MIHAI CALALB

SUPRACONDUCTIVITATE ŞI SUPRAFLUIDITATE.
SUPRACONDUCTIVITATE DE TEMPERATURĂ ÎNALTĂ

Suport de curs
la Fizica Modernă I

1
§ 1 Dependenţa rezistenţei de temperatură
Definiţie: Se numeşte supraconductor starea
substanţei în care rezistenţa electrică (curent ρ
continuu) şi câmpul magnetic din interiorul
substanţei sunt nule. I II
Substanţele trec în stare supraconductibilă la răcirea
acesteia până la temperatura mai mică de Tc.
Fiecare substanţă are Tc proprie. Rezistivitatea ρ
variază odată cu temperatura:
   0 (1  t ) (1.1)
unde  0 - rezistivitatea conductorului la 0°C,  -
coeficientul termic al rezistivităţii. 0 T1 T(K)

Fig. 1

Dacă (1.1) e valabilă pentru tot spectrul de temperaturi, iar   0 , atunci

1
1  t  0 şi tc   (1.2)

1
sau la temperatura absolută Tc    273 (1.3)

Al   4,6 103 º C 1 Tc  56K experimental Tc  1.2K
Hg   0.9  10 3
ºC 1
Tc  838K experimental Tc  4K
Fe   6.5  10 3 º C 1 Tc  119K , rad fierul este unul din metalele ce nu trece în stare
supraconductibilă la temperaturi oricât de joase.
Rezultă că (1.3) este incorectă, iar (1.1) poate fi aplicată pe un interval îngust de temperatură cu
respectarea dependenţei liniare  (t )
T1 30K unele metale,
T1 100 K alte metale,
T 170K ceramice.

Ionii metalului pur la T  0 K formează o structură periodică perfectă. Unda electronică trece prin
această reţea fără a interacţiona cu ea. Astfel, nu există pierderi de energie. La o temperatură  0 K
ionii oscilează, încep să interacţioneze cu unda electronică şi apar pierderi de energie. Dar, în natură
nu există cristale ideale, adică şi la 0 o K electronii întâlnesc o rezistenţă din partea reţelei cristaline
şi deci apare o rezistivitate diferită de zero, numită rezistenţă remanentă  rem ce nu depinde de
temperatură.

Regula Mattisen:
 I   id   rem (1.4) curba I,
unde  I este rezistenţa metalului real,  id - rezistenţa metalului ideal.
Curba II este pentru cazul metalului ideal.

2
 Subiecte de control
1. Ce numim supraconductivitate?
2. Cum depinde rezistivitatea conductorului de temperatura lui?
3. În ce unități se măsoară rezistivitatea conductorului? Dar rezistența?
4. Care este sensul fizic al coeficientului termic al rezistivității?
5. În ce constă regula Mattisen?
6. Ce înțelegeți prin rezistivitate remanentă?

§ 2 Descoperirea supraconductibilităţii

La 28 aprilie 1911 Heike Kamerlingh Onnes a stabilit că la o temperatură joasă nenulă,

rezistenţa Hg dispare. S-a observat că R Hg nu scade continuu, iar la THg  4.153K scade brusc (de
ex. pentru cositor TSn  3.722K , iar plumb TPb  7.193K .
În martie 1913 Kamerlingh Onnes va conclude: “ În acest punct (puţin mai jos de 4,2K) în
limitele câteva sutimi de grad are loc căderea bruscă a rezistenţei, fapt ce contrazice teoria oscilatorie
a rezistenţei. Rezistenţa devine mai mică de 1/1mln din valoarea iniţială în punctual de topire.
Mercurul a trecut într-o stare nouă, ce poate fi numită supraconductibilă”. Astfel, la o temperatură
critică Tc unele metale trec în stare supraconductibilă. În acelaşi an Kamerlingh Onnes va primi
premiul Nobel. Totusi, la acel timp nimeni nu a putut explica fenomenul supraconductibilităţii.
1916 – teoria relativităţii generale,
1925-26 apare mecanica cuantică şi este prezisă existenţa pozitronului,
1932 – a fost descoperit neutronul,
1945 – reacţia nucleară,
începutul anilor 50 sec. XX – reacţia termonucleară.

Subiecte de control
1. Când și cui s-a decernat premiul Nobel pentru supraconductivitate?
2. Pentru ce s-a decernat premiul Nobel în 1910, 1911,1912?

§ 3 Măsurarea rezistenţei supraconductorului

Heike Kamerlingh Onnes a elaborat o metodă foarte exactă de măsurare a rezistenţei

supraconductorilor.
Fie că rezistenţa iniţială a unui conductor în formă de inel este diferită de zero. Introducem în
interiorul inelului un magnet şi răcim sistemul până la T Tc . Câmpul magnetic din contur nu se va
schimba. La înlăturarea magnetului din inel fluxul magnetic exterior ce străbate suprafaţa inelului
variază şi induce un curent de inducţie I. Acest curent e orientat astfel că fluxul magnetic generat de
el va compensa variaţia fluxului magnetic exterior.
 
Fluxul magnetic al câmpului magnetic rezultat  B1 poate fi calculat ca suma fluxului
B
magnetic exterior BS şi fluxul magnetic indus LI:
Ф=BS+LI (3.1)
unde S este aria conturului, iar L – inducţia conturului.
Forţa electromotoare   ( BS )  ( LT ) (3.2)
unde B  reprezintă derivate de la B,
I  - derivate lui I.
Din (3.1) şi (3.2) rezultă   , deci IR   (3.3)
Dacă în (3.3) R  0 , atunci    0 sau   const - se observă proprietatea conturului închis cu
rezistenţă nulă. Fluxul magnetic prin suprafaţa mărginită de un contur cu R  0 este constant.
3
 ε
– +
A r B

He
lichid

Fig. 2
Bobină de plumb în stare supraconductibilă. Acul magnetic nu-şi schimbă poziţia, deci fluxul
magnetic este constant iar rezistenţa nulă.
Acest fapt este just doar în cazul curentului continuu, atunci când nu este nevoie de existenţa
câmpului electric în conductor.
În cazul curentului alternative, când electronii în mişcare accelerată îşi schimbă direcţia şi
viteza mereu, apare câmp electric. La o temperatură 0T Tc o parte din electroni se află în fază
supraconductibilă, iar o parte în fază normală. La T  0 K toţi electronii sunt supraconductibili, iar
la TTc electronii se vor afla în fază normală.
În cazul curentului continuu existenţa electronilor normali nu conduce la apariţia
supraconductibilităţii. Să considerăm că un supraconductor este alcătuit din două conductoare
Rn R s
Rtot  0
paralele şi anume supraconductibil şi normal cu Rn  R s rezultă Rn Rs  0 , iar existenţa
Rn  0 nu va juca nici un rol. Important este că Rs  0 .

Subiecte de control
1. Cum se calculează rezistența conductoarelor la conectarea în serie și în paralel?
2. Cum depinde forța electromotoare de inducție de fluxul câmpului magnetic?
3. Ce înțelegeți prin electroni de conducție?
4. Explicați succint natura curentului electric în conductor.
5. Documentați-vă și formulați legea înducției electromagnetice Faraday.

§ 4 Efectul Meissner

Fie un conductor cu T Tc . La introducerea unui supraconductor în câmp magnetic exterior

B0  const , fluxul magnetic ce străbate suprafaţa oricărui contur închis din interiorul
supraconductorului va fi nul (deoarece iniţial acest flux nu era şi el trebuie să fie constant). Astfel,
apariţia lui B0 ce va genera în conductor curenţii de inducţie I i generatori ai câmpului de inducţie
Bi opus lui B0 , iar fluxul total va fi nul   0 . În orice punct din interiorul supraconductorului
  
Bint  B0  Bi  0.

4
     
Bi   B0 . Bext  B0  Bi  0
În interiorul probei , iar în exterior şi I i - “curenţi de
ecranare”.

T<Tc
Ii

Fig. 3

Supraconductorul aflat într-un câmp magnetic va exclude acest câmp din interiorul său. În
acest caz, supraconductorul se va comporta ca un diamagnet ideal.
Dacă proba se află în stare normală (TTc ) , iar permeabilitatea magnetică este aproximativ
   
Bi  B0 Bi   0 B0
unitară, atunci câmpul magnetic din interior va fi , unde (cu excepţia Fe, Co, Ni
şi aliaje).
Dacă ulterior răcim proba (T Tc ) , atunci  va fi nulă, iar B  const , adică

B0

T<Tc

Fig.4 Cazul conductorului ideal


B0
Dacă în continuare deconectăm câmpul magnetic exterior , câmpul din interiorul probei va
rămâne deoarece din interiorul probei trebuie să fie constant.
B
Din figurile 3 şi 4 se observă că proba se află în aceleaşi condiţii, dar rezultatul este diferit,
deoarece un rol important îi revine ordinii operaţiilor. Ştiind condiţiile exterioare nu putem vorbi
despre starea finală a conductorului care depinde de ordinea operaţiilor şi anume: 1) micşorăm până
la zero câmpul magnetic exterior; sau 2) răcim conductorul până la T Tc .
În 1933 Walter Meissner şi Robert Oschenfeld conclud că independent de ordinea condiţiilor
 
(T , B0 ) ( Bint  0)
exterioare în interiorul unui supraconductor câmpul magnetic nu va exista .

Dacă la TTc proba va fi introdusă în câmp magnetic 0 , apoi T Tc , atunci se va obţine
B

starea prezentată în fig.3 ce nu îndeplineşte condiţia   0 .

Efectul Meissner – efectul expulzării câmpului magnetic din interiorul probei în fază
supraconductibilă.

Subiecte de control
1. În ce constă efectul Meissner?
2. Ce înțelegeți prin curenți de inducție?
3. În ce unități se măsoară intensitatea H a câmpului magnetic? Dar inducția B a câmpului
magnetic?
4. Ce relație matematică este între intensitatea și inducția câmpului magnetic?

5
 § 5 Explicarea şi demonstraţia efectului Meissner

Bint  0
Reieşind din cele spuse în paragraful precedent, condiţia presupune existenţa
curenţilor de ecranare ce trebuie să fie neamortizaţi. Acest fapt este posibil pentru cazul când   0 .
Legea II Newton pentru mişcarea electronilor în lipsa forţei de rezistenţă (   0)

mV   eE (5.1)
 
conform legii Ohm j  neV (5.2)

n - concentraţia electronilor, V - viteza mişcării ordonate a electronilor,

j - densitatea curentului.
 
