Sunteți pe pagina 1din 7

INTRODUCERE

Orientarea analitică (dinamică) este prima propunere de intervenţie psihoterapeutică


sistematică, ce se dezvolta la începutul secolului XX din gândirea şi practica clinică a lui Sigmund
Freud (1856-1939).
Psihoterapia consta intro aplicare metodică a unor tehnici psihologice determinate, pentru
restabilirea echilibrului afectiv al unei persoane. (Larousse)
Freud spunea : ,,psihanaliza este o psihoterapie care se desfasoara in conditii de rezistenta.
Modalitatea de a depasi rezistenta este analiza rezistentelor.Referitor la alegerea termenului
psihanaliză, Freud îl defineşte:„Am numit psihanaliză travaliul prin care aducem în conştiinţa
bolnavului materialul psihic refulat în el.”
Psihanaliza clasică studiază ideile, visele, comportamentele, erorile persoanei, cu scopul
de a descoperi semnificaţia ascunsă pe care o au acestea pentru individ. Psihanaliza a socat initial
prin doua lucruri : conceptul de inconstient si teoria despre sexualitatea infantila .
Freud îşi propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului şi dinamica
raporturilor dintre conştient, inconştient, subconştient, afirmând că dorinţele care vin în conflict cu
normele sociale şi cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării şi alungate în
subconştient.. Freud spune ca psihanaliza este un instrument care permite eului să ajungă la o
cucerire progresivă a id-ului; el încearcă să arate cum eul social reuşeşte să impună limite id-ului.
Psihanaliza este in acelasi timp un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de
a investiga semnificatia faptelor si reprezentarilor ce au loc in inconstient;o metoda de terapie a
tulburarilor psihice, in cadrul careia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafata si
clarificarea semnificatiei rezistentelor, transferurilor si dorintelor ascunse ale pacientilor; un sistem
complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconstiente asupra trairilor, gandirii si
activitatii oamenilor. Elementele acestor teorii deriva din cercetarea proceselor psihice si terapia
starilor psihopatologice. .
Psihanaliza a fost dezvoltata de Sigmund Freud la inceputul secolului al XX-lea ca teorie
generala a inconstientului. Calea recomandata pentru accesul in inconstient este intelegerea sensului
viselor si a actelor ratate (lapsus-uri).
Semnificatia viselor a reprezentat punctul de plecare al folosirii teoriei psihanalitice ca posibilitate
terapeutica. Interpretarea simbolurilor, produse ale fanteziei sau in relatie cu situatii originare, isi
aduce contributia la elucidarea etiologiei starilor nevrotice si la interpretarea lapsus-urilor ca
substrat logic.
Interpretarea actelor ratate şi simptomatice - o altă contribuţie fundamentală la investigarea
proceselor inconştiente semnată de Freud. Pentru cei mai mulţi dintre noi actele ratate - ca de pildă
erorile de lectură sau de scris, uitările de tot felul, ticurile etc. - nu au nici o semnificaţie, pentru că
sînt puse pe seama oboselii, nervozităţii, neatenţiei etc. Freud este primul care a sesizat logica
acestor erori, pornind de la premisa determinismului tuturor manifestărilor noastre psihice.
In general, psihanaliza, presupune ca experientele grave, neprelucrate ale copilariei sunt
refulate, pentru ca altfel personalitatea imatura a copilului nu ar putea rezista acestui conflict.
Niciun copil nu poate suporta, de exemplu, ca este nedorit de unul din parinti, sau chiar urit.
Psihanaliza spera sa obtina o vindecare prin aducerea la suprafata constiintei ,a starilor refulate, sau
cum se exprima Freud: "Unde era Sinele, trebuie sa fie Eul").Scopul psihanalizei afirma Freud este
sa faca din inconstient constient.
CONTRIBUȚIA LUI FREUD LA DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI

