Universitatea Petre Andrei Iasi

Facultatea de Psihologie si stiinte ale educatiei

Anul II

Disciplina: Psihologia creativitatii

Tema

Bariere si obstacole ale creativitatii in educatia formala

Student : Gilca(Rotaru) Catrinel

Bariere ale creativitatii intalnite in educatie

Introducere

Definirea creativitatii

Creativitatea are numeroase definitii si interpretari in prezent, dar termenul a fost introdus
de G.Allport in anul 1938 in urma intelegerii faptului ca substratul psihic al creatiei este
ireductibil la aptitudini si presupune o dispozitie generala a personalitatii spre nou,o anumita
organizare stilistica a proceselor psihice in sistem de personalitate.

D.T.Campbell sustine ca noile idei se elaboreaza in urma unui proces de „variatie oarba” dupa
care urmeaza selectia si retinerea solutiilor optime.Serendipitatea-sansa de a gasi o idee
optima conditionata de repertoriul asociativ.

James Russell Lowell , poet, critic literar și diplomat american, sustinea in anii 1800 ca a
crea nu inseamna sa gasesti un lucru ,ci sa faci ceva cu el dupa ce l ai gasit.

Creativitatea este distractia inteligentei. – de Albert Einstein

Scurt istoric

Abia după al II-lea Război Mondial,(dupa cum mentioneaza literatura de specialitate)a fost
realizata importanta sociala si educationala a potentialului creativ. Tot in acea vreme s-a
inceput identificarea capacitatii umane de a gasi solutii in situatii complet noi, cat si selectia si
identificarea persoanelor potential creative. Chiar dacă multă vreme creativitatea nu a fost
încurajată sau a fost considerată ca facand parte din domeniul artelor, în prezent creativitatea
este vitală în toate domeniile.

Creativitatea in educatie

Avand în vedere tendințele de astazi la nivel global, trecerea la noi modele de educație este
extrem de necesară, în special în raport cu competențele și aptitudinile de care au nevoie
generațiile viitoare pentru a găsi soluții noi, inedite și mai bune pentru viața oamenilor
Potentialul creativ-reprezinta un cumul de trei grupe de factori psiho-comportamentali (dupa
J.S. Renzulli şi T.M. Amabile) si anume: cunostinte si priceperi de gandire stiintifica
,capacitatea de a gandi creativ, interese si motivatie,perseverenta; Acestia contribuie la
modelarea si dezvoltarea personalitatii unui viitor adult,intr-un mediu educational optim.

Varsta şcolară se caracterizează printr-un remarcabil potenţial creativ care trebuie exploatat,
fructificat, deoarece creativitatea reprezintă capacitatea de a modela în forme noi şi diferite,
şi de a comunica altora experienţa unică rezultată. Dintre toate categoriile de vârstă, copii si
viitorii tineri sunt cei care pot cel mai ușor să genereze solutii noi, să devină factorul principal
al schimbării.

Calitatea serviciilor educaţionale oferite de instituţiile de învăţământ depind de mai mulţi

factori: calitatea curriculei, a managementului, de competenţa managerială a cadrelor de la
conducere, de calitatea şi cantitatea resurselor materiale, de implicarea activă a părinţilor, a
comunităţii etc. Cert este faptul că depinde esenţial de calitatea resurselor materiale si de
prestaţia pedagogică a cadrelor didactice. Mediul familial și școlar sunt factori decisivi in
ceea ce priveste cultivarea creativitatii. Climatul familial trebuie să aibă anumite caracteristici
pentru a favoriza apariția creativității: non-conveționalism, libertate de exprimare, umor,
permisivitate .

In procesul educativ motivatia este piatra de temelie in eliminarea obstacolelor care apar de
a lungul procesului educational. Motivatia dinamizeaza creativitatea, ajuta la activarea si
orientarea elevilor. Este fundamentala in dezvoltarea personalitatii, poate fi stimulata prin
implementarea dorintei de cunoastere fapt ce duce la stimularea creativitatii.

In cadrul institutiilor de invatamant exista mai multi factori care produc blocaje ale
creativitatii copiilor. Unul dintre ei ar fi tipul profesorului inhibitor. Acest tip este lipsit de
entuziasm, este permanent critic (nu laudă niciodată elevii), este rigid și indisponibil pentru
explicații suplimentare. Un astfel de profesor consideră elevul creativ o sursă permanentă de
indisciplină, fiind supraapreciat elevul mediocru, recitatorul fidel al rândurilor din caiet. De
asemenea este obsedat de parcurgerea cu strictețe a curriculei și planificării.

Evaluarea. Un elev, atunci când știe că va fi evaluat, va alege calea cea mai ușoară pentru
găsirea soluției corecte și nu va încerca să experimenteze o cale nouă ce implică și riscul de a
greși, deci de a lua o notă mică.
Competiția este și ea un element inhibitor. La cererea profesorului “Cine rezolvă primul
problema, are…”, elevul se va grăbi să aleagă calea cea mai scurtă.

La copii din clasele mici, orice rezolvare de situații problematice, constituie în același timp o
manifestare a creativității gândirii lor. Principala caracteristică a gândirii creative la elevi este
noutatea sau originalitatea soluției găsite, a ideii emise. Nu se poate vorbi în ciclul primar de
existența unei creativități deosebite a gândirii școlarului, ci mai degrabă despre formarea unor
premise pentru dezvoltarea ulterioară a creativității. Copilul de vârstă școlară mică adoptă o
atitudine creatoare, atunci când, pus în fața unei probleme, îi structurează datele, descoperă
căile de rezolvare. Prin invatare creativa devenim creativi, si vom invata din placere.

