Modelarea unui sistem de pompă de căldură III.2.

1 TRNSYS TRNSYS-ul este un program de simulare cu o

structură modulară, a cărei natură oferă acestui program o foarte mare flexibilitate şi facilitează
adăugarea de programe de modelare matematică care nu sunt incluse în librăriile standard ale TRNSYS-
ului. TRNSYS-ul, este de asemenea, utilizat pentru analiza sistemelor a căror evoluţie depinde de timp
[117]. Tehnica de modulare a simulării reduce cu mult complexitatea sistemului simulat, deoarece o
problemă foarte mare poate fi redusă într-o serie de probleme mai mici, fiecare putând fi mai uşor
rezolvată. În plus, se observă faptul că multe dintre componente se pot regăsi şi în alte sisteme, de
aceea sunt descrise sub forma generală, lucru ce denotă că pot fi utilizate cu mici modificări sau direct.
Utilizarea TRNSYS permite interconectarea componentelor sistemului în aproape orice formă şi
rezolvarea diferitelor ecuaţii, facilitând transferul de informaţii de la o componentă la alta, ceea ce face
ca problema simulării sistemului să se reducă la identificarea tuturor componentelor şi descrierea
matematică a acestora. Din moment ce componentele au fost identificate şi se cunoaşte descrierea lor
matematică, este necesar să se realizeze conectarea componentelor, obţinându-se, astfel, un flux
informaţional al diagramei. Acesta este o reprezentare schematică a transferului de informaţie ce se
realizează între componente sistemului. Fiecare informaţie, ce este primită sau transmisă de o
componentă, este reprezentată grafic printr-o săgeată (de la output-ul componentei anterioare la
imput-ul componentei următoare) [120]. Pentru a realiza o diagramă de funcţionare, trebuie să
cunoaştem ce tipuri de flux de informaţie pot fi regăsite într-o componentă. Astfel, se observă două mari
grupe: informaţia primită şi informaţia transmisă. 68 Informaţia transmisă - OUTPUT este informatia de
ieşire şi poate fi preluată de o componentă intermediară sau poate fi transmisă direct utilizatorului prin
intermediul unei componente finale (Printer, Online Plotter), sub forma de diagramă sau tabel.
Informaţia primită: – INPUT – informaţia de intrare, reprezintă informaţia de ieşire (OUTPUT) a
componentei anterioare, aceste informaţii de intrare (INPUT) sunt cele ale căror valori pot varia (în
sistem tranzitoriu); – PARAMETERS (parametri) – elementele care rămân constante pe parcursul întregii
simulări; – TIME (variabilă de timp) – nu intră în categoria parametrilor şi este evaluată automat în
structura componentei din care face parte [120]. Componente TRNSYS TESS Component Libraries -
Thermal Energy Systems Specialists, Madison, Wisconsin. TESS Component Libraries conţine peste 200
de componente TRNSYS. Fiecare dintre componente are un format compatibil cu Simulation Studio, dar
pot fi utilizate şi în alt mediu de simulare. Sursa codului este oferită pentru fiecare dintre aceste
componente astfel încât să poată fi repede şi uşor modificate dacă utilizatorul doreşte acest lucru.
Fiecare componentă a librăriei conţine proiecte demonstrative realizate de Simulation Studio pentru a
evidenţia funcţiile de bază ale acestora. Ţinând cont de multitudinea de componente implicate în
această modelare TRNSYS, se vor fi evidenţia doar câteva dintre cele ce au un impact major asupra
sistemului [120]. Type 56 Având în vedere complexitatea unei clădiri multizone, parametrii type-ului 56,
nu sunt definiţi direct în fişierul de intrare TRNSYS. În schimb sunt atribuite două fişiere ce conţin
informaţiile necesare pentru descrierea clădirii (*. BLD) şi funcţia de transfer ASHRAE pentru pereţi (*.