Sigismund Schlomo Freud s-a născut la 6 mai 1856 in orasul Freiberg, astăzi
Pribor/Republica Cehă ,într-o familie de evrei. Este un prim exemplu ,de om de ştiinţă evreu ale
cărui scrieri au fost influenţate de identitatea evreiască şi de atribuţiile negative legate de cultura
ariană ,ca sursă a antisemitismului. Deşi a respins religia, Freud însuşi a avut identitate evreiască
foarte puternică. Într-o scrisoare din 1931 el s-a descris ca „evreu fanatic" şi cu altă ocazie scria că
„atracţia faţă de iudaism şi evrei este irezistibilă,, .
Şi-a luat numele de Sigmund abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din
cei nouă copii ai familiei dar mai avea şi alţi fraţi din căsătoriile precedente ale tatălui său.
Unii dintre biografii lui Freud consideră că, detaliile despre familia şi istoria sa de viaţă
sunt relevante pentru a înţelege importanţa pe care el o va acorda „constelaţiei familiale”, filiaţiei şi
interacţiunilor oedipiene.
Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei.’’ Viaţa mea - scria Freud - nu
este separată de psihanaliză". Cu alte cuvinte, activitatea sa ştiinţifică în domeniul psihanalizei se
constituie în evenimentul cel mai important al vieţii sale. El a dezvoltat principalele teme ale
psihanalizei şi a impus treptat practica psihanalizeim ca psihoterapie a nevrozelor(stare sufletească,
conflictuală, la care un individ ajunge deoarece nu îşi poate integra în prezent experienţele
traumatice, tragice etc.din trecut; viata sa instinctivã ajunge în conflict cu Supraeul).
Sigmund Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea
an de studiu a început să lucreze în laboratorul de Fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von
Brücke, fiind în special preocupat de funcţiunea Sistemului Nervos Central ,terminând facultatea în
1881.
În 1885 obţine un post de docent în Neuropatologie la Universitatea din Viena şi - având o
bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului
nervos de la spitalul Salpêtrière, în acel timp o Mecca a neurologilor ,condusă de Jean Martin
Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să
studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.
In 1882 -.o întîlneşte pe Martha Bernays (care face parte dintr-o familie de intelectuali
evrei) şi intenţionează să se căsătoreasca, a avut cu aceasta 5 copii.
In 1896 isi numeste tratamentul folosit,, psihanaliza’’.
In 1897 se va produce o revolutie la Freud. Moare tatal sau si el ii scrie prietenului sau Fliess,
ce i-a servit drept psihanalist "avant la lettre", ca "a reaparut tot trecutul". El isi va descoperi
pasiunea din copilarie pentru mama sa si sentimentele ostile fata de tata, deducand ca adultii nu sunt
toti niste seducatori perversi iar copiii nu sunt atat de inocenti pe cat se credea.Ii scrie prietenului
Fliess ca nu mai crede in teoria sa despre seductia traumatica si punele bazele
complexului lui Oedip.
Cartea care îl lansează cu adevărat pe Freud este „Interpretarea viselor" (1900). În această
carte, Freud analizează propriile sale vise, prezentînd etapele elaborării visului şi încearcă să explice
structura aparatului psihic. Tot aici Freud afirmă că visul este calea regală spre cunoaşterea
inconştientului.
In anul 1908 Freud pune bazele Asociatiei Vieneze de Psihanaliza.

Printre lucrările de prim rang putem cita:


