Aparat fotografic

Elevii :Ghita Adrian, Stoica Daniel

Clasa 8B
Aparatul fotografic este un aparat optic cu ajutorul căruia pot fi
obținute imagini reale ale obiectelor. La aparatele clasice, fixarea
acestor imagini se făcea pe plăci sau filme acoperite cu un strat
de emulsie fotografică. În urma revoluției digitale, majoritatea
aparatelor de fotografiat transformă informația vizuală în
informație digitală, cu ajutorul unui senzor de imagine.
Părțile principale sunt:

 obiectivul fotografic (fix sau interschimbabil);

 obturatorul(controleaza timpul in care filmul a fost expus la
lumina. Este un mecanism complex care poate functiona in
modul automat sau manual, putand controla timpul in care
acesta sta deschis.)
 camera obscură (rigida sau pliabilă)
 caseta materialului fotosensibil (fixă sau interschimbabilă);

Camera obscura : Camera obscură poate fi definită ca fiind o

copie mecanică a ochiului animal. Anatomic, ochiul este un organ
deosebit de complex, servind la transformarea imaginilor
geometrice ale corpurilor în senzații vizuale. Din punct de vedere
al opticii geometrice, el constituie un sistem optic format din trei
medii transparente: umoare apoasă, cristalinul și umoarea
sticloasă. Acestea se găsesc în interiorul globului ocular, mărginit
în exterior de o membrană rezistentă numită sclerotică, opacă
peste tot, exceptând o porțiune din față, care este transparentă și
de formă sferică, cunoscută sub numele
de corneea transparentă. Pe planul opus corneei se află o
membrană cu celule senzoriale numită retină. Lumina pătrunde
prin cornee și cade pe retină, unde formează o imagine reală și
răsturnată a obiectelor privite, transmisă prin nervul optic la creier.
Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc,
aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu un interior
de culoare neagră (globul ocular), cu o deschidere foarte mică.
Ulterior s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de
ansamblul cornee - cristalin) și, paralel cu deschizătura, un ecran
alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine
reală și răsturnată (retina).

Istoric : Principiile camerei obscure erau cunoscute de

foarte mult timp, încă din antichitate. Astfel, egiptologii, la
unul din templele zeului Ra, au descoperit un
sistem "cameră obscură", unde Ra la răsăritul soarelui era
proiectat pe un perete al templului.
In secolul XV, Leonardo da Vinci,
celebrul sculptor, arhitect și inginer, descoperă și definește
că formarea imaginii într-o cameră obscură se datorează
în primul rând proprietății razelor de lumină de a se
propaga în linie dreaptă și tocmai acestui fapt, imaginea
este răsturnată. Datorită faptului că nu se putea obține o
imagine clară a obiectului luminos, întrucât nu se putea
practica un orificiu foarte mic care să permită trecerea
unei singure raze luminoase, era necesar îmbunătățirea
sistemului. In jurul anului 1500, anatomiștii ajung să definească
funcționarea ochiului. In aceste condiții Cardano, care studia
structura ochiului și legile vederii, a reușit să perfecționeze
vechea cameră obscură, pornind de la analogia că în
deschizătura ochiului cristalinul funcționează ca
o lentilă convergentă și înzestrează camera obscură cu acest
element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată
și mult mai luminoasă.
Câțiva ani mai târziu, fizicianul italian Giambatista della Porta,
îmbunătățește această invenție, imaginea captată de o oglindă
plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un ecran exterior,
pentru a fi scrisă cu creionul. Metoda a fost folosită de o serie de
pictori portretiști pentru a reda cât mai fidel chipurile clienților lor.

Aplicațiile camerei obscure

Aparatul fotografic:
Aparatul fotografic este dispozitivul cu care se poate înregistra o
imagine statică din mediul înconjurător, imaginea obținută
numindu-se fotografie. Se compune dintr-o carcasă
închisă camera obscură propriu-zisă, pe care se află montate
elementele principale ale aparatului fotografic.
Elementele principale ale aparatului fotografic sunt:
1. obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul
cărora se obține o imagine reală fără aberație pe o placă
 fotografică, peliculă sau hârtie, toate cu o emulsie
fotosensibilă.
În interiorul aparatului fotografic se află :
2. culoarul peliculei (rama de fixare a plăcii) aflat într-un plan
perpendicular pe axul optic,
3. fereastra de expunere,
4. materialul fotosensibil pe suportul său în funcție de tipul
aparatului,
5. bobine debitoare sau receptoare în cazul peliculei
fotosensibile,
6. diafragma variabilă sau irisul necesar modificării
diametrului util al obiectivului,
7. sistemul de obturare care face reglarea timpului de
expunere,
8. sistemul de reglaj al aducerii imaginii în planul materialului
fotografic (peliculă, placă fotografică sau hârtie fotografică).
9. sistemul de antrenare al peliculei după fiecare expunere
și totodată de armare pentru a declașa următoarea
expunere,
10. sistemul de vizare.