1
  eE ne 2   0 ne 2    0 ne 2  2
j   neV   ne  E E   L
m m 0 m  m  (5.3)
aici  L este adâncimea de pătrundere London
 studiată de fraţii Fritz şi Heintz London.
 E
j 
 L 0
2
Rezultă (5.4)
Cea de-a doua ecuaţie fraţii London au scris-o intuitiv reieşind din experienţe
B d 2B
B   2 B   8
L (5.5), unde dx 2 , iar  L  10 m
 X 
B  B0 exp  
 L 
Soluţia ecuaţiei (5.5) este (5.6)
ceea ce înseamnă că inducţia magnetică la distanţe mari de la suprafaţa conductorului ,
X   L când B  0 , efectul Meissner apare doar la conductorii masivi.

z
𝐵0

𝐵𝑥

x
𝜆𝐿
Fig. 5
Când T  Tc supraconductorul trece în stare normală, iar câmpul magnetic va străbate tot

volumul conductorului. În aceste condiţii  L   , deoarece  L  f (T ) . Empiric s-a obţinut

expresia:
 L0
L 
4
T 
1   
 Tc  (5.7)

6
 5
Spre exemplu, pentru plumb  L 0  3.9  10 m şi  L  2  10 m, iar eroarea este de
3

T T
 c  10 10
ordinul Tc . Putem conclude că pentru supraconductorii masivi efectul Meissner
apare pentru un spectru larg de temperaturi 0T Tc .
6
În cazul erorii   10 adâncimea de pătrundere London  L  2  10 m.
4

În 1945 experienţa lui Arkadiev de la Universitatea Lomonosov demonstrează existenţa

curenţilor neamortizaţi apăruţi în ceaşcă la variaţia fluxului magnetic exterior (la apropierea
magnetului).
Câmpul magnetic al magnetului acţionează asupra curenţilor din ceaşcă (în conformitate cu
legea Ampere), iar aceşti curenţi vor acţiona asupra magnetului cu o forţă ce echilibrează forţa de
greutate (legea III Newton).
Experienţa în ordine inversă. Într-o ceşcuţă cu TTc se introduce un magnet, apoi ceaşca va fi
răcită până la T Tc magnetul se va desprinde de fundul ceştii şi va levita. În acest caz, datorită
efectului Meissner, câmpul magnetic B este expulzat din ceaşcă de curenţii de ecranare
interacţionând cu câmpul magnetic generat de magnetul permanent.

Subiecte de control
1. Formulați legea lui Ohm în formă diferențială.
2. Cum definim densitatea curentului 𝐣?
3. Care e sensul fizic al adâncimii de pătrundere λL ?
4. Cum depinde adâncimea de pătrundere de temperatura conductorului?
5. Cum depinde valoarea inducției câmpului magnetic în interiorul supraconductorului de
adâncimea de pătrundere?
6. În ce constă experiența Arkadiev? Ce demonstrează ea?
7. Documentați-vă și formulați legea Amper. Ce determină această lege?
8. Documentați-vă și formulați legea III a lui Newton.

§ 6 Câmpul magnetic critic

Dacă în circuitul prezentat în fig.2.2 se va conecta un reostat consecutiv la o bobină, atunci se

vor înregistra valori diferite ale curentului şi, respectiv, ale inducţiei câmpului magnetic. Astfel,
bobina supraconductoare poate fi utilizată pentru obţinerea unui câmp magnetic puternic. Totuşi,
există o limită pentru aceste câmpuri. În 1913 Kamerlingh Onnes a stabilit că la o anumită valoare
maximă critică Bc a inducţiei magnetică supraconductorii trec în stări normale de conductori.
Fiecare metal îşi are valoarea maximală critică a inducţiei magnetice Bc , de exemplu:
Al
Bc  10 2 T ,

Pb
Bc  8  10 2 T ,

Hg
Bc  4  10 2 T ,

Zn
Bc  0.5  10 2 T
Valorile de mai sus pentru Bc sunt în cazul temperaturilor de 0 K . Există o dependenţă liniară între
  T 2 
Bc  Bc 0 1    
  Tc  
aceste mărimi , (6.1)
B
Iar c 0 este pentru cazul c B (T  0)

7
 Asemenea câmpuri sunt foarte mici, iar pentru industrie sunt necesare câmpuri mult mai
mari. De exemplu, în cazul reactorului termonuclear pentru a menţine plasma în interiorul câmpului
e necesar de un câmp cu B  10  30T .
B
𝐵𝑐
stare
stare normală

supraconductibilă

𝑇 𝑇
𝑇𝑐𝑐 𝑇

Fig.6
Să examinăm mecanismul existenţei Bc . În proba supraconductibilă apare un colectiv de
electroni cuplaţi (perechi de electroni) în mişcare liberă. Pentru separarea electronilor din perechi e
necesar ca Velectroni  Vc , adică proba va trece în fază normală de conductor.
Deoarece densitatea curentului j este proporţională cu Velectroni , atunci există o densitate
critică jc care se referă atât la curenţii de transport ce trec prin supraconductor, cât şi la curenţii de
 
ecranare. Deşi j  neV , iar concentraţia n  V , funcţia j  j V  nu este liniară.

La creşterea câmpului magnetic exterior B 0 se va mări şi densitatea curenţilor de ecranare.
Când j  jc supraconductorul tranzitează în fază normală. Inducţia magnetică ce corespunde

curenţilor critici de ecranare se numeşte inducţie magnetică critică B c .
În supraconductori masivi, în care apare efectul Meissner, câmpul magnetic B0 aplicat unui

supraconductor va atinge o valoare critică B c atunci, când şi densitatea curenţilor de ecranare va
atinge o valoare critică jc şi invers. Această regulă a fost stabilită de Silsbee în 1916.

Subiecte de control
1. Ce înțelegeți prin temperatură critică a supraconductorului?
2. Dar prin câmp magnetic critic?
3. Explicați succint mecanismul existenței inducției magnetice critice 𝐵𝑐 .
4. Ce înțelegeți prin curenți de ecranare?
5. Ce se întâmplă când curenții de ecranare ating o densitate critică 𝑗𝑐?
6. Formulați regula Silsbee.

§ 7 Curenţii critici

În cazul supraconductorului parcurs de un curent de transport, inducţia câmpului magnetic

  
rezultant este B  Bext  Btr , (7.1)
 
unde Bext reprezintă inducţia câmpului magnetic exterior, iar Btr este inducţia câmpului magnetic
creat de curenţii de transport şi depinde de geometria şi materialul conductorului.

Bext  B0  Bc ,

8
  
aici B 0 este inducţia câmpului magnetic în care s-a introdus supraconductorul, iar B c este câmpul

magnetic generat de curenţii Meissner. În interiorul supraconductorului Bext  0 , iar în exteriorul

probei Bext  0 .
Pentru un supraconductor în câmp magnetic, valoarea maximală a inducţiei câmpului

 B0
magnetic exterior Bext  , (7.2)
1 n 
n este un factor de demagnetizare. Pentru un cilindru n  1 / 2 , iar Bext  2B0
𝐵0

Fig.7
    3
Dacă n  0 , atunci Bext  B0 , iar Bi  0 . În cazul unei sfere n  1 / 3 , iar Bext  B0 .
2
Să considerăm un fir cu R  L introdus într-un câmp magnetic exterior 0 paralel axei
B
firului cu un curent de transport I . Câmpul magnetic generat de curentul I la suprafaţa firului va fi
 I
Btr   0
2R (7.3)
𝐵0

𝐵𝑒𝑥𝑡

R-λL

R Btr

Fig.8

Curentul de transport I circulă prin stratul superficial de grosime R   L cu aria

S  R 2   R   L   2R L   L  2R L , unde  L  0 .
2 2 2

Aplicând regula lui Silsbee:

BTr  Bc iar I  I c se va obţine
Ic
Bc   0
2R (7.4)

9
 2RB c
Ic 
0 (7.5)
Ic 2RBc B0
jc   
S  0  2R L  0  L (7.6)
Dacă T  0 K , atunci  L   L 0 , iar pentru Bc  Bc 0 .
De exemplu, pentru cositor
11 A
 L 0  5.1  10 8 m, Bc 0  3  10 2 T , jc  4.7  10 m 2 ,
I c  jc S  jc 2R L0  150 A (7.7)
În absenţa efectului Meissner curentul ar curge prin tot volumul firului
I c  jcR 2  1.5  10 6 A (7.8)
În prezenţa unui câmp magnetic exterior B0 , curentul critic de transport se va diminua.
  
Dacă B este paralel cu axa firului n  0, Bext  B0  , atunci Bext  Btr şi
B  Bext  BTr  B0  BTr
2 2 2 2

, utilizând expresia (7.3) se obţine

 I 
2

Bc  B0  0 c 
2

 2R  (7.9)
2R
Ic  Bc  B0
2 2

0 (7.10)

IC

IC0

2 1

1 Fig. 9
0 𝐵 BC B
2 𝐶

În Fig.9 curba 1 reprezintă dependenţa curentului critic I c de inducţia câmpului magnetic exterior

B0 .

Curba 2 este pentru cazul când inducţiei câmpului magnetic exterior B 0 este perpendicular axei
I
firului din fig.8, aici n  1 / 2 , Bext  2B0 , iar B  2 B0  Btr  2 B0   0
2R
2R
Ic  ( Bc  2 B0 )
0 (7.11) pentru curba 2. Aici I c  B0 este liniară.
Să examinăm cazul pentru I  I c unde B0  0 . În această fază intermediară
supraconductorul va avea atât porţiuni supraconductoare cât şi normale. Curentul va trece prin
ambele porţiuni. Aici rezistenţa R  0 , dar R  Rnorm .

10
 Dacă se va creşte I , atunci porţiunile supraconductoare se vor reduce, iar R va creşte lent
până la valoarea Rnorm . În aşa mod, supraconductorul va trece în fază normală nu la o anumită
valoare a curentului, ci pe un interval de valori.