(1904)- Psihopatologia vieţii cotidiene;(1905)- Trei eseuri asupra teoriei sexualităţii ; Cuvântul de
duh şi raporturile sale cu inconştientul;(1910)- O amintire a lui Leonardo da Vinci;(1913)- Totem şi
tabu;(1915)- Metapsihologia;(1916/1917)- Introducere în psihanaliză;(1919)-Dincolo de principiul
plăcerii;(1921)- Psihologia maselor şi analiza eului;(1922)- Eul şi Sinele ;(1925)- Inhibiţie,
simptom, angoasă; (1927)- Viitorul unei iluzii;(1930)- Angoasă în civilizaţie;(1932)- Noi prelegeri
în psihanaliză;(1938)- Moise şi monoteismul;
In 1924 Freud este denumit cetatean de onoare al Vienei. Fugind de persecuţia nazistă din Viena
în 4 iunie 1938, Freud, s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieţii sale.In 1925 publica ,,
Viaţa mea şi psihanaliza. ‘’
In 1930 S.Freud primeste Premiul Goethe pentru Literatura pentru stilul sau propiu si
impecabil de a scrie .
In 1933 - Sigmund Freud corespondează cu Albert Einstein pe subiectul De ce războiul? , iar
in mai: naziştii ard operele lui Freud la Berlin
La 1935 - Sigmund Freud murit în ziua de 23 septembrie 1939, răpus de recidiva unui cancer
inoperabil,Freud este numit Membru de onoare al Societăţii regale de medicină din Anglia.
In anul 1971 in Viena se deschide un muzeu numit ,,Sigmund Freud Museum" in memoriam
lui S.Freud .

Selecţie din operele traduse in limba romana


* Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieţii
cotidiene, Editura Didactică şi Pedagogică, (1980)
* Sigmund Freud - Omul cu şobolanii (cu jurnalul analistului,)Editura Trei, (1995)
* Sigmund Freud - Două psihanalize (Omul cu lupii şi Cazul pre-şedintelui),Editura Trei, (1995)
* Sigmund Freud - Dincolo de principiul plăcerii, Editura "Jurnalul Literar", (1992)
* Sigmund Freud - Cazul Dora, Editura "Jurnalul Literar",(1994)
* Sigmund Freud - Micul Hans, Editura "Jurnalul Literar", (1995)
* Sigmund Freud - Interpretarea viselor, Editura "Măiastra", (1991)
* Sigmund Freud - Trei eseuri privind teoria sexualităţii, Editura "Măiastra", (1991)
* Sigmund Freud - Autobiografie, Editura Ştiinţifică, (1993)
* Sigmund Freud - Scrieri despre literatură şi artă, Editura Univers, (1980) Reeditată.
* Sigmund Freud - Scrisori din tinereţe către Eduard Silberstein, 1871-1881 Editura
Sigmund Freud - Binghamton, New York, (1993)
* Sigmund Freud - Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998)

Teoria freudiană asupra personalităţii dezvoltata de-a lungul celor 45 de ani de practică ,stă la
baza sistemului terapeutic psihanalitic.Freud s-a ocupat de ontogeneza si mai putin de filogeneza.
Freud si-a bazat constructia pe ideea opozitiei dintre natura si cultura.. Freud considera ca progresul
cultural este asociat inevitabil cu represiunea instinctelor. Pierderile sunt pretul ce trebuie platit
pentru existenta intr-o cultura avansata.