TRN). TRNBuild este un program utilizat pentru a introduce date de intrare pentru clădirile multizone,
care permite să specificarea structurii detaliate a clădirii, ca şi tot ceea ce este necesar pentru a simula
comportamentul termic al clădirii, cum ar fi proprietăţile optice ale ferestrei, programul de încălzire şi
răcire etc. 69 TRNBuild creează fişiere cu extensia (*.bui) ce includ toate informaţiile necesare simulării
clădirii [120]. Type 109-TMY2 Această componentă are scopul principal de a citi date meteorologice, la
intervale de timp regulate dintr-un fişier de date, convertindu-le în sistemul de unităţi dorite, generând
valori ale radiaţiei solare directe şi difuze pentru un număr arbitrar de suprafeţe cu orientare şi înclinare
arbitrară. Typical Meteorological Year (TMY), precursor al lui TMY2, a fost realizat pentru a furniza date
climatice orare sub formă de fişiere uşor de gestionat. TMY2 conţine fişiere climatice din 239 locaţii din
SUA şi a fost realizat pe baza datelor din perioada 1961-1990, de către National Solar Radiation Data
Base (NSRDB) şi National Renewable Energy Laboratory's (NREL's) - Analytic Studies Division [120]. Type
668 Acestă componentă modelează o pompă de căldură cu o singură treaptă [119]. Modurile de
funcţionare ale pompei de căldură sunt cedare de energie (răcire) sau captare de energie (încălzire)
[118]. Acest model se bazează pe datele furnizate de utilizator, fişierele externe asociate acestei
componente conţinând date referitoare la capacitatea termică de încălzire şi de răcire, precum şi valori
corespunzătoare consumul electric. Type 668 operează în funcţie de valorile semnalului de control ce
poate depinde de temperatură [119]. Type 557 Această subrutină modelează un schimbător de căldură
vertical care interacţionează termic cu solul. Schimbătorul modelat este unul subteran, are formă de tub
U sau tub concentric şi este cel mai frecvent utilizat în aplicaţii ca sursă termică a pompei de căldură
geotermice. Fluidul transportat prin schimbătorul de căldură îngropat cedează căldură sau captează
căldura solului, în funcţie de temperatura sa şi cea a solului [116]. Type 534 Această subrutină
modelează un rezervor cu volum constant ce conţine un lichid de umplere şi schimbătoare de căldură
scufundate [116]. Rezervororul este unul cilindric, cu o configuraţie verticală. Lichidul din rezervorul de
stocare interacţionează cu fluidul din schimbătoarele de căldură (prin transfer de căldură cu
schimbătoarele de căldura imersate), 70 cu mediul înconjurător (prin pierderi termice din partea de sus,
de jos şi muchii), precum şi cu până la două fluxuri de fluid care intră şi ies din rezervorul de stocare [77].
Rezervorul este împărţit în straturi izoterme de temperatură (la modelul de stratificare observat în
rezervoare de stocare), în cazul în care utilizatorul controlează gradul de stratificare prin stabilirea
numărului de "noduri". Fiecare strat are un volum constant şi se presupune a fi izotermic, interacţionând
termic cu nodurile de deasupra şi dedesubt, prin conducţie între noduri şi prin mişcări de fluide (forţat
de circulaţia fluxului de intrare sau de stratificarea naturală datorată inversiunilor de temperatură din
rezervor) . Utilizatorul are posibilitatea de a specifica unul din cele patru tipuri diferite ale
schimbătorului de căldură scufundat (sau dacă HX nu este necesar): tub orizontal, tub vertical, tub
serpentina sau tub răsucit. Căldura auxiliară poate fi specificată individual pentru fiecare nod izoterm.
Modelul consideră, de asemenea, proprietăţile fizice ale lichidului ca fiind dependente de temperatură
pentru apa pură, etilenglicol, o soluţie de apă sau un propilen-glicol atât pentru rezervor, cât şi pentru
fluidul schimbătorului de căldură [116]. Type 4e Performanţa termică, a unui rezervor de stocare a
energiei sensibile ce conţine un fluid de umplere, supus unei stratificări termice, poate fi modelat
presupunând că rezervorul este format din N segmente (N ≤ 15) complet amestecate şi egale ca volum.