Subiecte de control
1. Ce înțelegeți prin factor de demagnetizare? De ce depinde el? Oferiți câteva exemple.
2. Scrieți dependența de factorul de demagnetizare n a valorii câmpului magnetic.
3. Scrieți relația între inducția critică a câmpului magnetic Bc și curentul critic Ic.
4. Ce înțelegeți prin fază intermediară? Care este rezistența totală a supraconductorului aflat în
fază intermediară?

§ 8 Starea intermediară

3 2
Bext  B0 B0  Bc
Inducţia câmpului magnetic exterior pe ecuatorul AB este 2 . Dacă 3 ,
atunci ext  Bc .
B
𝐵0

S A

N B

Fig. 10
2
B0  Bc
La 3 întreaga sferă va fi supraconductoare, iar pentru B0  Bc se va stabili faza normală.
2
Bc  B0  Bc
Intervalul 3 va corespunde fazei intermediare.
Pilitura de metal supraconductibilă, de pe suprafaţa altui supraconductor, se va aduna doar pe
suprafaţa supraconductoare.
Să examinăm ce se va întâmpla cu energia supraconductorului la introducerea lui într-un
câmp magnetic B0 . La apariţia curenţilor Meissner va creşte energia cinetică a electronilor. Să
presupunem că variaţia energiei la efectul Meissner este
2
B
EM  0 Vs
2 0 (8.1)
Vs - volum supraconductibil.
 
Bi   B0
Curenţii Meissner crează în interiorul supraconductorului câmpul magnetic . Densitatea
2
B
M  0
energiei acestui câmp va fi 2  , unde  M   M  V.

În fază normală, în acelaşi câmp magnetic,  M  0  pentru T Tc şi B Bc , din cele două
stări, metalul va alege starea cu energia mai mare. De fapt, la trecerea din faza normală în cea

11
supraconductibilă (în lipsa câmpului magnetic) energia metalului scade cu o mărime anumită –
energia de condensare  cond .
În prezenţa câmpului magnetic, diferenţa dintre energia metalului în fază supraconductibilă şi
cea normală va fi:
2
B
  0
2 0 Vs-  cond (8.2)
Faza supraconductoare va fi stabilă pentru câmpurile cu B Bc , iar energia sistemului
supraconductibil este mai mică comparativ cu ce a fazei normale, deci
2
B0
2  0 Vs-  cond 0 (8.3)
2
B
Econd  c
Când B  Bc ,   0 , atunci 2 0 Vs (8.4)
 
Vs
2 0
B0  Bc
2 2

Utilizând (8.4) pentru expresia (8.2) se va obţine (8.5)
Ceea ce înseamnă că, în faza supraconductibilă B0  Bc  , energia stării este mai mică comparativ cu
energia stării normale. La trecerea în stare normală curenţii Meissner dispar şi  M  0 , iar  ar
trebui să fie egală cu valoarea   cond . De fapt, câmpul magnetic exterior pătrunde în probă, fluxul
magnetic devine variabil şi apare un câmp magnetic turbionar care accelerează electronii până la o
viteză critică Vcr . Această energie este acumulată de electroni dar nu de reţeaua cristalină.
Să ne amintim că metalele pure trec în stare supraconductibilă pe un interval de temperaturi
de ordinul 0,001K. Dacă faza supraconductoare ar apărea în volume mici de substanţă, din cauza
fluctuaţiilor cuantice şi celor termice, acest interval de temperaturi ar trebui să fie mai mare. Prin
urmare, faza supraconductoare apare în volume de dimensiuni  numită lungime de coerenţă. Dacă
   L , atunci  0 şi apariţia suprafeţelor de separaţie S/N nu este avantajoasă din punct de vedere
energetic.
 aliaje
Pentru metalele pure  , deoarece structura reţelei cristaline a metalelor conduce spre
o mai bună coerenţă a electronilor.
Variaţia totală a energiei, cauzată de apariţia suprafeţei S/N, este
2
B0
  S    L 
2 0 (8.6), unde S este suprafaţa
Mai exact 2 L .
Dacă   2 L , atunci va apărea efectul Meissner şi supraconductorul este de genul I.
Dacă   2 L , atunci efectul Meissner va apărea pe intervalul 0 B0  Bc - supraconductor de genul
II.
Pentru intervalul Bc1  B0  Bc 2 - proba va rămâne în stare supraconductibilă, dar câmpul magnetic va
pătrunde în unele regiuni din interiorul probei.

Subiecte de control
1. Scrieți expresia pentru energia supraconductorului întrodus în câmp magnetic.
2. Ce înțelegeți prin lungime de coerență?
3. Care supraconductoare se numesc de speța I? dar de speța a II?
4. Ce înțelegeți prin curenții Meissner?
12
 § 9 Efectul izotopic

În 1950 Herbert Frölich şi John Bardeen au presupus că electronii interacţionează între ei prin
1
intermediul reţelei cristaline. Teoretic s-a stabilit că T c  (9.1)
m
unde m - masa izotopului metalului.
Formula (9.1) s-a confirmat experimental pentru mercur în 1950. Mai târziu legitatea a fost
observată la staniu, plumb, cadmiu şi telur.
Efectul izotopic demonstrează clar că starea de supraconductibilitate este direct legată de
interacţiunea între electroni şi reţeaua cristalină.
Atomii corpurilor solide oscilează în jurul poziţiei lor de echilibru. Astfel, datorită
interacţiunii între ei se formează unde elastice care se propagă în cristal cu o frecvenţă din spectrul
undelor acustice. Aceste unde sunt „privite” ca nişte cuasiparticule – fononi.
De menţionat că există abateri de la legitatea (9.1), de exemplu pentru uraniu Tc  m , iar la
2.2

ruteniu temperatura critică nu depinde de masa izotopului.

Subiecte de control
1. Cum depinde temperatura critică a supraconductorului de masa izotopului metalului?
2. În ce constă efectul izotopic și de cine a fost descoperit experimental?
3. Ce demonstrează efectul izotopic?
4. Ce sunt, de fapt, fononii?

§ 10 Saltul energetic

10.1 Gapul energetic

Experimentul: în spectrul energetic al supraconductorilor (ca şi la semiconductori) există un
3
salt de energie de 10 mai mic decât în cazul semiconductorilor. Este cunoscut că capacitatea
termică a metalelor la temperaturi joase se descrie prin ecuaţia
Cn  T  T 3 (10.1)
unde  ,  sunt constante. Termenul T reprezintă capacitatea termică a electronilor, iar T 3 este
ca capacitatea termică a reţelei cristaline.

𝐶𝑠𝑒

𝐶𝑛𝑒

0 𝑇𝑐 𝑇

Fig. 11

 T 
Cse  exp  b c 
 T (10.2)
unde lim T 0 Cse  0 . Experimental gapul energetic este proporţional cu k BTc .

13
 10.2 Absorbţia undelor electomagnetice
Dacă asupra unui supraconductor se va acţiona cu unde electromagnetce (fotoni) cu energia
h   g
(a gapului energetic), atunci va avea loc o absorbţie anomală a energiei undei
electomagnetice. Pe baza măsurării  a undei absorbite anomal, se calculează mărimea gapului
energetic  g , adică a energiei necesare pentru ruperea perechii de elctroni (perechile Cooper).

10.3 Absorbţia ultrasunetului

Ultrasunetul de frecvenţă înaltă   10  10 Hz , de asemenea, este absorbit de metal. Saltul
6 10

energetic poate fi determinat experimental prin relaţia

 g (0)  3.52k BTc
(10.3)
unde  g (0)   g (T  0K )
𝐸𝑔

𝐸𝑔 0

0 𝑇𝑐 𝑇

Fig. 12

10.4 Concentraţia critică de impuritate

S-a observat că există stare supraconductibilă fără salt energetic. Dacă se întroduc impurităţi
  Tc
magnetice (atomi de Mn, Co, Cd, etc), atunci g cu toate că impurităţile micşorează atât Tc cât
g
şi . La o anumită concenraţie critică Cc proba nu va mai fi supracoductoare nici la zero absolut.
În intervalul 0.9Cc C Cc există o stare supraconductibilă fără gap energetic, deoarece
impurităţile magnetice distrug perechile de lectroni, ca urmare la T  0 K apar electroni liberi.
Perechile de electroni dau   0 , dar electronii liberi absorb undele de orice lungime cu respectarea
h   g
condiţiei .

Subiecte de control
1. Cum depinde de temperatură capacitatea termică a electronilor? Dar a rețelei cristaline?
2. Ceînțelegeți prin gap energetic? Cum depinde el de temperatura critică?
3. Care este energia fotonului cu frecvența ν?
4. Când are loc absorbția anomală a undei electromagnetice?
5. Care este sensul fizic al gapului energetic Eg?
6. Scrieți formula de calcul a frecvenței ν a ultrasunetului absorbit de un metal supraconductibil
dacă se cunoaște temperatura lui critică Tc.
7. Care este efectul impurităților magnetice asupra stării de supraconductivitate?
8. Ce înțelegeți prin concentrație critică de impuritate?

§ 11 Cuantificarea fluxului
Conform legilor electrodinamicii clasice, electronii în mişcare acceleratorie emit unde
electromagnetice. În cazul inelului supraconductibil, în care electronii au acceleraţie centripetă,
emiterea undelor electromagnetice nu va avea loc. Prin analogia mişcării electronilor în atom, inelul

14
supraconductibil de asemenea se află în stări staţionare (cuantice), fiecare stare avânduşi energia sa
(ca şi orbitele staţionarea ale electronilor).
Momentul impulsului electronilor în inel este mVr  n (11.1)
unde m şi V sunt masa, şi respectiv, viteza electronilor, n  N r
, iar - raza inelului.
N
Dacă avem electroni în inel, atunci energia cinetică va fi

N
mV 2
N
mVr2   N
n 2 2
2 2mr 2 (11.2) 2mr 2 (11.3)
Energia cinetică este energia curentului
LI 2 LI  I I
  
2 2 2 (11.4)
unde  este fluxul prin suprafaţa conturul inelului.
q Ne
I 
Conform definiţiei curentului t t , unde t este timpul de mişcare al electronilor pe
2r 2r mr 2mr 2 2mr 2
t     Ne  n
circumferinţă V V mr mVr n , iar I 
2mr 2
(11.5)
Înlocuind expresia (11.5) în (11.4), energia cinetică va fi
Nen Nn 2  2 h
  n
4mr 2 2
2mr , iar fluxul e (11.6)
Valorile fluxului magnetic prin suprafaţa mărginită de conturul supraconductibil sunt
h h
0 
multiple lui e ce reprezintă cuantă de flux magnetic e (London, 1950).
h 15 1
  n0 , iar  0  2e  2.1  10 Wb unde factorul 2 explică faptul că electronii se mişcă în
perechi, în conformitate cu teoria microscopică, iar sarcina perechii este de 2 ori mai mare (a.1957).
Într-adevăr, experimental a fost dovedit că fluxul magnetic ia doar valori discrete.

