UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE
POLITICI SOCIALE ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ II

IMPLICAŢIILE SCHIMBĂRII ASUPRA FAMILIEI

Referat

IMPLICAŢIILE SCHIMBĂRII ASUPRA

FAMILIEI

Botici Lucia,
PSPS II
 IMPLICAŢIILE SCHIMBĂRII ASUPRA FAMILIEI

”Așa cum merge familia, așa merge națiunea și așa merge toată lumea în care trăim”
 Papa Ioan Paul al II-lea

Familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, o instituţie
stabilă cu rosturi fundamentale pentru indivizi şi pentru societate 1. Familia trebuie înteleasă
în special ca grup uman de bază şi ca realitate socio-umană determinată de relatiile de cuplu,
de cele parentale dar şi de legăturile implicate în succesiunea generatiilor şi în viaţa domestica
în comun. Ca şi concept, familia inseamna mai mult decat grupul familial. Termenul de
familie se refera şi la constelația de roluri şi influențe, pe când termenul de grup familial are
în vedere numai caracterisicile determinate de legaturile de rudenie. Familia este grupul social
cu o importanţă covârșitoare în asigurarea dezvoltării armonioase a membrilor ei sub raport
biologic, emoţional, psihologic, asigurarea protecţiei financiare, socializarea și educarea
adecvată a copiilor și pare tot mai integratã în dinamica societății, tot mai mult condiționată
de schimbãrile economice și sociale, influențând, la rândul ei, evoluția de ansamblu.
Conceptul clasic de „structurã a familiei se asociazã în prezent cu cel de „restructurare a
familiei”2.
Familia, ca instituție socială fundamentală, se intercondiționeazã cu multiple domenii
ale vieții sociale fiind condiderată cea mai relevantă unitate de măsurare a relaţiei dintre
individ şi comunitate, care transmite în mod continuu date, informaţii şi opinii cu privire la
mediul social în care se găseşte individul, percepţia procesului de schimbări şi transformări
sociale, care afectează populaţia, în ansamblu şi cele mai afectate categorii sociale în
particular (copiii, persoanele în vârstă, mamele singure, etc.)
Imaginea familiei, preluatã în discursul politic și științific, este aceea a unei instituții
care prezervă tradițiile și valorile naționale, fiind relativ independentã de contextul
socioeconomic și având o mare capacitate de inerție 3.

1
Mihăilescu, I, , 1999
2
Voinea, M, 1996
3
Ghebrea, G., 2000
 De-a lungul timpului, familia a constituit un reper de stabilitate în viețile oamenilor,
dar ritmul accelerat al schimbărilor din societatea contemporană își pune amprenta, o relație
definitivă sau chiar de durată fiind tot mai dificil de realizat. Mobilitatea socială accentuată
face ca indivizii să își schimbe de câteva ori pe parcursul vieții domiciliul, locul de muncã,
specializarea, prietenii sau chiar confesiunea religioasă asfel este foarte dificil de a stabili o
relație de durată între doi parteneri.
Familia are toate caracteristicile necesare unui subsistem4 :
- elementele familiei sunt legate între ele, sunt interrelaționate;
-un element al familiei nu poate fi înțeles izolat de întreg sistemul;
-funcționarea familiei nu se realizeazã doar prin înțelegerea fiecãrui element în parte;
-structura și organizarea familiei sunt factori importanți în determinarea
comportamentului membrilor familiei;
-patternurile tranzacționale ale familiei modeleazã comportamentul membrilor
familiei.
La fel ca celelalte instituții sociale, familia trebuie să realizeze anumite funcții care, în
general, pot fi reduse la urmãtoarele5:
-reproducere (prin copii familia asigurã nemurirea unei comunități sau societăți),
-socializarea copiilor (transmiterea modelelor culturale dominante în societate),
-îngrijire, protecție și sprijin emoțional (îngrijirea și protecția copiilor, a bãtrânilor, a
persoanelor bolnave, dragoste, securitate, sentiment de bunăstare),
-conferirea unui status (prin intermediul relațiilor de rudenie și al altor relații de grup)
și reglementarea comportamentului sexual.
Familia a suferit, ca și instituţie socială, influenţe ale unor fenomene precum: migraţia,
şomajul, dinamica educaţiei, criminalitatea, violenţa, crizele economice şi politice. Toate
aceste influenţe au determinat transformări atât în viaţa familiei, ca unitate, cât şi în status-
rolul membrilor săi şi, mai ales, în status-rolul copiilor. 
Schimbările în evoluţia capitalului familiei – economic, social, uman, cultural,
simbolic- influenţează comportamentul fiecărui membru al familiei şi determină apariţia
comportamentelor deviante.
Autonomia crescutã a indivizilor a condus la eliberarea de responsabiliățile de tip
tradițional și la emanciparea personalã astfel familia ca model standard de conviețuire a fost
înlocuitã de o multitudine de stiluri de viață. Legãturile familiale tradiționale au fost înlocuite,

