Jurnalul lui Adam si al Evei

de Mark Twain
text adaptat, dramatizare

ADAM : Creatura asta noua cu parul lung ma cam incurca. mi da mereu
tarcoale si ma urmareste. !u prea"mi place asta pentru ca nu sunt o#isnuit
cu societatea. Mai #ine statea cu celelalte animale... Azi e timp noros,
 #ate vant de la rasarit. Cred ca o sa vina ploaia
ploaia peste noi...
noi... $ Noi%&
 Noi%& De
unde am scos si cuvantul asta& A', mi"aduc aminte: il spune mereu
creatura cea noua.

E(A: !"are solduri si se su#tiaza ca un morcov. !u m"am dumirit inca.

Cred totusi ca e #ar#at. !"am mai vazut un #ar#at, dar asta pare, asa ca
acuma"s sigura ca e #ar#at. mi dau seama ca"mi zgandare mai mult
curiozitatea decat orice alta reptila. Daca reptila asta este #ar#at, nu pot
sa"i zic ea,
ea, nu"i asa& !"ar )i... gramatical. Tre#uie sa )ie un el . Deci s"ar
declina asa: nominativ * el+ genitiv * al lui+ dativ * lui. rin urmare am
sa"l consider #ar#at si"am sa"i spun el , pana s"o dovedi ca e altceva... Mi"
ar )i mai usor )ara atatea indoieli.
-a inceput ma speriam si"o luam la )uga de cate ori se intorcea catre
mine, )iindca"mi inc'ipuiam ca o sa ma ia la goana. Cu timpul, mi"am dat
seama ca vrea numai sa scape de mine, asa ca nu mi"a mai )ost )rica. Am
urmarit"o cateva ore. M"am tinut la / de pasi dupa ea. Asta o scotea din
sarite. n cele din urma s"a saturat si s"a cocotat intr"un pom. Am asteptat
o #ucata de vreme, pe urma am lasat totul #alta si am plecat acasa.
-a )el si astazi. Am )acut"o sa se catere din nou.

ADAM: Ma tot uit la cascada. E mare si cred ca"i cel mai )rumos lucru de
 pe domeniu. Creatura cea noua ii zice Cascada !iagara. De De ce, nu prea
stiu. retinde ca seamana cu Cascada !iagara, dar asta nu"i un motiv. Mi
se pare ca #ate campii. Eu unul n"am apucat sa dau nume la nimic. n
sc'im#, creatura cea noua da nume la tot ce"i iese"n cale. Eu nici nu apuc
sa protestez. 0i gaseste mereu acelasi pretext: ca seamana
ca  seamana cu
 cu ceva. 0a
luam, de exemplu, pasarea dodo. 1ice ca, de cum te uiti la ea, nu se poate
sa nu vezi ca seamana
ca seamana cu
 cu pasarea dodo. Asa ca, )ara doar si poate, va
tre#ui sa poarte numele asta. !"am c'e) sa ma enervez pentru atata lucru.
2ricum, tot n"am slu3i la nimic... 0eamana aia cu pasarea dodo exact cum
seman eu.

E(A: M"am tinut dupa el toata saptamana si am incercat sa )ac

cunostinta. Am vor#it numai eu, )iindca el e timid, dar nu m"a deran3at.
 Cred ca"i )ace placere prezenta mea. Am )olosit pluralul noi,
noi, )iindca mi se
 pare ca"l )lateaza.

ADAM: Tare"as vrea sa taca din gura, dar vor#este tot timpul. 0i asta, la
 #iata creatura, suna ca un )el de #alma3eala repezita. !ici
!ici nu prea stiu
cum sa"i spun. !"am mai auzit niciodata o voce omeneasca pana acum, si
orice sunet nou si deose#it care se rataceste in linistea solemna a
singuratatii visatoare din 3ur imi raneste auzul si"mi pare o nota )alsa. 0i
sunetul asta nou e atat de aproape4 l aud langa umar, la urec'e, intai intr"
o parte, pe urma"n cealalta... ar eu sunt o#isnuit cu sunete mai
indepartate.

E(A: 5una4 6Adam se intoarce cu spatele7 Ai idee cum se numeste locul

asta& 6niciun raspuns7

ADAM: Aveam un nume )oarte #un pentru domeniu. 0una muzical si

dragut: 8radina 9aiului.

E(A: Dar peste tot sunt numai paduri, stanci si privelisti )rumoase. !u
aduce catusi de putin cu o gradina... 0eamana cu un parc si cu nimic
altceva. 2 sa"i spunem arcul Cascadei !iagara. 6Eva scoate o pancarta
$! CA-CAT A95A%7

ADAM: 0"a dus cu traiul meu )ericit de odinioara...

E(A: Acum ne"ntelegem de minune si ne cunoastem din ce in ce mai

 #ine. !u mai incearca sa ma evite, semn
semn ca"i place compania mea. mi
 pare #ine si"ncerc sa ma )ac utila in orice c'ip, ca sa cresc in oc'ii lui. De
vreo doua zile m"am apucat sa dau nume la toate lucrurile pe care le ia in
mana. A )ost o mare usurare pentru el, )iindca nu"i de)el inzestrat in
 privinta asta si mi"e )oarte recunoascator pentru tot.

ADAM: Era asa )rumos si liniste aici... Azi dimineata creatura cea noua
incerca sa ia mere din pomul oprit.

E(A: Am vrut sa"i )ac si lui rost de mere din alea, dar nu"s in stare sa
arunc #ine la tinta.

ADAM: 0unt interzise si tu o sa dai de #elea.

E(A: Am dat eu gres, dar cred ca a apreciat intentia mea. 1ice ca sunt
)ructe oprite si ca o sa dau de #ucluc. Daca pot sa"i )ac o placere, de ce sa
ma gandesc la ce"o sa mi se intample&
 !umele meu este Eva. 0unt o ea. Cand vrei sa vin, poti sa ma strigi Eva.

ADAM: eri se privea in iaz, asa cum )ace mereu, si a cazut in apa. Mai"
mai sa se su)oce. Dupa ce am salvat"o, a inceput sa scoata apa pe gaurile
cu care se uita, pe urma a sters"o cu dosul la#elor si a )acut zgomotul pe
care"l )ac celelalte animale cand sunt suparate. 1ice c"a )ost cat se poate
de neplacut. Asta a )acut"o sa compatimeasca vietuitoarele care traiesc
acolo si pe care ea le numeste pesti * pentru ca tine in continuare sa dea
cate"un nume la toate lucrurile, care nici macar n"au nevoie de nume, de
vreme ce nu raspund la el. Dar nici n"are vreo importanta pentru ea,
)iindca, orice s"ar spune, tot neroada e. Asa ca aseara a scos o gramada de
 pesti din iaz si i"a adus inauntru. Mi i"a pus in pat ca sa le )ie si lor cald.
M"ai uitat azi la ei din cand in cand si nu mi se par mai )ericiti ca inainte.
Doar ca stau mai linistiti. -a noapte am sa"i dau a)ara. !u ma mai culc cu
ei, )iindca sunt lipiciosi si nu"i comod sa dormi printre ei cand n"ai nimic
 pe tine.

E(A: !u, nici nu l"a interesat cum ma c'eama. Am incercat sa"mi ascund
nemultumirea, dar nu cred c"am reusit. M"am asezat pe malul acoperit cu
musc'i si mi"am #agat picioarele in apa. 0tau aici de cate ori mi"e dor de
compania cuiva pe care sa"l privesc si cu care sa sc'im# o vor#a. !u pot
zice ca"mi a3unge silueta cea al#a si )rumoasa desenata in iaz, dar oricum,
mai #ine cu ea decat singura cuc. (or#este cand vor#esc si eu, e trista
cand sunt si eu trista, ma consoleaza cu intelegere.
 El  vor#este )oarte putin. Asta poate pentru ca nu"i prea destept. 0imte asta
si incearca sa ascunda. Ce pacat. -a urma urmelor, desteptaciune nu
inseamna nimic. Adevaratele comori le gasesti in su)let. As vrea sa"l )ac
sa inteleaga ca o inima #una si iu#itoare e un lucru de pret si ca,daca o ai
 pe asta, nu"ti mai tre#uie nimic altceva.

ADAM: Acum s"a imprietenit cu un sarpe. Animalele celelalte sunt

)ericite ca le lasa in pace. ;acea tot )elul de experiente cu ele si le sacaia.
Cat despre mine, sunt #ucuros ca sarpele vor#este, asa ca am si eu un pic
de ti'na.

E(A: Am pus 3os in #at uscat si"am incercat sa"l gauresc cu un altul.
Aveam eu un plan mai vec'i. Dar ce spaima am tras... Din gaura au
inceput sa iasa a"nceput sa se inalte o suvita su#tire, al#astruie si
stravezie. Deodata mi"a venit in minte numele, desi nu"l mai auzisem. Era
 foc4 Eram mai sigura ca oricand, asa ca i"am zis )oc )ara sa ezit nici un
 pic. Du'ul al#astrui a inceput sa se inalte. A cuprins copacii. Din el, ceva
se intindea si se incolacea ca un nor * fum4 * desi, pe cuvantul meu, pana
atunci nu mai auzisem niciodata de )um. A venit si el in )uga.
ADAM: Ce e&

E(A: 2), de ce"o )i pus intre#area asa de direct& Tre#uia sa"i spun ceva,
nu& 6lui Adam7 E )oc. !u i"a placut deloc ca eu stiu si el tre#uie sa"
ntre#e, dar nu"i vina mea.

ADAM: Cum a venit&

E(A: Eu l"am )acut.

ADAM: Ce"s astia&

E(A: ...car#uni. A ridicat unul sa"l cerceteze, dar s"a razgandit si l"a pus
iar 3os. Apoi a plecat. !u"l intereseaza nimic.

ADAM: 1ice ca sarpele o povatuieste sa"ncerce )ructul din pomul ala, c"o
sa se"aleaga cu o educatie vasta, desavarsita si de soi. "am spus ca o sa
se mai aleaga cu ceva: o sa aduca moartea pe lume. Am s)atuit"o sa se
tina departe de copac. Mi"a spus ca nici nu"i trece prin cap. !u"mi
miroase a #ine. 2 sa emigrez.
Am trecut printr"o multime de peripetii. Aseara am reusit sa scap si am
mers calare toata noaptea, cat am putut de repede, ca sa ies din parc si sa
ma ascund pe vreun alt taram, pana nu incepe vanzoleala. Dar n"a )ost sa
)ie asa. Cam la o ora dupa rasaritul soarelui, treceam calare peste o
campie smaltata cu )lori. Mii de animale pasteau, dormeau sau se
'ar3oneau intre ele ca de o#icei. Dintr"o data au inceput sa scoata tipete
in)ricosatoare. ntr"o clipa, o agitatie )renetica a pus stapanire pe toata
intinderea. ;iecare )iara incerca sa"si ucida vecinul. 0tiam ce se
intamplase: Eva mancase din )ructul ala si moartea isi )acuse aparitia in
lume. Tigrii mi"au s)asiat calul, #a mai mult, m"ar )i s)asiat si pe mine,
daca as )i ramas pe loc, ceea ce n"am )acut, ci m"am indepartat in mare
gra#a...
Am nimerit in locusorul asta, a)ara din parc, unde am dus"o )oarte #ine
cateva zile. Dar m"a gasit.

E(A: -ocul asta se numeste Tonawanda. Seamana cu Tonawanda. Ti"am

adus niste mere.

ADAM: e aici nu prea sunt de"ale gurii. A tre#uit sa le mananc )iindca

nu mai puteam de )oame.
Multumesc 4
 ;apta a )ost in totala contradictie cu principiile mele, dar constat ca
 principiile nu )ac nici cat o ceapa degerata daca n"ai #urta plina.
De ce porti aceste lucruri ridicole&

E(A: 2 sa vezi.

ADAM: 6Eva incepe sa"l im#race7 Aceste 'aine sunt cam incomode, da"s
coc'ete. 0i la 'aine, asta"i toata c'estia.

E(A: !i s"a ordonat ca de"acum inainte sa muncim ca sa ne castigam

existenta. (om lucra impreuna.

ADAM: Descopar ca am in ea o companie #una. Acum, ca mi"am pierdut

domeniul, m"as simti singur si as )i trist )ara ea...