Subiecte de control
1. Deduceți formula de calcul a energiei cinetice a N electroni dintr-un inel supraconductibil de
rază r.
2. Care este unitatea de măsură a fluxului magnetic?
3. Definiția cuanta de flux magnetic.
4. În ce constă cuantificarea fluxului magnetic?
5. Care este energia curentului I ce trece printr-un contur cu inductanța L?
6. Scrieți definiția intensității I a curentului. În ce unități se măsoară I în Sistemul Internațional?
7. În ce unități se măsoară sarcina electronului?

§ 12 Principiile de bază ale teoriei microscopice a supraconductorilor

12.1 Interacţiunea electronilor cu reţeaua cristalină

Herbert Fröhlich în 1950 a studiat interacţiunea electronilor între ei prin intermediul reţelei
cristaline. În 1956 Leon Neil Cooper face concluzia că electronii pot forma nişte stări legate –
denumite perechi. Forţa de atracţie universală între aceşti electroni este mult mai mică copmarativ cu
forţa coulombiană de respingere
FG Gm2 r 2
 2  2  2.4  10 43
FC r ke

15
Rezultă că există o altă forţă de atracţie şi, în conformitate cu efectului izotopic, electronii
interacţionează prin intermediul reţelei cristaline.
Să presupunem că într-o reţea cristalină există doi electroni liberi la o distanţă r unul de
celălalt. Fiecare electron atrage ionii pozitivi din jur, atfel se formează o „sferă” pozitivă cu un câmp
V (r ) 
1   
electric a cărui intensitate este
4 0 r 2
3 0 ,
(12.1)
aici - distanţa de la centrul sferei până la punctul în care se măsoară intensitatea câmpului, iar 
r
reprezintă densitatea sarcinii pozitive.

𝐸2 A 𝐸1

0 x
Fig.13

Inensitatea câmpului electric în punctul A, creat de electronul din centrul sferei, este
e
2 
40 r 2 (12.2)
Să presupunem că un al doilea electron se află în punctul A atunci asupra lui va acţiona forţa
  
F  e(1   2 )  e( 2  1 ) . Dacă  2  1 , atunci F 0 şi electronul din punctul A va fi atras spre

punctul O în care se află primul electron. La o distanţă  , în cazul când  2  1 electronii se află în
poziţia de echilibru unul faţă de celălalt. Mărimea  este dimensiunea perechii Cooper sau lungimea
de coerenţă.
e 

Dacă r   , vom avea egalitatea 40 3 0 din care rezultă mărimea
2

3e

4 , (12.3)
Expresia (12.3) corespunde unui caz static ce nu descrie interacţiunea dintre electronii aflaţi în
mişcare.
Electronul din punctul O formează o sferă pozitivă din ionii reţelei cristaline deplasaţi spre el.
Dar cu cât ionii reţelei cristaline sunt mai grei cu atât mai greu ei se vor deplasa spre punctul O.
Astfel, într-o reţea cristalină cu ioni mai grei, formarea perechilor Cooper este dificilă, ceea ce ar
conduce la descreşterea temperaturii critice Tc . De exemplu, Au, Ag, Cu sunt buni conductori în
stare normală (deoarece electronii interacţionează slab cu rezeaua cristalină). Aşa cum
supraconductibilitatea este legată de acestă interacţiune, Au, Ag, Cu nu trec în stare
supraconductibilă, ceea ceeste dovedit experimental.
Substanţele cu valori mari ale Tc .în stare normală au densităţi mari. Astfel, interacţiunea
electronilor cu reţeaua cristalină în stare supraconductibilă ar conduce la valori nule ale densităţii şi
invers, la valori mari ale densităţii în stare normală.

Subiecte de control
1. Scrieți legea Coulomb a interacțiunii sarcinilor electrice.
2. Comparați forța de atracție coulombiană cu forța de atracție între doi electroni.
3. Scrieți formula de calcul pentru intensitatea E a câmpului electric creat de o sarcină electrică
q la distanța r de sarcină.

16
 4. Care este dimensiunea perechii Cooper?
5. De ce materialele, care sunt buni conductori, nu sunt și buni supraconductori?

12.2 Perechile Cooper

În 1957 John Bardeen, Leon Neil Cooper, John Robert Schrieffer ajung la concluzia că
oricare doi electroni, care se afl la distanţa d   , pot să formeze perechea Cooper. Deoarece  este
4 3

mult mai mare decât distanţa între ioni (   10 cm ) în volumul 3
4
se vor afla

perechile Cooper.
În general, doi electroni pot forma perechea Cooper dacă au impulsurile ( ; p  p ) şi spinurile
1 1
     
2 şi 2 . Spinul rezultant al perechii este nul şi întreg, ceea ce-i valabil pentru bosoni
care nu se supun principiului Pauli.
Electronii mai îndepărtaţi de nucleul atomic (din metal) interacţionează mai slab cu restul
atomului şi devin comuni şi liberi pentru întregul cristal. Electronii tind să ocupe stări cu energia cât
mai mică, adică ocupând nevelele energetice de jos în sus. La metalele cu număr impar de electroni
(Na, Li, etc) ultimul nivel conţine un singur electron – o zonă semicompletată.

Fig.14
mV 2 mp 2
F  
Energia ultimului nivel ocupat denumită energia Fermi este 2 2m , iar impulsul
p
p F  2m F VF  F
Fermi , unde m reprezintă viteza Fermi.
Electronii din ultima zonă sunt electroni de conductibilitate care interacţionează între ei prin
intermediul oscilaţiilor reţelei cristaline numite fononi. Pentru a forma perechi, electronii trebuie să
treacă peste  F , adică să efectuieze un salt energetic. Odată apărute perechile, energia sistemului se
va micşora, deci apariţia perechilor este avantajoasă din punct de vedere energetic. Acest salt este
efectuat doar de electronii din vecinătatea  F , formând un strat de grosimea D    103  F
sau 1018 electroni din 10 22 electroni aflaţi în 1 cm 3 . Energia de formare a perechii denumită energia
de legătură este
1

 g  4 D e NV
(12.4)
unde N reprezintă numărul stărilor electronice de lângă nivelul Fermi, iar V este o constantă ce
caracterizează interacţiunea electronilor prin intermediul reţelei cristaline.

Subiecte de control
1. Ce înțelegeți prin perechile Cooper?
2. Care este condiția de formare a unei perechi Cooper?
3. Formulați principiul Pauli.
4. Ce înțelegeți prin viteza Fermi și energia fermi?
5. Ce se întâmplă cu energia sistemului la formarea perechilor Cooper? Din ce cauză?
6. Ce înțelegeți prin energia de legătură?

17
 7. Documentați-vă și și spuneți ce este frecvența Debye ωD ?

12.3 Rezistenţa nulă şi curentul critic

Conform principiului Pauli, oricât de multe perechi de electroni
 se pot afla în aceeaşi stare.
Toate perechile Cooper sunt caracterizate de mărimile   0 şi p  0 . Perechile de electroni se
mişcă prin reţeaua cristalină fără pierderi de energie.
În metale, în stare normală, electronii interacţionează cu impurităţi şi imperfecţiuni, iar la
T  0 electronii vor interacţiona şi cu ionii din nodurile reţelei.
În supraconductori, toate perechile se mişcă ca un tot întreg (sunt în aceeaşi stare şi au acelaşi
impuls). Odată cu creşterea intensităţii curentului va creşte viteza electronilor, deci şi energia
cinetică a lor. Astfel, la o viteză critică Vc perechile încep să se rupă.
V  I (sauV )
Să „identificăm” un electron din perechea Cooper,de pe suprafaţa Fermi, cu F
1  VF  V 
m 2

. Celălalt electron are VF  V şi energia  2  VF  V  . După

2 m 2
Energia lui este
2
ruperea perechii fiecare electron va ocupa o stare a cărei energie este minimală. Primul electron va
trece în starea 2 , iar al doilea electron nu-şi va schimba starea. În aceste condiţii energia sistemului
se micşorează cu valoarea   1   2  2mVFV . Pe de altă parte, la ruperea perechii, energia
sistemului creşte cu  g . Dacă   g , atunci distrugerea perechilor nu este energetic avantajoasă.
Eg
Vc 
2mVFVc   g 2mVF
Dacă, însă,    g , atunci V  Vc şi , de aici
(12.5)
ecs  g
js 
Densitatea curentului supraconductibil js  cs eV de unde 2 pF (12.6)
unde c s reprezintă concentraţia electronilor supraconductibili.

Subiecte de control
1. Ce energie are un electron, care se mișcă cu viteza v, de pe suprafața Fermi?
2. Cu cât este egală energia gapului energetic Eg?
3. Deduceți relația între densitatea j a curentului supraconductibil și energia Eg a gapului
energetic.
4. Față de starea normală, starea supraconductibilă este energetic avantajoasă sau nu? De ce?

§ 13 Supraconductivitatea de speța a II-a

Din cele menţionate în § 8, apariţia supraconductibilităţii de separaţie S/N, unde   2L ,
este energetic avantajoasă. Să admitem un conductor de formă cilindrică introdus într-un câmp
magnetic paralel cu axa conductorului. La suprafaţa supraconductibilă Bext  B0 (§ 7) şi
supraconductorul nu va trece în stare intermediară. La o anumită valoare Bc1  Bc porţiunile N
pătrund în supraconductor, iar prin acestea va pătrunde şi câmpul magnetic. Deoarece fluxul
câmpului magnetic ia valori discrete, atunci în supraconductor apar mai multe porţiuni N, iar în stare
normală apar vârtejuri cu raza  .

