ce Luque îi
oferea paharul cu șampanie^ Genele ei lungi se lăsară peste ochii-i albaștri când
luă paharul.
— Chior avem motiv să bem, căsătoria unui bărbat care a eludat lanțurile
căsătoriei atât de abil. Mireasa ta trebuie să aibă și ca un secret fascinant.
— Inocsnța este calitatea ei, spuse Luque. In
— zilele noastre este un lucru foarte ror, nu ești do acord ?
— Mor» ami, când n-am fost noi da acord ? râsa ea ușor, punându-și buzolo
pa marginea paharului. Un bărbat și o femeie trebuie sâ fie mereu pe muchia
cuțitului de lupta, iar viața este excitantă. Mireasa ta este de acord cu tine și te
privește ca pe un bărbat de ispravă ?
— Ferească Sfântul I Toni știe exact ceea ce sunt.
— Chiar știe ? Melisande ridică una din sprâncene. Și acum s-a căsătorit cu
tine. Ce curajoasă, sau foarte tânără și neștiutoare.
— Fără îndoială, puțin din amândouă, răspunse Luque tărăgănat. Ai observat
că are părul roșu, semnul distinct ol impulsivității și ol naturi: pline de spirit.
 — Da, un păr splendid pentru o fată. Melisande privi la părul lui Toni, «
semăna cu o flacără pe pielea ei albă. II părți atât de scurt, petite, pentru că este
greu de aranjat ?
— Pârul meu a fost totdeauna scurt, răspunse Toni, uluită de frumusețea
acestei femei. Pe scenă părea mult mai slabă decât era de fapt. Toni iși smulse
cu greu privirea de pe decolteul ci. O fe- mcio în adevăratul sens a! cuvânuluî.
— Nu mai spune ! Melisande o privi pe Toni curioasă, lăsându-și privirea pe
pieptul mic al fetei unde era prinsă broșa. Zvonurile spun că oi fost intr-o
mănăstire I Ce amuzant, că un diavol a trebuit să se însoare cu o mică sfântă.
Speri să-l convertești ?
— Imi place așa cum este, răspunse Toni.

— Ce drăguț, râse Melisande, dulce-amar. Al auzi*, mon ami, mireasa ta te

place ! Ți-ai pierdut atingerea in*amă, Luque ? De obicei făceai femeile să fie
nebuna după tine și-mi amintesc că odată le suceai gâturile și le sfărâmai
inimile în timp ce tu de obicei te îndrăgosteai de mare și plecai în câte o
croazieră. Deci Miranda nu mai este, mon cher ? S-a sfărâmat de stand cu tcate
vechile tale iubiri ?
— Do, Melly. Dcr ea este dragostea cea veche pe care o regret.
— Atins I Frumoasa gura roșie se schimonosi o clipă. Văd că nu te-a făcut
mai puțin crud căsătoria asta.
— Ma bonne, sunt sigur că poți lua puțin din ce-ai oferit altora. Tu ai fost
bună când l-ai lăsat P° Rafael să creadă că am abuzat de prietenia lui ca sâ-i fur
nevasta ? Știai că era mai vulnerabil decât mine pentru că el te, iubea. Mai
onorabil decât mine pentru că el avea părinți buni și cinstiți care ou fost foorte
afectați când el a divorțat do tine in Mexic, împotrivindu-se lor și soartei sale.
Lupta, noastră a fost mai presus de tino, ior eu a trebuit sâ-i rup mâna sau să mă
las ucis de el. Doar nu-ți imaginezi că aș fi murit din cauza ta, Melly ?
— M... mă urăști ? suspină ea în timp ce Toni privea scena simțind cum
piesele lipsă din puzzle se oșază la locul lor. Și Luque și cceastă femoio
încântătoare păreau să fi ixtat de prezența ei la masă, absorbiți de trecutul plin
de vechi iubiri șl ură. Ea fusese soția prietenului lui. Ea fusese cea
— care-l omestccose într-un scandal notoriu de divorț... M2!isande,
cântăreața, cea pc care o aplaudase.
