Alecsandri

anţa

pe călcâie
el uscat,
ne-ncetat
a cea bălaie,
ul cel din sat.

e cloanţa, toarce,
clănţănind
te plesnind.
de se-ntoarce,
fârâind.

e! baba zice,
ul cel frunzos,
tunecos!
ge-acum aice
ndrei, Făt-Frumos.

l după mine
c eu, numai eu,
mnul-Dumnezeu
arcă tot în bine,
oarce fusul meu!

rea ca să vie,
hul necurat
ci fermecat
ului urgie
ie-alungat!

să-i se-ntoarcă
raiul prins,
-un fier aprins,
ima să-i stoarcă
-n foc nestins!

e să-1 gonească
mp de gonit
e zărit.
că să-1 muncească
şi Hraconit!"
 a, mai turbată!
ară nevăzut,
lungă-a căzut,
pus o patâ
ul a scăzut:

ule, băiete,
na din cel joc
rce lângă foc,
a cele fete,
ri, făr' de noroc.

, voinicele,
ptea ţi-oi cânta,
are te-oi căta,
de soarte rele,
te-oi descânta.

a cea de vară
uncă rătăcit,
na de iubit,
nimă amară
s-a învrăjbit!

ta voioasă
i de dezmierdat,
n ceas curat
aine de mătasă,
dre de-mpărat.

se lăţeşte
ă, ca un nor,
ărea-ntr-un zbor
a-mi se sfârşeşte
din fuior."

nţa geme, plânge,

s-a sfârşit,
n-a venit!
mplit îşi frânge,
ând spre răsărit:

u făr' de lumină
ui duşman!
acuri schimbi un an
uflet ce suspină,
 i, Satan!

gi cu-a ta aripă
pe mormânt,
moaşte de sfânt,
juri într-o clipă
acest pământ!

easul de urgie
noaptea blestemând,
ci tu pe-al meu gând
m pe vecinicie
îmi vând!"

i deodatâ
tele vuiesc,
ii croncăiesc,
angă ridicatâ
şmani strălucesc!

ndru-ţi 1-oi aduce

glas ce dă fiori),
pi şi printre flori,
â de mă-i duce
u-i de trei ori!"

nţa se porneşte
e păcat,
ncălecat,
grozav scrâşneşte
emă turbat.

fuge, zboară
după dor,
ă la izvor,
se desfăşoară
din fuior.

despletită,
fioros,
lul lunecos,
a adâncită
urios.

uri ies la lună,

ură zburând,
 şuierind,
nţă cea nebună
gă descântând.

ă, clocoteşte
hohot pân' în fund.
ul îi răspund
ot ce-ngrozeşte,
sa n-o pătrund!

nici nu vede,
ne-ncetat,
înspăimântat,
a o repede
depărtat.

i încă grele...
şi-a dezmierda,
are 1-a căta,
de soarte rele
1-a descânta.

că... Vai! în lunc

ul trezit;
furisit
tfă se aruncă
mucezit!

pa-n nalte valuri,

ă clocoti,
curi se-nvârti,
, şi de maluri
et se izbi.

ă liniştită
-şi alina,
egăna
nălbită
se-ngâna...

alu-i trece noaptea

uierând
uri când şi când
te şoapte
alnic suspinând:
 e, voinicele,
ptea ţi-oi cânta,
are te-oi căta,
de soarte rele
te-oi descânta!"