E(A: Cand privesc inapoi, 8radina imi pare un vis. A )ost )rumoasa,
neasemuit de )rumoasa, incantator de )rumoasa. Acum am pierdut"o si n"
o s"o mai vad niciodata.
Am pierdut 8radina, dar l"am gasit pe el . 0i sunt multumita. Ma iu#este
cat poate, iar eu il iu#esc cu toata )orta )irii mele pline de pasiune, ceea
ce, cred eu, este normal pentru sexul caruia ii apartin. Daca ma intre# de
ce"l iu#esc, descopar ca nu stiu si, de )apt, nici nu prea ma sinc'isesc sa
a)lu. Cred mai degra#a ca genul asta de dragoste nu e un produs al
rationamentelor si statisticilor. Cred ca tre#uie sa )ie cam asa: iu#esc
anumite pasari pentru cantul lor. e Adam nu"l iu#esc pentru cantul lui.
 !u, nici gand. Cu cat canta mai mult, cu atat mai putin ma impac cu asta.
0i totusi il rog sa cante, )iindca vreau sa invat sa"mi placa tot ce"l
intereseaza pe el. 0unt sigura ca o sa invat, pentru ca, daca la"nceput nu
 putea sa suport, acuma pot. Cand canta el, se acreste laptele. Dar nu"i
nimic, o sa ma o#isnuiesc cu laptele acru.
 !u pentru agerimea mintii il iu#esc. !u, nici gand. !u"i el de vina pentru
agerimea asta * atata cata este * )iindca nu si"a )acut"o singur. E"asa cum
l"a lasat Dumnezeu, dar nici nu tre#uie mai mult. ntentia a )ost #una,
sunt sigura. Mintea o sa i se desc'ida cu timpul, c'iar daca nu dintr"o
data. 0i"apoi nu"i nicio gra#a: e destul de #un asa cum e.
 !u pentru purtarea lui tandra sau pentru delicatete il iu#esc. !u. Are
lipsuri din punctul asta de vedere, dar e destul de #un si"asa si se )ace tot
mai #un pe zi ce trece.
 !u pentru 'arnicia lui il iu#esc. !u, nici gand. 0tiu ca o are in el, dar nu
inteleg de ce o ascunde de mine.
 !u pentru invatatura lui il iu#esc. !u, nici gand. A invatat singur si stie o
multime de lucruri. artea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le
stie el.
 !u pentru cavalerism il iu#esc. !u, nici gand. M"a parat, dar nu"l
invinuiesc.
Atunci pentru ce"l iu#esc& ur si simplu, pentru ca e #ar#at. Asa cred.
Are un )ond #un si pentru asta"l iu#esc, dar l"as iu#i si )ara. Daca m"ar
 #ate sau mi"ar arunca vor#e de ocara, l"as iu#i mai departe. 0unt sigura.
E"o c'estiune de sex. Asa cred.
E puternic si c'ipes si"l iu#esc pentru asta. l admir si"s mandra de el, dar
l"as iu#i si daca n"ar avea nici una dintre calitatile astea. Daca ar )i urat,
tot l"as iu#i. 0i daca ar )i o starpitura l"as iu#i. As munci pentru el ca o
sclava, m"as ruga pentru el si as veg'ea langa patul lui, pana cand mi"as
da ultima su)lare.
Da, cred ca"l iu#esc pur si simplu, pentru ca"i al meu si pentru ca"i
barbat . 5anuiesc ca n"am niciun alt motiv. Cred prin urmare ca"i asa cum
am spus la inceput: genul asta de dragoste nu e un produs al
rationamentelor si statisticilor. Ea vine nu se stie de unde si nu se poate
explica. !ici nu"i nevoie.

ADAM: mi dau seama ca am 3udecat"o gresit pe Eva. oate c"ar )i

tre#uit sa tin cont ca e )oarte tanara * o )etiscana a#ia * si sa )iu
ingaduitor. 0a va povestesc numai intamplarea cu #rontozaurul, un
animal inalt de douazeci si unu de picioare si lung de optzeci si patru.
Cand #rontozaurul a pus piciorul lui de urias in ta#ara, ea la intampinat ca
 pe un #un castigat, in timp ce eu l"am privit ca pe o nenorocire. A vrut sa"
l dreseze. Atunci i l"am o)erit in dar pentru gospodarie si i"am spus ca ma
mut. Ea crede ca poate )i domesticit prin tratament #land. Eu i"am spus ca
un animal de dimensiunile lui, c'iar cu cele mai #une intentii sau )ara sa
vrea sa )aca vreun rau, ar putea sa se aseze pe casa si sa o striveasca. !u"i
greu deloc sa"i citesti in oc'i cat e de distrat...
i ramasese inima la monstrul ala si nu putea sa se desparta de el nici in
ruptul capului. 0e gandea sa desc'ida o laptarie si voia sa o a3ut sa"l
mulga. Dar n"am acceptat. Era prea riscant. !u era nici de sexul potrivit
si, oricum, n"aveam nici scara.
n cele din urma, colosul s"a dovedit a )i destul de #land, cel putin in ceea
ce"o priveste. 0e tinea dupa ea, ca un munte plin de )idelitate. Aidoma
celorlalte animale. Toate )aceau la )el...
E toata numai curiozitate, neastampar, viata. entru ea, lumea e vra3a,
miracol, mister, #ucurie. Cand gaseste o )loare noua, de incantare nu mai
 poate rosti nici un cuvant. Tre#uie sa o mangaie si sa o alinte. 2 miroase,
ii vor#este si revarsa asupra ei un suvoi de nume tandre. ncep sa"mi dau
seama ca e o creatura deose#it de atragatoare * mladioasa, zvelta,
delicata, unduioasa, #ine )acuta, sprintena, gratioasa. 2data se suise pe un
 #olovan. Era al#a ca marmura si scaldata in soare. Cu capul dat pe spate
si mana streasina la oc'i, privea z#orul unei pasari pe cer. A tre#uit sa
recunosc ca e )rumoasa.
E mai #ine sa traiesti in a)ara gradinii cu ea, decat inauntru )ara ea. -a
inceput credeam ca vor#este prea mult. Acum mi"ar parea rau sa"i
amuteasca glasul si sa dispara din viata mea. 5inecuvantat )ie marul care
ne"a adus impreuna si m"a invatat sa"i cunosc #unatatea si )armecul
inimii.

E(A: 9uga mea, dorinta mea )ier#inte e sa trecem impreuna peste pragul
acestei vieti. E o dorinta ce n"o sa piara niciodata de pe pamant. 2 sa
salasluiasca in su)letul )iecarei sotii care iu#este, pana la s)arsitul
timpurilor.
Dar daca tre#uie ca unul din noi sa plece mai intai, ruga"mi este sa )iu eu
aceea. El e puternic, eu sunt sla#a. Eu nu"i sunt atat de necesara pe cat imi
este el mie. ;ara el, viata n"ar mai )i viata. Cum as putea"o indura&

ADAM: Acum, cand nu mai e, am invatat un lucru: unde era ea, acolo era
9aiul.
 Jurnalul Evei

Sâmbătă. Azi împlinesc o zi. Am venit pe lume ieri. Cel pu ţin a şa cred. Presupun numai,
fiindcă alaltăieri, dacă a existat o asemenea zi, eu nu eram de faţă, altfel mi-aş fi adus aminte.
Desigur, s-ar fi. putut întâmpla să fie aşa f ără ca eu să bag de seamă. În orice caz, am să fiu foar-
te atentă şi, de-or mai fi alte alalt ăieri, am să iau notă. Ar fi bine să încep chiar acum, ca să nu
 încurc lucrurile, fiindcă  instinctul îmi spune că amănuntele astea o să aibă  cândva o oarecare
 însemnătate pentru istorie. Mă simt ca o experienţă, exact ca o experienţă. Nimeni n-ar putea să
simtă lucrul ăsta mai tare ca mine, aşa că încep să fiu convinsă că asta sunt: o experienţă şi nimic
mai mult.
Sunt o experienţă, asta am înţeles. Dar oare oi fi eu totul? Nu, nu cred. Şi restul trebuie să
fie tot o parte din experienţă. Eu sunt elementul principal, dar zic că şi restul joacă un rol. Oare
locul meu o fi sigur, sau trebuie să mă  zbat ca să-1 păstrez? Poate-ar fi mai bine să mă  zbat.
Instinctul îmi spune că ochiul vigilent este chezăşia puterii. (Mi se pare o maximă bună pentru o
 jună ca mine.)
Totul arată mai bine azi decât ieri. Ieri, gr ăbiţi să termine treaba, au lăsat munţii într-un hal
f ără de hal. Câteva câmpii erau atât de pline de resturi şi gunoaie că te-apuca jalea. Operele de
artă, nobile şi frumoase, n-ar trebui f ăcute în pripă. Această lume nouă şi măreaţă este într-adevăr
operă nobilă şi frumoasă. Şi e desigur minunat de aproape de perfecţiune, în ciuda timpului scurt
 în care a fost creată.
În unele locuri sunt prea multe stele şi în altele prea puţine Noaptea trecută  luna s-a
desprins, a alunecat şi a căzut de 1a locul ei. Mare pierdere! Mă doare sufletul când mă gândesc.
Dintre toate obiectele de decor, niciunul nu-i seamănă ca frumuseţe şi perfecţiune. Trebuiau s-o
fixeze mai bine. De s-ar putea s-o punem la loc!
Dar cine ştie pe unde-o fi? În plus, cine-o găseşte o s-o ascundă. Nu mă-ndoiesc deloc,
fiindcă şi eu aş face la fel. Zic că-s cinstită în orice alte privinţe, dar încep să-mi dau seam că
miezul firii mele este iubirea de frumos, pasiunea pentru frumos, şi deci n-ar fi înţelept să se-
ncredinţeze luna altei persoane, f ără ca persoana-n chestiune să ştie de asta. Dacă a găsi o lună
ziua, aş da-o înapoi, de teamă s ă nu mă vadă cineva. Dar dac-aş găsi-o pe întuneric, sunt sigură
că aş născoci un motiv ca să nu spun nimănui şi s-o ţin pentru mine. Îmi plac tare mult lunile.
Sunt atât de frumoase şi de romantice! De-am avea cinci sau şase, nu m-aş  duce niciodată la
culcare. Aş sta tot timpul întins ă pe malul acoperit cu muşchi şi m-aş uita la ele.
Sunt bune şi stelele. Mi-aş pune câteva în păr. Dar nu cred c-apuc. Nici n-o să v ă vină s ă
credeţi dacă vă spun ce departe sunt, deşi nu par. Noaptea trecută, când au apărut pentru prima
oară, am încercat să dau jos cu băţul vreo câteva. Spre mirarea mea, nu le-am ajuns. Pe urmă am
 încercat s-arunc cu bulgări de pământ în ele, până am obosit, dar tot degeaba! Asta fiindcă sunt
stângace şi nu prea ţintesc bine. Chiar dacă am ţintit într-una pe care n-o voiam, n-am reuşit s-o
nimeresc pe cea bună, deşi dădeam pe aproape. Am văzut bulgărele negru zburând de vreo

�
 patruzeci-cincizeci de ori spre grămezile aurii, gata-gata să  le lovească. Dacă  m-ar mai fi ţinut
puterile, poate c-aş fi doborât vreuna.
Dar aşa, am plâns niţeluş, lucru firesc pentru o fată  de vârsta mea, şi după  ce m-am
odihnit, am luat un co ş şi-am pornit-o spre partea cealaltă  a cercului, unde stelele erau atât de
aproape de pământ că le-aş fi putut culege cu mâna. Mai bine aşa, fiindcă le puteam lua uşurel,
f ără să  le sparg. Era totuşi mai departe decât îmi închipuisem şi, în cele din urmă  n-am avut
 încotro şi-a trebuit să mă dau bătută. Eram atât de obosită c-abia îmi mai târâm picioarele. Şi, pe
deasupra, mă dureau de-mi ieşeau ochii.
N-am mai putut să mă-ntorc acasă. Era prea departe şi se f ăcuse frig. Am dat peste nişte
tigri şi m-am cuibărit printre ei. A fost grozav de plăcut. Aveau respiraţia dulce şi parfumată,
fiindcă  se hrănesc cu căpşuni. Nu mai văzusem tigri, dar i-am recunoscut îndată, după  dungi.
Dac-aş găsi o blană de tigru, mi-aş face o pelerină splendidă.
Astăzi am nişte idei mai clare despre distanţe. Până acum eram aşa de dornică s ă ating cu
mâna orice lucru frumos, că mă năpusteam orbeşte să-1 apuc, chiar când era prea departe şi n-
ajungeam la el, ori mai aproape decât credeam şi, vai, mai ivea şi o grămadă de spini! Am învăţat
ceva. Am f ăcut şi-o axiomă din capul meu, prima din viaţa mea: Experienţa care s-a zgâriat se
fereşte de spini. Sună bine dacă mă gândesc ce tânără sunt.
Ieri după-amiază m-am ţinut după cealaltă experienţă de departe, ca să stabilesc ce e. Nu
m-am dumirit încă. Cred, totuşi, că e bărbat. N-am mai văzut un bărbat, dar aşa pare. Acuma-s
sigură c ă e bărbat. îmi dau seama că-mi zgândăre curiozitatea mai mult decât oricare altă reptilă.
Dacă e cumva reptilă. Şi b ănuiesc că e, căci are păr zbârlit, ochi albaştri şi seamănă cu o reptilă.
N-are şolduri şi se subţiază ca un morcov. Când stă-n picioare, se deşiră ca o turlă. A şadar, cred
că e reptilă, cu toate că s-ar putea să fie vreo construcţie.
La început mă  speriam şi-o luam la fugă  de câte ori se-ntorcea către mine, fiindcă  îmi
 închipuiam c-o să m ă ia la goană. Cu timpul, mi-am dat seama c ă vrea numai să scape de mine,
aşa c ă nu mi-a mai fost frică. Am urmărit-o câteva zile. M-am ţinut la douăzeci de paşi după ea.
Asta o scotea din sărite. În cele din urmă s-a săturat şi s-a cocoţat într-un pom. Am aşteptat o
bucată de vreme, pe urmă am lăsat totul baltă şi am plecat acasă. La fel şi astăzi. Am f ăcut-o să
se caţăre din nou în pom. Duminică. E tot în pom. Ai zice că se odihneşte, dar ştiu că nu e decât
un tertip. Duminica nu-i zi de odihnă. Pentru asta avem sâmbăta. Se dă-n vânt după  odihnă
creatura asta. Eu aş obosi de-atâta odihnă. Obosesc şi de stat pe lângă copac, să m ă uit la ea. Mă
 întreb la ce-o fi bună. N-am văzut-o niciodat f ăcând ceva.
Noaptea trecută au adus luna înapoi. Am fost aşa de bucuroasă! Mi-a venit în sfârşit inima
la loc. Frumos din parte lor! A alunecat din nou şi-a căzut, dar acum nu-mi mai fac grij. Când ai
asemenea vecini! Or s-o aducă ei înapoi. Ce păcat că nu pot să-mi arăt şi eu cumva recunoştinţa!
Le-aş trimite nişte stele, doar avem din belşug. Vreau să spun că eu am, nu noi, fiindcă reptilei
nu-i pasă de lucruri din astea.
Are gusturi proaste şi nu e deloc amabilă. Ieri în amurg când m-am dus la ea, coborâse din
pom şi-ncerca să prindă peştişorii ăia pătaţi care se joacă în iaz, aşa c-a trebuit s-arunc cu bulgări
de pământ după ea, ca să se urce din nou în pom şi să-i lase-n pace. Mă-ntreb dacă asta e menirea