Gradul de stratificare este determinat de valoarea lui N. Dacă N = 1, rezervorul de stocare este modelat
ca un rezervor complet amestecat şi nu este posibilă producerea de efecte de stratificare. Gurile de
admisie pot fi fixe sau variabile, intrarea sau ieşirea putând corespunde unor zone izotermice diferite. De
asemenea, poate fi definită banda neutră de temperatură pentru termostate de radiator şi coeficienţii
de incrementare a pierderilor de căldură [116]. Type 1b Această componentă modelează performanţele
termice ale unei varietăţi de componente. Matricea totală a colectorului poate fi constituită din
colectoare conectate în serie şi în paralel. Performanţa termică a matricei totale a colectorului este
determinată de numărul de module în serie şi caracteristicile fiecărui modul. Utilizatorul trebuie să
furnizeze rezultatele de la testele standard de eficienţă, raportate la temperatura lichidului, minus
temperatura ambiantă la radiaţii (∆T / IT). Temperatura lichidului poate fi o intrare, 71 o medie sau o
temperatură de ieşire. Modelul presupune că eficienţa ∆T / IT poate fi modelată ca o ecuaţie pătratică
[120]. III.2.2 Modelarea sistemelor 1) Sistem de captare solar şi modul de încălzire şi preparare apă caldă
menajeră Descrierea modelului Acest model prezintă primul pas al modelarii TRNSYS şi include clădirea
analizată, în cazul nostru Laboratorul de Instalaţii, ce este cuplată cu fişierul meteo, sistemul solar,
modulul de preparare apă caldă şi de asemenea rezervorul de stocare termică pentru căldură şi
prepararea apei calde menajere. La începutul realizării acestui sistem, TRNSYS-ul oferă posibilitatea
utilizatorului de a crea legătura între fişierul meteo şi clădire într-un mod facil, permiţând introducerea
de elemente ce influenţează proprietăţile aerului interior. Aici se poate aminti radiaţia solară şi unghiul
de incidenţă, umiditatea relativă şi temperatura aerului, precum şi un program de funcţionare a
iluminatului interior. Procesul acesta de creare a legăturilor între mediul exterior şi cel interior, este
compus din 10 paşi uşor de realizat. Se începe cu alegerea proiectului de multi-zonă, apoi se definesc
numărul de zone şi dimensiunile acestora, urmând ca, mai apoi, să se definească orientarea, infiltraţiile
de aer, existenţa ventilării, încălzirii şi a răcirii, aporturile de căldură şi umiditate, precum şi modalitatea
de iluminat interior. Astfel, prin intermediul acestei proceduri de simplificare a legăturii între elementul
ce defineşte condiţiile meteo şi elementul ce defineşte clădirea, se realizează o economie de timp
evitându-se, totodată, posibilitatea omiterii unor elemente ce definesc aceasta legătură. În concluzie,
valorile de intrare, referitoare la condiţiile meteo la nivelul clădirii, sunt satisfăcute. Astfel, se poate
trece la realizarea modelării clădirii utilizându-se TRNBuild, care este un program specializat asociat
TRNSYS-ului pentru definirea zonelor ce caracterizează clădirea. Se începe cu o definire a orientării, a
intrărilor şi ieşirilor clădirii. Apoi se stabileşte numărul de zone şi se trece la realizarea acestora. În
primul rând, pentru a respecta o logică în efectuarea acestei activităţi, se definesc tipurile de pereţi ce
vor fi folosite, urmând ca, mai apoi, să se definească suprafaţa, orientarea şi categoria fiecărui perete în
parte. Aici se 72 observă multitudinea de posibilităţi în definirea unui perete. După ce se încheie această
etapă, se pot modela suprafeţele vitrate a căror dimensiune nu poate fi mai mare decât a peretelui pe
care sunt amplasate. Ca şi în cazul pereţilor, se conferă utilizatorului TRNBuild posibilitatea de a realiza
propriul tip de fereastră. Tot în cadrul definiri anvelopei unei zone, trebuie amintit faptul că există
posibilitatea integrării planşeului destinat încălzirii sau plafonului destinat răcirii. În ultima parte a
modelarii unei zone, pot fi definite condiţiile de încălzire, răcire, ventilare, infiltraţiile, aporturile
interioare de căldură şi umiditate, putând totodată să se realizeze şi un program de funcţionare. Pasul
următor modelarii clădirii îl reprezintă stabilirea, definirea şi cuplarea rezervorului de stocare termică
pentru căldură şi preparare ACM la sistemul definit până în momentul de faţă [75]. Soluţia aleasă în
acest caz, pentru modelarea rezervorului, este type-ul 534 aparţinând librăriei TESS. În acest tip de
rezervor de stocare termică, căldura poate fi transferată în/şi din rezervorul de stocare prin trei fluxuri
unice de fluide. Două dintre fluxurile de lichid se amesteca cu lichidul de stocare, în timp ce al treilea flux
transfera căldura de la sau înspre rezervorul de stocare printr-un schimbător de căldură scufundat
(Fig.III.2), unde lichidul nu se amesteca cu lichidul de depozitare