18
 𝑩0 𝑩0

Fig.15

În secţiune vârtejurile formează o structură periodică. Ele se resping reciproc dar se plasează
astfel ca acţiunile din diferite părţi să se echilibreze. În 1957 Alexei Abrikosov stabileşte că
vârtejurile conţin un cuant al fluxului magnetic  0 . Ele apar în cazul când B0  Bc1 - câmp critic
interior. Dacă B0  Bc1 , atunci apare efectul Meissner, care va dispărea pentru conductorul în stare
normală cu un câmp critic superior B0  Bc 2 . Pentru intervalul Bc1  B0  Bc 2 proba este în fază
supraconductibilă, numită faza Shubnikov (1936, Harkov), şi este o stare mixtă a supraconductorului
1
de genul II, adică la aliaje, la care   (de menţionat că pentru supraconductorul de genul I, adică
2
1
la metale   ). Mărimea  depinde de concentraţia impurităţilor şi creşte odată cu numărul de
2
impurităţi.

Faza Şubnikov Faza normală

L

K 𝐵𝑐
K şi M reprezintă stări mixte

Faza Meissner 𝐵𝑐1

0 𝑇1 𝑇𝑐 𝑇
Fig.16

În conformitate cu teoria microscopică a supraconductibilităţii Bc 2  2 Bc1

(13.1)
La creşterea lui  va creşte şi Bc 2 , dar Bc1 se va micşora. Mărimea  creşte în intervalul stări
mixte ( Bc1 ; Bc 2 ).

19
 În fig.15 centrul vârtejului(de rază  ) este faza normală de rază  . Numărul de vârtejuri va
creşte odată cu creşterea B0 , iar distanţa dintre ele se va micşora. Pentru valorile B0  Bc 2 toată
proba va trece în stare normală, deoarece vârtejurile se lipesc unul de altul. Fluxul magnetic ce
străbate proba cilindrică este   SBc 2 (13.2)
aici S reprezintă secţiunea transversală a probei cilindrice. Deoarece   n0 (13.3)
S 
iar numărul de vârtejuri este n  2 , atunci Bc 2  02 (13.4)
 

Subiecte de control
1. Care este dimensiunea vârtejurilor din supraconductor?
2. În ce fază (sc sau normală) se află vârtejurile?
3. Ce înțelegeți prin faza Șubnikov?
4. Ce se întâmplă ân cazul când câmpul magnetic exterior devine egal cu BC1 și cu BC2?
5. Ce definește parametrul  ?
6. Cum depinde numărul vârtejurilor de valoarea câmpului magnetic exterior?

§ 14 Curenţii critici ai supraconductorilor de genul II şi III

14.1 Deplasarea vârtejurilor

Să admitem o placă supraconductibilă în stare mixtă prin care curge un curent de intensitate I
 
astfel că I  B0 . În această stare cu B0  Bc1 câmpul magnetic pătrunde în probă (efectul Meissner
lipseşte), iar curenţii circulă prin toată grosimea plăcii.
Conform legii Ampere, forţa cu care câmpul magnetic exterior acţionează asupra curentului
este F  B0 Il sin . Componenta magnetică acţionează cu forţa Lorentz şi asupra vârtejurilor din
 
placă F1   F . Sub acţiunea forţei F1 vârtejurile se deplasează în interiorul plăcii. Mişcarea curenţilor
vârtejurilor conduce la apariţia unui câmp magnetic care, la rândul său, va genera un câmp electric
turbionar şi va antrena electronii neîmperecheaţi într-o mişcare ordonată. Densitatea curentului electric
 apărut este nenulă, iar supraconductorul se va încălzi. Dacă vârtejurile ar dispăre or le-am putea
„lega” de reţeaua cristalină, atinci   0 . Asemenea supraconductori sunt de speța a III-a şi numiţi
supraconductori duri.

𝐵0

𝐹 𝐹𝐿

Fig. 17

20
 14.2 Supraconductori duri
Să presupunem că într-un semiconductor masiv în care L  L ,   există o porţiune în fază
normală N.
𝐵0
1 2

A A

B B

Fig. 18
În starea 1 porţiunea AB a vârtejului se află în stare normală, deoarece curenţii circulari lipsesc.
Dacă vârtejul se deplasează în starea 2, atunci apar curenţi circulari pe porţiunea AB. Dar din punct
de vedere energetic tranziţia din starea 1 în 2 nu este avantajoasă şi vârtejul rămâne legat de porţiunea
N - efect de legare „pinning” a vârtejului de o oarecare imperfecţiune. Toate defectele reţelei

acţionează asupra vârtejului cu o forţă Fp .
 
Dacă Fp  FL , atunci vărtejul va rămâne legat de imperfecţiune. La o creştere a intensităţii
curentului până la o valoare critică I c vârtejul va incepe să se deplaseze şi va opune rezistenţă, aici
 
FL  Fp . Mărimea I c este curent critic al semiconductorului de speța II.
Fp  FL  I c B0 l sin 90
Fp
De unde Ic  (14.1)
B0 l
În cazul unui supraconductor ideal Fp  0 şi I c  0 . În
𝑈 Fp
caz general I c  (14.2)
B0 l sin 
1 2 3 4 În fig. 19 sunt prezentate caracteristicele voltamperice ale
supraconductorului ideal 1 şi, 2 şi 3, ale unor aliaje cu
diferite concentraţii de impurităţi.

0 𝐼𝑐2 𝐼𝑐3 𝐼𝑐4 𝐼 Fig. 19

21
 În proba 3 se conţin mai multe imperfecţiuni faţă de cele din proba 2, deci n3  n2 .
Cu cât mai multe impurităţi are un metal cu atât I c este mai mare. De reţinut că, nu orice
impuritate poate servi drept centru de”pinning” deoarece raza vârtejului  este cu mult mai mare decât
dimensiunea atomului. În acest caz vârtejul nu va „simţi” prezenţa imperfecţiunilor cu dimensiuni
comesurabile dimensiunii atomului. De asemenea, este importantă distribuirea neuniformă a
imperfecţiunilor. De menţionat că pentru   0 mărimea I c   adică finită deoarece I c depinde şi
de alţi parametri ai cristalului, de ex. B0 .

Subiecte de control
1. Sub acțiunea cărei forțe se deplasează vârtejurile din supraconductor?
2. Care este efectul câmpului electric turbionar asupra conductorului?
3. Care supraconductori sunt denumiți de speța a III-a sau duri?
4. Ce înțelegeți prin efectul „pinning”?
5. Când vârtejurile din supraconductorii duri încep să se deplaseze?
6. Cum depinde intensitatea critică a curentului Ic de valoarea concentrației de impuritate?
7. Arătați o serie de alți factori de care depinde valoarea Ic?

§ 15 Supraconductori cu dimensiuni mici

Dacă măcar o dimensiune din inegalitatea L L ,   are valori mici, atunci proprietăţile
semiconductorilor se deosebesc de semiconductorii masivi.

15.1 Peliculă subţire în câmp magnetic paralel

Să presupunem că B0 este paralel cu suprafaţa peliculei, iar factorul de demagnetizare n  0 ,
atunci Best  Bo . Câmpul magnetic va pătrunde în peliculă din ambele părţi la adâncimea  L . Să
 2 
delimităm un volum V1  1  L V în care nu pătrunde câmpul magnetic (d - grosimea peliculei).
 d 
Să presupunem că 2 L  d . Dacă energia supracoductorului în câmp magnetic paralel este egală cu
energia de condensare
atunci proba supraconductoare va trece în stare normală:
2
Bc  L 
2
Bcm
 1  2 V  V (15.1)
2 0  d  2 0
Bcm
Bc  (15.2)
L
1
d
Pentru cazul L d ecuaţia (15.2) se va scrie
2L
Bcm 1 
 d  B 1  L 
Bc cm   (15.3)
L 2  d 
1  (2 )
d
x

L x
Dacă d  L , atunci xL şi ţinând cont de expresia (5.6) B  B0 e se va obţine B  B0 (1  ).
L

22
 d
Pe suprafaţa peliculei x  0 , iar B  B0 . În centrul peliculei x  se va obţine valoarea
2
d
minimală a câmpului B  B0 (1  ) . Valoarea medie a câmpului magnetic ce a pătruns în peliculă
2L
este
B0  Bmin  d 
Bmed   B0 1  
2  4 L 

𝐵0

𝐵𝑚𝑖𝑛

0 𝑑
𝑑 𝑥
2
Fig. 20

d
În peliculă n-a pătruns câmpul magnetic B0 deoarece este ecranat de curenţii Meissner a
4L

căror energie este M 

B 2 V  B0 d 

2


V
  
Bc  2

 V.
2 0  4L  2 0 2 0
condens

L
Astfel Bc  4 Bcm (15.4) În (15.4) B0  Bc .
d
Pentru obţinerea unor câmpuri magnetice critice înalte sunt necesare pelicule subţiri. În cazul
peliculei de Pb cu d  106 cm câmpul critic este Bc  8BcMasiv .

15.2 Peliculă subţire în câmp magnetic perpendicular

Să presupunem o peliculă de grosimea d şi lăţimea ld , iar câmpul magnetic este perpendicular
 d  B0
pe suprafaţa peliculei. Factorul de demagnetizare n  1 aşa cum  n  1   , iar Bext  se va
 L  1  n 
l
obţine expresia pentru câmpul magnetic exterior B0  B0 .
d
3
Dacă lăţimea l  10 mm , iar grosimea plăcii d  10 8 m , atunci valoarea câmpului exterior este
Bext  105 B0 . În acest caz Bc Bcm . Pentru o peliculă de Al, de grosime d  105 l , valoarea câmpului
magnetic critic va fi Bcm  102 T , iar Bc  107 T .

