Impozitul pe profit

ART. 13 - Contribuabili

Contribuabili:
Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele persoane,
denumite în continuare contribuabili :
1. persoanele juridice române, 
2. persoanele juridice străine cu sediu permanent în România; 
3. persoanele juridice străine rezidente în România 
4. persoanele juridice străine care realizează venituri din transferul proprietatilor imobiliare;
5. persoanele juridice cu sediul social în România.

Scutiri:
a) Trezoreria Statului;
b) instituția publică;
c) Academia Română;
d) Banca Națională a României (BNR);
e) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar;
f) Fondul de compensare a investitorilor,
g) Fondul de garantare a pensiilor private,
h) Fondul de garantare a asiguraților,
i) persoana juridică română care plate\te impozit pe veniturile microîntreprinderilor
j) entitate transparenta fiscal cu personalitate juridica.

ART. 17 - Cota de impozitare

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

ART. 18- Regim special pentru contribuabili care desfășoară activități de natura barurilor
de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor

Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,

discotecilor sau cazinourilor, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui
contract de asociere, și în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest
articol este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligați la plata impozitului în cotă de 5%
aplicat acestor venituri înregistrate.

Calculul rezultatului fiscal

ART. 19 -Rezultatul fiscal

Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate conform
reglementărilor contabile aplicabile, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la
care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul și elemente
similare veniturilor și cheltuielilor, potrivit normelor metodologice, precum și pierderile fiscal.

1
 RF=Venituri-Cheltuieli-Venituri neimpozabile-Deduceri fiscale+ Cheltuieli nedeductibile

ART. 23 - Venituri neimpozabile

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;
b) dividende primite de la o persoană juridică străină plătitoare de impozit pe profit sau a unui impozit
similar impozitului pe profit, situată într-un stat terț, cu care România are încheiată o convenție de evitare
a dublei impuneri,
c) valoarea titlurilor de participare noi sau sumele reprezentând majorarea valorii nominale a titlurilor de
participare existente, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de
emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare.
d) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de către contribuabilii care aplică
reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară;
e) veniturile reprezentând creșteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor,
imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descreșterile anterioare aferente
aceleiași imobilizări;
f) veniturile prevăzute expres în acorduri și memorandumuri ca fiind neimpozabile aprobate prin acte
normative;
g) sumele colectate, potrivit legii, pentru îndeplinirea responsabilităților de finanțare a gestionării
deșeurilor;
h) despăgubirile primite în baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;

ART. 25 - Cheltuieli Deductibile

(1) Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în
scopul desfășurării activității economice, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare,
precum și taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie,
organizațiile patronale și organizațiile sindicale.
(2) Cheltuielile cu salariile și cele asimilate salariilor. 

Cheltuieli deductibile limitat:

a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% ,dar in limita unei cote de pana la 5% aplicata asupra
valorii cheltuielilor cu salariile personalului;
b) cheltuielile reprezentând tichetele de masă și vouchere de vacanță acordate de angajatori;
c) scăzămintele, perisabilitățile, pierderile rezultate din manipulare/depozitare, potrivit legii;
d) pierderile tehnologice care sunt cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui
produs sau prestarea unui serviciu;
e)cheltuieli cu dobanzile si alte costuri echivalente dobanzii din punct de vedere economic;
f) cheltuielile cu provizioane/ajustări pentru depreciere și reserve.

Cheltuieli nedeductibile:
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, precum și impozitele pe profit
sau pe venit plătite în străinătate.
b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile, datorate către autoritățile
române/străine;

2
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din
gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă;
d) cheltuielile cu impozitele neretinute a sursa in numele persoanelor fizice si juridice nerezidente;
e) pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor, pentru partea neacoperită de provizion. 

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

ART. 47 - Definiția microîntreprinderii
DEFINITIE:
O microintreprindere este o perosana juridica romana care indeplineste cumulative
urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
 a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 1.000.000 euro. Cursul de schimb pentru
determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au
înregistrat veniturile; 
 capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-
teritoriale;
 nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele
judecătorești, potrivit legii.

Scutiri:
a) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
b) Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii;
c) Fondul de garantare a pensiilor private, înființat potrivit legii;
d) Fondul de garantare a asiguraților, constituit potrivit legii;
e) entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică.

ART. 51 - Cotele de impozitare

Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt:
a) 1% pentru microîntreprinderile care au unul sau mai mulți salariați;
b) 3% pentru microîntreprinderile care nu au salariați.

ART. 52 - Reguli de ieșire din sistemul de impunere pe veniturile

microîntreprinderii în cursul anului

(1) Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere a realizeazat venituri care sunt mai mari de
1.000.000 euro, aceasta v-a datora începând cu trimestrul în care s-a depășit această limită un impozit pe
profit.
(2) Limita fiscală se verifică pe baza veniturilor care au fost înregistrate de la începutul anului fiscal.
Cursul de schimb care va fi valabil pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la
închiderea exercițiului financiar precedent.
(3) Calculul și plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile se efectuează luând în considerare
veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.

3
 ART. 53 - Baza impozabilă
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice
sursă, din care se scad:
a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
c) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
d) veniturile din subvenții;
e) veniturile din diferențe de curs valutar;
f) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare;
g) venituri realizate din despagubiri;
h) veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare.

SI SE ADAUGA:
a) valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării;
b) în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi
încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare
aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau
decontarea acestora, şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente,
înregistrate cumulat de la începutul anului;
c) rezervele, cu excepția celor reprezentând facilități fiscal;
d) rezervele reprezentând facilități fiscal.

ART. 56 - Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscal

In ceea ce priveste calcuul si plata impozitului pe veniturile microintrepinderior, acesta se
realizeaza im mod trimestrial, pana la data de 25 a lunii urmatoare trimestrului inclusive pentru care se
calculeaza impozitul.
Microîntreprinderile care realizeazază sponsorizări, pentru susţinerea entităţilor nonprofit şi a
unităţilor de cult, care la data încheierii contractului sunt înscrise în Registrul entităţilor/unităţilor de cult
pentru care se acordă deduceri, precum şi a microîntreprinderile care acordă burse elevilor în cadrul
învăţământului profesional, scad sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la
nivelul valorii de 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care
au înregistrat cheltuielile respective.
Sumele care nu sunt scăzute din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat se
reportează în trimestrele următoare, pe o perioadă de 28 de trimestre. Scăderea acestor sume din impozitul
pe veniturile microîntreprinderilor datorat se efectuează în ordinea înregistrării acestora.
Microîntreprinderile care efectuează sponsorizări au obligația de a depune declarația informativă
cu privire la beneficiarii sponsorizărilor, aferentă anului în care au înregistrat cheltuielile respective.

4
 TITLUL IV - Impozitul pe venit

ART. 58 - Contribuabili
a) persoanele fizice rezidente;
b) persoanele fizice nerezidente care desfășoară o activitate independentă cu sediu permanent în România;
c) persoanele fizice nerezidente care desfășoară activități dependente în România;
d) persoanele fizice nerezidente care obțin venituri prevăzute la art. 129.

ART. 60 - Scutiri
1. persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat;
2. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii și assimilate salariilor, pentru desfășurea
activității de creare de programe pentru calculator;
3. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor, pentru activitățile de
cercetare-dezvoltare și inovare;
4. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor, ca urmare a
desfășurării activității pe bază de contract individual de muncă încheiat pe o perioadă de 12 luni,
cu persoane juridice române care desfășoară activități sezoniere;
5.  persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor pentru activități în
domeniul construcțiilor .

ART. 61 - Categorii de venituri supuse impozitului pe venit

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt
următoarele:
a) venituri din activități independente ;
b) venituri din drepturi de proprietate intelectuală,;
c) venituri din salarii și asimilate salariilor ;
d) venituri din cedarea folosinței bunurilor ;
e) venituri din investiții ;
f) venituri din pensii;
g) venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
h) venituri din premii și din jocuri de noroc ;
i) venituri din transferul proprietăților imobiliare ;
j) venituri din alte surse.

ART. 62 - Venituri neimpozabile

a) ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, primite de la bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri
publice ;
b) indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor fizice, altele decât cele
care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor;
c) indemnizațiile pentru: risc maternal, maternitate, creșterea copilului și îngrijirea copilului bolnav;
d) recompense acordate din fonduri publice;

5
e) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizare sau mecenat;
f) veniturile de orice fel, în bani sau în natură, primite la predarea deșeurilor din patrimoniul personal;
g) sumele primite drept despăgubiri pentru pagube suportate ca urmare a calamităților naturale, precum și
pentru cazurile de invaliditate sau deces.

ART. 64 - Cotele de impozitare

Cota de impozit este de 10% și se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse
din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:
a) activități independente;
b) drepturi de proprietate intelectuală;
c) salarii și asimilate salariilor;
d) cedarea folosinței bunurilor;
e) investiții;
f) pensii;
g) activități agricole, silvicultură și piscicultură;
h) premii;
i) alte surse.

ART. 65 - Perioada impozabilă

(1) Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic
(2) Exceptie se va face doar daca perioada impozabilă este inferioară anului calendaristic, în situația în
care decesul contribuabilului survine în cursul anului.

CAPITOLUL II - Venituri din activități independente

ART. 67 - Definirea veniturilor din activități independente

Veniturile din activități independente cuprind veniturile din activități de producție, comerț,
prestări de servicii și veniturile din profesii liberale, realizate în mod individual și/sau într-o formă de
asociere, inclusiv din activități adiacente.
Constituie venituri din profesii liberale veniturile obținute din prestarea de servicii cu caracter
profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei
respective.

ART. 68 - Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activități

independente, determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate
Venitul net anual din activități independente se determină pe baza datelor din contabilitate, ca
diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri.
Venitul brut cuprinde:

6
a) sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor din desfășurarea activității;
b) veniturile sub formă de dobânzi din creanțe comerciale sau din alte creanțe, utilizate într-o activitate
independentă;
c) câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă,
exclusiv contravaloarea bunurilor din patrimoniul personal afectate exercitării activităţii, rămase la
încetarea activităţii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfășura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă
persoană.

Nu sunt considerate venituri brute:

a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activități
sau în cursul desfășurării acesteia;
b) sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despăgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări și mecenat, conform legii, sau donații.

ART. 69 - Stabilirea venitului net anual pe baza normelor de venit

În cazul contribuabililor care realizează venituri din activități independente, altele decât venituri
din profesii liberale si din drepturi de proprietate intelectuala, venitul net anual se determină pe baza
normelor de venit de la locul desfășurării activității.

CAPITOLUL II1 - Venituri/Impozitul din drepturi de proprietate intelectuală

ART. 70 - Definirea veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală

Veniturile din drepturile de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor, inclusiv din
crearea unor lucrări de artă monumentală, brevete de invenție, desene și modele, mărci și indicații
geografice, topografii pentru produse semiconductoare și altele asemenea.

ART. 71 - Definirea veniturilor din România din drepturi de proprietate intelectuală

Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt considerate ca fiind obținute din România,
numai dacă sunt primite de la un plătitor de venit din România sau de la un nerezident prin intermediul
unui sediu permanent al acestuia stabilit în România.

ART. 72 - Stabilirea impozitului pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală plătite de
persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă
(1) Contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală datorează impozit pe
venit.
(2) Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală se determină de către plătitorii venitului, persoane
juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidența contabilă, prin deducerea din venitul brut
a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei forfetare de 40% asupra venitului brut.
(4) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net și se reține la sursă, de către
plătitorii de venituri prevăzuți la alin. (2), la momentul plății veniturilor.

7
(5) Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final și se plătește la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
(7) Contribuabilii nu au obligația de completare a Registrului de evidență fiscală și de conducere a
evidenței contabile.

