Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deși conceptul de etică este aparent sinonim cu cel de morală, diferențele dintre
cele două sunt sesizabile pornind chiar de la definițiile acestora. Astfel, etica este o
știința care studiază normele și principiile comportamentului moral, în timp ce morala
reprezintă ansamblul de norme și principii care ghidează relațiile umane și conturează
modelele ideale de comportament într-o societate.
1
Deontologia este considerată parte integrantă a eticii, obiectul ei de studiu
fiind “normele și obligațiile specifice unei activități profesionale”
(https://dexonline.ro/definitie/deontologie). Așa cum reiese și din etimologia
termenului (gr. deon=datorie și logos=studiu), deontologia este o știință centrată pe
conceptul de datorie morală, stabilind modelele de comportament corecte în diferite
contexte socio-profesionale. Din acest punc de vedere, deontologia se subsumează
parțial eticii aplicate.
Așa cum se arată în art. 369, acest cod urmăreşte protejarea următoarelor valori
morale:
2
1. Libertatea academică, în virtutea căreia Universitatea este un spaţiu liber de orice
fel de presiuni sau constrângeri (politice, religioase, etnice şi economice). în același
timp, membrii comunității academice își vor exercita libertatea individuală respectând
drepturile celuilalt și obligaţiile universitare. În aceste condiții, va putea exista un
climat de colaborare bazat pe bună credinţă, încredere, respect reciproc şi curtoazie
(p.70).
3
cooperarea în echipe de cercetare;
protejarea datelor;
4
echitabil la resursele universitare asigură egalitatea de şanse în dezvoltarea
profesională și personală, precum și în situații de competiţie.
5
realizează un Raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a
eticii activităţilor de cercetare, care se prezintă Rectorului şi Senatului universitar
spre aprobare şi care constituie un document public;
Sub jurisdicţia CEU intră toate persoanele care fac parte din comunitatea
universitară, precum și actele petrecute în interiorul și în afara comunităţii
universitare, dar şi cele desfăşurate în afara acesteia, în măsura în care implică
membrii comunităţii universitare.
plagiatul;
6
orice altă formă de fraudă intelectuală precum: copiatul în cadrul examenelor sau
concursurilor, „fabricarea” rezultatelor cercetărilor, substituirea lucrărilor sau a
identităţii persoanelor examinate, comercializarea lucrărilor de diplomă/licență și
disertație, condiţionarea participării și/sau promovării studenţilor la examene de
cumpărarea unor lucrări sau cărţi ale cadrelor didactice;
avertisment scris;
avertisment scris;
suspendarea bursei;
exmatricularea.
7
III. PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ȘI DREPTUL DE AUTOR
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile
universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;
8
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog
fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură,
gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei
și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor
destinate unei utilizări practice;
sunt copiate sau parafrazate idei, texte, argumente, date sau rezultate în mod
necorespunzător, fără menționarea autorului și referire la operă;
9
sunt prezentate public idei, rezultate de cercetare, date, reprezentări vizuale sau
auditive, secvențe de program etc. emise sau create de alte persoane, fără
menționarea autorului și referire la operă;
Important de reținut este că simpla compilație a unor citate sau idei din diverși
autori, chiar dacă citarea s-a făcut în mod corect, nu constituie o realizare ștințifică
autentică.
citarea fără trimitere către sursă și fără folosirea ghilimelelor a unor contribuții a
căror paternitate este cunoscută, intrată în sfera culturii generale sau a cunoașterii
comune, și a căror utilizare nu poate genera confuzie și nu poate pune în discuție
arogarea frauduloasă a unor merite;
dacă citatul, deși neatribuit corespunzător, este însoțit de formulări ca: “se afirmă
că...”, “unii autori susțin că...”. Totuși folosirea în mod abuziv a citatelor
neatribuite este inacceptabilă.
10
Membrii comunității academice au obligația de a se informa cu privire la bunele
practici academice, întrucât necunoașterea acestora nu poate fi considerată o scuză
pentru absolvirea de la răspunderea profesională, morală sau juridică.
folosirea de fițuici, notițe sau a altor materiale în timpul unui examen sau
evaluări;
11
2. Sprijinirea înșelăciunii academice – ajutorul oferit unui student pentru a lua o
notă de trecere la un examen sau pentru a realiza numărul de prezențe obligatorii.
permisiunea oferită unui coleg să copieze din lucrare ta în timpul unui examen
sau evaluări;
scrierea unor eseuri, referate, lucrări de licență sau disertație pentru alți studenți
sau realizarea unor lucrări de laborator;
4. Plagiatul – preluarea rezultatelor muncii unei alte persoane fără a cita (prin
indicarea sursei și utilizarea ghilimelelor) și prezentarea acestora ca fiind concepție
proprie.
12
Exemple de situații de plagiat:
copierea unor fragmete din lucrările altor persoane în propriile teme (eseuri,
referate, lucrări de licență, de disertație sau teze de doctorat) sau folosirea unor
înregistrări audio/video fără a cita autorul;
parafrazarea cuvintelor sau a creației altor autori, prin folosirea unor sinonime sau
schimbarea topicii, fără a indica autorul;
13
În Universitatea din Petroșani, participarea studenților la activitățile didactice și
de cercetare este reglementată prin prevederile Regulamentului privind activitatea
profesională a studenților . În ceea ce privește onestitatea academică, Regulamentul
prevede obligația studentului de a fi “onest în toate situațiile de evaluare și să
manifeste intoleranță față de orice formă de furt intelectual”
(https://www.upet.ro/documente/regulamente/2019/Regulament%20privind
%20activitatea%20profesionala%20a%20studentilor%20(licenta%20si
%20master).pdf p. 8). În același timp, pentru abaterile de la principiile onestității
academice se stipulează că “studenții care încearcă să promoveze examenele prin
fraudă dovedită vor fi sancționați cu exmatricularea” (p.16).