�
ei. N-are niciun pic de suflet? Nu i-e mil ă de fiinţele-alea mici? Să fi fost oare plămădită pentru
asemenea fapte urâte? Poat că da. Am nimerit-o cu un bulgăre de pământ după ureche şi-atunci a
grăit. Asta m-a f ăcut să  tresar. Nu mai auzisem alte vorbe, doar pe-ale mele. Pe-ale ei nu le-
nţelegeam. Păreau totuşi expresive.
Când am văzut că vorbeşte, mi s-a redeşteptat interesul. Fiindcă sunt moartă după vorbit.
Vorbesc toată ziua. Ba chiar şi-n somn şi spun lucruri foarte interesante. Aş fi de două ori mai
interesantă dacă aş găsi pe cineva cu care să vorbesc. La nevoie, nici nu m-aş mai opri.
Dacă reptila asta e bărbat, nu pot să zic ea, nu-i aşa? N-ar fi gramatical. Trebuie să-i zic el.
Da, el. Deci s-ar declina aşa nominativ -el, genitiv -al lui, dativ -lui. Prin urmare, am s ă-l
consider bărbat şi-am să-i spun el, până  când s-o dovedi că  e altceva. Mi-ar fi mai uşor f ără
atâtea îndoieli!

Peste o săptămână. Duminică. M-am ţinut după  el toat săptămâna şi-am încercat să  fac
cunoştinţă. Am vorbit numa eu, fiindcă el e timid, dar treaba asta nu m-a deranjat deloc. Cred că-
i face plăcere prezenţa mea. Am folosit pluralul „noi" fiindcă mi s-a părut că-1 flatează.

Miercuri. Acum ne-nţelegem de minune şi ne cunoaşte: din ce în ce mai bine. Nu mai

 încearcă să mă  evite, semn că-i place compania mea. Îmi pare bine şi-ncerc să mă  fac utilă în
orice chip, ca să cresc în ochii lui. De vreo două zile m-am apucat să dau nume la toate lucrurile,
ca să-i iau o piatră de pe inimă. A fost o mare uşurare pentru el, fiindcă nu-i defel înzestrat în
privinţa asta şi mi-e evident recunoscător pentru tot. Nu-i în stare s ă găsească un nume raţional
ca să-1 scoată din încurcătură, dar eu nu-i arăt că i-am observat defectul. Ori de câte ori apare
vreo creatură nouă, i-o iau înainte şi-i dau un nume, ca să  nu fie el pus în situaţia de a tăcea
stingherit. L-am scutit astfel de multe neplăceri. Eu n-am un asemenea defect. Ştiu cum se
numeşte un animal din momentul în care-l zăresc. Nu-mi trebuie timp de gândire. Cum îl văd,
 îmi şi vine-n minte numele, aşa, ca dintr-o inspiraţie, şi f ără-ndoială  chiar este o inspiraţie,
fiindcă sunt sigură c ă, puţin mai nainte, nici nu-1 ştiam. Mi se pare că numai forma şi modul în
care se manifestă un animal îmi şi sugerează numele lui.
Când a apărut pasărea dodo, el a crezut că-i o pisică sălbatică. I-am citit asta-n ochi. Dar l-
am scos din încurcătură, am avut grijă să nu-1 fac să se simtă umilit. Am zis a şa, ca-n treacăt,
f ără s ă dau impresia că spun un lucru nou: „Ia uite, mă prind că asta-i o pasăre dodo!" Apoi am
explicat, f ără să am aerul că explic, de unde ştiu că-i dodo. Deşi cred c-a fost puţin înciudat că eu
ştiam ce animal e şi el nu, nu m-am îndoit nicio clipă că mă admiră. Mi-a f ăcut mare plăcere. De
multe ori, înainte de culcare, m-am gândit la treaba asta şi-am fost tare mulţumită. Şi uite-aşa, un
flecuşteţ ca ăsta ne poate face fericiţi când ştim că l-am câştigat prin meritele noastre!

Joi. Prima supărare. Ieri m-a ocolit. Parcă n-avea chef de mine. Nu mi-a venit să cred. Mi-
am zis că-i o greşeală, fiindcă-mi place la nebunie să fiu cu el şi să-1 ascult. Dar, întrucât sta era
situaţia, am plecat şi-am stat singură în locul unde l-am v ăzut în dimineaţa când am fost f ăcută şi
când nu ştiam ce e, deci nu-mi păsa de el. Acum era trist acolo. Totu-mi amintea de el şi inima-

�
mi era ca de plumb. Nu prea mă lămuream de ce. Era un simţământ nou. Nu-1 mai avusesem.
Era ciudat şi de neînţeles.
Când s-a lăsat noaptea, n-am mai putut suporta singurătatea şi m-am dus la adăpostul lui
cel nou. Voiam să-1 întreb cu ce-i greşisem, ca să-mi îndrept greşeala şi să  fiu iar demnă de
atenţia lui. Dar m-a dat afară-n ploaie. Atunci am ştiut pentru prima oară ce e supărarea.

Duminică. Acum e din nou bine şi sunt fericită. Au fost zile grele, dar încerc să nu mă mai
gândesc la ele.
Am vrut să-i fac rost şi lui de mere din alea, dar nu-s în stare s-arunc bine la ţintă. Am dat
greş, dar cred c-a apreciat intenţia mea. Zicea că-s fructe oprite şi c ă am să dau de bucluc. Dacă
pot să-i fac o plăcere, de ce să mă gândesc la ce-o să mi se-ntâmple?

Luni. Azi-dimineaţă  i-am spus cum mă  cheamă. Credeam că-1 interesează. Nici nu s-a
sinchisit. Ciudat. Dacă mi-ar spune cum îl cheamă, mie nu mi-ar fi indiferent. Cred că numel lui
mi-ar suna mai frumos decât orice cuvânt.
Vorbeşte foarte puţin. Asta poate pentru că  nu-i prea deştept. Simte asta şi încearcă să
ascundă. Ce păcat! La urma-urmelor, deşteptăciunea nu-nseamnă nimic. Adevăratele comori le
găseşti în suflet. Aş vrea să-1 fac să în ţeleagă c ă inimă bun ă şi iubitoare e un lucru de preţ şi c ă,
dac-o ai, nu-ţi mai trebuie nimic altceva. Voiam să-1 fac să priceapă că numai cu minte şi f ără
suflet nu faci nimic. Ajungi la sapă de lemn!
Are un vocabular destul de bogat, deşi vorbeşte atât de puţin. Azi-dimineaţă a folosit un
cuvânt surprinzător de bun. Fără discuţie şi-a dat seama că-i bun, fiindcă 1-a mai folosit de două
ori, aşa, ca din întâmplare. Nu 1-a potrivit grozav, dar a dovedit că dispune de anumite resurse.
Fără îndoială sămanţa asta o să dea roade dac-o s-o îngrijească.
De unde-o fi luat cuvântul? Eu nu-mi aduc aminte să-1 fi folosit vreodată.
Nu, nici nu 1-a interesat cum mă cheamă. Am încercat să-m ascund nemulţumirea, dar nu
cred c-am reuşit. M-am aşezat pe malul acoperit cu muşchi şi mi-am băgat picioarele în apă. Stau
aici ori de câte ori mi-e dor de compania cuiva pe car să-1 privesc şi cu care să schimb o vorbă.
Nu pot spune că-m ajunge silueta cea albă şi frumoasă desenată în iaz, dar oricum, mai bine cu
ea decât singură cuc. Vorbeşte când vorbesc şi eu, e tristă când sunt şi eu tristă, mă consolează cu
 înţelegere: „Nu fi supărată, sărmană fată f ără prieteni, îmi spune, eu sunt prietena ta". Da, mi-e
prietenă bună, singura mea prietenă. E sora mea.
N-am să uit niciodată prima despărţire de ea! Niciodată, niciodată n-am s-o uit! Inima mi-
era ca de plumb. Mi-am spus: „Numai pe ea o aveam şi uite că s-a dus". În disperare îmi ziceam:
„Frânge-te, inimă! Nu mai pot îndura viaţa asta!" Şi mi-am ascuns faţa în mâini. Nimic nu mă
mai putea mângâia. Când mi-am luat mâinile de Ia ochi, am văzut-o iar acolo, albă, strălucitoare
şi frumoasă. I-am sărit în braţe. A fost o fericire f ără margini. Mai simţisem fericirea înainte, dar
nu aşa. Acum era extaz. De-atunci nu m-am mai îndoit niciodată de sora mea. Uneori dispărea o
oră, poate două, şi chiar toată ziua, dar eu aşteptam şi eram sigură c-o să vină. Îmi ziceam: „E
ocupată sau a plecat într-o călătorie, dar vine ea". Aşa se şi-ntâmpla: venea întotdeauna. Noaptea,

�
 însă, nu o vedeam dacă era întuneric. E sperioasă, mititica de ea. Venea pe clar de lun ă. Mie nu
mi-e frică  de întuneric, dar ea-i mai ânără  decât mine. Eu m-am născut înaintea ei. I-am f ăcut
vizite nenumărate. E mângâierea şi refugiul meu în clipele rele şi viaţa mi-e plină de asemenea
clipe.

Marţi. Am lucrat toată dimineaţa să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea.

M-am ferit de el cu bună ştiinţă, în nădejdea c-o să se simtă singur şi-o să vină. Dar n-a
venit.
La prânz am f ăcut o pauză şi m-am odihnit. M-am jucat cu albinele şi fluturii, m-am
desf ătat cu florile, creaturile-astea frumoase care iau din cer zâmbetul Domnului şi-1 ăstrează de-
a pururi! Am împletit ghirlande şi cununi din fori şi m-am împodobit cu ele în timp ce mâncam
— mere, bineînţeles. Apoi m-am aşezat la umbră, cu inima plină de dor. Dar n-a venit.
Nu-i nimic. La urma-urmei n-ar fi avut niciun rost, fiindcă lui tot nu-i plac florile. Zice că
nu-şi pierde timpul cu ele. Şi, dacă m ă gândesc bine, cred că nici nu-i în stare să le deosebească
unele de altele. Îşi închipuie, pare-mi-se, că astfel de sentimente sunt nobile. Nu-i pasă de mine,
nu-i pasă de flori, nu-i pasă de cerul pictat al înserării. Dar oare l-o fi interesând ceva pe lumea
asta? Că eu nu l-am văzut preocupat decât să-şi înalţe colibe unde să se-ascundă de ploaia bună
şi curată, să dea cu pepenii de pământ, să guste strugurii şi să-ncerce fructele din copaci cu mâna,
ca să vadă ce se mai întâmplă cu toate aceste bunuri ale lui.
Am pus jos un băţ uscat şi-am încercat să-1 găuresc cu altul. Aveam eu un plan mai vechi.
Dar ce spaimă  am tras! Di gaură  a-nceput să  se înalţe o şuviţă subţire, albăstruie şi străvezie.
Când am văzut una ca asta, am lăsat totul baltă şi am fugit! Credeam că-i un duh şi mi-a fost tare
frică. Dar m-a uitat înapoi şi am văzut că nu se luase după mine. M-am sprijinit de o stâncă să mă
odihnesc şi să-mi trag răsuflarea până mi-o trece tremuratul. Cu chiu, cu vai m-am târât înapoi,
1a pândă, gata s-o iau din nou la sănătoasa dacă o fi nevoie. Când am ajuns pe aproape, am dat la
o parte crengile unei tufe de trandafiri şi m-am uitat printre ele. Tare-aş  fi vrut să fie bărbatul
prin preajmă, să vadă  cât de isteaţă şi de drăguţă  eram. Da' duhul dispăruse. M-am dus şi-am
găsit în gaura băţul şi un strop de pulbere roşiatică, fină. Am băgat degetul s-o pipăi dar am
strigat „auuu!" şi l-am tras repede afară. Mă dure îngrozitor. L-am băgat în gură. Mă legănam de
pe-un picior pe celălalt şi mă văităm. În cele din urmă  m-am simţit mai bine şi-am început să
cercetez curioasă.
Mă  tot întrebam ce era pulberea aia roşiatică. Deodată  mi-a venit în minte numele, deşi
nu-1 mai auzisem. Foc. Eram mai sigură ca oricând, aşa că i-am zis „foc" f ără să ezit niciun pic.
Creasem ceva ce nu mai existase până  atunci. Adăugasen un lucru nou nenumăratelor
bunuri ale pământului. Eran mândră de asta şi-am vrut s-alerg la el şi s ă-i spun, crezând c-o să-i
câştig preţuirea. Dar m-am mai gândit un pic şi-am rămas pe loc. Nu, n-o să-i pese. O să mă-
ntrebe la ce foloseşte Şi ce să-i spun? De-ar fi măcar bun la ceva... Dar e numai fru mos, un lucru
frumos şi-atât...
Am oftat şi nu m-am mai dus. Nu-i bun la nimic focul ăsta. Nu poate să ridice o colibă, nu
poate să facă  pepeni mai dulci, nici să  coacă  fructele mai repede. E-o zădărnicie, prostie, o