23
 15.3 Curenţii critici ai peliculelor subţiri
Să determinăm densitatea curentului critic. Fie că d  L , densitatea electronilor
mv 2
supraconductibili este c s , iar v s viteza lor. Densitatea energiei cinetice c s .
2
2
B
Dacă  cin   cond  cm , unde cond este energia perechilor Cooper, atunci starea
2 0
2
mV 2 Bcm
supraconductibilă va trece în cea normală: cs  .
2 2 0
2 2
Bcm mvc m
Dacă V  Vc , obţinem  cs  0 .
 e 2 cs vc
2 2

0 e cs  0 2

 m 1  B
Deoarece jc  ecs vc , iar L   se va obţine jc  cm (15.5)
ce  0
2
 0 L
La creşterea vitezei electronilor unele perechi se rup, ca rezultat densitatea perechilor de
electroni scade. Adică odată cu creşterea vitezei electronilor scade concentraţia electronilor

supraconductibili, deci, există o viteză-limită vc astfel, dacă vvc atunci densitatea curentului j creşte
 
până la mărimea j  jc .
Ulterior pentru valori v vc densitatea curentului se va micşora.
𝑗

𝑗𝑐

0 𝑉𝑐 𝑉

Fig. 21

Subiecte de control
1. Când putem afirma că aven un supraconductor de dimensiuni mici?
2. Cum depinde valoarea medie a câmpului magnetic, ce a pătruns într-o peliculă subțire, de
grosimea ei? Scrieți formula corespunzătoare
3. Cum putem obține câmpuri magnetice critice înaltei?
4. Ce se întâmplă cu valoarea câmpul magnetic exterior orientat perpendicular suprafeței unei
pelicule subțiri? Scrieți formula corespunzătoare
5. Cum depinde densitatea critică a curentului jc de viteza electronilor?
6. De ce valoarea factorului n de demagnetizare este aproape egală cu unitatea în cazul unei
pelicule subțiri?

§ 16 Aplicarea supraconductorilor

Crearea câmpurilor magnetice puternice (magnetul supraconductibil consumă câţiva W, iar

magnetul obişnuit – cât un oraş).
Acceleratoare, reactoare de sinteză termonucleară, generatoare supraconductibile,
transformatoare supraconductibile, purificarea apei, transport pe perne magnetice, îmbogăţirea

24
minereurilor, crearea vidului magnetic, sterilizarea produselor alimentare, acumulatoare de energie
electrică.
Transportul energiei electrice fără pierderi.
În tehnica de măsurare (sensibilitatea voltmetrelor se ridică până la 1016 V, pentru wattmetre
– la 1012 W, pentru ampermetre până la 1017 A, pentru înregistrarea câmpurilor magnetice
sensibilitatea creşte la 1016 T, spre ex. câmpul magnetic al inimii omului este de 1011 T, iar al
creerului de 1012 T).
Prognoza cutremurelor de pământ, detectarea undelor gravitaţionale.

Subiecte de control
1. De ce supraconductorii se folosesc la crearea câmpurilor magnetice puternice?
2. Din ce cauză supraconductorii se folosesc la generatoare supraconductibile?
3. Care e principiul de lucru al trenurilor pe pernă magnetică?
4. Care supraconductori se folosesc la detectarea câmpurilor magnetice foarte slabe?
5. Documentați-vă și aduceți două exemple de aplicare a supraconductorilor, altele decât cele
prezentate în acest paragraf.

§ 17 Supraconductibilitatea şi sistemul periodic al elementelor chimice

S-a demonstrat că multe metale nu trec în stare supraconductibilă nici la cele mai joase
temperaturi de ordinul 0.3K , de ex. Hg (a.1911), Pb şi Sn (a.1912). Existenţa impurităţilor face
imposibilă tranziţia la starea supraconductibilă chiar la temperaturi critice. Pentru unele metale cu Tc
foarte joase şi valoarea critică a câmpului magnetic Bc este de asemenea foarte mică. Pentru asemenea
materiale este important să ecranăm câmpul magnetic terestru şi câmpurile magnetice exterioare.
Unele substanţe ca Si, P, As, Se, Sb, Te, Bi, Ge, etc. devin supraconductibile la presiuni mari de ordinul
1010 Pa. Există substanţe (Li, Cr, Si, Ge, Cs, Ce, Pr, Nd, Eu, Yb) care trec în fază supraconductibilă
doar dacă au forma unor pelicule subţiri. Metalele ca Au, Ag, Cu nu trec în stare supraconductibilă
chiar la temperaturi de 102 K.
Teoretic, toate metalele pure (cu excepţia feromagneţilor) ar trebui să treacă în faza
supraconductibilă care este o proprietate generală. Există supraconductori care n-au atomi de metal de
ex. polimerii, compuşii organici.

§ 18 Suprafluiditatea He lichid

În a.1918 Kamerlingh Onnes a obţinut heliul lichid. Densitatea He lichid este de 8 ori mai mică
faţă de densitatea apei deoarece masa moleculei de He este de 4,5 ori mai mică comparativ cu masa
moleculei de apă, iar distanţa între atomii He lichid este mai mare decât distanţa între moleculele de
apă, ca urmare interacţiunea între atomii He lichid este mai mică.
S-a observat că la Tc  2.2K heliul are acelaşi comportament ca şi apa a cărei densitate este
( H 2O) 2, ( H 2O)3
maximă la t  4 C . (Moleculele de apă se grupează

, iar volumul fiecărui grup de
molecule e mai mic faţă de volumul moleculelor solitare). La o astfel de temperatură vâscozitatea
heliului devine maximă.
În a.1926 s-a obţinut He solid prin creşterea presiunii până la 25atm, iar în a.1932 s-a determinat
capacitatea termică a He lichid.

25
 𝐶

He II
He I - heliu lichid in stare obişnuită

0 1 2 𝑇𝑐 3 𝑇 𝐾
Fig. 22

La temperatura Tc  2.2K în punctul  heliul se află în două faze diferite HeI şi HeII. Faza
HeI corespunde heliului lichid. HeII are o conductibilitate termică de 10  10 ori mai mare decât
2 3

conductibilitatea termică la cei mai buni conductori de căldură ca Ag şi Cu.

La TT HeI fierbe ca lichidele obişnuite formând bule, iar la temperaturile T T HeII îşi
încetează complet fierberea (conductibilitatea termică sporită nu permite formarea bulelor de gaz).
La T  T componenta suprafluidă dispare. Pentru T T creşte suprafluiditatea, iar componenta
normală descreşte. La aceste temperaturi densitatea fazei suprafluide  s se măreşte pe contul
micşorării densităţii fazei normale  n .
𝜌
𝜌𝑛
componenta

componenta normală

suprafluidă

0 1 2 Tc 3 T(K)
Fig. 23

În revista Nature a.1938 apare o publicaţie a lui Pyotr Leonidovich Kapitsa în care este descrisă
o nouă stare fazică suprafluidă a heliului. HeII nu are vâscozitate astfel că straturile lui se mişcă fără
a simţi vreo rezistenţă din partea straturilor vecine sau a corpului solid cu care vine în contact.
În a.a.1940-41 Lev Landau elaborează teoria heliului suprafluid considerându-l un amestec de
două lichide: normal – similar HeI şi suprafluid, care curge fără frecare prin tuburi capilare şi orificii
oricât de înguste. Între componente nu există frecare.

Subiecte de control
1. Care fază a heliului HeI sau He II are condictivitate termică mai mare?
2. La ce temperaturi fierbe He I?
3. De ce He II nu fierbe?
4. În ce constă fenomenul suprafluidității?

26
 5. Documentați-vă și aduceți exemple de tranziții de fază de speța I
6. Documentați-vă și aduceți exemple de tranziții de fază de speța II.

§ 19 Fenomene în He suprafluid

19.1 Efectul mecanotermic

Efectul mecanotermic a fost studiat în a.1939 de către savanţii englezi John Daunt şi Kurt
Mendelssohn.

ℎ0 ∆ℎ 𝑇 + ∆𝑇

𝑇 − ∆𝑇

Fig. 24

În vasul II, din care se scurge He suprafluid, temperatura heliului rămas este mai mare
comparativ cu cea iniţială. În vasul I temperatura descreşte comparativ cu temperatura iniţială. Adică,
la trecerea heliului suprafluid dintr-un vas în altul, printr-un tub capilar, apare o diferenţă de
temperatură. Astfel se pot obţine temperaturi foarte joase de ordinul 0,4K (Kapitza, a.1941).
Din vasul II se scurge, de fapt, componenta suprafluidă, iar componenta normală- rămasă în el
– are o temperatură mai mare T  T . În vasul I este mai mult lichid suprafluid cu temperatură mai
mică T  T .
Deoarece efectul mecanotermic este ireversibil, atunci există şi efectul termomecanic

19.2 Efectul termomecanic

Iniţial braţele se află la acelaşi nivel.

Fig. 25

La încălzirea braţului din dreapta nivelul in el va creşte, iar în cel stâng va coborî. La încălzire
conţinutul componentei normale creşte, iar cea suprafluidă scade. Pentru ca concentraţia componentei
suprafluide să rămână aceeaşi în ambele braţe, componenta suprafluidă din stânga trece în dreapta.
Deoarece vâscozitatea componentei normale este înaltă, atunci deplasarea ee devine dificilă.

27
 Observarea efectului termomecanic. Tubul cu praf se încălzeşte cu un bec electric de la o
lanternă de buzunar.

Tub capilar

He suprafluid
Praf de corund

Fig. 26

La încălzire scade componenta suprafluidă din tub, dar apare în vasul mai larg. Prin capilar este
aruncat un jet de He suprafluid la o înălţime de 30-40cm. Pe părţile proeminente ale corpului solid,
scufundat în HeII, apare o peliculă (grosimea de ordinul 100 straturi atomare) suficientă ca lichidul să
curgă de-a lungul ei.

Fig. 27
HeII se scurge in eprubeta deşartă. Dacă nivelul HeII din eprubetă este mai înalt decât nivelul HeII
din vas, atunci are loc mişcarea inversă.

Fig. 28

28
 Dacă eprubeta este deasupra nivelului HeII din vas, atunci heliul oricum se va scurge în vas.

Fig. 29

Sugestie: http://www.youtube.com/watch?v=kCJ24176enM

Subiecte de control
1. În ce constă efectul mecanotermic în He suprafluid?
2. În ce constă efectul termomecanic în He suprafluid?
3. Ce stă la baza efectelor din heliul suprafluid?
4. Cum se pot obține temperaturi foarte joase folosind efectele din heliul suprafluid?
5. Documentați-vă și spuneți dacă a fost decernat vre-un premiu Nobel pentru superfluiditate.