Toni întinse, fără să se uite, mâna după pahar ți reuși să-l verse pe fusta
rochiei. Începu sâ șteargă umezeala cu șervotul, până când Luque îi apucă ferm
încheietura mâinii.
— Du-te la toaletă și vezi de ca ! Biata rochie...
— Vino ! Melisande sări în picioare împrăștiind un ușor parfum. Mergem
împreună, petite, sâ ne ocupăm de rochie.
Toni nu protestă, pentru că intr-un fel fusese prea jignită de ceea ce spusese
Luque ca să suporte compania Mslisandei, care in loc să o ducă la toaletă, o
conduse în cabina ei plină de cosmetice și vaze pline cu flori, fără îndoială
oferite de admiratorii ei bărbați.
— Bleaga mică, tremuri, spuse Melisande, ștergând petele de șampanie cu
vată umedă. Ic temi că te va bate că ai udat rochia ?
— Nu. El n-or bote o femele. Nici nu este nevoie. Toni tăcu, strângând din
dinți.
— II iubești pe diavolul ăsta al dracului de mult, nu-i așa ? Melisande întinse
mâna după o ciocolată intr-o cutie în formă de inimă și când mușcă din ea, văzu
ochii lui Toni, care de supărare erau verde-închis.
— Și el te iubește pe tine al dracului cfc mult, nu-i așa ?
Toni se uită la Melisande care-și lingea degetele de ciocolată.
— Mon Dieu, sâ nu-mi spui că nu știi ! La Paris cu Luque de Mayo, în luna
de misre și inconștientă că se uită la tine de parcă ai putea să
— dispari in orice clipă și sà nu te mai gâsească ? Il cunosc foarte bine din
zilele de demult, dar nu l-om văzut niciodată latându-se la cineva așa cum se
uită la tine, care ești mai degrabă in stare să crezi că albinele fac miere înainte
de zborul nupțial. Peak că asta este atracția ? Ah, da, mi se pare mie câ un
bărbat caro s-o simțit bino intr-o sară cu orhidee, poate foarte bine sâ găsească
in afara ci o floare mult mai pe placul lui decât cete încărcate de parfumul
exotic.
Melisande râse forțat ca de obicei in timp ce se întinse peste masa de toaletă,
lovind un trandafir ale cărui petale căzură pe podea.
— Ccoa ce durea mai tare este că te ceartă, ori crezi că eu și el om fost
omanți ?
— Ați fost ? întrebă Toni cu voce abia auzită.
— Am fi putut fi, dacă el n-ar fi jucat rolul spaniolului și n-ar fi pus onoarea
înaintea pasiunii și plăcerii. A fost o lovitură' pentru vanitatea mea, pentru că
atunci eram tânără și proaspătă și nu aveam nici o nevoie să înfrumusețez
crinul. M-am jucat de-a Desdemona și am făcut în așa fel încât soțul meu să
găsească în pat o cravată de-o Iul Luque. Cât se poate de simplu, dar Rafael nu
citise piesa și în felul acesta n-a știut că Desdemona a jucat și rolul lui lago.
— Cum ai putut să-i faci așa ceva soțului tău? Toni o privi șocată.
— Foarte simplu, pentru că mâ plictisea. Era mereu de occrd cu orice aș fi
spus eu și niciodată, timp de patru ani cât am fost împreună, nu mi-a făcut nici o
vânătaie. A îngenuncheat în fața mea
— când cu voiam să mă domine. Mi-o dot ocozio so-l înșel cu o duzină de
bărbați, dar din acest punct de vedere, Luque era un spaniol adevărat. Mi-a În-
tors spatele și cu l-om înjunghiat I
Lui Toni i se tăie respirația, ior Melisande se amuza teribil.