�
 deşertăciune. Nici nu s-ar uita la el şi mi-ar arunca vorbe tăioase. Dar eu pun mare preţ pe focul
ăsta. I-am şi spus-o: „Oh, focule, te iubesc, scumpă  creatură delicată şi trandafirie, fiindcă eşti
frumos. Şi mie asta-mi ajunge!" Mă gândeam să-1 strâng la piept. Dar m-am abţinut. Apoi am
mai f ăcut o maximă  din capul meu. Cam semăna cu prima şi mă  tem că-i doar un plagiat:
Experienţa care s-a fript se fereşte de foc.
M-am pus din nou pe treabă. După ce-am f ăcut o grămă joară bunicică de praf de foc, l-am
răsturnat peste o mână de iarbă uscată, cu gând să-1 aduc acasă, ca să mă joc cu el. Dar pe drum
1-a aţâţat vântul şi-a început să mă-mproaşte îngrozitor. Atunci l-am aruncat şi am fugit. Duhul
albăstrui a prins să  se înalte. Se-ntindea şi se-ncolăcea ca un nor. Pe dată  mi-a venit în minte
numele lui—fum!—deşi, pe cuvântul meu, până atunci nu mai auzisem niciodată de fum.
Curând au ţâşnit prin fum nişte limbi strălucitoare, galbene şi roşii, pe are le-am numit
flăcări. Găsisem cuvântul otrivit, deşi erau primele flăcări pe lumea asta. S-au căţărat în copaci.
Luceau splendid prin perdeaua de fum. Am început să  bat din palme, să  râd şi să ţopăi de
bucurie, atât era de ciudat, de frumos, de fermecător!
El a venit în fugă, s-a oprit şi-a privit un timp f ără grai. Apoi a întrebat ce e. Of, de ce-o fi
pus întrebarea aşa de direct! Trebuia să-i spun ceva, nu? I-am răspuns că  e foc. Nu i-a plăcut
deloc că eu ştiu şi el trebuie să-ntrebe, dar nu-i vina mea. N-am avut de gând să-1 supăr. După o
pauză a-ntrebat:
— Cum a venit?
Altă întrebare pusă direct, la care a trebuit să răspund direct:
— Eu l-am f ăcut.
Focul se-ntindea tot mai mult. El s-a dus pân ă la marginea focului ars, s-a oprit, s-a uitat în
 jos şi-a întrebat:
— Ce-s ăştia?
— Tăciuni.
A ridicat unul să-1 cerceteze, dar s-a răzgândit şi 1-a pus iar jos. Apoi a plecat. Nimic nu-1
interesează.
Pe mine mă interesa. Era cenuşă moale, delicată şi frumoasă. Am ştiut imediat ce este. Şi
 jarul. Am recunoscut şi jarul. Mi-am găsit merele şi le-am tras bucuroasă afară. Sunt tânără şi
pofta mea de mâncare e nestăvilită. Ce dezamăgire: plesniseră toate şi nu mai erau bune. Dar m-
am înşelat, fiindcă erau mai bune decât cele crude. Tare frumos e focul. Cref că într-o zi o să fie
folositor.

Vineri. L-am văzut din nou lunea trecută la c ăderea nopţii. O clip ă, numai o clipă. Speram
să m ă laude c-am încercat să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea. Avusesem numai intenţii bune
şi muncisem din greu. Dar el nu era mulţumit. Mi-a întors spatele şi a plecat. Era supărat şi de
altceva. Eu încercasem din nou să-1 conving să nu mai.treacă prin cascadă. Şi asta, fiindcă focul
trezise în mine un sentiment cu totul nou, complet diferit de dragoste, durere şi celelalte, pe care
le descoperisem deja: frica. E oribilă! Mai bine n-o aflam niciodată. Mi-aduce clipe grele şi-mi

�
strică  fericirea. Mă  face să mă  înfior, să  dârdâi, să mă  cutremur. Dar n-am putut să-l conving,
fiindcă el n-a descoperit încă frica, aşa că n-are cum să mă înţeleagă.

FRAGMENT DIN JURNALUL LUI ADAM

Poate c-ar trebui să ţin cont că e foarte tânără - o fetişcană abia — şi s ă fiu îngăduitor. E
toată  numai curiozitate, neastâmpăr, viaţă. Pentru ea lumea e vrajă, miracol, mister, bucurie.
Când găseşte o floare nouă, de încântare nu mai poate rosti niciun cuvânt. Trebuie s-o mângâie şi
s-o alinte. O miroase, îi vorbeşte şi revarsă  asupra ei un şuvoi de nume tandre. O ameţesc
culorile: stâncile brune, nisipul galben, muşchiul cenuşiu, frunzişul verde, cerul albastru, zorile
sidefii, umbrele purpurii ale munţilor, insulele aurii plutind pe mările sângerii în amurg, luna
palidă lunecând prin mantia de nori zdrenţuită, perlele stelelor licărind în imensitatea spaţiului.
După câte văd eu, niciuna din aste nu are vreo valoarea practică. Dar toate au culoare şi m ăreţie,
aşa c ă ei îi e de-ajuns ca să-şi piardă cumpătul. Dacă s-ar potoli şi-ar rămâne aşa câteva minute,
mi-aş  putea odihni şi eu ochii. Şi cred că  m-ar bucura vederea ei. Sunt chiar sigur că  m-ar
bucura, pentru că încep să-mi dau seama că e o creatură deosebit de atrăgătoare — mlădioasă,
zveltă, delicată, duioasă, bine f ăcută, sprintenă, graţioasă. Odată  s-a suit pe un bolovan. Stătea
aşa, albă ca marmura, sub mângâiea razelor de soare. Cu capul dat pe spate şi mâna streaşină la
ochi, privea zborul unei păsări pe cer. A trebuit să recunosc că e frumoasă.

Luni la amiază. Dacă există ceva pe planeta asta care să nu o intereseze, acel ceva nu e pe
lista mea. Mie unele animale îmi sunt indiferente, ei, niciunul. Nu face nicio deosebire, se ocupă
de toate şi le crede pe toate nepreţuite. Orice animal nou e binevenit. Când brontozaurul a pus
piciorul lui uriaş în tabără, 1-a întâmpinat ca pe un bun câştigat, în timp ce eu am privit-o ca pe-o
nenorocire. E un exemplu pentru neconcordanţa caracteristică  punctelor noastre de vedere. A
vrut să-1 domesticească. Atunci i l-am oferit în dar pentru gospod ărie şi am spus că mă mut. Ea
crede c-ar putea fi îmblânzit printr tratament plin de tandre ţe, ca să  devină  un bun animal de
comnpanie.
I-am spus că un animal de casă înalt de douăzeci şi unu de picioare şi lung de optzeci şi
patru n-ar fi cel mai potrivit lucru de ţinut prin preajmă, fiindcă, chiar cu cele mai bune intenţii şi
f ără s ă vrea să facă vreun rău, ar putea să se-aşeze pe casă şi s-o facă terci. Nu-i greu deloc să-i
citeşti în ochi cât e de distrat.
Cu toate astea îi rămăsese inima la monstrul ăla şi nu putea să se despartă de el în ruptul
capului. Se gândea să deschidă o lăptărie şi voia s-o ajut să-1 mulgă. Dar n-am acceptat. Era prea
riscant. Nu era de sexul potrivit şi, oricum, n-aveam nici scară. Atunci a vrut să se suie călare pe
el, ca să  admire priveliştea. Treizeci sau patruzeci de picioare din coada lui se întindeau pe

�
 pământ, ca un copac prăbuşit. Ea a crezut că ar putea să se caţăre pe-acolo. Când a ajuns în locul
cel mai abrupt, care era şi cel mai alunecos, a pornit-o înapoi la vale. Cât pe-aci să-şi rupă ceva,
de nu eram eu.
Dacă  era mulţumită? Nu, nimic n-o mulţumeşte, dacă  nu e demonstrat. Teoriile
neverificate nu sunt de domeniul ei, şi prin urmare nu le acceptă. Recunosc că  e o orientare
corectă, care mă atrage şi pe mine. Îi simt influenţa şi, dacă aş sta mai mult cu Eva, cred că mi-aş
 însuşi-o. Ei bine, pentru colosul ăsta mai avea un plan de rezervă: se gândea că, dacă l-am face să
fie blând şi prietenos, l-am putea pune să  stea în râu, în chip de pod. S-a dovedit că  era deja
destul de blând, cel puţin în ceea ce-o privea. A-ncercat ea să-şi pună planul în aplicare, dar a
zbârcit-o din nou. De fiecare dată când îl convingea să se aşeze cum trebuie în râu şi ieşea apoi
pe mal să  treacă  pe deasupra, ieşea şi el şi se ţinea după  ea, ca un munte plin de fidelitate.
Aidoma celorlalte animale. Toate fac la fel.

Vineri. Marţi, miercuri, joi şi astăzi au trecut f ără să-1 văd. E mult când eşti singur. Mai
bine singur decât să stai în calea altora.
Am nevoie de companie — cred că am fost f ăcută pentru asta—aşa că m-am împrietenit
cu animalele. Sunt de-a dreptul fermecătoare şi cât se poate de vesele şi respectuase. Nu par
niciodată plictisite şi nu te fac să te simţi în plus. Îţi zâmbesc, dau din coadă - dacă au - şi sunt
gata oricând să  se hârjonească, să  plece cu tine la drum sau să facă  orice-ţi trece ţie prin cap.
Cred că sunt politeţea întruchipată. În toate zilele astea m-am distrat de minune şi nu m-am simţit
nicio clipă  singură. Singură! Nu, n-am fost deloc singură! Au mişunat mereu în jurul meu, pe
vreo patru-cinci acri, de nici nu le puteam număra. Dacă te urci pe-o piatră, în mijloc şi-ţi arunci
ochii la marea de blănuri ce unduieşte, vărgate cu sclipiri neastâmpărate şi culori vioaie scăldate
 în lumina soarelui, ai putea zice că-i lac. Numai că nu e. Şi stolurile de păsări prietenoase, care
stârnesc uragane în înalturi cu fâlfâitul aripilor... Iar când soarele se revarsă peste tumultul ăsta
de pene, se ridică din ele o vâlvătaie în toate culorii de-ţi ia vederea.
Am f ăcut călătorii lungi şi am văzut o grămadă. Mai toată  lumea, aşa cred. Sunt, deci,
primul călător şi singurul. La drum priveliştea e măreaţă. Pentru nimic în lume nu g ăseşti ceva
să-i semene. Ca să-mi fie mai comod, merg călare pe tigru sau pe leopard. Amândoi au spinarea
netedă şi moale. Tocmai ce-mi trebuie! Tare-s drăguţe şi dulci animalele-astea! Sunt de-a dreptul
nebună după ele. Dac-o pornesc la drum lung sau dacă vreau s-admir peisajul de la-nălţime, iau
elefantul. De ridicat, mă ridică el cu trompa, iar la coborât m ă descurc şi singură. Când facem o
haltă, el se lasă-n jos şi eu o pornesc binişor înapoi, la vale.
Animalele sunt toate prietene-ntre ele. Şi de certat, nu se ceartă  niciodată. Vorbesc cu
toatele. Vorbesc chiar şi cu mine. Toate vorbesc cu mine. Da' tre' să fie-o limbă străină, că nu
pricep o iotă din ce zic ele. Totuşi ele-nţeleg destul de des când răspund. Mai cu seamă câinele şi
elefantul. Nici nu ştiţi ce ruşine mi-e! Asta dovedeşte că sunt mai deştepte decât mine Că, prin
urmare, eu nu le-ajung nici la degetul mic. Mă cam calcă pe nervi toată chestia, fiindcă vreau să
fiu eu experienţa principală. Şi chiar o să fiu.