§ 20 Suprafluiditatea în natură

În natură există un izotop stabil al heliului 23 He cu nucleul format din 2 protoni şi 1 neutron.

Izotopul 23 He se supune principiului Pauli deoarece spinul izotopului 23 He este (ca si în cazul
2
electronului). Temperatura critică a izotopului este Tc  3.69 K , iar densitatea e de 2 ori mai mică
decât la 24 He în stare lichidă.
Atomii de 23 He , de asemenea, pot forma perechile Cooper. Menţionăm că în perechile Cooper
electronii au spini opuşi ca semn, iar atomii de 23 He au spin de acelaşi semn. Astfel, spinul total este
 ceea ce înseamnă că perechile Cooper de atomi de 23 He de asemenea pot cădea în condensatul Bose.
Dimensiunile perechilor Cooper de atomi de 23 He este de 107 m , iar distanţa între atomii vecini este
de 1010 m . Este evident că perechile Cooper de atomi de 23 He se suprapun foarte mult ceea ce face
posibilă existenţa stării suprafluide a izotopului de 23 He .

29
 Suprafluiditatea în astrofizică. Este cunoscut faptul că pulsarii sunt stele neutronice cu o rotaţie
axială sporită. Ei se aseamănă cu nişte nuclee gigante în care există starea suprafluidă deoarece
neutronii, de asemenea, formează perechile Cooper.

Subiecte de control
1. De ce izotopul de 32He se supune principiului de excluziune Pauli?
2. În ce fază se află se află 32He dacă temperatura lui este de 3,5 K?
3. Care mărime este mai mare: perechile Cooper în 32He sau distanța între atomii vecini de 32He?
4. Documentați-vă și spuneți foarte succint ce sunt, de fapt, pulsarii.
5. Care este spinul neutronului?
6. Ce este necesar pentru ca neutronii să formeze perechi Cooper?

§ 21 Electrodinamica suparconductorilor

Utilizând ecuaţiile Maxwell să deducem ecuaţiile ce descriu proproetăţile magnetice şi electrice

ale supraconductorilor.
 
  D  B  
rotB   0 j   0 , rotE   , divB  0 , divD  0 (1)
t t
     1
unde B  H , D  E este inducţia electrică, j  E ,   de unde se obţine


 j 
E   j (2)
 
  B 
Într-un supraconductor   0, j  0 , de aceea E  0 (II.1), iar  0 sau B  const
t
(3)

Formula (3) contrazice efectul Meissner, care arată că Bind  0 . În concluzie, ecuaţiile Maxwell în
forma (1) nu pot explica fenomenele din supraconductori.
Să admitem pentru studiu un supraconductor de formă cilindrică situat într-un câmp de inducţie
  
astfel, că B0  Bc , iar B0 este paralel axei supraconductorului.
Pentru a explica excluderea câmpului magnetic din supraconductor, adică efectul de
diamagnetism, să presupunem că electronii liberi ai supraconductorului formează două subansambluri
distincte:
- electroni normali cu concentraţia nn ;
- electroni supraconductori cu concentraţia ns .
Concentraţia totală va fi n  nn  ns (4)
 
Să presupunem că intensităţile câmpurilor E şi H sunt suficient de mici şi nu influenţează
ns care-i aceeaşi în tot volumul supraconductorului. Electronii liberi nu se ciocnesc cu reţeaua
cristalină şi se deplasează fără a întâmpina rezistenţa electronilor. În conformitate ce II lege Newton
pentru electronii supraconductibili se obţin ecuaţiile:

dV s 
m  eE (5)
dt
Înmulţim ecuaţia cu ns e
 
dV s    djs ns e 2 
m  ns e   ns e  eE şi deoarece js  ns eVs se va obţine  E (6)
dt dt m

30
  
Expresia (6) este I ecuaţie London din care rezultă că dacă E  0 , atunci js  const , adică

 dj s
este curent electric în supraconductor (cu toate că E  0 ). Altfel spus, în stare staţionară  0,
dt
câmpul electric este absent în interiorul supraconductorului.
   
În stare supraconductibilă E  0 curentul total este cel supraconductor jtotal  js , iar jn  0 ,
ceea ce explică lipsa rezistivităţii în supraconductor.
 
Deoarece rota  ; a  , ecuaţia (6) se va scrie

 djs  ns e 2
;  

; E . Inversând  
d
cu ;...
 dt  m dt

d
dt
 n e2 
; js  s ; E
m
   (7) sau


d
dt

; js   
ns e 2
m

   
; E  0 dar din expresia (7) rezultă , E  rotE  
B
dt
 

d  ns e 2  
d
dt

; js 
m t

ns e 2 B
 0 , deoarece

 ; js 
dt  m 

B   0 , atunci 


; j   nme
2

s
s
B  const  C (8)

 
Deoarece în interiorul supraconductorului B  0 , js  0 , atunci C  0 , astfel
n e2 
 

; j s   s B
m
(9)
Prima ecuaţie Maxwell pentru un supraconductor are forma
   
rotB   0 js sau , B   0 j s .  
  
Deoarece ; ; a   ; a ...2 a

; ; B    ; j 0 s

 
  
 ; B   2 B   0 ; js   (10)

 
 
Expresia ; B  divB  0 se va introduce în (10):
1 2
0

 B  ; js (11) 
Să înlocuim formula (11) în expresia (8):
1  ns e 2    n e2 
B  B0 sau B  0 s B  0 (12)
0 m m
1

 m  2
Deoarece adâncimea de pătrundere London este L   2
se va obţine a II ecuaţie
  0 ns e 
London:
31
  
B  L B  0
2

Pentru componenta normală a curentului se aplică legea Ohm

 
jn  E , (13)
Întroducând formula (12) în (8) se va obţine expresia pentru componenta supraconductibilă
 1 
rotjs   B (14)
 0 L 2
    
Luând în consideraţie ecuaţiile Maxwell rotB   0 js şi B  rotA (mărimea A este
potenţialul vectorial) se va obţine:
 1   1 
rotjs   rotA , de unde js   A . Această ecuaţie e valabilă doar cu
 0 L 2
 0 L 2
 
condiţiile calibrării Lorentz: divA  0 ce rezultă din condiţia divjs  0 .

§ 22 Proprietăţile termodinamice ale supraconductorilor.

Energia Gibbs
Conform I principiu al termodinamicii, pentru un sistem închis
dU  dQ  dL  TdS  pdV (1)
Energia Gibbs, sau potenţialul termodinamic este
G  U  pV  TS (2)
După derivare se obţine
dG  dU  pdV  Vdp  TdS  SdT (3)
dG  Vdp  SdT (4)
Pentru materialele supraconductoare potenţialul G se completează cu mărimea
 s MdH , deoarece supraconductorii sunt diamegneţi ideali M   H , iar potenţialul se va scrie
dG  SdT  HdH şi dp  0 (5)
H
După integrarea expresiei (5) 
0
dH pentru T  const rezultă

1
G( H , T )  G(0; T )  H 2 (6)
2
Factorul G(0; T ) reprezintă energia Gibbs în absenţa câmpului magnetic exterior.
La temperaturile TTc supraconductorii devin materiale nemagnetice şi pentru starea normală
Gn ( H , T )  Gn (0; T )  Gn (7)
 
Dacă B  Bc , atunci se va atinge un echilibru termodinamic:
Gs ( H c , T )  Gn ( H c ; T )  Gn (8)
Înlocuind expresia de mai sus în formula (6) se va obţine:
0
Gn (T ,0)  Gs (T ;0)  H c2 (9)
2

Subiecte de control
1. Documentați-vă și formulați principiul I al termodinamicii.
2. Documentați-vă și formulați principiul II al termodinamicii.
3. Documentați-vă și spuneți ce potențiale termodinamice există în afară de potențialul Gibbs
G (sau potențialul termodinamic).
4. Ce se întâmplă cu potențialul termodinamic G la trecerea în faza supraconductibilă?
5. Cu ce este egală valoarea lui μ0 ? Ce reprezintă această mărime fizică?
6. În ce unități se măsoară μ0 ?

32
 Supraconductivitatea la Temperaturi Înalte / SCTI

§23 Caracteristica familiilor de supraconductori de temperaturi critice înalte.

§ 23.1 Istoricul fenomenului

Istoria supraconductibilităţii are mai mult de un secol şi care se pot puncta patru etape de
dezvoltare:
I – În a.a.1911-1940 s-au făcut cercetări modeste în câteva centre ştiinţifice din lume;
II – Sfârşitul celui de-al II război mondial până la sf.anilor 60 sec. XX. În această perioadă se
produce He lichid la scară industrială, ceea ce a permis savanţilor să facă cercetări în domeniul
temperaturilor joase. De asemenea, a fost găsită explicaţia fenomenului de supraconductibilitate, cu
 
ajutorul teoriei BCS, s-au obţinut materiale ale căror curenţi critici jc şi câmpuri critice Bc de 100 ori
mai mari comparativi cu cele ale „primilor” supraconductori. Au fost construiţi magneţi solenoizi

supraconductibili cu Bc  10T . Au fost depistate un şir de efecte noi ce ţin de aspectul cuantic al
supraconductibilităţii. În această perioadă a sporit exponenţial numărul cercetătorilor şi a apărut un
nou domeniu al fizicii.
III – În perioada anilor 1960-1986, un cerc de fizicieni se confruntă cu o problemă majoră de
a stabili în detalii posibilităţile de dirijare şi modificare ale parametrilor supraconductibilităţii şi de a
pune la punct tehnologii de producere a supraconductorilor. A fost atins un maximum al Tc de 23,2K
– temperatură critică a straturilor subţiri de Nb3Ge .
IV – Sfârşitul anilor 1986 până în prezent. Descoperirea făcută de către germanul Johannes
Georg Bednorz şi elveţianul Karl Alexander Müller (a tranziţiei în faza supraconductibilă la Tc  35K
a unui sistem ceramic metaloxid La  Ba  Cu  O s-a dovedit a fi una din cele mai valoroase
descoperiri în fizică (premiul Nobel 1987). Ca urmare au fost puse bazele a noi cercetări de mare
amploare în fizica corpului solid. Descoperirea ceramicelor supraconductibile a stârnit un interes sporit
în toată lumea ştiinţifică. În ciuda cercetărilor intense fenomenul supraconductibilităţii rămâne şi azi
o enigmă. Tendinţa ridicării experimentale a Tc către temperatura camerei este o provocare pentru
fizicieni, deoarece supraconductorii oferă un potenţial tehnologic enorm. În prezent s-a obţinut
valoarea de 133K (peste temperatura de fierbere a azotului de 77K) pentru sistemul ceramic
Hg  Ba  Ca  Cu  O , iar la presiune înaltă Tc  164K (mult mai aproape de 300K în comparaţie
cu T  0 K ).