4
Morgan, D.H.J., 1985
5
Vander Zanden, J., 1988.
modelul familiei nucleare transformându-se într-o diversitate de modele familiale. 6 Voinea
(1994, p. 503) identificã câteva mecanisme cauzale esențiale în „restructurarea familiei” și
care au condus la dezvoltarea unor modele alternative ale vieții de familie:
- Angajarea femeilor în activități extrafamiliale, creșterea gradului de ocupare a femeilor pe
piața muncii și a dorinței lor de promovare socialã, care au afectat puternic funcțiile
economice și socializatoare ale familiei, au condus la diminuarea autorității masculine, la
scăderea fertilității și la creșterea probabilității de divorț.
-Mobilitatea teritorialã sub forma unei migrații, definitive sau temporare, contribuind la
modificarea modelelor tradiționale, prin extinderea ariei de selecție a partenerului;
- Procesele de urbanizare și modernizare care permit apariția uniunilor consensuale, hetero
sau homosexuale, a căsătoriilor de probã etc.;
-Creșterea gradului de școlarizare a populației, a nivelului de instruire a femeii, care
influențează atitudinea față de căsătorie, vârsta la căsătorie și chiar distribuirea rolurilor.
Mai putem adăuga și alte transformãri importante: creșterea generalã a nivelului de trai
și a independenței economice a tinerilor, care a favorizat compartamentele familiale
alternative și autonome. Schimbările valorice au avut, de asemenea, un impact hotărâtor:
creșterea diversității culturale, politice, religioase; creșterea toleranței generale, a
permisivității sociale la diferențe (culturale, religioase, sexuale, familiale etc.).
Familia a devenit o instituție tot mai democraticã în interior și mai deschisã spre
exterior7. Familia nu mai este consideratã instituția fundamentală pentru supraviețuirea
individului și reproducerea societății. Instituțiile care se dezvoltă în epoca modernă preiau tot
mai mult din funcțiile care odinioarã erau asigurate de familia tradiționalã: educativã,
economicã, culturalã, etc. Dezvoltarea sferei serviciilor a promovat activitatea femeilor în
afara domiciliului și a favorizat emanciparea femeii atât în plan social, cât și familial..
Angajarea femeilor pe piața muncii contribuie la o reevaluare a rolurilor de gen, dar și la o
colaborare economicã din perspective egale între bărbați și femei. Acestă schimbare conduce
de asemenea la tendinta de restrangere a numarului de membrii, reducandu-se de cele mai
multe ori la tipul nuclear sau la păstrarea bunicilor alături de parinti si copii.
Odată cu emanciparea femeii, aceasta a intrat în sfera muncii profesionale, dar cu
toate că acesta și-a păstrat și responsabilitatile casnice legate de gospodarie și cresterea
copiilor totuși acest lucru a avut efect asupra copiilor. Mama nu mai are timp suficient pentru