�
 Am învăţat o mulţime de lucruri, aşa că acum am o cultură solidă. Da' la-nceput n-aveam.
La-nceput eram ignorantă. Mă simţeam umilită  pentru că, deşi eram numai ochi şi urechi, nu
reuşeam niciodată să  fiu pe fază  când curge apa în sus. Acuma puţin îmi pasă. Am f ăcut o
grămadă de experienţe până când am aflat că apa nu curge în sus decât pe întuneric. Pe-ntuneric
curge. Ştiu asta fiindcă iazul nu se goleşte niciodată. Şi bag mâna-n foc că s-ar goli dacă apa n-ar
veni la loc noaptea. Cel mai bine e s ă dovedeşti lucrurile prin experienţe pe viu. Atuncea ştii, ce
mai încolo-ncoace! Pe câtă  vreme dacă  depinzi de bănuieli, presupuneri şi supoziţii, n-ajungi
niciodată om de cultură.
Unele lucruri pur şi simplu nu poţi să le afli. Dacă bănuieşti sau presupui numai, n-o să ştii
niciodată treaba asta. Trebuie să ai răbdare şi să-ţi continui experienţele până când afli că nu poţi
să afli. Şi e minunat că-i aşa. Lumea-i atât interesantă! Dacă n-ar fi nimic de descoperit, lumea ar
fi plicticoasă. Chiar când încerci să descoperi şi descoperi. Ba iar, nu ştiu de ce, mai interesantă.
Secretul apei a fost o comoară până l-am descoperit. Pe urmă emoţia a dispărut m-am pomenit cu
o senzaţie de gol.
Din experienţa mea ştiu că  lemnul înoată. Şi frunzele uscate, şi penele, şi-o mulţime de
alte lucruri. Prin urmare, din toate aceste dovezi cumulate poţi afla că şi stânca o să  înoate.
Trebuie însă să te împaci cu ideea că ştii numai. Atât şi nimic mai mult. Nu care cumva să-ncerci
să dovedeşti. Fiindcă, cel puţin pân-acum, nu s-a găsit o cale prin care să se facă dovada. O să
găsesc eu o cale. Aflu tot, da' n-o să mai am nicio emoţie. Şi eu mă dau în vânt după emo ţii! Cu
gândul la asta noaptea trecută nici n-am putut dormi.
La început, nu-mi dădeam seama pentru ce sunt f ăcută. Acum cred că pentru a scoate la
lumină tainele acestei lumi minunate, pentru a mă bucura şi a-i mulţumi Dătătorului c-a născocit
toate astea. Cred că mai sunt încă multe lucru de învăţat, cel puţin aşa sper. Dacă nu fac risipă şi
nu m grăbesc prea tare, o să  mai dureze săptămâni şi săptămâ întregi. Aşa nădă jduiesc. Când
arunci un fulg în sus, pluteşte-n aer până nu-1 mai vezi. Pe urmă arunci cu un bulgăr şi vezi că nu
dispare, ci vine înapoi de fiecare dată. Am tot încercat şi se-ntâmplă mereu la fel. Mă întreb: de
ce? Sigur că nu cade, dar de ce să pară aşa? Bănuiesc că-i o iluzie optică. Numai una din ele e
iluzie, dar nu ştiu care. Poate fulgul, poate bulgărele. Nu pot să dovedesc care din ele. Pot numai
să demonstrez că fie unul, fie celălalt, e un fals şi să las pe altul să aleagă.
M-am uitat atent şi ştiu că stelele n-o să ţină mult. Am văzut câteva din cele mai bune cum
se topesc şi cad de pe cer. De vreme ce unele pot să se topească, pot să se topească toate şi dacă
pot să se topească toate, pot să se topească în aceeaşi noapte. O să vină clipa asta dureroasă, ştiu
bine. Am să  stau trează  în fiecare noapte să  le privesc cât de mult pot. O să-mi satur ochii şi
sufletul de câmpiile scânteietoare. Când n-or mai fi, o s-aduc cu gândul noianul lor de vis pe
cerul întunecat şi-o să le fac să sclipească iarăşi, cu puteri însutite, prin valul lacrimilor mele.

�
 DUPĂ IZGONIREA DIN RAI

Când privesc înapoi, grădina îmi pare un vis. A fost frumoasă, neasemuit de frumoasă,
 încântător de frumoasă. Acum am pierdut-o şi n-o s-o mai văd niciodată.
Am pierdut grădina, dar l-am găsit pe el şi sunt mulţumită. Mă  iubeşte cât poate. Eu îl
iubesc cu toată patima sufletului meu năvalnic. Şi mi se pare normal dacă mă gândesc cât sunt de
tânără şi că am sexul pe care-1 am. Dacă mă întreb de ce-l iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt,
nici nu prea mă  sinchisesc să  aflu. Cred mai degrabă că genul ăsta de dragoste e un produs al
raţionamentelor şi statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile şi alte animale. Cred că
aşa trebuie să fie: iubesc unele păsări la nebunie pentru cântul lor. Pe Adam nu-1 iubesc pentru
cântul lui. Nu, nici gând. Cu cât cântă mai mult, cu atât m ă împac mai puţin cu asta. Şi totuşi îl
rog să cânte, fiindcă vreau să învăţ să-mi placă tot ce-l interesează pe el. Sunt sigură c-o să învăţ.
La-nceput nu puteam să suport, dar uite că acum pot. Când cântă el, se acreşte laptele. Dar nu-i
nimic, o să mă obişnuiesc şi cu laptele acru.
Nu pentru agerimea minţii îl iubesc. Nu, nici gând. Nu-i el de vin ă pentru agerimea asta—
atâta câtă este —fiindcă nu a f ăcut-o singur. E-aşa cum 1-a lăsat Dumnezeu, dar nici nu trebuie
mai mult. Intenţia a fost bună, sunt sigură. Mintea o să i se ascută cu timpul, chiar dacă nu dintr-
o dată. Şi-apoi nu-i nicio grabă. E destul de bun aşa cum e.
Nu pentru purtarea lui tandră şi atentă sau pentru delicateţe îl iubesc. Nu, nici gând. Are
lipsuri din punctul ăsta de vedere, dar e destul de bun şi-aşa şi se face tot mai bun pe zi ce trece.
Nu pentru hărnicia lui îl iubesc. Nu, nici gând. Ştiu c-o are în el şi nu-nţeleg de ce-o
ascunde de mine. Asta-i singura mea mâhnire. Altfel, e sincer şi deschis, acum. Sunt sigură că
altceva nu-mi ascunde. Doar asta. Mă doare să ştiu că are secrete faţă de mine şi, uneori, gândul
ăsta nu mă lasă să  dorm. O să  mi-1 alung din minte. Nu-1 las eu s ă-mi tulbure fericirea, care
altminteri mai are-un pic şi dă pe dinafară.
Nu pentru învăţătura lui îl iubesc. Nu, nici gând. A învăţ de unul singur şi ştie o mulţime
de lucruri. Partea proastă e că lucrurile cu pricina nu sunt cum le ştie el.
Nu pentru cavalerism îl iubesc. Nu, nici gând. M-a pârât dar nu-i port pică. Cred că asta-i
o particularitate a sexului său şi nu şi 1-a f ăcut el. Sigur că eu nu l-aş fi pârât niciodat Mai curând
aş fi murit. Dar şi asta-i o particularitate de sex aşa că nu pot să mă laud, fiindcă nu mi l-am f ăcut
eu.
Atunci pentru ce-1 iubesc? Pur şi simplu, pentru că e bărbat. Aşa cred.
Are un fond bun şi pentru asta-1 iubesc, dar l-aş  iubi şi f ără. Dacă  m-ar bate sau mi-ar
arunca vorbe de ocară, l-aş iubi mai departe. Sunt sigură. E-o chestiune de sex. Aşa cred. j
E puternic şi chipeş şi-1 iubesc pentru asta. ÎI admir şi sunt mândră de el, dar l-aş iubi şi
dacă n-ar avea niciuna din calităţile astea. Dacă ar fi urât, tot l-aş iubi. Şi dacă ar fi o stârpitură l-
aş  iubi. Aş  munci pentru el ca o sclavă, m-aş  ruga pentru el şi aş  veghea lângă  patul lui, până
când mi-aş da ultima suflare.
Da, cred că-1 iubesc pur şi simplu, pentru că-i al meu şi pentru că-i b ărbat. Bănuiesc că n-
am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, că-i aşa cum am spus la-nceput: genul ăsta de dragost nu

��
e un produs al raţionamentelor şi statisticilor. Ea vine nu se ştie de unde şi nu se poate explica.
Nici nu-i nevoie.
Aşa gândesc eu. Dar eu sunt numai o fetişcană, prima care a stat să  studieze această
problemă, şi s-ar putea, în ignoranţa şi lipsa mea de experienţă, să n-o fi înţeles bine.

PATRUZECI DE ANI MAI TÂRZIU

Ruga mea, dorinţa mea fierbinte, e să  trecem împreună  peste pragul acestei vieţi. E o
dorinţă  ce n-o să  piară  niciodată  de pe pământ. O să sălăşluiască  în sufletul fiecărei soţii care
iubeşte, până la sfârşitul timpurilor. Şi o să poarte numele pe care i l-am dat eu.
Dar dacă  trebuie ca unul din noi s ă  plece mai întâi, ruga-mi este să  fiu eu aceea. El e
puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaţa n-ar mai
fi viaţă. Cum aş putea-o îndura? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi o să dăinuie cât o să dăinuie
stirpea mea. Sunt prima soţie. Şi în ultima soţie o să mă repet.

 La mormântul Evei

ADAM: Unde era ea, acolo era Raiul.

Sfârşit

��
 Jurnalul Evei

Sâmbătă. Azi împlinesc o zi. Am venit pe lume ieri. Cel pu ţin a şa cred. Presupun numai,
fiindcă alaltăieri, dacă a existat o asemenea zi, eu nu eram de faţă, altfel mi-aş fi adus aminte.
Desigur, s-ar fi. putut întâmpla să fie aşa f ără ca eu să bag de seamă. În orice caz, am să fiu foar-
te atentă şi, de-or mai fi alte alalt ăieri, am să iau notă. Ar fi bine să încep chiar acum, ca să nu
 încurc lucrurile, fiindcă  instinctul îmi spune că amănuntele astea o să aibă  cândva o oarecare
 însemnătate pentru istorie. Mă simt ca o experienţă, exact ca o experienţă. Nimeni n-ar putea să
simtă lucrul ăsta mai tare ca mine, aşa că încep să fiu convinsă că asta sunt: o experienţă şi nimic
mai mult.
Sunt o experienţă, asta am înţeles. Dar oare oi fi eu totul? Nu, nu cred. Şi restul trebuie să
fie tot o parte din experienţă. Eu sunt elementul principal, dar zic că şi restul joacă un rol. Oare
locul meu o fi sigur, sau trebuie să mă  zbat ca să-1 păstrez? Poate-ar fi mai bine să mă  zbat.
Instinctul îmi spune că ochiul vigilent este chezăşia puterii. (Mi se pare o maximă bună pentru o
 jună ca mine.)
Totul arată mai bine azi decât ieri. Ieri, gr ăbiţi să termine treaba, au lăsat munţii într-un hal
f ără de hal. Câteva câmpii erau atât de pline de resturi şi gunoaie că te-apuca jalea. Operele de
artă, nobile şi frumoase, n-ar trebui f ăcute în pripă. Această lume nouă şi măreaţă este într-adevăr
operă nobilă şi frumoasă. Şi e desigur minunat de aproape de perfecţiune, în ciuda timpului scurt
 în care a fost creată.
În unele locuri sunt prea multe stele şi în altele prea puţine Noaptea trecută  luna s-a
desprins, a alunecat şi a căzut de 1a locul ei. Mare pierdere! Mă doare sufletul când mă gândesc.
Dintre toate obiectele de decor, niciunul nu-i seamănă ca frumuseţe şi perfecţiune. Trebuiau s-o
fixeze mai bine. De s-ar putea s-o punem la loc!
Dar cine ştie pe unde-o fi? În plus, cine-o găseşte o s-o ascundă. Nu mă-ndoiesc deloc,
fiindcă şi eu aş face la fel. Zic că-s cinstită în orice alte privinţe, dar încep să-mi dau seam că
miezul firii mele este iubirea de frumos, pasiunea pentru frumos, şi deci n-ar fi înţelept să se-
ncredinţeze luna altei persoane, f ără ca persoana-n chestiune să ştie de asta. Dacă a găsi o lună
ziua, aş da-o înapoi, de teamă s ă nu mă vadă cineva. Dar dac-aş găsi-o pe întuneric, sunt sigură
că aş născoci un motiv ca să nu spun nimănui şi s-o ţin pentru mine. Îmi plac tare mult lunile.
Sunt atât de frumoase şi de romantice! De-am avea cinci sau şase, nu m-aş  duce niciodată la
culcare. Aş sta tot timpul întins ă pe malul acoperit cu muşchi şi m-aş uita la ele.
Sunt bune şi stelele. Mi-aş pune câteva în păr. Dar nu cred c-apuc. Nici n-o să v ă vină s ă
credeţi dacă vă spun ce departe sunt, deşi nu par. Noaptea trecută, când au apărut pentru prima
oară, am încercat să dau jos cu băţul vreo câteva. Spre mirarea mea, nu le-am ajuns. Pe urmă am
 încercat s-arunc cu bulgări de pământ în ele, până am obosit, dar tot degeaba! Asta fiindcă sunt
stângace şi nu prea ţintesc bine. Chiar dacă am ţintit într-una pe care n-o voiam, n-am reuşit s-o
nimeresc pe cea bună, deşi dădeam pe aproape. Am văzut bulgărele negru zburând de vreo