— Doar Io figurat, petite. N-oi sâ găsești nici o cicatrice pe ocd trup neted și
plin de viață. După atâția ani sunt foarte sigură, șl trebulo să spun că Luque este
mai atrăgător cu riduri pe față și se vede clar sângele Iul latin. Genul acesta de
bărbați iși păstrează mușchii tari și nu se fleșcă- icsc ca olți bărbați, și uite cine
l-a luat I
Ochii albaștri o măsurarâ pe Toni din cap până-n picioare.
— Of, du-te la el, copil ce ești. Fă-I fericit, dacă poți.
Toni țâșni din cabină, ținându-și fusta in mână cum făcuse și in restaurant.
La jumătatea drumului însă, fu prinsă de soțul ei, core ovea pe braț haina ci de
blană și în cehi o privire întunecată.
— Nu trebuia sâ te las să mergi cu oa, spuse pe un ton violent. Mă aștept să-
ți fi spus o mulțime dc minciuni despre mine !
Toni scutură din cap și-l privi speriată. Melison- de spusese că el o iubea...
fusese oare o minciuna, un truc pentru o tânără inocenâ, nebună de dragoste
pentru el ?
— M-o ajutat să-mi curăț rochia, otât.
— Adevărat ? El o privea atent. Hai să ieșim de aici. Nu știu ce dracu* m-a
împins să te aduc aici, când știam că ea cântă Io acest restaurant
|mi spusese Torquil. Vino, portarul a chemat un taxi care ne așteaptă.
Plecând de la Chez Elle și indepârtându-se in viteza taxiului, Toni și-o
imagină pe Melisonde în cabina ei dezordonată, intre trandafirii care se scu-
turau, mâncând ciocolata din cutia in formă de inimă.
— N-a fost o seară chiar atât de rea, spuse ca după o vreme. Cel puțin cm
învățat să dansez.
 — Ai mai învățat tu și alte lucruri, spuse el strâmbându-so, așezat la distanță
de ea pe bancheta de piele. Sper că le găsești educative.
— Da, Luque, răspunse Toni cu inima bălân- du-i nebunește. Mă bucur că nu
ți-ai înșelat prietenul spaniol.
— Una dintre puținele melc fapte bune, mia.
— Și eu sunt una dintre ele, nu-i așa ?
— Așa se pare. Luque vorbi morocănos și opoi tăcură până când ajunseră -în
fața hotelului.
Era târziu ți holul era gol când ei il traversară spre lift. Merscră pa coridorul
pe care era apartamentul lor și când el deschise ușa și aprinse lumina, ii aruncă
lui Toni o privire scurtă și-i spuse sâ se ducă la culcare.
— Luque... Ea rămase pe loc ezitând, mușcân- du-și buzele, vrând să spună
ceva. Era noaptea nunții lor și ea nu voia să doarmă singură în pat.
— Trebuie să fii zdrobită, spuse el. Noapte bună. Toni.
— Noapte bună... || lăsă și se duse in dormitorul ei, pentru că nu știa cum
dărâmă o femeie barierele pe care le ridică un bărbat. Dacă o iubea,
—
ȘATAX SE IXSOARA|© cu siguranță o dorea, dar ochii lui nu arătau nici
un semn. Nu oveou nici o expresie, ca și când ea n-ar fi jucat nici un rd în
gândurile lui.
Iși aruncă haina de blană, pe un scaun și se îndreptă spre pot unde cămașa de
noapte transparentă stătea ca o Invitație moale. Cum il putea fcce oare pe Luque
să afle câ ea il iubea cu trup și suflet ? Că dragostea pe oare o oferea ea nu era
ca cea a femeilor ca Melisonde ?
Toni duse Io obraz cămașa de noapte moale și parfumată, iar ochii ei
scăntciară ca pietrele brățării pe core Luque i-o prinsese pe mână... nu avea să
fie soție doar cu numele, nu și dacă era o rază de speranță că Melisonde avusese
dreptate și Luaue chiar ținea la ea dar era oprit de prejudecăți și de gândul că ea
era prea tânără ca să înțeleagă pasiunea unui bărbat.