ART. 721 - Stabilirea venitului net anual din drepturi de proprietate intelectuală
(1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectuală primit de la alți plătitori decât cei prevăzuți
la art.72 alin. (2), se stabilește de contribuabili prin scăderea din venitul brut a cheltuielilor determinate
prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut.
(2) În cazul exploatării de către moștenitori a drepturilor de proprietate intelectuală, precum și în cazul
remunerației reprezentând dreptul de suită și al remunerației compensatorii pentru copia privată, venitul
net se determină prin scăderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune colectivă sau
altor plătitori de asemenea venituri fără aplicarea cotei forfetare.
(3) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii pot completa
numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidență fiscală.
(4) Obligațiile declarative sunt cele stabilite pentru veniturile nete anuale din activități independente
determinate în sistem real.

ART. 78 - Impozitul pe salarii. Determinarea impozitului pe veniturile din

salarii și asimilate salariilor

(1) Beneficiarii de venituri din salarii şi asimilate salariilor datorează un impozit lunar, final, care
se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevăzut la alin. (1) se determină astfel:
a) la locul unde se află funcția de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinată ca
diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor sociale
obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele
juridice internaționale la care România este parte, precum și, după caz, a contribuției individuale la
bugetul de stat datorată potrivit legii, și următoarele:
(1) deducerea personală acordată pentru luna respectivă;
(2) cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă, potrivit legii;
(3) contribuțiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările și
completările ulterioare, și cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu
legislația privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de
către entități autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic
European, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al
sumei de 400 euro;
(4) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum și serviciile medicale furnizate sub formă de
abonament, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al
sumei de 400 euro. Contractul de asigurare, respectiv abonamentul vizează servicii medicale furnizate
angajatului și/sau oricărei persoane aflate în întreținerea sa, așa cum este definită la art. 77 alin. (3).

8
 CAPITOLUL IV - Venituri din cedarea folosinței bunurilor-IMPOZITUL PE
CHIRII

ART. 83 - Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinței bunurilor

Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile, în bani și/sau în natură, provenind din
cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute de către proprietar, uzufructuar sau alt deținător
legal, altele decât veniturile din activități independente. 
În cazul veniturilor obținute din închirierea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal,
venitul brut se stabilește pe baza chiriei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal,
indiferent de momentul încasării chiriei.
Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se stabilește prin deducerea din venitul brut a
cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut.
Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reținere la sursă de către plătitorii de venit la
momentul plății venitului, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net, impozitul fiind final.

CAPITOLUL V - IMPOZITUL pe Venituri din investiții-

ART. 91 - Definirea veniturilor din investiții

Veniturile din investiții cuprind:
a) venituri din dividende;
b) venituri din dobânzi;
c) câștiguri din transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiaresi cele financiare
derivate; 
d) câștiguri din transferul aurului de investiţii;
e) venituri din lichidarea unei persoane juridice.

ART. 93 - Venituri neimpozabile

Nu sunt venituri impozabile următoarele:
a) veniturile realizate din deținerea și transferul instrumentelor financiare care atestă datoria publică a statului,
precum și a unităților administrativ-teritoriale, inclusiv din operațiunile de tip repo și reverse/repo 
b) venituri repartizate membrilor caselor de ajutor reciproc ;
c) veniturile realizate la prima tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul Proprietatea de către persoanele fizice; 

Nu generează venituri impozabile următoarele:

a) transferul de titluri de valoare și/sau aur de investiţii la momentul dobândirii acestora cu titlu de moștenire ori
donație;

9
b) transferurile directe de proprietate asupra valorilor mobiliare/părților sociale;
c) acordarea valorilor mobiliare sub forma drepturilor de preferință în conformitate cu prevederile legislației în
materie, inclusiv subscrierea;
d) distribuirea în bani sau în natură, efectuată ca urmare a restituirii cotei-părți din aporturi, cu ocazia reducerii
capitalului social, potrivit legii;
e) distribuirea de prime de emisiune, proporțional cu partea ce îi revine fiecărui participant la persoana juridică;

ART. 94 - Determinarea câștigului/pierderii din transferul titlurilor de valoare, altele decât

instrumentele financiare derivate, precum și din transferul aurului de investiţii

  Câștigul/pierderea din transferul titlurilor de valoare, altele decât instrumentele financiare derivate și cele
reglementate, reprezintă diferența pozitivă/negativă realizată între valoarea de înstrăinare/prețul de vânzare și
valoarea lor fiscală, după caz, pe tipuri de titluri de valori, care include costurile aferente tranzacției și costuri
legate de transferul de proprietate aferente împrumutului de valori mobiliare, dovedite cu documente justificative.
Cota impozitului este de 5% (dobanzi), rezpectiv de 10 %.

CAPITOLUL VI -IMPOZITUL pe Venituri din pensii

ART. 99 - Definirea veniturilor din pensii

Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înființate din contribuțiile sociale
obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative și cele
finanțate de la bugetul de stat, diferențe de venituri din pensii, precum și sume reprezentând actualizarea acestora
cu indicele de inflație.

ART. 100 - Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii

Venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare
de 2.000 lei.

ART. 101 - Reținerea impozitului din venitul din pensii

(1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligația de a calcula lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reține
și de a-l plăti la bugetul de stat.
(2) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii.
(3) Impozitul calculat se reține la data efectuării plății pensiei și se plătește la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare.
(4) Impozitul reținut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reținut se stabilește prin împărțirea pensiei
plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalcă pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat,
reținerii și plății acestuia.

10
(7) Veniturile din pensiile de urmaș vor fi individualizate în funcție de numărul acestora, iar impozitarea se va
face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaș.
(10) Impozitul pe veniturile din pensii se reține și se plătește la bugetul de stat.
(11) Plătitorul de venituri din pensii este obligat să determine valoarea totală a impozitului anual pe veniturile din
pensii, pentru fiecare contribuabil.

CAPITOLUL II - Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri

ART. 455 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire,
exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate,
închiriate, date în administrare ori în folosință, oricăror entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa
pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință, în
condiții similare impozitului pe clădiri.
(4) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință ce se
referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabilește proporțional cu numărul de luni pentru care este
constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. Pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa
se calculează proporțional cu numărul de zile din luna respectivă.
(5) Pe perioada în care pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri.

ART. 456 - Scutiri

(1) Nu se datorează impozit/taxă pe clădiri pentru:
a) clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale;
b) clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință;
c) clădirile care, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute oficial;
d) clădirile funerare din cimitire și crematorii;
e) clădirile utilizate de unitățile și instituțiile de învățământ de stat, confesional sau particular;
f) clădirile din parcurile industriale, parcurile științifice și tehnologice, precum și cele utilizate de incubatoarele de
afaceri.

ART. 457 - Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
Pentru clădirile rezidențiale și clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se
calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. 

ART. 458 - Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice
(1) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 - 1,3% asupra valorii care poate fi:
a)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului
de referinţă;

11
b) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de
referință;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor
dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă.
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru activități din domeniul
agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.

ART. 460 - Calculul impozitului/taxei pe clădirile deținute de persoanele juridice

(1) Pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe clădiri
se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.
(2) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice, impozitul/taxa pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% - 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a
clădirii.

ART. 462 - Plata impozitului/taxei

(1) Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului/taxei pe clădiri, datorat/e pentru întregul an de către contribuabili,
până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre
a consiliului local.

CAPITOLUL III - Impozitul pe teren și taxa pe teren

ART. 463 - Reguli generale

Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual,
exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel

ART. 464 - Scutiri

(1) Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru: 
a) terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale;
b) terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință,
după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
c) terenurile fundațiilor înființate prin testament, cu scopul de a întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură
națională;
d) terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute oficial și asociațiilor religioase;
e) terenurile aparținând cimitirelor și crematoriilor;
f) terenurile unităților sanitare publice, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice;
g) terenurile degradate sau poluate.

ART. 465 - Calculul impozitului/taxei pe teren

12
 Impozitul/Taxa pe teren se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității în care este amplasat
terenul, zona și categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
ART. 467 - Plata impozitului și a taxei pe teren
(1) Impozitul pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusive
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului/taxei pe teren, datorat/e pentru întregul an de către contribuabili, până
la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a
consiliului local
(3) Impozitul pe teren, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la
50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.

CAPITOLUL IV - Impozitul pe mijloacele de transport

ART. 468 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România
datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepția cazurilor în care în prezentul capitol se
prevede altfel. 
(2) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este înmatriculat sau
înregistrat în România.
(3) Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde
persoana își are domiciliul sau punctual de lucru.
(4) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a
acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

ART. 469 - Scutiri

Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru: 

1) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de război sau
văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport;
2) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat și a
persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanților legali, pe perioada în care au în
îngrijire, supraveghere și întreținere persoane cu handicap grav sau accentuat și persoane încadrate în gradul I de
invaliditate;
3) navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în
Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Balta Ialomiței;
4) mijloacele de transport ale instituțiilor publice;
5) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de
pasageri în regim urban sau suburban;
6) autovehiculele acționate electric;
7) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru intervenții în situații de urgență.

ART. 470 - Calculul impozitului

13
(1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor
prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție
de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cm 3 sau fracțiune din aceasta cu suma
corespunzătoare din tabelul .
(3) În cazul mijloacelor de transport hibride, impozitul se reduce cu minimum 50%, conform hotărârii consiliului
local.
(4) În cazul unui ataș, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru motocicletele
respective.

ART. 472 - Plata impozitului

(1) Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30
septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipație a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv inclusiv, se acordă o bonificație de până la 10%
inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. 
(3) Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și
juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată. 

TVA

Baza de impozitare reprezinta contravaloarea unei livrari de bunuri sau prestari de servicii
impozabile, a unui import impozabil sau a unei achizitii intracomunitare impozabile

CAPITOLUL II - Operațiuni impozabile

ART. 268 - Operațiuni impozabile

1) Constituie operatiuni impozabile in cadrul Romaniei doar acele tipuri de operatiuni care
indeplinesc cumulativ o serie de conditii si anume:
1. Acele operațiuni care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de
servicii, în sfera taxei;
2. locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este realizat în România;
3. livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este efectuată de o persoană impozabilă;
2) Reprezinta o operațiune impozabilă și importul de bunuri efectuat în România de catre
orice persoană, dacă locul importului este în cadrul României;
(3) Reprezinta operațiuni impozabile și următoarele operațiuni:

14
 a) o achiziție intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse
accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acționează ca atare sau de o persoană juridică
neimpozabilă;
b) o achiziție intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană; 
c) o achiziție intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care
acționează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă. 
(4) Nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri
care îndeplinesc următoarele condiții:
a) sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de
servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;
b) valoarea totală a acestor achiziții nu depășește pe parcursul anului calendaristic curent sau nu
a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior suma de 10.000 euro.

(9) Operațiunile impozabile pot fi:

a) operațiuni taxabile ;
b) operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții;
c) operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa și nu este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.
d) importuri și achiziții intracomunitare;
e) operațiuni pentru care se aplică regimul special pentru agricultori .

CAPITOLUL III - Persoane impozabile

ART. 269 - Persoane impozabile și activitatea economică

 Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră
independentă și indiferent de loc, activități economice de natura productiei, comercializarii
sau prestarii de servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor
liberale sau cele assimilate acestora;
 Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane
impozabile se prevăd prin normele metodologice;
 Instituțiile publice și organismele internaționale de drept public nu sunt persoane impozabile
pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice;
 Asocierile în participațiune nu dau naștere unei persoane impozabile separate;
 Orice persoana care efectueaza ocazional o livrare intracomunitara de mijloace de transport
noi va fi considerate persoana impozabila.
CAPITOLUL VIII - Cotele de taxă

15
 ART. 291 - Cotele

Se aplică o cota standard asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu
sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar nivelul acesteia este:
 19% începând cu data de 1 ianuarie 2017;
 Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de
servicii și/sau livrări de bunuri:
 livrarea de proteze și accesorii ale acestora;
 livrarea de produse ortopedice; 
 livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;
 livrarea de bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice,
animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în
prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele;
 livrarea apei pentru irigații în agricultură;
  serviciile de alimentare cu apă și de canalizare.

 Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări de bunuri
și prestări de servicii:
manuale școlare, cărți, ziare și reviste;
livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului;
cazarea în cadrul sectorului hotelier ;
serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice;
transportul de persoane cu vehicule cu tracțiune animală, folosite în scop turistic ;
transportul de persoane cu ambarcațiuni folosite în scop turistic sau de agreement.

CAPITOLUL IX - Operațiuni scutite de taxa

ART. 292 - Scutiri pentru anumite activități de interes general și scutiri pentru alte
activități
(1) Următoarele operațiuni sunt scutite de taxă:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități
autorizate ;
b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi și tehnicieni
dentari, precum și livrarea de proteze dentare;
c) prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical;
d) transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate;
e) livrările de organe, sânge și lapte, de proveniență umană;
h) meditațiile acordate în particular de cadre didactice;
o) activitățile specifice posturilor publice de radio și televiziune.

16
 Sunt, de asemenea, scutite de taxă:
a) prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:
1. acordarea și negocierea de credite, precum și administrarea creditelor
2. negocierea garanțiilor de credit sau orice tip de garantii, precum și administrarea garanțiilor de
credit de către persoana care acordă creditul;
3. tranzacții privind conturile de depozit sau conturile curente, plăți, viramente, creanțe, cecuri și
alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanțelor;
4. tranzacții, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele și monedele utilizate ca mijloc legal
de plată, cu excepția obiectelor de colecție;

b) operațiunile de asigurare și/sau de reasigurare, precum și prestările de servicii efectuate de

persoanele impozabile;
c) pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate;
d) livrarea la valoarea nominală de timbre poștale utilizabile pentru serviciile poștale;

ART. 293 - Scutiri pentru importuri de bunuri și pentru achiziții intracomunitare

Sunt scutite de taxă:
a) importul și achiziția intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este scutită de taxă
în interiorul țării;
b) achiziția intracomunitară de bunuri al căror import în România este scutit de taxa;
c) achiziția intracomunitară de bunuri atunci când persoana care achiziționează bunurile ar avea
dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora;
d) importul, în regim diplomatic sau consular, al bunurilor scutite de taxe vamale;
e) importul de aur efectuat de Banca Națională a României.

ART. 294 - Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare, pentru livrări
intracomunitare și pentru transportul internațional și intracomunitar
Sunt scutite de taxa:
a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către furnizor sau
de altă persoană în contul său;
b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către cumpărătorul
care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său;
c) prestările de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului legate direct de
exportul de bunuri;
d) prestările de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului dacă acestea sunt
direct legate de importul de bunuri și valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a
bunurilor importate;
e) transportul internațional de persoane;
f) livrările de aur către Banca Națională a României.
17
ART. 295 - Scutiri speciale legate de traficul internațional de bunuri
(1) Sunt scutite de taxă următoarele: 
a) livrarea de bunuri care urmează:
1.să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu scutire totală de taxe la import;
2. să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi, după caz, plasate în depozit
temporar;
3. să fie introduse într-o zonă liberă;
4. să fie plasate în regim de antrepozitare vamală;
5. să fie plasate în regim de perfecţionare activă;
6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7. să fie admise în apele teritoriale:
- pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producție, în scopul construirii, reparării,
întreținerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de
forare sau de producție la continent;
- pentru alimentarea cu carburanți și aprovizionarea platformelor de forare sau de producție;
8. să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:
- pentru produse accizabile, orice locație situată în România, care este definită ca antrepozit
fiscal;
- pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locație situată în România și definită prin
norme;

b) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum și prestările de
servicii aferente acestor livrări;
c) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.

18
 CAPITOLUL XI - Persoanele obligate la plata taxei

ART. 307 - Persoana obligată la plata taxei pentru operațiunile taxabile din România

(1) Persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată este persoana impozabilă care
efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepția cazurilor pentru care beneficiarul
este obligat la plata taxei.
(2) Taxa este datorată de orice persoană impozabilă, inclusiv de către persoana juridică
neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA, care este beneficiar al serviciilor care au locul
prestării în România și care sunt furnizate de către o persoană impozabilă care nu este stabilită pe
teritoriul României sau nu este considerată a fi stabilită pe teritoriul României chiar dacă este
înregistrată în România.
(3) Taxa este datorată de orice persoană înregistrată, căreia i se livrează produsele prevăzute,
dacă aceste livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau
nu este considerată a fi stabilită pentru livrări de bunuri pe teritoriul României chiar dacă este
înregistrată în scopuri de TVA în România.
(4) Taxa este datorată de persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, înregistrată în
scopuri de TVA care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei operațiuni în
următoarele condiții:

1. cumpărătorul revânzător al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în scopuri

de TVA în alt stat membru și să fi efectuat o achiziție intracomunitară a acestor bunuri în
România, care nu este impozabilă ;
2. bunurile aferente achiziției intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de
furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul furnizorului sau al
cumpărătorului revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care cumpărătorul
revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, direct către beneficiarul livrării; și
3. cumpărătorul revânzător să îl desemneze pe beneficiarul livrării ulterioare ca persoană
obligată la plata taxei pentru livrarea respectivă.

ART. 308 - Persoana obligată la plata taxei pentru achiziții intracomunitare

(1) Persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri care este taxabilă, este
obligată la plata taxei.
(2) Atunci când persoana obligată la plata taxei pentru achiziția intracomunitară este:
a) o persoană impozabilă stabilită în Uniunea Europeană, dar nu în România, respectiva persoană
poate să desemneze un reprezentant fiscal ca persoană obligată la plata taxei;

19
b) o persoană impozabilă care nu este stabilită în Uniunea Europeană, respectiva persoană este
obligată, în condițiile stabilite prin normele metodologice, să desemneze un reprezentant fiscal ca
persoană obligată la plata taxei.

ART. 309 - Persoana obligată la plata taxei pentru importul de bunuri

Plata taxei pentru importul de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligația
importatorului.

CAPITOLUL XII - Regimuri speciale

ART. 310 - Regimul special de scutire pentru întreprinderile mici

(1) Persoana impozabilă stabilită în România ,a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 88.500 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul
de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la
următoarea mie, respectiv 300.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în
continuare regim special de scutire, cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de
transport noi;
2) Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din
valoarea totală, exclusiv taxa în situația persoanelor impozabile care solicită scoaterea din
evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri și a prestărilor de
servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz,
care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere;
(3) O persoană impozabilă nou-înființată poate beneficia de aplicarea regimului special de
scutire, dacă la momentul începerii activității economice declară o cifră de afaceri anuală
estimată, sub plafonul de scutire și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare;
(4) Pentru persoana impozabilă nou-înființată care începe o activitate economică în decursul unui
an calendaristic;
(5) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:
a) nu are dreptul la deducerea taxei aferente achizițiilor;
b) nu are voie să menționeze taxa pe factură sau pe alt document.
(6) Prin normele metodologice se stabilesc regulile de înregistrare și ajustările de efectuat în
cazul modificării regimului de taxă.

20
ART. 311 - Regimul special pentru agențiile de turism

(1) Agenție de turism - orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent intermediază,
oferă informații sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup
servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeți, cămine, locuințe de vacanță și
alte spații folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate și
alte servicii turistice.
(2) În cazul în care o agenție de turism acționează în nume propriu în beneficiul direct al
călătorului și utilizează livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate
operațiunile realizate de agenția de turism în legătură cu călătoria sunt considerate un serviciu
unic prestat de agenție în beneficiul călătorului.
(3) Serviciul unic prevăzut la alin. (2) are locul prestării în România, dacă agenția de turism este
stabilită sau are un sediu fix în România și serviciul este prestat prin sediul din România.
(4) Baza de impozitare a serviciului unic prevăzut la alin. (2) este constituită din marja de profit,
exclusiv taxa, care se determină ca diferență între suma totală care va fi plătită de călător, fără
taxă, și costurile agenției de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de
servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări și prestări sunt realizate
de alte persoane impozabile.
(5) În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al
clientului sunt realizate în afara Uniunii Europene, serviciul unic al agenției de turism este
considerat serviciu prestat de un intermediar și este scutit de taxă.
(7) Agenția de turism trebuie să țină, în plus față de evidențele care trebuie ținute conform
prezentului titlu, orice alte evidențe necesare pentru stabilirea taxei datorate conform prezentului
articol.
(8) Agențiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte
documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul
special.

ART. 312 - Regimuri speciale pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de
colecție și antichități

a) Operele de artă reprezintă:
1. tablouri, colaje și plachete decorative similare, picturi și desene, executate integral de mână,
altele decât planurile și desenele de arhitectură, de inginerie și alte planuri și desene industriale,
comerciale, topografice sau similare, originale, executate manual, texte manuscrise, reproduceri
fotografice pe hârtie sensibilizată și copii carbon obținute de pe planurile, desenele sau textele
enumerate;

21
2. gravuri, stampe și litografii, originale vechi sau moderne, care au fost trase direct în alb-negru
sau color, ale uneia sau mai multor plăci/planșe executate în întregime manual de către artist,
indiferent de proces sau de materialul folosit, fără a include procese mecanice sau fotomecanice;
3. producții originale de artă statuară sau de sculptură;
4. tapiserii executate manual după modele originale, cu condiția să existe cel mult 8 copii din
fiecare;
5. piese individuale de ceramică executate integral de către artist și semnate de acesta.

b) obiectele de colecție reprezintă:
1. timbre poștale, timbre fiscale, mărci poștale, plicuri prima zi, serii poștale complete și
similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs;
2. colecții și piese de colecție de zoologie, botanică, mineralogie, anatomie sau care prezintă un
interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic,

c) antichitățile sunt obiectele, altele decât operele de artă și obiectele de colecție, cu o vechime

mai mare de 100 de ani;
d) bunurile second-hand sunt bunurile mobile corporale care pot fi refolosite în starea în care se
află sau după efectuarea unor reparații;
e) organizatorul unei vânzări prin licitație publică este persoana impozabilă care, în desfășurarea
activității sale economice, oferă bunuri spre vânzare prin licitație publică, în scopul adjudecării
acestora de către ofertantul cu prețul cel mai mare;

(2) Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-
hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât operele de artă livrate de autorii
sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligația colectării taxei, bunuri pe care le-
a achiziționat din interiorul Uniunii Europene, de la unul dintre următorii furnizori:
a) o persoană neimpozabilă;
b) o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă
este scutită de taxa;
c) o întreprindere mică, în care achiziția se referă la bunuri de capital;
d) o persoană impozabilă revânzătoare, doar daca livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în
regim special.

(3) În condițiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare poate
opta pentru aplicarea regimului special pentru livrarea următoarelor bunuri:
a) opere de artă, obiecte de colecție sau antichități pe care le-a importat;
b) opere de artă achiziționate de persoana impozabilă revânzătoare de la autorii acestora sau de la
succesorii în drept ai acestora.
(4) Orice livrare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție sau antichități,
efectuată în regim special, este scutită de taxa;

22
(5) Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri
supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienților.

ART. 313 - Regimul special pentru aurul de investiții

(1) Aurul de investiții înseamnă:
a) aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe piețele de metale prețioase, având
puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepția lingourilor
sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1g;
b) monedele de aur care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
1. au titlul mai mare sau egal cu 900 la mie;
2. sunt reconfecționate după anul 1800;
3. sunt sau au constituit monedă legală de schimb în statul de origine; și
4. sunt vândute în mod normal la un preț care nu depășește valoarea de piață liberă a aurului
conținut de monede cu mai mult de 80%.

(2) Monedele nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.

(3) Sunt scutite de taxă:
a) livrările, achizițiile intracomunitare și importul de aur de investiții, inclusiv investițiile în
hârtii de valoare, pentru aurul nominalizat sau nenominalizat ori negociat în conturi de aur;
b) serviciile de intermediere în livrarea de aur de investiții.