�
 patruzeci-cincizeci de ori spre grămezile aurii, gata-gata să  le lovească. Dacă  m-ar mai fi ţinut
puterile, poate c-aş fi doborât vreuna.
Dar aşa, am plâns niţeluş, lucru firesc pentru o fată  de vârsta mea, şi după  ce m-am
odihnit, am luat un co ş şi-am pornit-o spre partea cealaltă  a cercului, unde stelele erau atât de
aproape de pământ că le-aş fi putut culege cu mâna. Mai bine aşa, fiindcă le puteam lua uşurel,
f ără să  le sparg. Era totuşi mai departe decât îmi închipuisem şi, în cele din urmă  n-am avut
 încotro şi-a trebuit să mă dau bătută. Eram atât de obosită c-abia îmi mai târâm picioarele. Şi, pe
deasupra, mă dureau de-mi ieşeau ochii.
N-am mai putut să mă-ntorc acasă. Era prea departe şi se f ăcuse frig. Am dat peste nişte
tigri şi m-am cuibărit printre ei. A fost grozav de plăcut. Aveau respiraţia dulce şi parfumată,
fiindcă  se hrănesc cu căpşuni. Nu mai văzusem tigri, dar i-am recunoscut îndată, după  dungi.
Dac-aş găsi o blană de tigru, mi-aş face o pelerină splendidă.
Astăzi am nişte idei mai clare despre distanţe. Până acum eram aşa de dornică s ă ating cu
mâna orice lucru frumos, că mă năpusteam orbeşte să-1 apuc, chiar când era prea departe şi n-
ajungeam la el, ori mai aproape decât credeam şi, vai, mai ivea şi o grămadă de spini! Am învăţat
ceva. Am f ăcut şi-o axiomă din capul meu, prima din viaţa mea: Experienţa care s-a zgâriat se
fereşte de spini. Sună bine dacă mă gândesc ce tânără sunt.
Ieri după-amiază m-am ţinut după cealaltă experienţă de departe, ca să stabilesc ce e. Nu
m-am dumirit încă. Cred, totuşi, că e bărbat. N-am mai văzut un bărbat, dar aşa pare. Acuma-s
sigură c ă e bărbat. îmi dau seama că-mi zgândăre curiozitatea mai mult decât oricare altă reptilă.
Dacă e cumva reptilă. Şi b ănuiesc că e, căci are păr zbârlit, ochi albaştri şi seamănă cu o reptilă.
N-are şolduri şi se subţiază ca un morcov. Când stă-n picioare, se deşiră ca o turlă. A şadar, cred
că e reptilă, cu toate că s-ar putea să fie vreo construcţie.
La început mă  speriam şi-o luam la fugă  de câte ori se-ntorcea către mine, fiindcă  îmi
 închipuiam c-o să m ă ia la goană. Cu timpul, mi-am dat seama c ă vrea numai să scape de mine,
aşa c ă nu mi-a mai fost frică. Am urmărit-o câteva zile. M-am ţinut la douăzeci de paşi după ea.
Asta o scotea din sărite. În cele din urmă s-a săturat şi s-a cocoţat într-un pom. Am aşteptat o
bucată de vreme, pe urmă am lăsat totul baltă şi am plecat acasă. La fel şi astăzi. Am f ăcut-o să
se caţăre din nou în pom. Duminică. E tot în pom. Ai zice că se odihneşte, dar ştiu că nu e decât
un tertip. Duminica nu-i zi de odihnă. Pentru asta avem sâmbăta. Se dă-n vânt după  odihnă
creatura asta. Eu aş obosi de-atâta odihnă. Obosesc şi de stat pe lângă copac, să m ă uit la ea. Mă
 întreb la ce-o fi bună. N-am văzut-o niciodat f ăcând ceva.
Noaptea trecută au adus luna înapoi. Am fost aşa de bucuroasă! Mi-a venit în sfârşit inima
la loc. Frumos din parte lor! A alunecat din nou şi-a căzut, dar acum nu-mi mai fac grij. Când ai
asemenea vecini! Or s-o aducă ei înapoi. Ce păcat că nu pot să-mi arăt şi eu cumva recunoştinţa!
Le-aş trimite nişte stele, doar avem din belşug. Vreau să spun că eu am, nu noi, fiindcă reptilei
nu-i pasă de lucruri din astea.
Are gusturi proaste şi nu e deloc amabilă. Ieri în amurg când m-am dus la ea, coborâse din
pom şi-ncerca să prindă peştişorii ăia pătaţi care se joacă în iaz, aşa c-a trebuit s-arunc cu bulgări
de pământ după ea, ca să se urce din nou în pom şi să-i lase-n pace. Mă-ntreb dacă asta e menirea

�
ei. N-are niciun pic de suflet? Nu i-e mil ă de fiinţele-alea mici? Să fi fost oare plămădită pentru
asemenea fapte urâte? Poat că da. Am nimerit-o cu un bulgăre de pământ după ureche şi-atunci a
grăit. Asta m-a f ăcut să  tresar. Nu mai auzisem alte vorbe, doar pe-ale mele. Pe-ale ei nu le-
nţelegeam. Păreau totuşi expresive.
Când am văzut că vorbeşte, mi s-a redeşteptat interesul. Fiindcă sunt moartă după vorbit.
Vorbesc toată ziua. Ba chiar şi-n somn şi spun lucruri foarte interesante. Aş fi de două ori mai
interesantă dacă aş găsi pe cineva cu care să vorbesc. La nevoie, nici nu m-aş mai opri.
Dacă reptila asta e bărbat, nu pot să zic ea, nu-i aşa? N-ar fi gramatical. Trebuie să-i zic el.
Da, el. Deci s-ar declina aşa nominativ -el, genitiv -al lui, dativ -lui. Prin urmare, am s ă-l
consider bărbat şi-am să-i spun el, până  când s-o dovedi că  e altceva. Mi-ar fi mai uşor f ără
atâtea îndoieli!

Peste o săptămână. Duminică. M-am ţinut după  el toat săptămâna şi-am încercat să  fac
cunoştinţă. Am vorbit numa eu, fiindcă el e timid, dar treaba asta nu m-a deranjat deloc. Cred că-
i face plăcere prezenţa mea. Am folosit pluralul „noi" fiindcă mi s-a părut că-1 flatează.

Miercuri. Acum ne-nţelegem de minune şi ne cunoaşte: din ce în ce mai bine. Nu mai

 încearcă să mă  evite, semn că-i place compania mea. Îmi pare bine şi-ncerc să mă  fac utilă în
orice chip, ca să cresc în ochii lui. De vreo două zile m-am apucat să dau nume la toate lucrurile,
ca să-i iau o piatră de pe inimă. A fost o mare uşurare pentru el, fiindcă nu-i defel înzestrat în
privinţa asta şi mi-e evident recunoscător pentru tot. Nu-i în stare s ă găsească un nume raţional
ca să-1 scoată din încurcătură, dar eu nu-i arăt că i-am observat defectul. Ori de câte ori apare
vreo creatură nouă, i-o iau înainte şi-i dau un nume, ca să  nu fie el pus în situaţia de a tăcea
stingherit. L-am scutit astfel de multe neplăceri. Eu n-am un asemenea defect. Ştiu cum se
numeşte un animal din momentul în care-l zăresc. Nu-mi trebuie timp de gândire. Cum îl văd,
 îmi şi vine-n minte numele, aşa, ca dintr-o inspiraţie, şi f ără-ndoială  chiar este o inspiraţie,
fiindcă sunt sigură c ă, puţin mai nainte, nici nu-1 ştiam. Mi se pare că numai forma şi modul în
care se manifestă un animal îmi şi sugerează numele lui.
Când a apărut pasărea dodo, el a crezut că-i o pisică sălbatică. I-am citit asta-n ochi. Dar l-
am scos din încurcătură, am avut grijă să nu-1 fac să se simtă umilit. Am zis a şa, ca-n treacăt,
f ără s ă dau impresia că spun un lucru nou: „Ia uite, mă prind că asta-i o pasăre dodo!" Apoi am
explicat, f ără să am aerul că explic, de unde ştiu că-i dodo. Deşi cred c-a fost puţin înciudat că eu
ştiam ce animal e şi el nu, nu m-am îndoit nicio clipă că mă admiră. Mi-a f ăcut mare plăcere. De
multe ori, înainte de culcare, m-am gândit la treaba asta şi-am fost tare mulţumită. Şi uite-aşa, un
flecuşteţ ca ăsta ne poate face fericiţi când ştim că l-am câştigat prin meritele noastre!

Joi. Prima supărare. Ieri m-a ocolit. Parcă n-avea chef de mine. Nu mi-a venit să cred. Mi-
am zis că-i o greşeală, fiindcă-mi place la nebunie să fiu cu el şi să-1 ascult. Dar, întrucât sta era
situaţia, am plecat şi-am stat singură în locul unde l-am v ăzut în dimineaţa când am fost f ăcută şi
când nu ştiam ce e, deci nu-mi păsa de el. Acum era trist acolo. Totu-mi amintea de el şi inima-

�
mi era ca de plumb. Nu prea mă lămuream de ce. Era un simţământ nou. Nu-1 mai avusesem.
Era ciudat şi de neînţeles.
Când s-a lăsat noaptea, n-am mai putut suporta singurătatea şi m-am dus la adăpostul lui
cel nou. Voiam să-1 întreb cu ce-i greşisem, ca să-mi îndrept greşeala şi să  fiu iar demnă de
atenţia lui. Dar m-a dat afară-n ploaie. Atunci am ştiut pentru prima oară ce e supărarea.

Duminică. Acum e din nou bine şi sunt fericită. Au fost zile grele, dar încerc să nu mă mai
gândesc la ele.
Am vrut să-i fac rost şi lui de mere din alea, dar nu-s în stare s-arunc bine la ţintă. Am dat
greş, dar cred c-a apreciat intenţia mea. Zicea că-s fructe oprite şi c ă am să dau de bucluc. Dacă
pot să-i fac o plăcere, de ce să mă gândesc la ce-o să mi se-ntâmple?

Luni. Azi-dimineaţă  i-am spus cum mă  cheamă. Credeam că-1 interesează. Nici nu s-a
sinchisit. Ciudat. Dacă mi-ar spune cum îl cheamă, mie nu mi-ar fi indiferent. Cred că numel lui
mi-ar suna mai frumos decât orice cuvânt.
Vorbeşte foarte puţin. Asta poate pentru că  nu-i prea deştept. Simte asta şi încearcă să
ascundă. Ce păcat! La urma-urmelor, deşteptăciunea nu-nseamnă nimic. Adevăratele comori le
găseşti în suflet. Aş vrea să-1 fac să în ţeleagă c ă inimă bun ă şi iubitoare e un lucru de preţ şi c ă,
dac-o ai, nu-ţi mai trebuie nimic altceva. Voiam să-1 fac să priceapă că numai cu minte şi f ără
suflet nu faci nimic. Ajungi la sapă de lemn!
Are un vocabular destul de bogat, deşi vorbeşte atât de puţin. Azi-dimineaţă a folosit un
cuvânt surprinzător de bun. Fără discuţie şi-a dat seama că-i bun, fiindcă 1-a mai folosit de două
ori, aşa, ca din întâmplare. Nu 1-a potrivit grozav, dar a dovedit că dispune de anumite resurse.
Fără îndoială sămanţa asta o să dea roade dac-o s-o îngrijească.
De unde-o fi luat cuvântul? Eu nu-mi aduc aminte să-1 fi folosit vreodată.
Nu, nici nu 1-a interesat cum mă cheamă. Am încercat să-m ascund nemulţumirea, dar nu
cred c-am reuşit. M-am aşezat pe malul acoperit cu muşchi şi mi-am băgat picioarele în apă. Stau
aici ori de câte ori mi-e dor de compania cuiva pe car să-1 privesc şi cu care să schimb o vorbă.
Nu pot spune că-m ajunge silueta cea albă şi frumoasă desenată în iaz, dar oricum, mai bine cu
ea decât singură cuc. Vorbeşte când vorbesc şi eu, e tristă când sunt şi eu tristă, mă consolează cu
 înţelegere: „Nu fi supărată, sărmană fată f ără prieteni, îmi spune, eu sunt prietena ta". Da, mi-e
prietenă bună, singura mea prietenă. E sora mea.
N-am să uit niciodată prima despărţire de ea! Niciodată, niciodată n-am s-o uit! Inima mi-
era ca de plumb. Mi-am spus: „Numai pe ea o aveam şi uite că s-a dus". În disperare îmi ziceam:
„Frânge-te, inimă! Nu mai pot îndura viaţa asta!" Şi mi-am ascuns faţa în mâini. Nimic nu mă
mai putea mângâia. Când mi-am luat mâinile de Ia ochi, am văzut-o iar acolo, albă, strălucitoare
şi frumoasă. I-am sărit în braţe. A fost o fericire f ără margini. Mai simţisem fericirea înainte, dar
nu aşa. Acum era extaz. De-atunci nu m-am mai îndoit niciodată de sora mea. Uneori dispărea o
oră, poate două, şi chiar toată ziua, dar eu aşteptam şi eram sigură c-o să vină. Îmi ziceam: „E
ocupată sau a plecat într-o călătorie, dar vine ea". Aşa se şi-ntâmpla: venea întotdeauna. Noaptea,

�
 însă, nu o vedeam dacă era întuneric. E sperioasă, mititica de ea. Venea pe clar de lun ă. Mie nu
mi-e frică  de întuneric, dar ea-i mai ânără  decât mine. Eu m-am născut înaintea ei. I-am f ăcut
vizite nenumărate. E mângâierea şi refugiul meu în clipele rele şi viaţa mi-e plină de asemenea
clipe.