Era tânără și naivă, dar știa ce voia... să-i a- parțlnă lui Luque în adevăratul
sens al cuvântului. Fiocorc privire a lor să aibă înțeles și fiecare atingere, chiar
ușoară, să fie un semn că-și aparțineau unul altuia.
Da, la asta râvnea Toni și în noaptea asta trebuia să-și găsească curajul ca să
lupte pentru a obține ce dorea.
Își privi armele : de mătase șl dantelă, o pereche de ochi gri-verzui și un trup
fcarte slab și inocent. Oglinda nu arăta căldura inimii ei, la gât însă i se putea
vedea pulsul.
Cu mâini tremurătoare, își scoase rochia de mătase. Iși scoase lenjeria și-și
văzu lucirea pielii când își îmbrăcă cămașa de noapte diafană. Iși

perie părul strălucitor și înflăcărat și tot timpul Inima ii bătu cu putere de

teamă și speranță.
Nu avea un plan de acțiune, până când auzi apa curgând in baie și știu câ
Luque făcea duș.
Apoi, ca o umbră tremurătoare, intră in dn-mî- torul lui și păși ușor pe covor
până la pot. Se băcă sub cuverturi... Lompa era încă aprinsă Io capătul patului și
ca se bateri să-l ia prin surprindere, poate ii slăbea rezistența, dacă avea s-o
descopere pe întuneric.
Toni stinse lumina, așteptând cu dragoste și nerăbdare.
Dacă Melisande se jucose cu ea ? Dacă c se va supăra și o va alunga din
pet ?
inima i se. opri când se deschise ușa de la baie. El intră in liniște in cameră,
se opri ca și cum ar fi fost surprins că lampa era stinsă, trase cuvertura și se
băgă în pat.
— Ce naiba..; Mano lui o descoperise, alunecând peste cămașa de noapte.
Toni, ce cauți în patul meu ? Tc-ai speriat de ceva ? Ai văzul vreun francez
zburând prin copcci ?
— Nu. Cuvântul abia ii scăpă de pe buze.
— Ce este ? Crezi că vei avea un coșmar ?
— Nu, Luque. Gura ii era uscată, Io fel și gâtul. Prefer ca lena de miere... să
fie una adevărată.
Se lăsă liniște. Luque păru că se gândește mult până să-i înțeleagă cuvintele,
iar Toni, intr-un fel, de disperare, il sărută po piept.
— Te iubesc teribil, senor, suspină ea.
— Este adevărat ? El rămase liniștit, dar ec ii putu auzi bătăile inimii in
acord cu ele ei, din ce în ce mai tare. Ah, Toni, Toni, mormăi el ținând-o
—
SATAX SE INSO AKA
strâns in brațe. Vreau sâ te am la fel de tore cum vreau să rcmâi inocentă șl
neprihănită. Ai stârnit o furtună in mine și dacă eu n-o opresc...
 — O, Luque, losă să se întâmple, iubitule I N-am $ă mă stric ca o jucărie.
Sunt femeie.
— Și eu, Tonito, adorata, sunt bărbat.
— Știu că ești.
— Dublează-ți vârsta și experiența.
— Vorbește-mi, senor.
— Mă controlez încă destul ca sâ sfârșim incinte de o începe.
— Îndrăznește !
— Toni. Încep sâ cred că oști obraznică.
— Sora Imaculata crede așa cu siguranță. In-; cerca să mă îmblânzească cu o
peria do scânduri.'
— N-am să folosesc ceva otât de aspru. Râzând; se aplecă și-și puse gura pe
buzele ci moi șl dulci;
— Toni, querida, ești sigură ? El se așeză intr-un cot și privi in ochii el. N-
am fost un bărbat bun, știi.
— Ai să devii, dragul meu Satan, spuse ea zâmbind. Fericirea focc oamenii
mai buni, iar eu vreau să te foc cel mai fericit om dîn lume.
— Mmm, încep deja să simt cum mi se întind aripile, murmură el răutăcios,
iar buzele lor flămânde se uniră din nou.
— SFÂRȘIT -