(3) În cazul în care livrarea de aur de investiții este scutită de taxa persoana impozabilă are
dreptul să deducă:
a) taxa datorată sau achitată, pentru achizițiile de aur de investiții efectuate de la o persoană care
și-a exercitat opțiunea de taxare;
b) taxa datorată sau achitată, pentru achizițiile intracomunitare sau importul de aur, care este
ulterior transformat în aur de investiții de persoana impozabilă sau de un terț în numele persoanei
impozabile;
c) taxa datorată sau achitată, pentru serviciile prestate în beneficiul său, constând în schimbarea
formei, greutății sau purității aurului.
(4) Persoana impozabilă care produce aur de investiții sau transformă aurul în aur de investiții
are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții legate de producția sau
transformarea aurului respectiv.
(5) Persoana impozabilă care comercializează aur de investiții trebuie să țină evidența tuturor
tranzacțiilor cu aur de investiții și să păstreze documentația care să permită identificarea
clientului în aceste tranzacții. Aceste evidențe se păstrează minimum 5 ani.

23
ART. 314 - Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de
radiodifuziune sau de televiziune prestate de către persoane impozabile nestabilite în
Uniunea Europeană

a) persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană - o persoană impozabilă care nu are

sediul activității economice și nici nu dispune de un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene;
b) stat membru de înregistrare - statul membru ales de persoana impozabilă nestabilită în
Uniunea Europeană pentru a declara momentul începerii activității sale ca persoană impozabilă
pe teritoriul Uniunii Europene;
c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii
electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau de televiziune.

 Orice persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate utiliza un regim special
pentru toate serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau de televiziune
prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil ori reședința
obișnuită în Uniunea Europeană.
 În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru
regimul special și alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii
operațiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o declarație
de începere a activității la organul fiscal competent. 
 Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidență de către organul fiscal competent,
în oricare dintre următoarele situații:
a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de
telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune;
b) organul fiscal competent constată că operațiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au
încheiat;
c) persoana impozabilă nu mai îndeplinește cerințele pentru a i se permite utilizarea
regimului special;
d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.

ART. 315 - Regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de

radiodifuziune sau de televiziune prestate de către persoane impozabile stabilite în Uniunea
Europeană, dar într-un alt stat membru decât statul membru de consum

a) persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum înseamnă o persoană impozabilă

care are sediul activității economice sau un sediu fix pe teritoriul Uniunii Europene, dar nu are
sediul activității economice și nu dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru de
consum;

24
 b) stat membru de înregistrare înseamnă statul membru pe teritoriul căruia persoana impozabilă
are sediul activității economice sau, în cazul în care nu are sediul activității economice în
Uniunea Europeană, statul membru în care dispune de un sediu fix. 
c) stat membru de consum înseamnă statul membru în care are loc prestarea de servicii
electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune

 Pentru operațiunile impozabile efectuate în condițiile prezentului regim special, persoana

impozabilă utilizează doar codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat de statul membru
de înregistrare. în cazul în care România este statul membru de înregistrare, codul de
înregistrare utilizat de persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit
 Persoana impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la aplicarea acestui regim de
către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situații:
a) persoana impozabilă informează organul fiscal că nu mai prestează servicii electronice, de
telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune;
b) organul fiscal competent constată că operațiunile taxabile ale persoanei impozabile s-au
încheiat;
c) persoana impozabilă nu mai îndeplinește cerințele pentru a i se permite utilizarea regimului
special;
d) persoana impozabilă încalcă în mod repetat regulile regimului special.

ART. 3151 - Regimul special pentru agricultori

a) regimul special pentru agricultori se aplică pentru activitățile prevăzute la lit. c) și d),
desfășurate de un agricultor, așa cum este acesta definit la lit. b);
b) agricultorul reprezintă persoana fizică, persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală
sau întreprinderea familială, cu sediul activității economice în România, care realizează
activitățile prevăzute la lit. c) și d) și care nu realizează alte activități economice sau realizează și
alte activități economice a căror cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de scutire;
c) activitățile de producție agricolă sunt activitățile de producție a produselor agricole, inclusiv
activitățile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale,
prevăzute în norme; 
d) serviciile agricole reprezintă serviciile prevăzute în norme, prestate de un agricultor care
utilizează munca manuală proprie și/sau echipamentele specifice;
e) produse agricole reprezintă bunurile rezultate din activitățile prevăzute la lit. c);

 Procentul de compensare în cotă forfetară este 1% pentru anul 2017, 4% pentru anul 2018 și 8%
începând cu anul 2019.
 Agricultorul care aplică regimul special este scutit de următoarele obligații:
a) ținerea evidențelor în scopuri de TVA

25
b) depunerea decontului de taxă
c) orice alte obligații care revin persoanelor impozabile înregistrate sau care ar trebui să se
înregistreze în scopuri de TVA

CAPITOLUL XIII - Obligații

ART. 316 - înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA

Persoana impozabilă care are sediul în România și realizează o activitate economică ce
implică operațiuni taxabile, scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere și/sau
operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca
fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate
în România trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, după
cum urmează:
a) înainte de realizarea unor astfel de operațiuni, în următoarele cazuri:
1. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri care atinge sau depășește plafonul de
scutire cu privire la regimul special de scutire pentru întreprinderile mici;
2. dacă declară că urmează să realizeze o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire, dar
optează pentru aplicarea regimului normal de taxă. 
b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de , în termen de 10 zile de
la sfârșitul lunii în care a atins sau a depășit acest plafon;
c) dacă cifra de afaceri realizată în cursul unui an calendaristic este inferioară plafonului de
scutire , dar optează pentru aplicarea regimului normal de taxă;
d) dacă efectuează operațiuni scutite de taxă și optează pentru taxarea acestora.

Persoana impozabilă care are sediul activității în afara României, dar are sediul in
România, este obligată să solicite înregistrarea în scopuri de TVA în România, astfel:
a) înaintea primirii serviciilor, în situația în care urmează să primească pentru sediul din
România servicii pentru care este obligată la plata taxei în România, dacă serviciile sunt prestate
de o persoană impozabilă care este stabilită în sensul art. 266 alin. (2) în alt stat membru;
b) înainte de prestarea serviciilor, în situația în care urmează să presteze serviciile de la sediul fix
din România pentru un beneficiar persoană impozabilă stabilită în alt stat membru care are
obligația de a plăti TVA în alt stat membru, conform echivalentului din legislația statului
membru respectiv;
c) înainte de realizarea unor activități economice de la respectivul sediu fix în condițiile stabilite
la art. 266 alin. (2) lit. b) și c) care implică:
1. livrări de bunuri taxabile și/sau scutite cu drept de deducere, inclusiv livrări intracomunitare
scutite de TVA ;

26
2. prestări de servicii taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere,
altele decât cele prevăzute la lit. a) și b);
3. operațiuni scutite de taxă și optează pentru taxarea acestora;
4. achiziții intracomunitare de bunuri taxabile. 

(3) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanei tratate ca persoană impozabilă numai pentru
că efectuează ocazional livrări intracomunitare de mijloace de transport noi.
(4) O persoană impozabilă care nu este stabilită în România și nici înregistrată în scopuri de
TVA în România va solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organele fiscale competente
pentru operațiuni realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, altele decât
serviciile de transport și serviciile auxiliare acestora, înainte de efectuarea respectivelor
operațiuni, cu excepția situațiilor în care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul.
Persoana impozabilă care nu este stabilită în România și nici înregistrată în scopuri de TVA în
România poate solicita înregistrarea în scopuri de TVA dacă efectuează în România oricare
dintre următoarele operațiuni:
a) importuri de bunuri;
b) operațiuni ca : arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, acordarea
unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct și superficia, cu plată, pe
o anumită perioadă , dacă optează pentru taxarea acestora;
c) operațiuni ca: livrarea de construcții/părți de construcții și a terenurilor pe care sunt
construite, precum și a oricăror altor terenuri, dacă acestea sunt taxabile prin efectul legii sau
prin opțiune.

TITLUL VIII - Accize și alte taxe speciale

CAPITOLUL I - Regimul accizelor armonizate
SECȚIUNEA 1 - Dispoziții generale

ART. 335 - Sfera de aplicare

(1) Accizele armonizate reprezinta veniturile datorate la bugetul statului și care urmeaza a fi
colectate.
(2) Accizele armonizate, denumite în continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau
indirect asupra consumului următoarelor produse:
a) alcool și băuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice și energie electrică.

27
ART. 341 - Plătitori de accize
Persoana plătitoare de accize care au devenit exigibile este:
a) în ceea ce privește ieșirea de produse accizabile dintr-un regim suspensiv de accize, astfel :
1. antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează
produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori pe seama căreia se efectuează această
eliberare, iar, în cazul ieșirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a
participat la această ieșire;
2. în cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de
accize: antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat
plata accizelor , precum și orice persoană care a participat la ieșirea neregulamentară și care avea
cunoștință sau care ar fi trebuit să aibă cunoștință de caracterul neregulamentar al acestei ieșiri;
b) în ceea ce privește deținerea unor produse accizabile, persoana care deține produsele
accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora;
c) în ceea ce privește producerea unor produse accizabile, persoana care produce produsele
accizabile sau, în cazul unei producții neregulamentare, orice altă persoană implicată în
producerea acestora;
d) în ceea ce privește importul unor produse accizabile, persoana care declară produsele
accizabile sau pe seama căreia produsele sunt declarate în momentul importului ori, în cazul unui
import neregulamentar, orice altă persoană implicată în importul acestora;
e) persoana care determină eliberarea pentru consum.

(2) Atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeași datorie privind accizele,
acestea sunt obligate să plătească în solidar acea datorie, iar fiecare dintre aceste persoane poate
fi urmărită pentru întreaga datorie.

28
 TITLUL IX - Impozite și taxe locale
CAPITOLUL I - Dispoziții generale

ART. 455 - Reguli generale- CONTRIBUABILI

(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit
pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit. 
(2) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror
entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care se datorează de
concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții
similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de
concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra clădirii, taxa se datorează de persoana
care are relația contractuală cu persoana de drept public.
(3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe
clădiri prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al
municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa
pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
(4) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau
folosință ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se stabilește proporțional cu
numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosință. Pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de
zile din luna respectivă.
(41) În cazul clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau
folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe clădiri se datorează proporțional cu
numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.
(5) Pe perioada în care pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe
clădiri.

ART. 456 - Scutiri

Sunt scutite de la plata impozitului pe cladiri:
a) clădirile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ-
teritoriale, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice sau agrement, altele decât
cele desfășurate în relație cu persoane juridice de drept public;
b) clădirile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru
activitatea proprie a acestora;
c) clădirile aflate în proprietatea fundațiilor înființate prin testament constituite, conform legii, cu
scopul de a întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține
acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;

29
d) clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase
recunoscute oficial, asociațiilor religioase și componentelor locale ale acestora, precum și casele
parohiale, cu excepția încăperilor folosite pentru activități economice;
e) clădirile funerare din cimitire și crematorii;
f) clădirile din parcurile industriale, parcurile științifice și tehnologice, precum și cele utilizate de
incubatoarele de afaceri, cu respectarea legislației în materia ajutorului de stat;
g) clădirile aferente infrastructurii feroviare publice sau infrastructurii metroului;
h) clădirile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război
și a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;
i) clădirile deținute sau utilizate de către întreprinderile sociale de inserție.

Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului/taxei pe clădiri
datorate pentru următoarele clădiri:
a) clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice,
muzee ori case memorial;
b) clădiri pentru care s-a instituit un regim de protecție, altele decât monumentele istorice,
amplasate în zone de protecție ale monumentelor istorice și în zonele construite protejate;
c) clădirile utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizații neguvernamentale și
întreprinderi sociale ca furnizori de servicii sociale;
d) clădirile utilizate de organizații nonprofit folosite exclusiv pentru activitățile fără scop
lucrativ;
e) clădirile afectate de calamități naturale, pentru o perioadă de până la 5 ani, începând cu 1
ianuarie a anului în care s-a produs evenimentul.