Marţi. Am lucrat toată dimineaţa să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea.

M-am ferit de el cu bună ştiinţă, în nădejdea c-o să se simtă singur şi-o să vină. Dar n-a
venit.
La prânz am f ăcut o pauză şi m-am odihnit. M-am jucat cu albinele şi fluturii, m-am
desf ătat cu florile, creaturile-astea frumoase care iau din cer zâmbetul Domnului şi-1 ăstrează de-
a pururi! Am împletit ghirlande şi cununi din fori şi m-am împodobit cu ele în timp ce mâncam
— mere, bineînţeles. Apoi m-am aşezat la umbră, cu inima plină de dor. Dar n-a venit.
Nu-i nimic. La urma-urmei n-ar fi avut niciun rost, fiindcă lui tot nu-i plac florile. Zice că
nu-şi pierde timpul cu ele. Şi, dacă m ă gândesc bine, cred că nici nu-i în stare să le deosebească
unele de altele. Îşi închipuie, pare-mi-se, că astfel de sentimente sunt nobile. Nu-i pasă de mine,
nu-i pasă de flori, nu-i pasă de cerul pictat al înserării. Dar oare l-o fi interesând ceva pe lumea
asta? Că eu nu l-am văzut preocupat decât să-şi înalţe colibe unde să se-ascundă de ploaia bună
şi curată, să dea cu pepenii de pământ, să guste strugurii şi să-ncerce fructele din copaci cu mâna,
ca să vadă ce se mai întâmplă cu toate aceste bunuri ale lui.
Am pus jos un băţ uscat şi-am încercat să-1 găuresc cu altul. Aveam eu un plan mai vechi.
Dar ce spaimă  am tras! Di gaură  a-nceput să  se înalţe o şuviţă subţire, albăstruie şi străvezie.
Când am văzut una ca asta, am lăsat totul baltă şi am fugit! Credeam că-i un duh şi mi-a fost tare
frică. Dar m-a uitat înapoi şi am văzut că nu se luase după mine. M-am sprijinit de o stâncă să mă
odihnesc şi să-mi trag răsuflarea până mi-o trece tremuratul. Cu chiu, cu vai m-am târât înapoi,
1a pândă, gata s-o iau din nou la sănătoasa dacă o fi nevoie. Când am ajuns pe aproape, am dat la
o parte crengile unei tufe de trandafiri şi m-am uitat printre ele. Tare-aş  fi vrut să fie bărbatul
prin preajmă, să vadă  cât de isteaţă şi de drăguţă  eram. Da' duhul dispăruse. M-am dus şi-am
găsit în gaura băţul şi un strop de pulbere roşiatică, fină. Am băgat degetul s-o pipăi dar am
strigat „auuu!" şi l-am tras repede afară. Mă dure îngrozitor. L-am băgat în gură. Mă legănam de
pe-un picior pe celălalt şi mă văităm. În cele din urmă  m-am simţit mai bine şi-am început să
cercetez curioasă.
Mă  tot întrebam ce era pulberea aia roşiatică. Deodată  mi-a venit în minte numele, deşi
nu-1 mai auzisem. Foc. Eram mai sigură ca oricând, aşa că i-am zis „foc" f ără să ezit niciun pic.
Creasem ceva ce nu mai existase până  atunci. Adăugasen un lucru nou nenumăratelor
bunuri ale pământului. Eran mândră de asta şi-am vrut s-alerg la el şi s ă-i spun, crezând c-o să-i
câştig preţuirea. Dar m-am mai gândit un pic şi-am rămas pe loc. Nu, n-o să-i pese. O să mă-
ntrebe la ce foloseşte Şi ce să-i spun? De-ar fi măcar bun la ceva... Dar e numai fru mos, un lucru
frumos şi-atât...
Am oftat şi nu m-am mai dus. Nu-i bun la nimic focul ăsta. Nu poate să ridice o colibă, nu
poate să facă  pepeni mai dulci, nici să  coacă  fructele mai repede. E-o zădărnicie, prostie, o

�
 deşertăciune. Nici nu s-ar uita la el şi mi-ar arunca vorbe tăioase. Dar eu pun mare preţ pe focul
ăsta. I-am şi spus-o: „Oh, focule, te iubesc, scumpă  creatură delicată şi trandafirie, fiindcă eşti
frumos. Şi mie asta-mi ajunge!" Mă gândeam să-1 strâng la piept. Dar m-am abţinut. Apoi am
mai f ăcut o maximă  din capul meu. Cam semăna cu prima şi mă  tem că-i doar un plagiat:
Experienţa care s-a fript se fereşte de foc.
M-am pus din nou pe treabă. După ce-am f ăcut o grămă joară bunicică de praf de foc, l-am
răsturnat peste o mână de iarbă uscată, cu gând să-1 aduc acasă, ca să mă joc cu el. Dar pe drum
1-a aţâţat vântul şi-a început să mă-mproaşte îngrozitor. Atunci l-am aruncat şi am fugit. Duhul
albăstrui a prins să  se înalte. Se-ntindea şi se-ncolăcea ca un nor. Pe dată  mi-a venit în minte
numele lui—fum!—deşi, pe cuvântul meu, până atunci nu mai auzisem niciodată de fum.
Curând au ţâşnit prin fum nişte limbi strălucitoare, galbene şi roşii, pe are le-am numit
flăcări. Găsisem cuvântul otrivit, deşi erau primele flăcări pe lumea asta. S-au căţărat în copaci.
Luceau splendid prin perdeaua de fum. Am început să  bat din palme, să  râd şi să ţopăi de
bucurie, atât era de ciudat, de frumos, de fermecător!
El a venit în fugă, s-a oprit şi-a privit un timp f ără grai. Apoi a întrebat ce e. Of, de ce-o fi
pus întrebarea aşa de direct! Trebuia să-i spun ceva, nu? I-am răspuns că  e foc. Nu i-a plăcut
deloc că eu ştiu şi el trebuie să-ntrebe, dar nu-i vina mea. N-am avut de gând să-1 supăr. După o
pauză a-ntrebat:
— Cum a venit?
Altă întrebare pusă direct, la care a trebuit să răspund direct:
— Eu l-am f ăcut.
Focul se-ntindea tot mai mult. El s-a dus pân ă la marginea focului ars, s-a oprit, s-a uitat în
 jos şi-a întrebat:
— Ce-s ăştia?
— Tăciuni.
A ridicat unul să-1 cerceteze, dar s-a răzgândit şi 1-a pus iar jos. Apoi a plecat. Nimic nu-1
interesează.
Pe mine mă interesa. Era cenuşă moale, delicată şi frumoasă. Am ştiut imediat ce este. Şi
 jarul. Am recunoscut şi jarul. Mi-am găsit merele şi le-am tras bucuroasă afară. Sunt tânără şi
pofta mea de mâncare e nestăvilită. Ce dezamăgire: plesniseră toate şi nu mai erau bune. Dar m-
am înşelat, fiindcă erau mai bune decât cele crude. Tare frumos e focul. Cref că într-o zi o să fie
folositor.

Vineri. L-am văzut din nou lunea trecută la c ăderea nopţii. O clip ă, numai o clipă. Speram
să m ă laude c-am încercat să fac parcul ăla s-arate mai ca lumea. Avusesem numai intenţii bune
şi muncisem din greu. Dar el nu era mulţumit. Mi-a întors spatele şi a plecat. Era supărat şi de
altceva. Eu încercasem din nou să-1 conving să nu mai.treacă prin cascadă. Şi asta, fiindcă focul
trezise în mine un sentiment cu totul nou, complet diferit de dragoste, durere şi celelalte, pe care
le descoperisem deja: frica. E oribilă! Mai bine n-o aflam niciodată. Mi-aduce clipe grele şi-mi

�
strică  fericirea. Mă  face să mă  înfior, să  dârdâi, să mă  cutremur. Dar n-am putut să-l conving,
fiindcă el n-a descoperit încă frica, aşa că n-are cum să mă înţeleagă.

FRAGMENT DIN JURNALUL LUI ADAM

Poate c-ar trebui să ţin cont că e foarte tânără - o fetişcană abia — şi s ă fiu îngăduitor. E
toată  numai curiozitate, neastâmpăr, viaţă. Pentru ea lumea e vrajă, miracol, mister, bucurie.
Când găseşte o floare nouă, de încântare nu mai poate rosti niciun cuvânt. Trebuie s-o mângâie şi
s-o alinte. O miroase, îi vorbeşte şi revarsă  asupra ei un şuvoi de nume tandre. O ameţesc
culorile: stâncile brune, nisipul galben, muşchiul cenuşiu, frunzişul verde, cerul albastru, zorile
sidefii, umbrele purpurii ale munţilor, insulele aurii plutind pe mările sângerii în amurg, luna
palidă lunecând prin mantia de nori zdrenţuită, perlele stelelor licărind în imensitatea spaţiului.
După câte văd eu, niciuna din aste nu are vreo valoarea practică. Dar toate au culoare şi m ăreţie,
aşa c ă ei îi e de-ajuns ca să-şi piardă cumpătul. Dacă s-ar potoli şi-ar rămâne aşa câteva minute,
mi-aş  putea odihni şi eu ochii. Şi cred că  m-ar bucura vederea ei. Sunt chiar sigur că  m-ar
bucura, pentru că încep să-mi dau seama că e o creatură deosebit de atrăgătoare — mlădioasă,
zveltă, delicată, duioasă, bine f ăcută, sprintenă, graţioasă. Odată  s-a suit pe un bolovan. Stătea
aşa, albă ca marmura, sub mângâiea razelor de soare. Cu capul dat pe spate şi mâna streaşină la
ochi, privea zborul unei păsări pe cer. A trebuit să recunosc că e frumoasă.

Luni la amiază. Dacă există ceva pe planeta asta care să nu o intereseze, acel ceva nu e pe
lista mea. Mie unele animale îmi sunt indiferente, ei, niciunul. Nu face nicio deosebire, se ocupă
de toate şi le crede pe toate nepreţuite. Orice animal nou e binevenit. Când brontozaurul a pus
piciorul lui uriaş în tabără, 1-a întâmpinat ca pe un bun câştigat, în timp ce eu am privit-o ca pe-o
nenorocire. E un exemplu pentru neconcordanţa caracteristică  punctelor noastre de vedere. A
vrut să-1 domesticească. Atunci i l-am oferit în dar pentru gospod ărie şi am spus că mă mut. Ea
crede c-ar putea fi îmblânzit printr tratament plin de tandre ţe, ca să  devină  un bun animal de
comnpanie.
I-am spus că un animal de casă înalt de douăzeci şi unu de picioare şi lung de optzeci şi
patru n-ar fi cel mai potrivit lucru de ţinut prin preajmă, fiindcă, chiar cu cele mai bune intenţii şi
f ără s ă vrea să facă vreun rău, ar putea să se-aşeze pe casă şi s-o facă terci. Nu-i greu deloc să-i
citeşti în ochi cât e de distrat.
Cu toate astea îi rămăsese inima la monstrul ăla şi nu putea să se despartă de el în ruptul
capului. Se gândea să deschidă o lăptărie şi voia s-o ajut să-1 mulgă. Dar n-am acceptat. Era prea
riscant. Nu era de sexul potrivit şi, oricum, n-aveam nici scară. Atunci a vrut să se suie călare pe
el, ca să  admire priveliştea. Treizeci sau patruzeci de picioare din coada lui se întindeau pe

�
 pământ, ca un copac prăbuşit. Ea a crezut că ar putea să se caţăre pe-acolo. Când a ajuns în locul
cel mai abrupt, care era şi cel mai alunecos, a pornit-o înapoi la vale. Cât pe-aci să-şi rupă ceva,
de nu eram eu.
Dacă  era mulţumită? Nu, nimic n-o mulţumeşte, dacă  nu e demonstrat. Teoriile
neverificate nu sunt de domeniul ei, şi prin urmare nu le acceptă. Recunosc că  e o orientare
corectă, care mă atrage şi pe mine. Îi simt influenţa şi, dacă aş sta mai mult cu Eva, cred că mi-aş
 însuşi-o. Ei bine, pentru colosul ăsta mai avea un plan de rezervă: se gândea că, dacă l-am face să
fie blând şi prietenos, l-am putea pune să  stea în râu, în chip de pod. S-a dovedit că  era deja
destul de blând, cel puţin în ceea ce-o privea. A-ncercat ea să-şi pună planul în aplicare, dar a
zbârcit-o din nou. De fiecare dată când îl convingea să se aşeze cum trebuie în râu şi ieşea apoi
pe mal să  treacă  pe deasupra, ieşea şi el şi se ţinea după  ea, ca un munte plin de fidelitate.
Aidoma celorlalte animale. Toate fac la fel.