CONCLUZII
Contributia psihanalizei consta in explicarea motivelor inconstiente ,evidentierea rolului
pe care-l joaca experientele anterioare, descoperirea mecanismelor de aparare ale eului, in special a
rezistentei si a refularii; luarea in considerare a sexualitatii infantile si descoperirea existentei
nivelului inconstient al psihismului.Trebuie recunoscut că emanciparea sexuală din zilele noastre se
datorează în bună parte contribuţiei aduse de psihanaliză în transformarea concepţiilor morale, în
înlăturarea tabu-urilor..
In terapia psihanalitică se urmăreşte cunoaşterea cauzelor care au dus la un anumit conflict psihic.
Cum se realizează această cunoaştere? Se realizează prin explorarea şi analizarea istoriei personale,
în special a copilăriei pacientului. Se spune că nu suntem sclavii nimănui, decât sclavii propriei
noastre istorii personale. Se ştie că acţionăm şi repetăm ceea ce am fost învăţaţi să facem. Astfel,
relaţia cu părinţii noştri, mediul afectiv în care am fost crescuţi şi educaţi sunt factori importanti în
dezvoltarea noastră psihologică, alături de factorii constituţionali, personali, cu care am fost
înzestraţi. Ştim de asemenea că este aproape imposibil să nu existe conflicte sau perturbări în aceste
relaţii. Aceste conflicte îşi vor lăsa amprenta în dezvoltarea noastră psihologică şi se vor manifesta
mai târziu în relaţiile cu ceilalţi. În cursul terapiei psihanalitice se analizează aceste conflicte şi, în
acelaşi timp, se deblochează energia psihică aferentă lor, astfel incât persoana în cauză să o poată
folosi mult mai eficient în alte zone: socială, profesională, etc., devenind mult mai performant, mai
creativ.
Critica adusa psihanalizei consta in utilizarea unor concepte foarte vag definite,favorizarea
fanteziilor a viselor in dauna realitatii ,distruge atentia de la stimuli actuali :apeleaza la trecut pentru
a explica,motiva un comportament ,problematica veridica a amintirilor.
Conceptia ca toate problemele si bolile psihice sunt cauzate de traume suferite in copilarie e
invechita si rizibila .Psihanaliza in zilele noastre ,este privita ca o practica oculta,nu ca un tratament
in sine.
In cazul in care exista o persoana foarte imaginativa si o indemni sa-si foloseasca imaginatia
,inducandu-i o stare de veghe si lasand-o in voia acelei stari, persoana isi poate imagina orice,se
poate rataci in calatoria sa spre subconstient,incepe a fantaza.Nu stim daca informatile sunt reale
sau imaginative .Amintirile nu se inregistreaza asa cum inregsitram o caseta ,ci sunt construite din
fragmente de informatii ce se modifica in timp.Amintirea se modifica in functie de o intrebare care
ne este adresata.
Freud afirma ca limitele psihanalizei sunt legate de inaccesibilitatea psihozelor la copii.Copilul
nu poseda inca un supraeu, metoda asociatiilor libere nu duce departe, iar transferul joaca un alt rol,
deoarece parintii reali mai sunt prezenti.
In realitate psihanalistul nu este un guru. El nu poate învăţa pe nimeni lucruri care ţin de
domeniile spiritului, nu poate vindeca cu de la sine putere sau cu ajutorul intervenţiei miraculoase a
forţelor oculte.Psihanalistul este un om normal, cunoscător în domeniul vieţii sufleteşti, capabil să
conducă pacientul spre confruntarea cu sine însuşi şi cu simptomele sale, confruntare care
determină în fond vindecarea autentică sau respingerea tratamentului.
Durata tratamentului este indelungata si costisitoare. Freud afirma ca desi analiza tulburarilor de
caracter ocupa perioade lungi de tratament este deseori plina de succes.
O parte din aceste critici se datorează în bună măsură lipsei de eficienţă demonstrabilă a
psihanalizei terapeutice în comparaţie cu alte metode şi procedee psihoterapeutice.
Psihanaliza a devenit azi extrem de familiara publicului larg (din occident) dupa ce o vreme
indelungata a fost fie respinsa. Dar succesul din deceniul 5, de pilda, mai ales in Europa, a
instrainat-o, paradoxal, de esenta ei.
In zilele noastre, psihanaliza ca metoda de investigare a psihicului, ramane cel mai bun model de
referinta pentru studiul functionarii aparatului psihic.
BIBLIOGRAFIE

Eugen Papadima(2002)- "Psihanaliza si psihoterapie psihanalitica’’, Ed.Jurnalul Literar


Bucuresti;
Jean-Pierre Chartier(2003)- ,,Introducere in Psihanaliza lui Sigmund Freud’’,ed.Iri,
Bucuresti;
Sigmund Freud(2004)- ,, Tehnica Psihanalizei’’ , opere11 , Ed Trei; Bucuresti .

S-ar putea să vă placă și