14
V. PLAGIATUL
Plagiatul este una dintre cele mai grave forme de încălcare a normelor academice
și este una dintre cele mai răspândite practici cu care se confruntă învățământul
universitar din lumea întreagă (McCabe et al., 2001; Simkin & McLeod, 2010).
Etimologia cuvântului plagiat provine din latinul plagarius al cărui sens inițial
era de ‘răpitor”, “tâlhar‘. Cuvântul a intrat apoi în limba engleză sub forma plagiary,
cu înțelesul de persoană care ia în mod abuziv cuvintele sau ideile altuia (Barnhart
apud Park, 2003).
“Unul sau mai multe pasaje care sunt cuvânt-cu-cuvânt identice ca cele dintr-o
altă sursă, preluate fără citare corespunzătoare și ghilimele” (Belter & DuPre,
2009, p. 259).
“Prezentarea ideilor sau cuvintelor unei alte persoane sau a mai multor persoane
ca fiind ale tale, fără o recunoaștere corectă” (Hard, Conway, & Moran, 2006,
p.1.059).
“[…] furtul literar, furatul (prin copiere) a cuvintelor sau ideilor altcuiva și
prezentarea lor ca fiind ale tale, fără a da credit sursei” (Park, 2003, p. 472).
“Când munca altcuiva (cuvinte și gânduri) este folosită fără atribuire” (Wang,
2008, p. 743).
După cum arată aceste definiții, plagiatul este unanim perceput ca “un atac la
adresa drepturilor fundamentale ale omului, a proprietății, a identității”, iar plagiatorul
este descris ca “hoț de gânduri‖ sau “hoț de idei” (Park, 2003).
15
În același timp, Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește astfel
plagiatul: “A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-
le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific” (Dicționarul
Explicativ al Limbii Române, https://dexonline.ro/definitie/plagiat%20).
Din perspectivă juridică, plagiatul este definit la art. 4, alin. (1), lit. d) din Legea
nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică
și inovare astfel: “ expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în
format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic,
ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele
originale”.
Toate aceste reglementări subliniază faptul că munca unei alte persoane trebuie
recunoscută prin atribuire, care, pentru a fi făcută corect, trebuie să îndeplinească
două condiții cumulative:
2) autorul să fie menționat explicit, prin referire la titlul lucrării, anul apariției,
editura sau jurnalul în care a fost publicată lucrarea.
5.2 Autoplagiatul
16
Documentul Principii și procedee de identificare a plagiatului elaborat de
CNECSDTI) sancționează și noțiunea de autoplagiat, prin care se înțelege “preluarea
unui text, a unui fragment sau a unei contribuții personale, care a fost publicată
anterior, într-o altă lucrare sau operă fără a se menționa faptul că acea creație a mai
fost prezentată public” (Dumitru Sandu,
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/spre-o-diagnoza-integrata-a-
plagiatului/).
17
Un studiu realizat în SUA în anul 1996 demonstrează că fenomenul plagiatului în
rândurile studenților este în creștere la nivel mondial. Astfel, cercetătorii americani au
constatat o creștere importantă a nivelului general al lipsei de integritate academică,
de la 54,1% în anul 1984 la 61,2% în 1994 (Diekhoff et al., 1996).
18
5.4 Forme de plagiat
1. Plagiatul intenționat, când plagiatorul își însușește cuvintele, ideile sau munca de
creație a unei alte persoane cu bună-știință.
4. Plagiatul prin mixare - apare atunci când porțiuni de propoziție sau frază sunt
preluate din mai multe surse și sunt folosite în așa fel încât să se potrivească. În acest
19
caz intenționalitatea actului este una evidentă, la fel și încercarea de a ascunde
modalitatea de realizare a lucrării.
6. Plagiatul hibrid - modalitatea prin care se combină surse citate corect cu propoziții,
fraze sau paragrafe copiate fără referire la sursa originală. Și în acest caz intenția este
una evidentă, având în vedere faptul că autorul demonstrează că și-a însușit
modalitățile de citare impuse de regulile academice, dar le utilizează selectiv.
7. Plagiatul prin confuzie - combinarea de propoziții, fraze sau paragrafe întregi din
surse diferite care nu sunt atribuite. În acest caz, pe lângă faptul că intenționalitatea
este evidentă, are de suferit și cursivitatea textului rezultat din cauza lipsei unei
legături ogice între ideile combinate.
8. Plagiatul mascat - folosirea unor referințe inexistente sau inexacte despre autorii
lucrărilor sau materialele de proveniență a datelor. Autorul încearcă să dezinformeze
și oferă informații eronate cu privire la sursa folosită, scopul fiind, de fapt, de a
ascunde faptul că a plagiat. În această situație, pentru a acoperi frauda intelectuală,
plagiatorul nu citează autorul de la care a preluat informațiile, ci sursele citate de
acesta din urmă (citarea ‘la a doua mână’).
9. Plagiatul de tip agregat - apare atunci când autorul unei lucrări citează corect
sursele, dar lucrarea nu conține niciun fel de contribuție originală, fiind un colaj de
citate fără vreo valoare științifică (Debora Weber-Wulff, 2004).
20
a) Plagiatul prin traducere dintr-o limbă străină fără atribuirea sursei;
d) Plagiatul prin manipularea surselor - este o tehnică utilizată frecvent prin care ,
autorul folosește în mod corect tehnica de citare pentru un paragraf, dup[ care
introduce alte paragrafe, preluate din opera unui alt autor, fără a mai menționa sursa.
În alte situații, referința către autorul original este pusă exclusiv în bibliografie, fără a
fi citat și în conținutul lucrării.
21