Busolă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Compas (dezambiguizare).

Busola sau compasul (italiană: com-pasus) este un instrument de

navigație utilizat pentru determinarea direcției relativ la polii
magnetici ai Pământului. Cadranul busolei prezintă Polul Nord și
Polul Sud magnetic, precum și direcțiile intermediare.

Cuprins
Istoric Compas de marș F73 Mecanică de
Construcție precizie din VEB Freiberg
Deviația
Înclinația
Vezi și
Note
Legături externe

Istoric
Busola sau acul magnetic era deja cunoscută în timpul împăraților
din China. Pe atunci busola consta dintr-o piatră magnetică legată
de un fir de ață pentru a se putea roti liber. Mai târziu apar formele
de busole mai specializate.

În Perioada Marilor descoperiri geografice portughezii au

perfecționat busola.

Alexander Neckam un savant englez menționează busola pentru

prima oară prin secolul XII în Europa, fiind adusă în anul 1190 de
arabi. Forma busolei de azi este menționată prin secolul al XIII-lea
probabil de un navigator italian din Amalfi, unde în port se găsește
statuia lui Flavio Gioia, declarat „descoperitor al busolei”. Pe lângă gradarea în 360 sau 400
grade, uneori pe cadran se află
„Roza vânturilor” cu punctele
Construcție cardinale

Busola poate fi clasică sau numerică. Cea clasică se compune dintr-

o capsulă transparentă și etanșă care conține un lichid uleios, în care se rotește, fixată pe un pivot, o săgeată
magnetizată, colorată, de obicei, în roșu și negru, capătul roșu indicând Polul Nord, iar cel negru (albastru)
Polul Sud (v. fig. alăturată). Fundul capsulei poate fi liniat, ceea ce permite o poziționare simplă pe hartă,
ușurând astfel găsirea Nordului și orientarea pe hartă în spațiu.
Deviația

Deviația este deplasarea suferită de acul magnetic sub influența

unor câmpuri electromagnetice din apropierea busolei, provocate de
aparate sau instrumente electrice, zăcăminte de minereuri feroase.
Pentru eliminarea acesteia este necesară aplicarea unei corecții de
direcție.

Înclinația Alinierea cadranului cu acul, care

indică nordul
Este unghiul format cu tangenta la suprafața globului terestru,
această valoare fiind în Europa centrală de ca. 66,5° ceea ce
înseamnă că intensitatea câmpului magnetic orizontal atinge numai 40 % din valoarea sa, în comparație cu
câmpul magnetic vertical ce atinge 90 %. La busola folosită la navigația pe mare este necesar un giroscop
pentru a menține busola (compasul) permanent într-o poziție orizontală.

Vezi și
Instrument
Orientare (geografie)

Busolă de marş cu Busolă gradată în Busolă a armatei Busolă de

stabilirea direcţiei grade centezimale elveţiene cu 6400 înclinaţie[1]
prin vizare în (400 grd) şi cu riglă de gradaţii. (Salmoiraghi), cu
oglindă de conversiune. clinometru

Busolă geologică Busolă orizontală de Busolă orizontală Busolă verticală de

după Prof. Clar marină, montată în modernă de marină. aviaţie.
articulaţie cardanică.
Note
1. ^ Răduleţ, R. şi colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, Bucureşti, 1957-1966.

Legături externe
Mein Kompass in Australien (http://www.ardf-ol.de/kompass/deklin.htm)
Die Benutzung von Kompass und Karte (http://www.bergratte.com/kletterinfo/kompass.html)
en The Medieval Technology Pages (http://scholar.chem.nyu.edu/tekpages/compass.html)
Cu busola prin istorie (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/cu-busola-prin-istorie-315272.
htm), 17 mai 2008, Adela Cristina Teodorescu, Jurnalul Național

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Busolă&oldid=14273674

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 29 iulie 2021, ora 07:42.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.