ART. 457 - Calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor

fizice
(1) Pentru clădirile rezidențiale și clădirile-anexă, aflate în proprietatea persoanelor fizice,
impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%, asupra
valorii impozabile a clădirii. 
(2) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulțirea suprafeței
construite desfășurate a acesteia, exprimată în metri pătrați, cu valoarea impozabilă
corespunzătoare, exprimată în lei/m2.

(3) În cazul unei clădiri care are pereții exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii
impozabile a clădirii se identifică în tabelul prevăzut la alin. (2) valoarea impozabilă
corespunzătoare materialului cu ponderea cea mai mare.
(4) Suprafața construită desfășurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafețelor
secțiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la
subsol sau la mansardă, exceptând suprafețele podurilor neutilizate ca locuință, ale scărilor și
teraselor neacoperite.
30
(7) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri și 8 apartamente,
coeficientul de corecție prevăzut la alin. (6) se reduce cu 0,10.
(8) Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (7), se
reduce în funcție de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 50%, pentru clădirea care are o vechime de peste 100 de ani la data de 1 ianuarie a anului
fiscal de referință;
b) cu 30%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 50 de ani și 100 de ani inclusiv, la
data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință;
c) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani și 50 de ani inclusiv, la
data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință.

ART. 458 - Calculul impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea

persoanelor fizice
(1) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se
calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 - 1,3% asupra valorii care poate fi:
a)valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani
anteriori anului de referinţă, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul
de referinţă;
b) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani
anteriori anului de referință;
c) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul
clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referinţă. În situaţia în care nu este
precizată valoarea, se utilizează ultima valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal;
(2) Cota impozitului pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local.
(3) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, utilizate pentru
activități din domeniul agricol, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de
0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
(4) În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1),
impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate.

ART. 460 - Calculul impozitului/taxei pe clădirile deținute de persoanele juridice

(1) Pentru clădirile rezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice,
impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2%
asupra valorii impozabile a clădirii.
(2) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice,
impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% - 1,3%,
inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii.

31
(3) Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice,
utilizate pentru activități din domeniul agricol, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a clădirii.
(4) În cazul clădirilor cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor juridice, impozitul se
determină prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial
conform alin. (1), cu impozitul calculat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial, conform
alin. (2) sau (3).
(5) Pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri, valoarea impozabilă a clădirilor aflate în
proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru
care se datorează impozitul/taxa și poate fi:
a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal;
b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în
conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
c) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului
fiscal anterior;
d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate. În situaţia
în care nu este precizată valoarea în documentele care atestă proprietatea, se utilizează ultima
valoare înregistrată în baza de date a organului fiscal;
e) În cazul clădirilor care sunt finanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea
rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu
standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării;
f) În cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea
proprietarului clădirii și comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de
administrare sau de folosință.

ART. 461 - Declararea, dobândirea, înstrăinarea și modificarea clădirilor

(1) Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate
clădirea la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
(2) În cazul dobândirii sau construirii unei clădiri în cursul anului, proprietarul acesteia are
obligația să depună o declarație la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se
află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii și datorează impozit pe clădiri
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(4) Declararea clădirilor în vederea impunerii și înscrierea acestora în evidențele autorităților
administrației publice locale reprezintă o obligație legală a contribuabililor care dețin în
proprietate aceste imobile, chiar dacă ele au fost executate fără autorizație de construire.
(5) În cazul în care dreptul de proprietate asupra unei clădiri este transmis în cursul unui an
fiscal, impozitul va fi datorat de persoana care deține dreptul de proprietate asupra clădirii la data
de 31 decembrie a anului fiscal anterior anului în care se înstrăinează.
(6) În cazul extinderii, îmbunătăţirii, desfiinţării parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri
existente cu destinaţie nerezidenţială, care determină creşterea sau diminuarea valorii impozabile
32
a clădirii cu mai mult de 25%, proprietarul are obligaţia să depună o nouă declaraţie de impunere
la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de
zile de la data modificării respective, şi datorează impozitul pe clădiri determinat în noile condiţii
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
(7) În cazul desființării unei clădiri, proprietarul are obligația să depună o nouă declarație de
impunere la organul fiscal local în a cărui rază teritorială de competență se află clădirea, în
termen de 30 de zile de la data demolării sau distrugerii și încetează să datoreze impozitul
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor, inclusiv în cazul clădirilor pentru care nu s-a
eliberat autorizație de desființare.

ART. 462 - Plata impozitului/taxei

(1) Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30
septembrie, inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului/taxei pe clădiri, datorat/e pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%
inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această
atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti. 
(3) Impozitul pe clădiri, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, de până la 50 lei
inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.
(4) În cazul în care contribuabilul deține în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza
aceleiași unități administrativ-teritoriale, prevederile alin. (2) și (3) se referă la impozitul pe
clădiri cumulat.

33
 CAPITOLUL III - Impozitul pe teren și taxa pe teren

ART. 463 - Reguli generale

(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un
impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se prevede altfel.
(2) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, oricăror
entități, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe teren, care se datorează de
concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții
similare impozitului pe teren. În cazul transmiterii ulterioare altor entități a dreptului de
concesiune, închiriere, administrare sau folosință asupra terenului, taxa se datorează de persoana
care are relația contractuală cu persoana de drept public.
(3) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum și taxa pe
teren prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al
municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe
teren se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
(4) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare
sau folosință ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe teren se stabilește proporțional
cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori
folosință. Pentru fracțiunile mai mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de
zile din luna respectivă.
(41) În cazul terenurilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare
sau folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe teren se datorează proporțional
cu numărul de zile sau de ore prevăzute în contract.
(5) Pe perioada în care pentru un teren se plătește taxa pe teren, nu se datorează impozitul pe
teren.

ART. 464 - Scutiri

Nu sun oligati la plata impozitului pe teren pentru:
a) terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-
teritoriale, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice sau agrement;
b) terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosință, după caz, instituțiilor publice cu finanțare de la bugetul de stat, utilizate pentru
activitatea proprie a acestora;
c) terenurile fundațiilor înființate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a
întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter
umanitar, social și cultural;

34
d) terenurile aparținând cultelor religioase recunoscute oficial și asociațiilor religioase, precum și
componentelor locale ale acestora, cu excepția suprafețelor care sunt folosite pentru activități
economice;
e) terenurile aparținând cimitirelor și crematoriilor;
f) terenurile unităților sanitare publice, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități
economice;
j) terenurile degradate sau poluate, incluse în perimetrul de ameliorare;
k) terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau
silvicultură;

ART. 465 - Calculul impozitului/taxei pe teren

(1) Impozitul/Taxa pe teren se stabilește luând în calcul suprafața terenului, rangul localității în
care este amplasat terenul, zona și categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de
consiliul local.

CAPITOLUL IV - Impozitul pe mijloacele de transport

ART. 468 - Reguli generale
(1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie
înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu
excepția cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.
(2) Impozitul pe mijloacele de transport se datorează pe perioada cât mijlocul de transport este
înmatriculat sau înregistrat în România.
(3) Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității administrativ-
teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(4) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe
întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de locatar.

ART. 469 - Scutiri

(1) Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru: 
a) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război,
văduvelor de război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur
mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
b) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav
sau accentuat și a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanților
legali, pe perioada în care au în îngrijire, supraveghere și întreținere persoane cu handicap grav
sau accentuat și persoane încadrate în gradul I de invaliditate;

35
c) mijloacele de transport ale instituțiilor publice;
d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport
public de pasageri în regim urban sau suburban;
e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare;
f) mijloacele de transport folosite exclusiv pentru intervenții în situații de urgență;

(2) Consiliile locale pot hotărî să acorde scutirea sau reducerea impozitului pe mijloacele de
transport agricole utilizate efectiv în domeniul agricol.
(3) Scutirea sau reducerea de la plata impozitului pe mijloacele de transport agricole utilizate
efectiv în domeniul agricol, stabilită conform alin. (2), se aplică începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.

ART. 470 - Calculul impozitului

(1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport,
conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se
calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200
cm3 sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare
(3) În cazul mijloacelor de transport hibride, impozitul se reduce cu minimum 50%, conform
hotărârii consiliului local.
(4) În cazul unui ataș, impozitul pe mijlocul de transport este de 50% din impozitul pentru
motocicletele respective.
(5) În cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare
de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută 

CAPITOLUL V - Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a

autorizațiilor
ART. 473 - Reguli generale
Orice persoană care trebuie să obțină un certificat, un aviz sau o autorizație trebuie să
plătească o taxă la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale
înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară.

ART. 474 - Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire

și a altor avize și autorizații
(1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma
stabilită.

36
(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din
taxa stabilită conform alin. (1).
(3) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism este egală cu 30% din cuantumul taxei
pentru eliberarea certificatului sau a autorizației inițiale.
(4) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism și amenajarea
teritoriului, de către primari sau de structurile de specialitate din cadrul consiliului județean se
stabilește de consiliul local în sumă de până la 15 lei, inclusiv.
(5) Taxa pentru eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire rezidențială sau clădire-
anexă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții.
(6) Taxa pentru eliberarea autorizației de construire pentru alte construcții decât cele menționate
la alin. (5) este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcție, inclusiv valoarea
instalațiilor aferente.

ART. 475 - Taxa pentru eliberarea autorizațiilor pentru desfășurarea unor activități
(1) Taxa pentru eliberarea autorizațiilor sanitare de funcționare se stabilește de consiliul local și
este de până la 20 lei, inclusiv. 
(2) Taxele pentru eliberarea atestatului de producător, respectiv pentru eliberarea carnetului de
comercializare a produselor din sectorul agricol se stabilesc de către consiliile locale și sunt de
până la 80 lei, inclusiv.

ART. 476 - Scutiri

(1) Sunt scutite de taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor următoarele: 
a) certificatele, avizele și autorizațiile ai căror beneficiari sunt veterani de război, văduve de
război sau văduve nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire pentru lăcașuri de cult sau construcții-
anexă;
c) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau
reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparțin domeniului public al statului;
d) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire pentru lucrările de interes public
național, județean sau local;
e) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire, dacă beneficiarul construcției este o
instituție publică;
f) autorizațiile de construire pentru autostrăzile și căile ferate atribuite prin concesionare,
conform legii;
g) certificatele de urbanism și autorizațiile de construire, dacă beneficiarul construcției este o
instituție sau o unitate care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Cercetării
Științifice sau a Ministerului Tineretului și Sportului;

37
CAPITOLUL VI - Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate

ART. 477 - Taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate

(1) Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România în baza unui
contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană datorează plata taxei prevăzute
în prezentul articol, cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de
informare în masă scrise și audiovizuale.
(2) Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise și audiovizuale corespunde
activităților agenților de publicitate potrivit Clasificării activităților din economia națională -
CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare și alte tipărituri,
precum și prin radio, televiziune și internet.
(3) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă și
publicitate, se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza căreia persoana
prestează serviciile de reclamă și publicitate.
(4) Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei
respective la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate.
(5) Cota taxei se stabilește de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% și 3%.
(6) Valoarea serviciilor de reclamă și publicitate cuprinde orice plată obținută sau care urmează a
fi obținută pentru serviciile de reclamă și publicitate, cu excepția taxei pe valoarea adăugată.

ART. 478 - Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate

(1) Orice persoană care utilizează un panou, un afișaj sau o structură de afișaj pentru reclamă și
publicitate datorează plata taxei anuale prevăzute în prezentul articol către bugetul local al
comunei, al orașului sau al municipiului, după caz, în raza căreia/căruia este amplasat panoul,
afișajul sau structura de afișaj respectiv.
(2) Valoarea taxei pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se calculează anual prin
înmulțirea numărului de metri pătrați sau a fracțiunii de metru pătrat a suprafeței afișajului pentru
reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) În cazul unui afișaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este
de până la 32 lei, inclusiv;
b) În cazul oricărui altui panou, afișaj sau oricărei altei structuri de afișaj pentru reclamă și
publicitate, suma este de până la 23 lei, inclusiv.
(3) Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul
de luni sau fracțiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afișează în scop de reclamă și
publicitate.
(4) Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și publicitate se plătește anual, în două rate egale,
până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Taxa pentru afișajul în scop de reclamă și
publicitate, datorată aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de
până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.