Elevii învață să fie creativi prin intermediul jocurilor de cuvinte pe care le putem organiza sub
forma unor concursuri, prin completarea propozitiilor, prin prezentarea si interpretarea unor
imagini date, prin acceptarea rezolvarii unei probleme de matematica ingenios de exemplu si
nu neaparat algoritmic , prin asociere de date istorice cu evenimente personale si multe altele.

Pentru rezolvarea unei situații poate fi găsită o multitudine de soluții, fiecare încercând să
ofere propria variantă.

In cadrul unui studiu efectuat pe 162 de cadre didactice avand ca obiect de cercetare tema
inovatiei, s-a constatat ca stereotipurile aduc o parte din cele mai mari prejudicii in educatie.
S-a pornit de la o premiza ipotetica si anume ca daca nu am fi atat de influientati de
stereotipuri am fi mult mai deschisi,receptivi si proactivi cand vine vorba de ceva nou. Mai
exact s-a dorit cercetarea barierelor psihologice ale unui profesor atunci cand i se cere sa se
implice intr-un proces inovativ cat si impactul acestora asupra obiectivelor profesionale;

Au fost intrebati despre posibilitatea predarii lectiilor intr-un mod inovativ.

In rezultatul studiului au fost observate urmatoarele stereotipuri:

15%dintre respondenti receptivi la noutate au acceptat schimbarea dar nu in formula propusa-

au sustinut ca mai trebuie adaugat ceva pt a deveni eficient;<realizabil dar mai trebuie ceva>,
14% dintre respondenti au afirmat ca nu pot reusi si ca nu sunt pregatiti pentru a face o astfel
de schimbare. <Cine utilizeaza sau a utilizat o astfel de metoda?> (13%). Din aceastã
categorie fac parte scepticii, care acceptã noutatea dacã aceasta a fost acceptatã de profesori
cu autoritate. Sînt de acord, dar as avea nevoie de informatii suplimentare” (13%). Acestia
sunt, în mare, profesori tineri, care au auzit cîte ceva despre subiect dar nu dispun totusi de
suficientã informatie. „Sunt de acord, dar nu-mi va permite directorul”. Acest model a fost
stabilit la 12% În cazul dat, profesorii manifestã interes pentru noutate, dar motivul care le
stopeazã initiativele este legat de persoana directorului, de frica de administraþie.

„De ce tocmai eu? În scoalã mai sînt profesori, sã încerce ei”. Profesorii din aceastã
categorie(12%) sînt preocupati sã nu parã ridicoli, fiind dominati de frica pentru reactia
colegilor.

„Acest pas nu va contribui la solutionarea problemei” (10%)„Imposibil! Ce fel de învãtãmînt

va fi acesta?”(10%) – sunt profesori conservatori, obisnuiti cu forma neschimbata.

Este cert faptul cã o bunã parte din profesori (70%), atunci cand trebuie sã ia o decizie cu
privire la introducerea unor schimbãri, intampina anumite bariere psihologice. Devalorizarea
meseriei de educator şi lipsa de atractivitate a carierei didactice în rândul tinerilor influenţează
negativ din punct de vedere psihologic şi sociologic atitudinile, modul de manifestare şi
acţiune al cadrelor didactice. Ca urmare a nerespectării unora dintre criteriile recunoscute ale
profesionismului, apare un important efect de „feedback” negativ asupra statutului social şi
devin evidente o serie de bariere în calea schimbării care descurajează creativitatea şi
inovaţia. (Deficitul de profesionalizare. )Deficitul de informare este o mare problemă a
corpului profesoral. Deficitul de comunicare şi de participare este o problemă a personalului
didactic din România, indusă de organizărea „raţional-birocratica” a sistemului şcolar faptce
împiedica transparentizarea şi fluidizarea fluxurilor de comunicare.

Dacã dorim sã avem un învãtãmînt eficient, urmeazã sã pornim nu de la schimbarea

metodelor de învãtãmînt, ci a mentalitãtii persoanelor încadrate în procesul de formare si a
celor ce se aflã la conducerea institutiilor de învãtãmînt. Prin aceasta se va ajunge la
schimbarea doritã – societate nouã.
Bibliografie :

1.Tascovici D., Locul învăţământului universitar în contextul actual, în volumul „Securitatea

şi apărarea spaţiului sud-est european în contextul transformărilor de la începutul mileniului
III, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, p. 224- 227.

2.Bejat, M., Factorii individuali şi psihosociali ai creativităţii ,Creativitatea în ştiinţă, tehnică

şi învăţământ, coord. M. Bejat. Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

3.Revista Didactica Pro,Maria Vasilev,Bariere psihologice in activitatea inovatoare a

profesorului,2002, Nr.3-4

4.Dezvoltarea personalitatii copilului-demers didactic creativ,Asociatia invatatorilor si

institutorilor,coord Ecaterina Rupesac,simpozion national, Constanta,2016.

5.Dictionar de psihologie,Paul Popescu Neveanu,Ed.Albatros,Bucuresti,1978;

6.Introducere in psihologie, Nicky Hayes,S.Orell,Editura All,Bucuresti,1993.