6
Voinea, M., 1994,.
7
Putnam, R., 2001,
a petrece cu copii, fiind nevoită să recurgă la ajutorul bunicilor sau altor membrii ai familiei
sau adesea la instituții pentru copii, copilul fiind lăsat temporar în grija acestora.
Prin înmultirea metodelor alternative familiei nucleare, casatoria este tot mai mult
considerata un parteneriat. Analizele sociologice indica tot mai mult scaderea nupțialitatți,
creșterea vârstei medii la căsătorie, scăderea natalitatii, creșterea fertilității ilegitime. Se
profilează metodele monoparentale, familiile comasate sau reconstituite, uniunile consensuale
și căsătoriile homosexuale.
Migraţia duce la modificări socio-economice şi culturale, ceea ce determină schimbări
temporare sau definitive ale modului de viaţă şi ale personalităţii celor care pleacă, dar şi ale
celor care răman acasă. Astfel, migraţia afectează, în primul rînd, familia, schimbîndu-i atât
structura, cît şi funcţionalitatea. Familia devine temporar dezintegrată și ridică o multitudine
de probleme necesitând un nou stil de viaţă şi de interacţiune, atât intrafamilial, cât şi
extrafamilial. Atunci când unul dintre părinţi este absent pentru o perioadă mare de timp,
familia îşi pierde abilitatea de a funcţiona într-o manieră sănătoasă. Cănd doar unul dintre
părinți este plecat obligaţiile ce revin ambilor părinţi trec în sarcina celui care rămâne
crescând tensiunea şi încordarea în adoptarea noului rol parental. Situaţia este şi mai gravă
atunci cînd toate aceste responsabilităţi cad pe umerii copiilor sau ai bunicilor, rudelor etc. caz
în care ambii părinți plecă. Satisticile ANPDCA din luna decembrie 2019, indicau că aproape
31%  dintre copii erau complet lipsiţi de grija părintească: 15.858 aveau ambii părinţi plecaţi,
iar 11.143 proveneau din familii în care părintele unic susţinător era plecat.  Îngrijorător este
şi numărul copiilor aflaţi singuri acasă care au ajuns în sistemul de protecţie specială: 3.500
(din care 707  în centre de plasament şi 668 în grija asistenţilor maternali).
Societatea și dinamica ei influenteaza familia atât direct cât şi indirect, adica
contribuie la schimbarile din :
- Forma familiei ;
- Dimensiunile acesteia,
- Relatiile dintre parteneri;
- Relaţiile dintre generaţii.
Ioan Mihailescu (1999, p.9) enumeră elementele cele mai importante care pot influenta
predilect familia :
-Schimbarea relațiilor de propietate şi a organizarii economice a societății modifică
funcţiile familiei. Acţiunile din interiorul şi exteriorul familiei modifică dimensiunile familiei
şi relaţiile dintre parteneri ;
 -Preluarea de catre societate a unor funcţii familiale tradiţionale favorizeaza cresterea
importantei relațiilor socio-afective dintre parteneri şi genereaza noi modele familiale ;
-Mobilitatea socială şi profesională dintr-o anumita societate este asociată şi cu
mobilitatea modelelor familiale şi a ideologiilor familiale
-Politicile familiei pot acționa direct sau indirect asupra dimensiunilor familiei şi pot
favoriza menținerea sau expansiunea modelelor familiale dezirabile din punctul de vedere al
socieățtii globale.
La nivel european şi ghiar global, familiile sunt expuse unor vulnerabilităţi de ordin
economic, politic, tehnologico-ştiinţific. Societatea cunoaşterii, la a cărei expansiune asistăm,
bazată pe utilizarea tehnologiei comunicaţiilor în toate domeniile vieţii, este asociată cu
producerea de transformări majore în viaţa umană la nivel individual şi grupal. Forumul
European "Familia în faţa secolului al XXI-lea", susţinut la Atena în 1998 semnalează faptul
că în Europa se identifică două fenomene generale contradictorii: convergenţa şi divergenţa.
Există o mişcare de convergenţă a dimensiunilor şi caracteristicilor familiei care se manifestă
prin atenţia tot mai crescută care se acordă rolului familiei în viaţa individului şi în viaţa
socială şi perceperea familiei drept refugiu din faţa greutăţilor existenţei sociale. În acest timp
se petrece un fenomen de divergenţă, marcat prin nevoia identificării şi personalizării familiei,
ca instituţie socială şi ca grup social, atât în plan individual, cât şi în plan naţional şi
european8.
În prezent, familia ca unitate socială s-a modificat foarte mult atât la nivel structural
(de exemplu: din ce în ce mai multe familii monoparentale), cât şi la nivel atitudinal (în sensul
creşterii ratei divorţurilor şi a tensiunilor, conflictelor intrafamiliale). Familia reprezintă fără
îndoială un spaţiu propice pentru creşterea şi educarea copiilor. Mai mult decât atât, este cel
mai adecvat mediu de structurare intelectuală, afectivă şi volitivă a personalităţii copiilor.
Climatul şi atmosfera familială, siguranţa materială, atitudinea afectivă şi spirituală în care se
vor forma copiii le va influenţea covărşitor dezvoltarea psihocomportamentală, evoluţia şi
devenirea lor. Cercetările ştiinţifice în domeniu au demonstrat că influenţele educative
exercitate în primii ani de viaţă ai copilului sunt determinante în formarea caracterului
acestuia.9.
În ceea ce priveşte educaţia ecologică, un aspect reclamat cu stringenţă de realitatea
stării precare a mediului înconjurător, Mariana Momanu face următoarea precizare: "educaţia
ecologică nu-şi poate atinge finalităţile dacă valorile pe care le vehiculează şi atitudinile pe
8
A. B. Pescaru, Familia azi, o perspectivă sociopedagogică, Bucureşti, Ed. Aramis, 2004.
9
N. C. Stan, "Relaţia şcoală familie în contextul societăţii contemporane", în Creativitate şi inovaţie în
educaţie, Vol. I., Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2014.
care şi le propune să le formeze nu sunt cultivate şi în familie, în comunitatea în care trăieşte
elevul"10.
Rolului familiei în dezvoltarea individuală şi în dezvoltarea socială a fost amplu
dezbătut in cadrul Forumului European al Familiei, de la Atena, în anul 1998. Acest Forum
intitulat Familia în fata secolului XXI a conturat tendintele actuale în reconsiderarea şi
tratarea rolului familiei.
Tema forumului s-a referit la Familia în Europa secolului XXI- Viziune şi instituţie-şi
a evidentiat atat tendințele concrete ale instituției familiale cat şi evoluția cercetării în acest
domeniu. Organizatorii au fost Foundation for the Child and Family, sub auspiciile
presedintelui Republicii Elene şi a Consiliului Europei, UNESCO şi Comisia Europeana de
Educaţie..
Scopul acestei reuniuni a fost să atraga atentia tuturor factorilor responsabili asupra
situației actuale şi a perspectivelor familiei şi copilariei la începutul secolului XXI.
Forumul European al Familiei a evidentiat atât importanța familiei ca instituţie cât şi
nevoia de sprijin pentru întărierea rolului ei în viaţa individuală şi socială, trasând ca puncte
de reper în strategiile viitoare trei idei fundamentale;
1. În contextul complex şi variat contemporan familia este complexă şi variată. Exista
noi forme de familie şi caracteristica generală a familiei în Europa este fragilitatea,
fluiditatea şi vulnerabilitatea intregului.
2. Europa trage un semnal de alarma referitor la familia de mâine. Familia este cel mai
productiv şi mai vulnerabil grup social. Excluderea socială tinde să produca o pierdere
a identitatii Europei. Nu este vorba doar de supravietuirea unor persoane sau a unor
traditii ci de supraviețuirea identitatii socioculturale a Europei. Este clar că părinții nu
pot face față sarcinilor educative şi de aceea familia trebuie sprijinita educativ şi
social.
3. Secolul XXI se precizeaza ca o redefinire şi o revalorizare a relatiei comunitate,
societate, familie, cultură. Pentru aceasta este necesara o cooperare şi o colaborare
continuuă; pentru o politica mai bună pentru copiii din toate tarile Europei.
În Europa exista o prioritate pentru programele de educare şi responsabilizare a
familiei dar şi pentru cercetarea modelelor diferite şi a solutiilor variate existente în
organizarea unor programe de educare şi formare a atitudinilor şi competentelor parentale la
nivelul familiei moderne.