38
(5) Persoanele care datorează taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate sunt obligate să
depună o declarație la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale în
termen de 30 de zile de la data amplasării structurii de afișaj.

ART. 479 - Scutiri

(1) Taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate și taxa pentru afișaj în scop de reclamă și
publicitate nu se aplică instituțiilor publice, cu excepția cazurilor când acestea fac reclamă unor
activități economice.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru afișaj în scop de
reclamă și publicitate, nu se aplică unei persoane care închiriază panoul, afișajul sau structura de
afișaj unei alte persoane, în acest caz taxa  fiind plătită de această ultimă persoană.
(3) Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate nu se datorează pentru afișele, panourile
sau alte mijloace de reclamă și publicitate amplasate în interiorul clădirilor.
(4) Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate nu se aplică pentru panourile de
identificare a instalațiilor energetice, marcaje de avertizare sau marcaje de circulație, precum și
alte informații.
(5) Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate pentru afișajul
efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate, prin construcția lor, realizării de
reclamă și publicitate.

CAPITOLUL VII - Impozitul pe spectacole

ART. 480 - Reguli generale

(1) Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă
activitate distractivă în România are obligația de a plăti impozitul prevăzut în prezentul capitol,
denumit în continuare impozitul pe spectacole.
(2) Impozitul pe spectacole se plătește la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în raza
căreia are loc manifestarea artistică, competiția sportivă sau altă activitate distractivă. 

ART. 481 - Calculul impozitului

(1) Impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din
vânzarea biletelor de intrare și a abonamentelor.
(2) Consiliile locale hotărăsc cota de impozit după cum urmează:
a) până la 2% pentru spectacolul de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă
manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice
competiție sportivă internă sau internațională;
b) până la 5% în cazul oricărei altei manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a).

39
(3) Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele
plătite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile, conform contractului scris intrat în
vigoare înaintea vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol
au obligația de:
a) a înregistra biletele de intrare și/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al
autorității administrației publice locale care își exercită autoritatea asupra locului unde are loc
spectacolul;
b) a anunța tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum
și în orice alt loc în care se vând bilete de intrare și/sau abonamente;
c) a preciza tarifele pe biletele de intrare și/sau abonamente și de a nu încasa sume care depășesc
tarifele precizate pe biletele de intrare și/sau abonamente;
d) a emite un bilet de intrare și/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura documentele justificative privind calculul și plata impozitului pe spectacole.

ART. 482 - Scutiri

Spectacolele organizate în scopuri umanitare sunt scutite de la plata impozitului pe
spectacole.

ART. 483 - Plata impozitului

(1) Impozitul pe spectacole se plătește lunar până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei
în care a avut loc spectacolul.
(2) Orice persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligația de a depune o declarație
la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale, până la data stabilită
pentru fiecare plată a impozitului pe spectacole.
(3) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect al
impozitului, depunerea la timp a declarației și plata la timp a impozitului.

CAPITOLUL VIII - Taxe speciale

ART. 484 - Taxe speciale

(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și
juridice, precum și pentru promovarea turistică a localității, consiliile locale, județene și
Consiliul General al Municipiului București, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București,
după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora.

40
(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de
serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local sau de la cele care sunt obligate
să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
(4) Taxa specială pentru promovarea turistică a localității la nivelul municipiului București se
face venit la bugetul local al municipiului București.

ART. 485 - Scutiri

(1) Autoritățile deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata taxelor speciale instituite
pentru următoarele persoane fizice sau juridice:
a) veteranii de război, văduvele de război și văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) instituțiile sau unitățile care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Cercetării
Științifice sau a Ministerului Tineretului și Sportului, cu excepția incintelor folosite pentru
activități economice;
d) fundațiile înființate prin testament cu scopul de a întreține, dezvolta și ajuta instituții de
cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural;
e) organizațiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unități
specializate care asigură găzduire, îngrijire socială și medicală, asistență, ocrotire, activități de
recuperare, reabilitare și reinserție socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane
vârstnice, precum și pentru alte persoane aflate în dificultate;
f) persoanele cu handicap grav sau accentuat, persoanele încadrate în gradul I de invaliditate și
reprezentanții legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor încadrați în
gradul I de invaliditate.
(2) Taxele speciale instituite se reduc cu 50% pentru persoanele fizice care domiciliază în
localitățile precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996, cu modificările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL IX - Alte taxe locale

ART. 486 - Alte taxe locale
(1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București sau consiliile județene pot
institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice și pentru vizitarea muzeelor, caselor
memoriale, monumentelor istorice de arhitectură și arheologice și altele asemenea.
(2) Consiliile locale pot institui taxe pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor și utilajelor
destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localității unde
acestea sunt utilizate, precum și taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător.
(3) Taxele prevăzute la alin. (1) și (2) se calculează și se plătesc în conformitate cu procedurile
aprobate de autoritățile deliberative interesate.

41
(4) Taxa pentru îndeplinirea procedurii de divorț pe cale administrativă este în cuantum de 500
lei și poate fi majorată prin hotărâre a consiliului local, fără ca majorarea să poată depăși 50%
din această valoare. Taxa se face venit la bugetul local.
(5) Pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea
planuri, deținute de consiliile locale, consiliul local stabilește o taxă de până la 32 lei, inclusiv.

ART. 487 - Scutiri

Autoritățile deliberative pot acorda reduceri sau scutiri de la plata taxelor instituite
conform  următoarelor persoane fizice sau juridice:
a) veteranii de război, văduvele de război și văduvele nerecăsătorite ale veteranilor de război;
b) instituțiile sau unitățile care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației și Cercetării
Științifice sau a Ministerului Tineretului și Sportului, cu excepția incintelor folosite pentru
activități economice;
c) fundațiile înființate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreține, dezvolta
și ajuta instituții de cultură națională, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social
și cultural;
d) organizațiile care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unități
specializate care asigură găzduire, îngrijire socială și medicală, asistență, ocrotire, activități de
recuperare, reabilitare și reinserție socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane
vârstnice, precum și pentru alte persoane aflate în dificultate..

TITLUL X - Impozitul pe construcții

ART. 496 - Contribuabili

(1) Sunt obligate la plata impozitului pe construcții, stabilit conform prezentului titlu,
următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române, cu excepția instituțiilor publice, institutelor naționale de cercetare-
dezvoltare, asociațiilor, fundațiilor și a celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial, potrivit
legilor de organizare și funcționare;
b) persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în
România;
c) persoanele juridice cu sediul social în România înființate potrivit legislației europene.
(2) În cazul operațiunilor de leasing financiar, calitatea de contribuabil o are utilizatorul, iar în
cadrul operațiunilor de leasing operațional, calitatea de contribuabil o are locatorul.

ART. 498 - Cota de impozitare și baza impozabilă

(1) Impozitul pe construcții se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii
construcțiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior,

42
evidențiată contabil în soldul debitor al conturilor corespunzătoare construcțiilor, din care se
scade:
a) valoarea clădirilor, pentru care se datorează impozit pe clădiri. Intră sub incidența acestor
prevederi și valoarea clădirilor din parcurile industriale, științifice și tehnologice care, potrivit
legii, nu beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădiri;
b) valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere la
construcții închiriate, luate în administrare sau în folosință;
c) valoarea construcțiilor și a lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau
extindere a construcțiilor, aflate sau care urmează să fie trecute, în conformitate cu prevederile
legale în vigoare, în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;

TITLUL V - Contribuții sociale obligatorii

CAPITOLUL II - Contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale
de stat

SECȚIUNEA 1 - Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii

ART. 136 - Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii
Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul public de
pensii, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, după caz:
a) cetățenii români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care audomiciliul ori
reședința în România;
b) cetățenii români, cetățenii altor state și apatrizii care nu au domiciliul sau reședința în
România;
c) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, atât pe
perioada în care persoanele fizice care realizează venituri din salarii ori asimilate salariilor
desfășoară activitate, cât și pe perioada în care acestea beneficiază de concedii și indemnizații de
asigurări sociale de sănătate; 
d) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă;
e) Casa Națională de Asigurări de Sănătate;
f) unitățile trimițătoare, pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate,
inclusiv pentru categoriile de personal trimise în misiune temporară sau permanentă

SECȚIUNEA a 2-a - Veniturile pentru care se datorează contribuția și cotele de contribuții

ART. 137 - Categorii de venituri supuse contribuțiilor de asigurări sociale
(1) Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii datorează contribuția de asigurări
sociale pentru următoarele categorii de venituri realizate din România și din afara României, cu

43
respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor
privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligația
declarării în România:
a) venituri din salarii sau asimilate salariilor;
b) venituri din activități independente;
b1) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
c) indemnizații de șomaj;
d) indemnizații de asigurări sociale de sănătate.

(2) Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuții de asigurări sociale și în cazul
în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situațiile prevăzute la art. 60.

ART. 138 - Cotele de contribuții de asigurări sociale

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există
obligația plății contribuției de asigurări sociale;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă de către persoanele fizice și juridice care au
calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.

SECȚIUNEA a 3-a - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate bugetului

asigurărilor sociale de stat în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii sau
asimilate salariilor, precum și în cazul persoanelor pentru care plata unor prestații sociale se
achită de instituții publice

ART. 139 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice
care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
(1) Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii
și venituri asimilate salariilor, în țară și în alte state, cu respectarea prevederilor legislației
europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte, care include: 
a) veniturile din salarii, în bani și/sau în natură, obținute în baza unui contract individual de
muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situația
personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile asupra cărora se
datorează contribuția;
b) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite
potrivit legii;

44
c) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor
juridice fără scop patrimonial; 
d) remunerația administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor
autonome, desemnați/numiți în condițiile legii, precum și sumele primite de reprezentanții în
adunarea generală a acționarilor și în consiliul de administrație; 
e) remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la
societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere;
f) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit precum și sumele
primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete și altele asemenea;
g) sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăților, precum și participarea la
profitul unității pentru managerii cu contract de management;
h) sumele reprezentând participarea salariaților la profit;
i) sume reprezentând salarii/diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii,
inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept.
j) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada
delegării/detașării, după caz, în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului,
pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație pentru personalul autorităților și
instituțiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru personalul român trimis în străinătate pentru
îndeplinirea unor misiuni;

ART. 139^1 - Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate pentru
venituri asimilate salariilor pentru activitatea desfăşurată în străinătate
Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii, alte venituri similare, precum şi orice
alte avantaje, în bani şi/sau în natură, obţinute din străinătate în calitate de membri ai consiliului
de administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de supraveghere, administratori,
directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea generală a acţionarilor sau orice
alte activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea desfăşurată în străinătate la
angajatori/plătitori care nu au sediul permanent şi nu sunt rezidenţi fiscali în România, o
reprezintă câştigul brut realizat din venituri asimilate salariilor, cu respectarea prevederilor
legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte.

ART. 140 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate de angajatori sau
persoane asimilate acestora
45
(1) Pentru persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
baza lunară de calcul pentru contribuția de asigurări sociale o reprezintă suma câștigurilor brute,
realizate de persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor asupra cărora
se datorează contribuția, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite, speciale sau în alte
condiții de muncă.
(2) Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de
angajatorii care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi care se încadrează în condiţiile
prevăzute la art. 60 pct. 5 veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de persoanele
fizice. Prevederea se aplică până la data de 31 decembrie 2028 inclusiv.

ART. 141 - Excepții specifice contribuțiilor de asigurări sociale

Se exceptează de la plata contribuțiilor de asigurări sociale următoarele venituri:
a) prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, potrivit legii;
b) veniturile din salarii și asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în
sisteme proprii de asigurări sociale, din activități pentru care există obligația asigurării în aceste
sisteme potrivit legii;
c) veniturile acordate, potrivit legii, personalului militar în activitate, polițiștilor și funcționarilor
publici cu statut special care își desfășoară activitatea în instituțiile din sectorul de apărare,
ordine publică și securitate națională, pentru care se datorează contribuție individuală la bugetul
de stat
d) ajutoarele/sumele acordate potrivit legii, în cazul decesului personalului din cadrul instituțiilor
publice de apărare, ordine publică și securitate națională, decedat ca urmare a participării la
acțiuni militare.