Vineri. Marţi, miercuri, joi şi astăzi au trecut f ără să-1 văd. E mult când eşti singur. Mai
bine singur decât să stai în calea altora.
Am nevoie de companie — cred că am fost f ăcută pentru asta—aşa că m-am împrietenit
cu animalele. Sunt de-a dreptul fermecătoare şi cât se poate de vesele şi respectuase. Nu par
niciodată plictisite şi nu te fac să te simţi în plus. Îţi zâmbesc, dau din coadă - dacă au - şi sunt
gata oricând să  se hârjonească, să  plece cu tine la drum sau să facă  orice-ţi trece ţie prin cap.
Cred că sunt politeţea întruchipată. În toate zilele astea m-am distrat de minune şi nu m-am simţit
nicio clipă  singură. Singură! Nu, n-am fost deloc singură! Au mişunat mereu în jurul meu, pe
vreo patru-cinci acri, de nici nu le puteam număra. Dacă te urci pe-o piatră, în mijloc şi-ţi arunci
ochii la marea de blănuri ce unduieşte, vărgate cu sclipiri neastâmpărate şi culori vioaie scăldate
 în lumina soarelui, ai putea zice că-i lac. Numai că nu e. Şi stolurile de păsări prietenoase, care
stârnesc uragane în înalturi cu fâlfâitul aripilor... Iar când soarele se revarsă peste tumultul ăsta
de pene, se ridică din ele o vâlvătaie în toate culorii de-ţi ia vederea.
Am f ăcut călătorii lungi şi am văzut o grămadă. Mai toată  lumea, aşa cred. Sunt, deci,
primul călător şi singurul. La drum priveliştea e măreaţă. Pentru nimic în lume nu g ăseşti ceva
să-i semene. Ca să-mi fie mai comod, merg călare pe tigru sau pe leopard. Amândoi au spinarea
netedă şi moale. Tocmai ce-mi trebuie! Tare-s drăguţe şi dulci animalele-astea! Sunt de-a dreptul
nebună după ele. Dac-o pornesc la drum lung sau dacă vreau s-admir peisajul de la-nălţime, iau
elefantul. De ridicat, mă ridică el cu trompa, iar la coborât m ă descurc şi singură. Când facem o
haltă, el se lasă-n jos şi eu o pornesc binişor înapoi, la vale.
Animalele sunt toate prietene-ntre ele. Şi de certat, nu se ceartă  niciodată. Vorbesc cu
toatele. Vorbesc chiar şi cu mine. Toate vorbesc cu mine. Da' tre' să fie-o limbă străină, că nu
pricep o iotă din ce zic ele. Totuşi ele-nţeleg destul de des când răspund. Mai cu seamă câinele şi
elefantul. Nici nu ştiţi ce ruşine mi-e! Asta dovedeşte că sunt mai deştepte decât mine Că, prin
urmare, eu nu le-ajung nici la degetul mic. Mă cam calcă pe nervi toată chestia, fiindcă vreau să
fiu eu experienţa principală. Şi chiar o să fiu.

�
 Am învăţat o mulţime de lucruri, aşa că acum am o cultură solidă. Da' la-nceput n-aveam.
La-nceput eram ignorantă. Mă simţeam umilită  pentru că, deşi eram numai ochi şi urechi, nu
reuşeam niciodată să  fiu pe fază  când curge apa în sus. Acuma puţin îmi pasă. Am f ăcut o
grămadă de experienţe până când am aflat că apa nu curge în sus decât pe întuneric. Pe-ntuneric
curge. Ştiu asta fiindcă iazul nu se goleşte niciodată. Şi bag mâna-n foc că s-ar goli dacă apa n-ar
veni la loc noaptea. Cel mai bine e s ă dovedeşti lucrurile prin experienţe pe viu. Atuncea ştii, ce
mai încolo-ncoace! Pe câtă  vreme dacă  depinzi de bănuieli, presupuneri şi supoziţii, n-ajungi
niciodată om de cultură.
Unele lucruri pur şi simplu nu poţi să le afli. Dacă bănuieşti sau presupui numai, n-o să ştii
niciodată treaba asta. Trebuie să ai răbdare şi să-ţi continui experienţele până când afli că nu poţi
să afli. Şi e minunat că-i aşa. Lumea-i atât interesantă! Dacă n-ar fi nimic de descoperit, lumea ar
fi plicticoasă. Chiar când încerci să descoperi şi descoperi. Ba iar, nu ştiu de ce, mai interesantă.
Secretul apei a fost o comoară până l-am descoperit. Pe urmă emoţia a dispărut m-am pomenit cu
o senzaţie de gol.
Din experienţa mea ştiu că  lemnul înoată. Şi frunzele uscate, şi penele, şi-o mulţime de
alte lucruri. Prin urmare, din toate aceste dovezi cumulate poţi afla că şi stânca o să  înoate.
Trebuie însă să te împaci cu ideea că ştii numai. Atât şi nimic mai mult. Nu care cumva să-ncerci
să dovedeşti. Fiindcă, cel puţin pân-acum, nu s-a găsit o cale prin care să se facă dovada. O să
găsesc eu o cale. Aflu tot, da' n-o să mai am nicio emoţie. Şi eu mă dau în vânt după emo ţii! Cu
gândul la asta noaptea trecută nici n-am putut dormi.
La început, nu-mi dădeam seama pentru ce sunt f ăcută. Acum cred că pentru a scoate la
lumină tainele acestei lumi minunate, pentru a mă bucura şi a-i mulţumi Dătătorului c-a născocit
toate astea. Cred că mai sunt încă multe lucru de învăţat, cel puţin aşa sper. Dacă nu fac risipă şi
nu m grăbesc prea tare, o să  mai dureze săptămâni şi săptămâ întregi. Aşa nădă jduiesc. Când
arunci un fulg în sus, pluteşte-n aer până nu-1 mai vezi. Pe urmă arunci cu un bulgăr şi vezi că nu
dispare, ci vine înapoi de fiecare dată. Am tot încercat şi se-ntâmplă mereu la fel. Mă întreb: de
ce? Sigur că nu cade, dar de ce să pară aşa? Bănuiesc că-i o iluzie optică. Numai una din ele e
iluzie, dar nu ştiu care. Poate fulgul, poate bulgărele. Nu pot să dovedesc care din ele. Pot numai
să demonstrez că fie unul, fie celălalt, e un fals şi să las pe altul să aleagă.
M-am uitat atent şi ştiu că stelele n-o să ţină mult. Am văzut câteva din cele mai bune cum
se topesc şi cad de pe cer. De vreme ce unele pot să se topească, pot să se topească toate şi dacă
pot să se topească toate, pot să se topească în aceeaşi noapte. O să vină clipa asta dureroasă, ştiu
bine. Am să  stau trează  în fiecare noapte să  le privesc cât de mult pot. O să-mi satur ochii şi
sufletul de câmpiile scânteietoare. Când n-or mai fi, o s-aduc cu gândul noianul lor de vis pe
cerul întunecat şi-o să le fac să sclipească iarăşi, cu puteri însutite, prin valul lacrimilor mele.

�
 DUPĂ IZGONIREA DIN RAI

Când privesc înapoi, grădina îmi pare un vis. A fost frumoasă, neasemuit de frumoasă,
 încântător de frumoasă. Acum am pierdut-o şi n-o s-o mai văd niciodată.
Am pierdut grădina, dar l-am găsit pe el şi sunt mulţumită. Mă  iubeşte cât poate. Eu îl
iubesc cu toată patima sufletului meu năvalnic. Şi mi se pare normal dacă mă gândesc cât sunt de
tânără şi că am sexul pe care-1 am. Dacă mă întreb de ce-l iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt,
nici nu prea mă  sinchisesc să  aflu. Cred mai degrabă că genul ăsta de dragoste e un produs al
raţionamentelor şi statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile şi alte animale. Cred că
aşa trebuie să fie: iubesc unele păsări la nebunie pentru cântul lor. Pe Adam nu-1 iubesc pentru
cântul lui. Nu, nici gând. Cu cât cântă mai mult, cu atât m ă împac mai puţin cu asta. Şi totuşi îl
rog să cânte, fiindcă vreau să învăţ să-mi placă tot ce-l interesează pe el. Sunt sigură c-o să învăţ.
La-nceput nu puteam să suport, dar uite că acum pot. Când cântă el, se acreşte laptele. Dar nu-i
nimic, o să mă obişnuiesc şi cu laptele acru.
Nu pentru agerimea minţii îl iubesc. Nu, nici gând. Nu-i el de vin ă pentru agerimea asta—
atâta câtă este —fiindcă nu a f ăcut-o singur. E-aşa cum 1-a lăsat Dumnezeu, dar nici nu trebuie
mai mult. Intenţia a fost bună, sunt sigură. Mintea o să i se ascută cu timpul, chiar dacă nu dintr-
o dată. Şi-apoi nu-i nicio grabă. E destul de bun aşa cum e.
Nu pentru purtarea lui tandră şi atentă sau pentru delicateţe îl iubesc. Nu, nici gând. Are
lipsuri din punctul ăsta de vedere, dar e destul de bun şi-aşa şi se face tot mai bun pe zi ce trece.
Nu pentru hărnicia lui îl iubesc. Nu, nici gând. Ştiu c-o are în el şi nu-nţeleg de ce-o
ascunde de mine. Asta-i singura mea mâhnire. Altfel, e sincer şi deschis, acum. Sunt sigură că
altceva nu-mi ascunde. Doar asta. Mă doare să ştiu că are secrete faţă de mine şi, uneori, gândul
ăsta nu mă lasă să  dorm. O să  mi-1 alung din minte. Nu-1 las eu s ă-mi tulbure fericirea, care
altminteri mai are-un pic şi dă pe dinafară.
Nu pentru învăţătura lui îl iubesc. Nu, nici gând. A învăţ de unul singur şi ştie o mulţime
de lucruri. Partea proastă e că lucrurile cu pricina nu sunt cum le ştie el.
Nu pentru cavalerism îl iubesc. Nu, nici gând. M-a pârât dar nu-i port pică. Cred că asta-i
o particularitate a sexului său şi nu şi 1-a f ăcut el. Sigur că eu nu l-aş fi pârât niciodat Mai curând
aş fi murit. Dar şi asta-i o particularitate de sex aşa că nu pot să mă laud, fiindcă nu mi l-am f ăcut
eu.
Atunci pentru ce-1 iubesc? Pur şi simplu, pentru că e bărbat. Aşa cred.
Are un fond bun şi pentru asta-1 iubesc, dar l-aş  iubi şi f ără. Dacă  m-ar bate sau mi-ar
arunca vorbe de ocară, l-aş iubi mai departe. Sunt sigură. E-o chestiune de sex. Aşa cred. j
E puternic şi chipeş şi-1 iubesc pentru asta. ÎI admir şi sunt mândră de el, dar l-aş iubi şi
dacă n-ar avea niciuna din calităţile astea. Dacă ar fi urât, tot l-aş iubi. Şi dacă ar fi o stârpitură l-
aş  iubi. Aş  munci pentru el ca o sclavă, m-aş  ruga pentru el şi aş  veghea lângă  patul lui, până
când mi-aş da ultima suflare.
Da, cred că-1 iubesc pur şi simplu, pentru că-i al meu şi pentru că-i b ărbat. Bănuiesc că n-
am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, că-i aşa cum am spus la-nceput: genul ăsta de dragost nu

��
e un produs al raţionamentelor şi statisticilor. Ea vine nu se ştie de unde şi nu se poate explica.
Nici nu-i nevoie.
Aşa gândesc eu. Dar eu sunt numai o fetişcană, prima care a stat să  studieze această
problemă, şi s-ar putea, în ignoranţa şi lipsa mea de experienţă, să n-o fi înţeles bine.

PATRUZECI DE ANI MAI TÂRZIU

Ruga mea, dorinţa mea fierbinte, e să  trecem împreună  peste pragul acestei vieţi. E o
dorinţă  ce n-o să  piară  niciodată  de pe pământ. O să sălăşluiască  în sufletul fiecărei soţii care
iubeşte, până la sfârşitul timpurilor. Şi o să poarte numele pe care i l-am dat eu.
Dar dacă  trebuie ca unul din noi s ă  plece mai întâi, ruga-mi este să  fiu eu aceea. El e
puternic, eu sunt slabă. Eu nu-i sunt atât de necesară pe cât îmi este el mie. Fără el, viaţa n-ar mai
fi viaţă. Cum aş putea-o îndura? Ruga asta e şi ea nemuritoare şi o să dăinuie cât o să dăinuie
stirpea mea. Sunt prima soţie. Şi în ultima soţie o să mă repet.

 La mormântul Evei

ADAM: Unde era ea, acolo era Raiul.

Sfârşit

��