10
Momanu,M., 2002, p. 139.
 Fără a-şi diminua importanţa ca instituţie socială, familia nu mai reprezintă o instituţie
conservatoare, ci una tot mai adaptată transformărilor de la nivelul societăţii, democratică şi
deschisă. Familia este tot mai integrată în dinamica societăţii, tot mai mult condiţionată de
schimbările economice şi sociale, influenţând, la rândul ei, evoluţia de ansamblu.
 BIBLIOGRAFIE

1. Ghebrea, G., Regim social politic și viațã privatã, Editura Universitãții din
București,2000.
2. Mihăilescu, Ioan, Familia în societatile europene, Ed.Universitatii Bucuresti, 1999
3. Morgan, D.H.J., 1985, The family, politics and social theory, Routledge and Kegan
Paul, Londra
4. Pescaru, A.B.,Familia azi, o perspectivă sociopedagogică, Bucureşti, Ed. Aramis,
2004.
5. Popescu, Raluca, Introducere în sociologia familiei: familia românească în societatea
contemporană . Iași : Polirom, 2009
6. Putnam, R., 2001, Bowling Alone. The Collapse and Revival of American
Community, Touchstone.
7. Stan, N.C.,"Relaţia şcoală familie în contextul societăţii contemporane", în
Creativitate şi inovaţie în educaţie, Vol. I., Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2014
8. Vander Zanden, J., ”Marriage, Family and Alternative Lifestyles. The Social
Experience”, An introduction to Sociology, Random House, New York,1998
9. Voinea, M., Restructurarea familiei: modele alternative de viață, Sociologie
Româneascã 5, 1994
10. Voinea, M., Psihosociologia familiei, Universitatea din Bucureşti, Bucureşti, 1996