ART. 142 - Venituri din salarii și venituri asimilate salariilor care nu se cuprind în baza
lunară de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale
Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale următoarele:
a) sumele primite de membrii fondatori ai societăților comerciale constituite prin subscripție
publică;
b)ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile, ajutoarele pentru
dispozitive medicale, ajutoarele pentru naştere/adopţie, ajutoarele pentru pierderi produse în
gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, veniturile reprezentând cadouri în bani
şi/sau în natură, inclusiv tichete cadou, oferite salariaţilor, precum şi cele oferite pentru copiii
minori ai acestora, contravaloarea transportului la şi de la locul de muncă al salariatului,
contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada
concediului, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator
pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în
regulamentul intern.
46
c) contravaloarea folosinței locuinței de serviciu, potrivit repartiției de serviciu, numirii conform
legii sau specificității activității prin cadrul normativ specific domeniului de activitate, precum și
compensarea diferenței de chirie, suportată de persoana fizică, conform legilor speciale;
d) cazarea și contravaloarea chiriei pentru locuințele puse la dispoziția persoanelor cu rol de
reprezentare a interesului public, a angajaților consulari și diplomatici care lucrează în afara țării,
în conformitate cu legislația în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a
alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi
privind sănătatea și securitatea în muncă, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de
echipament, ce se acordă potrivit legislației în vigoare;
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între localitatea în care angajații își
au reședința și localitatea unde se află locul de muncă al acestora, pentru situațiile în care nu se
asigură locuință sau nu se suportă contravaloarea chiriei, conform legii;

ART. 143 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate pentru persoanele
fizice care beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor
pentru șomaj, potrivit legii
(1) Pentru persoanele fizice care beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul
asigurărilor pentru șomaj, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate
bugetului asigurărilor sociale de stat o reprezintă cuantumul drepturilor bănești lunare ce se
suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit legii, respectiv indemnizația de șomaj, cu
excepția situațiilor în care potrivit dispozițiilor legale se prevede altfel.
(2) În situația în care totalul veniturilor este mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial
mediu brut, contribuția de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon.
(3) Contribuția de asigurări sociale pentru șomerii care beneficiază de indemnizație de șomaj se
suportă integral din bugetul asigurărilor pentru șomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiții
normale de muncă.

ART. 145 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate pentru persoanele
fizice prevăzute la art. 136 lit. f)
(1) Pentru persoanele fizice, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate
bugetului asigurărilor sociale de stat o reprezintă:
a) câștigul salarial brut lunar în lei, corespunzător funcției în care personalul român trimis în
misiune permanentă în străinătate, de către persoanele juridice din România, este încadrat în țară;
b) ultimul salariu avut înaintea plecării, care nu poate depăși plafonul de 3 salarii de bază minime
brute pe țară, în cazul soțului/soției care însoțește personalul trimis în misiune permanentă în
străinătate și căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu;
c) totalitatea drepturilor salariale corespunzătoare funcției de încadrare în cazul membrilor
corpului diplomatic și consular al României, cărora li se suspendă raporturile de muncă ca
47
urmare a participării la cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o durată care
depășește 90 de zile calendaristice, precum și în cazul categoriilor de personal trimise în misiune
temporară sau permanentă în străinătate, prevăzute prin hotărâre a Guvernului.

SECȚIUNEA a 4-a - Stabilirea, plata și declararea contribuțiilor de asigurări sociale în cazul

persoanelor fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
instituțiilor prevăzute la art. 136 lit. d) - f), precum și în cazul persoanelor fizice care
realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din alte
state

ART. 146 - Stabilirea și plata contribuțiilor de asigurări sociale

(1) Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au
obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuția de asigurări sociale datorată de către
persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor. Instituțiile prevăzute
precum și persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora
au obligația de a calcula contribuția de asigurări sociale pe care o datorează potrivit legii.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul persoanelor fizice care realizează în România
venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența
legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind
sistemele de securitate socială la care România este parte.
(2^1) În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de calcul,
reţinere şi plată a contribuţiei de asigurări sociale, datorată potrivit legii, revine după cum
urmează:
a) angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de
alte entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b) plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt
acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei
persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare
a contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (4);
c) persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct
persoanei fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât
angajatorul.

48
(3) Contribuția de asigurări sociale calculată și reținută potrivit alin. (1) se plătește la bugetul
asigurărilor sociale de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se
plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
datorează, după caz, împreună cu contribuția angajatorului ori a persoanelor asimilate
angajatorului datorată potrivit legii.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care realizează în România venituri
din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau
reprezentanță în România și care datorează contribuțiile sociale obligatorii pentru salariații lor,
potrivit prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, au obligația de a
calcula contribuția de asigurări sociale datorată de către acestea și, după caz, pe cea datorată de
angajator, precum și de a le plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru
care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.

SECȚIUNEA a 5-a - Contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice

care realizează venituri din activităţi independente şi din drepturi de proprietate
intelectuală

ART. 148 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorată de persoanele fizice
care realizează veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) și b1)
(1) Persoanele fizice care realizează venituri din activități din una sau mai multe surse și/sau
categorii de venituri, datorează contribuția de asigurări sociale, dacă estimează pentru anul curent
venituri nete a căror valoare cumulată este cel puțin egală cu 12 salarii minime brute pe țară, în
vigoare la termenul de depunere a declarației .
(2) Încadrarea în plafonul anual de cel puțin 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare la
termenul de depunere a declarației, se efectuează prin cumularea veniturilor nete și/sau a
normelor anuale de venit din activități independente, a venitului brut realizat în baza contractelor
de activitate sportivă, precum și a veniturilor nete din drepturi de proprietate intelectuală, care se
estimează a se realiza în anul curent.
(3) Persoanele fizice care nu se încadrează în plafonul prevăzut la alin. (2) pot opta pentru plata
contribuției de asigurări sociale pentru anul curent, în condițiile prevăzute pentru persoanele care
estimează că realizează venituri anuale peste nivelul a 12 salarii minime brute pe țară.
(4) Baza anuală de calcul al contribuției de asigurări sociale, o reprezintă venitul ales de
contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare
la termenul de depunere al declarației
SECȚIUNEA a 6-a - Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale în cazul
persoanelor care realizează venituri din activităţi independente şi din drepturi de
proprietate intelectuală

49
ART. 151 - Stabilirea, declararea și plata contribuției de asigurări sociale în cazul
persoanelor care realizează veniturile prevăzute la art. 137 alin. (1) lit. b) și b1)
(1) Contribuția de asigurări sociale se calculează de către contribuabili prin aplicarea cotei de
contribuție asupra bazei anuale de calcul menționată
(2) Plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, precum și plătitorii de venituri în
baza contractelor de activitate sportivă stabilesc contribuția de asigurări sociale datorată de către
beneficiarul venitului prin aplicarea cotei asupra bazei de calcul
(3) Persoanele fizice, cu excepția celor care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală sau în baza contractelor de activitate sportivă, pentru care impozitul se reține la sursă
de către plătitorul de venit, depun declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile
sociale datorate de persoanele fizice, până la data de 25 mai, inclusiv a anului pentru care se
stabilește contribuția datorată.
(4) În vederea stabilirii contribuției datorate pentru anul 2018, termenul de depunere a declarației
este până la data de 15 iulie 2018 inclusiv.
(5) Recalcularea contribuției se efectuează, după cum urmează:
a) modificarea plafonului anual corespunzător numărului de luni de activitate;
b) încadrarea venitului net realizat pe perioada de activitate recalculate;
c) rectificarea venitului ales care nu poate fi mai mic decât plafonul prevăzut la lit. a);
d) determinarea contribuției datorată recalculată prin aplicarea cotei prevăzută la art. 138 asupra
venitului ales prevăzut la lit. c).
(6) În situația în care venitul net realizat corespunzător lunilor de activitate este mai mic decât
plafonul determinat la alin. (5) lit. a) nu se datorează contribuția de asigurări sociale.

APITOLUL III - Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată

Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
SECȚIUNEA 1 - Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate

ART. 153 - Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate

(1) Următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de asigurări
sociale de sănătate, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul
securității sociale, precum și ale acordurilor privind sistemele de securitate socială la care
România este parte, după caz:
a) cetățenii români cu domiciliul în România;
b) cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și au obținut prelungirea dreptului de ședere
temporară ori au domiciliul în România; 
c) cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și ai
Confederației Elvețiene care nu dețin o asigurare încheiată pe teritoriul altui stat membru care

50
produce efecte pe teritoriul României, care au solicitat și au obținut dreptul de a sta în România
pentru o perioadă de peste 3 luni; 
d) persoanele din statele membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și
Confederația Elvețiană care îndeplinesc condițiile de lucrător frontalier și desfășoară o activitate
salariată sau independentă în România și care rezidă în alt stat membru în care se întorc de regulă
zilnic ori cel puțin o dată pe săptămână;
e) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora; 

ART. 154 - Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuției de asigurări

sociale de sănătate
Următoarele categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuției de
asigurări sociale de sănătate:
a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi,
inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la
terminarea studiilor, ucenici sau studenţi, studenţii-doctoranzi care desfăşoară activităţi didactice,
potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4 - 6 ore convenţionale didactice pe
săptămână, precum şi persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor,
pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti. Dacă realizează venituri lunare cumulate din
activităţi independente, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură peste valoarea salariului de
bază minim brut pe ţară ori venituri din salarii sau asimilate salariilor, pentru aceste venituri
datorează contribuţie
b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului. Dacă
realizează venituri lunare cumulate din activităţi independente, activităţi agricole, silvicultură şi
piscicultură peste valoarea salariului de bază minim brut pe ţară ori venituri din salarii sau
asimilate salariilor, pentru aceste venituri datorează contribuţie;
c) soțul, soția și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;
e) persoanele cu handicap;
f) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul
Sănătății, până la vindecarea respectivei afecțiuni;
g) femeile însărcinate și lăuzele;

51
 SECȚIUNEA a 2-a - Veniturile pentru care se datorează contribuția și cota de
contribuție
ART. 155 - Categorii de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate
(1) Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. a)
- d), datorează, după caz, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din
România și din afara României, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul
securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România
este parte, pentru care există obligația declarării în România, realizate din următoarele categorii
de venituri:
a) venituri din salarii și asimilate salariilor;
b) venituri din activități independente;
c) venituri din drepturi de proprietate intelectuale;
d) venituri din asocierea cu o persoană juridical;
e) venituri din cedarea folosinței bunurilor;
f) venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
g) venituri din investiții;;
h) venituri din alte surse;.
(2) Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia de asigurări sociale de
sănătate şi în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute
la art. 60 pct. 1 - 4.

ART. 156 - Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate

Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de 10% și se datorează de către
persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției
de asigurări sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.

SECȚIUNEA a 3-a - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate

datorate în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii sau asimilate
salariilor, precum și în cazul persoanelor aflate sub protecția sau în custodia statului

ART. 157 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul

persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor
(1) Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor
fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în țară și în străinătate, cu
respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și
a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, o reprezintă
câștigul brut care include:
a) veniturile din salarii, în bani și/sau în natură, obținute în baza unui contract individual de
muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situația
personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind
52
salariile de bază sau, după caz, soldele funcțiilor de bază corespunzătoare funcțiilor în care
persoanele respective sunt încadrate în țară, la care se adaugă, după caz, sporurile și adaosurile
care se acordă potrivit legii;
b) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite
potrivit legii;
c) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor
juridice fără scop patrimonial; 
d) solda lunară acordată potrivit legii;
e) remunerația administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor
autonome, desemnați/numiți în condițiile legii, precum și sumele primite de reprezentanții în
adunarea generală a acționarilor și în consiliul de administrație; 
f) remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la
societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum
și drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
g) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum și
sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete și altele asemenea;
h) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;

ART. 1571 - Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate
pentru persoanele fizice prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. f^1) pe perioada suspendării din
funcţie a acestora, în condiţiile legii
Pentru persoanele fizice, pe perioada suspendării din funcţie a acestora, în condiţiile legii,
baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o reprezintă salariul minim
brut pe ţară garantat în plată în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia.

ART. 1572 - Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorată
pentru venituri asimilate salariilor pentru activitatea desfăşurată în străinătate
Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice
care realizează venituri reprezentând remuneraţii, indemnizaţii, alte venituri similare, precum şi
orice alte avantaje, în bani şi/sau în natură, obţinute din străinătate în calitate de membri ai
consiliului de administraţie, membri ai directoratului, membri ai consiliului de supraveghere,
administratori, directori, cenzori, membri fondatori, reprezentanţi în adunarea generală a
acţionarilor sau orice alte activităţi desfăşurate în funcţii similare pentru activitatea desfăşurată în
străinătate la angajatori/plătitori de venit care nu au sediul permanent şi nu sunt rezidenţi fiscali
în România, o reprezintă câştigul brut realizat din venituri asimilate salariilor, cu respectarea
prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

53
 SECȚIUNEA a 4-a - Stabilirea, plata și declararea contribuției de asigurări sociale de
sănătate în cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor

ART. 168 - Stabilirea și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate

(1) Persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au
obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de
către persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul persoanelor fizice care realizează în România
venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența
legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale și a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte.
(2^1) În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de calcul,
reţinere şi plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, datorată potrivit legii, revine după
cum urmează:
a) angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de
alte entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b) plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt
acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei
persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare
a contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (4);
c) persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct
persoanei fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât
angajatorul.
(3) Contribuția de asigurări sociale de sănătate calculată și reținută potrivit alin. (1) se plătește
până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care își desfășoară activitatea în
România și obțin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu
permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuția de asigurări sociale de
sănătate în România, au obligația de a calcula contribuția de asigurări sociale de sănătate, precum
și de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc
veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(5) Calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se realizează prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 156 asupra bazei lunare de calcul

54
 SECȚIUNEA a 5-a - Contribuția de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor
fizice care nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției
de asigurări sociale de sănătate potrivit art. 154

ART. 170 - Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de

persoanele fizice care realizează veniturile prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) - h)
(1) Persoanele fizice care realizează venituri prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) - h), din una sau
mai multe surse și/sau categorii de venituri, datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate,
dacă estimează pentru anul curent venituri a căror valoare cumulată este cel puțin egală cu 12
salarii minime brute pe țară, în vigoare la termenul de depunere al declarației
(2) Încadrarea în plafonul anual de cel puțin 12 salarii minime brute pe țară, în vigoare la
termenul de depunere a declarației se efectuează prin cumularea veniturilor prevăzute după cum
urmează:
a) venitul net/brut sau norma de venit din activități independente;
b) venitul net din drepturi de proprietate intelectuală, stabilit după acordarea cotei de cheltuieli
forfetare precum și venitul net din drepturi de proprietate intelectuală determinat;
c) venitul net distribuit din asocieri cu persoane juridice;
d) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor;
e) venitul şi/sau câştigul net din investiţii. În cazul veniturilor din dobânzi se iau în calcul sumele
încasate, iar în cazul veniturilor din dividende se iau în calcul dividendele încasate, distribuite
începând cu anul 2018;
f) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activități agricole, silvicultură și
piscicultură;
g) venitul brut și/sau venitul impozabil din alte surse

55
 SECȚIUNEA a 6-a - Stabilirea și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate în
cazul persoanelor fizice prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) - h)

ART. 174 - Stabilirea, declararea și plata contribuției de asigurări sociale de sănătate în

cazul persoanelor care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) - h)
(1) Contribuția de asigurări sociale de sănătate se calculează de către contribuabilii prevăzuți
la art. 170 alin. (1) prin aplicarea cotei de contribuție prevăzute la art. 156 asupra bazei anuale de
calcul menționate la art. 170 alin. (4).
(2) Plătitorii veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, ai veniturilor în baza contractelor
de activitate sportivă, din arendă sau din asocieri cu persoane juridice stabilesc contribuția de
asigurări sociale de sănătate datorată de către beneficiarul venitului, prin aplicarea cotei
prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul.
(3) Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) lit. b) - h), cu
excepția celor pentru care plătitorii de venituri prevăzuți la alin. (2) stabilesc și declară
contribuția, depun declarația prevăzută la art. 120 până la data de 25 mai, inclusiv a anului pentru
care se datorează contribuția.
(4) În vederea stabilirii contribuției datorate pentru anul 2018, termenul de depunere a declarației
prevăzute la art. 120 este până la data de 15 iulie 2018 inclusiv.

SECȚIUNEA a 10-a - Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de către

persoanele fizice care estimează venituri anuale cumulate sub plafonul prevăzut la art. 170
alin. (2) sau care nu realizează venituri, precum și de alte persoane fizice care optează pentru
plata contribuției

ART. 180 - Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice
care optează pentru plata contribuției
(1) Următoarele persoane fizice pot opta pentru plata contribuției:
a) persoanele fizice care au estimat pentru anul curent venituri anuale cumulate sub nivelul
plafonului minim ;
b) persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155 și nu se
încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de
sănătate prevăzute la art. 154 alin. (1);
c) persoanele fizice care realizează venituri de natura celor prevăzute la art. 155, pentru care nu
se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.
(2) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) lit. a) datorează contribuția de asigurări sociale de
sănătate după cum urmează:
a) dacă depun declarația prevăzută la art. 174 alin. (3) până la împlinirea termenului legal de
depunere, la o bază de calcul reprezentând valoarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară, în
vigoare la termenul legal prevăzut pentru depunerea declarației prevăzute la art. 120; sau
56
b) dacă depun declarația prevăzută la art. 174 alin. (3) după împlinirea termenului legal de
depunere, la o bază de calcul echivalentă cu valoarea salariului de bază minim brut pe țară în
vigoare la termenul legal de depunere a declarației prevăzute la art. 120, înmulțită cu numărul de
luni rămase până la termenul legal de depunere a declarației prevăzute la art. 122, inclusiv luna
în care se depune declarația.

ART. 183 - Prevederi privind încetarea plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
(1) Persoanele prevăzute la art. 180, care încep să realizeze venituri de natura celor prevăzute la
art. 155 sau se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei, depun la
organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit evenimentul,
declaraţia prevăzută la art. 174 alin. (3) şi îşi recalculează obligaţia de plată reprezentând
contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată pentru anul în curs.
(2) Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 180, care în cursul anului fiscal au decedat,
contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată este cea aferentă perioadei de până la luna în
care survine decesul.
(3) Recalcularea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzută la alin. (2) se efectuează
din oficiu. Procedura privind recalcularea din oficiu a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate
se aprobă prin ordin al preşedintelui ANAF.

CAPITOLUL IX - Contribuția asiguratorie pentru muncă

ART. 2201 - Contribuabilii care datorează contribuția asiguratorie pentru muncă

Contribuabilii obligați la plata contribuției asiguratorii pentru muncă sunt, după caz:
a) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru
cetățenii români, cetățeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau reședința în România, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în
domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la
care România este parte;
b) persoanele fizice cetățeni români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au,
conform legii, domiciliul sau reședința în România, și care realizează în România venituri din
salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației
europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte. 

ART. 2202 - Categorii de venituri pentru care se datorează contribuția asiguratorie pentru
muncă

57
(1) Contribuția asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din salarii și asimilate
salariilor, acordate de către contribuabilii prevăzuți la art. 2201 lit. a), respectiv realizate de către
persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b).
(2) Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuția asiguratorie pentru muncă și
în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situațiile prevăzute la art. 60. 

ART. 2203 - Cota contribuției asiguratorie pentru muncă

(1) Cota contribuției asiguratorii pentru muncă este de 2,25%.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2028
inclusiv, cota contribuției asiguratorii pentru muncă se reduce la nivelul cotei care se face venit
la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006
privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu
modificările ulterioare, în cazul angajatorilor care desfășoară activități în sectorul construcții și
care se încadrează în condițiile prevăzute la art. 6 pct. 5.

ART. 2204 - Baza de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă

(1) Baza lunară de calcul al contribuției asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma câștigurilor
brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în străinătate, cu respectarea
prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a
acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:
a) veniturile din salarii, în bani și/sau în natură, obținute în baza unui contract individual de
muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situația
personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind
salariile de bază sau, după caz, soldele de funcție/salariile de funcție corespunzătoare funcțiilor
în care persoanele respective sunt încadrate în țară, la care se adaugă, după caz, sporurile și
adaosurile care se acordă potrivit legii;
b) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite
potrivit legii;
c) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor
juridice fără scop patrimonial;
d) remunerația administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor
autonome, desemnați/numiți în condițiile legii;
e) remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la
societățile administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum
și drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
f) sumele reprezentând participarea salariaților la profit, potrivit legii;
g) sume reprezentând salarii/diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri
judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii,
inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanţe, executorii de drept;
58
h) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada
delegării/detașării, după caz, în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului,
pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul autorităților și instituțiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru
personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;

ART. 2205 - Excepții specifice contribuției asiguratorii pentru muncă

Contribuția asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestațiile suportate din
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și din Fondul
național unic de asigurări sociale de sănătate.

ART. 2206 - Stabilirea și plata contribuției asiguratorie pentru muncă

(1) Persoanele fizice și juridice prevăzute la art. 2201 lit. a) au obligația de a calcula contribuția
asiguratorie pentru muncă și de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25
inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz. Persoanele
fizice prevăzute la art. 2201 lit. b) efectuează plata contribuției până la data de 25 a lunii următoare
celei pentru care se plătesc veniturile.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care își desfășoară activitatea în
România și obțin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu
permanent sau reprezentanță în România și care datorează contribuțiile sociale obligatorii pentru
salariații lor, potrivit instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, au
obligația de a calcula contribuția asiguratorie pentru muncă, precum și de a o plăti lunar, până la
data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un
acord încheiat în acest sens cu angajatorul.
(2^1) În cazul avantajelor în bani şi/sau în natură primite de la terţi ca urmare a prevederilor
contractului individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut
special prevăzut de lege ori a unei relaţii contractuale între părţi, după caz, obligaţia de calcul şi
plată a contribuţiei asiguratorie pentru muncă, care se datorează potrivit legii, revine după cum
urmează:
a) angajatorului rezident fiscal român, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate de
alte entităţi decât acesta şi plata se efectuează prin intermediul angajatorului;
b) plătitorilor de venituri rezidenţi fiscali români, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt
acordate şi plătite direct persoanei fizice de alte entităţi decât angajatorul, cu excepţia situaţiei
persoanelor fizice care realizează în România venituri din salarii şi asimilate salariilor ca urmare
59
a contractelor de muncă încheiate cu angajatori care nu sunt rezidenţi fiscali români şi care
datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei
europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de
securitate socială la care România este parte, pentru care sunt aplicabile prevederile alin. (2);
c) persoanelor fizice, când avantajele în bani şi/sau în natură sunt acordate şi plătite direct
persoanei fizice de plătitori de venituri care nu sunt rezidenţi fiscali români, alţii decât
angajatorul.
(3) Calculul contribuției asiguratorie pentru muncă se realizează prin aplicarea cotei prevăzute
la art. 2203 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 2204, cu respectarea prevederilor art. 2205.
(4) Din contribuția asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până
la sfârșitul lunii în curs, o cotă de:
a) 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în
baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata
creanțelor salariale, cu modificările ulterioare;
b) 20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru șomaj;
c) 5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale;
d) 40%, care se face venit la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
pentru plata concediilor medicale;
e) 20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

60