§ 23.2 Clasele principale de supraconductori de temperaturi critice înalte (SCTI)

Prima familie de supraconductori de temperaturi critice înalte Y  Ba  Cu  O avea

temperaturi critice peste temperatura de fierbere a azotului, plasându-se printre cele mai promiţătoare
materiale supraconductibile în aplicaţii tehnice. Acest lucru este condiţionat de complexitatea şi
costurile sistemului de refrigerare pe bază de azot lichid (sistem de 1000 ori mai ieftin faţă de cel cu
He lichid.
Cupraţii metaloxidici din clasa R  Ba2  Cu3  O7S , unde R reprezintă metalele rare (de ex.
Y, Cd), au caracteristici cu valori suficiente ( Tc  95K , Bc  100T ) pentru utilizarea lor în tehnica de
putere mare. În cazul straturilor subţiri epitaxiali de Y  Ba 2Cu3O7S , depuşi pe substraturi
monocristaline de LaAlO3 , NbCaO3 , SrTiO3 , densitatea curenţilor critici este de ordinul
jc  10 A / cm şi face posibil utilizarea lor în dispozitive electronice de putere mică.
5 2

33
 S-au dezvoltat tehnologiile de texturare a sârmelor supraconductibile flexibile de YBaCuO
şi BiSrCaCuO cu Tc  77K pentru tehnologiile ce necesită câmpuri magnetice puternice.
Unele din cele mai importante materiale supraconductibile sunt prezentate în tabelele ce
urmează.
Tabelul 1

La2 X M X M  Ba , Nd , Sr, Ca, Na  40 K

Ln2 X M X CuO4 X Ln  Pr, Nd , Sm, Eu;  25 K
M  Ce, Th

Tabelul 1a

Y  Ba 2Cu3O7S  92 K
Ln  Ba2Cu3O7S  95 K

Bi2 Sr2Can1CunO2n4 n  1,2,3,4  110 K , n  3

TlBa 2Can1CunO2n3 n  1,2,3,4  122K , n  3
HgBa2Can1CunO2n2 n  1,2,3,4  133 K , n  3

Pentru asemenea metale în literatura de specialitate se aplică abrevierile, de exemplu cele de

mai jos:
Tabelul 1b

Y  Ba 2Cu3O7S YBCO; YBCO  123; Y  123  92 K

Tl2 Ba2Ca2Cu3O10 TBCCO; Tl  2223  122K
La1.85Sr0.15CuO4 LSCO  40 K
Au fost obţinute materiale supraconductibile sub formă de monocristale, policristale, sârme,
benzi, foi subţiri. În prezent se utilizează pe larg Bi2 Sr2Ca2Cu3O10 şi RBa 2Cu3O7S .

§ 23.3 Metode de obţinere a materialelor SCTI

Pentru a obţine semiconductori policristalini se recurge la metoda reacţiilor chimice în fază

solidă a pulberilor cu un grad înalt de dispersie a oxizilor metalici în anumite condiţii termice. De
exemplu, amestecul de Y2O3 , BaO, şi CuO supus acţiunii termice conduce la formarea compusului
YBa 2Cu3O7S . Asemenea tehnologie este utilizată pentru obţinerea ceramicilor denumite
metaloceramice supraconductoare, care nu reprezintă metale adevărate, deoarece au o rezistivitate de
102  103 ori mai mare comparativ rezistivitatea metalelor întâlnite în natură.
La obţinerea foilor subţiri sunt aplicate tehnologii asemănătoare celor de producere a
semiconductorilor:
- epitaxia moleculară (molecular beam epitaxy MBE)
- depunerea chimică din vaporii de metaloxizi (metallorganic chemical vapor
deposition MOCVD)
- tehnologii laser de depunere (laser ablation) utilizate cel mai frecvent
- tehnologii de pulverizare cu magnetron (magnetron sputtering) adesea utilizate

34
 Tehnica şi metodele de depuneri epitaxiale au atins un nivel avansat în dezvoltare, astfel sunt
crescute straturi atomare unul peste altul (layer by layer). Obţinerea sârmelor şi benzilor
supraconductibile de performanţă este mai dificilă căci se utilizează metode din metalurgia cu pulbere
în tub (powder in tube).

Subiecte de control
1. Cui și pentru ce s-a decernat premiul Nobel în 1986?
2. Ce este comun în structura tuturor ceramicilor metaloxide și în general a tuturor SCTI?
3. Enumerați trei clase de SCTI pe care le cunoașteți și scrieți formulele lor generale.
4. În care caz de obținere a SCTI se folosește metoda reacțiilor chimice?
5. Ce rezistivitate electrică au metaloceramicile supraconductoare în cmparație cu metalele
obișnuite?
6. Documentați-vă și caracterizați foarte succint tehnologia de depunere laser.

§ 24 Structura cristalină a SCTI

§ 24.1 Structura cubică a reţelei cristaline

Examinând tabelele 1.a şi 1.b se observă că toţi semiconductorii policristalini au în compoziţie
elementul de bază Cu , care-i unul din elementele cele mai tipice de metale ce nu trece în stare
supraconductibilă. Din acest considerent materialele SCTI sunt denumiţi cupraţi sau cupraţi
metaloxidici.
Până la descoperirea SCTI era cunoscut compusul metaloxidic BaPbBiO , care nu conţine Cu , a cărui
temperatură era destul de înaltă Tc  13K .
Ulterior s-a observat că toată „arhitectura” cristalină a SCTI se datorează elementelor cu
structură perovskit. De exemplu, soluţiile solide de tip Ba1 X K X BiO3 cu Tc  30K au structură cubică
de perovskit.
De asemenea s-a observat tranziţia în faza supraconductibilă a unor metale alcaline – fullerenele – ca
Rb3C60 cu structură cristalină cubică.
Există o clasă de supraconductori nemetalici (barocarburi ale metalelor rare şi de tranziţie) cu
formula chimică RNi2 B2C pentru R  Lu având structură cubică a reţelei cristaline.

§ 24.2 Planele de CuO

Examinând tabelul 1 se observă că toţi SCTI au în compoziţie metale alcaline pământoase -
Ca, Sr , Ba şi O2 - care posedă structuri cristaline cu o multitudine de elemente generale comune. Din
primele cercetări ale familiilor de compuşi SCTI s-a stabilit că structura lor este o reţea anizotropă şi
stratificată asemenea cu cea a compuşilor stratificaţi Bi2O2 M m1RmO3m1  - fazele Aurivillius, unde
M  Ca, Sc, Ba , Bi , Pb, Cd , La, Sm, Sc, etc reprezintă elementele metalice, iar R  Nb, Ti, W , Fe, etc
sunt elementele metalelor de tranziţie.
În esenţă, structura materialelor SCTI este derivată de la structura perovskitelor, ce conţin
compusul clasic BaTiO3 , şi se numeşte de tip perovskit (perovskit like structure). La temperatura de
474 K , acest titanat de bariu, are structură cubică cu atomii de Ti în vârfurile cubului (cel de Ba - in
centru) şi atomi de oxigen la mijlocul muchiilor. Parametrul reţelei cristaline a  4,0118  .
Ti în nodurile E(edge) 0;0;0 
 1   1 1 
O în nodurile F(face)  0; ;0   0;0;   ;0;0 
 2   2 2 
1 1 1
Ba în nodurile C(center)  ; ; 
2 2 2

35
 De menţionat că în prima lucrare publicată de Bednorz şi Müller au fost definiţi SCTI ca fiind
„compuşi de tip perovskit cu elementul Cu în stare de valenţă mixtă”....”cu deficienţă de oxigen şi ioni
metalici de Cu ”.
În majoritatea absolută a cazurilor stratul de TiO 2 este înlocuit cu stratul CuO2 , care se
numeşte planul supraconductor CuO2 , şi este elementul general şi comun pentru toţi SCTI. BaCuO3
nu există în natură deoarece Cu nu poate fi în starea cu valenţa  5 . Această interdicţie poate fi ocolită
dacă Ba 2 din BaCuO3 se va înlocui cu La 3 , sau Y 3 , sau dacă se va reduce compoziţia de oxigen.

Cupru

Oxigen

Elementul caracteristic al petrovskiţilor este octaedrul cu metalul Cu în centru şi O în

vârfuri, de exemplu structura cristalină a sistemului LaCuO4 :

Plane de
CuO in Y123

𝑎~2,3 Å

Trebuie de subliniat că nici într-un SCTI nu vor fi măcar 2 straturi de CuO2 să urmeze la
rând. Straturile sunt intercalate de atomi de La, Ti, Y - după caz. Straturile de CuO2 sunt plane,
gofrate, deformate, etc.

Cupru

Ln

Oxigen

Subiecte de control
1. Prin ce materialele perovskit se deosebesc de cuprați?
2. Care este structura rețelei cristaline a barocarburilor?
3. Oferiți câteva exemple de metale alcaline.
4. Care este denumirea perovskitului clasic?Cu cât este egală constanta rețelei cristaline a lui?
5. Ce înțelegeți prin intercalarea straturilor în materialele SCTI?

36
 § 25 Particularităţile stării normale ale SCTI

§ 25.1 Proprietăţile electrice ale SCTI

a). S-a menţionat că rezistivitatea metalelor supraconductibile Nb, Pb , etc la temperatura

camerei este de circa 10 ori mai mare decât a conductorilor buni de tipul Au, Ag, Cu (care nu trec în
stare supraconductibilă). Cupraţii metaloxidici la temperatura camerei au o rezistivitate de 103  104
ori mai mare comparativ cu cea a Cu şi ajung astfel în gama semiconductorilor dopaţi - I trăsătură
specifică pentru SCTI. Deoarece supraconductorii de temperaturi critice înalte au o structură
anizotropă, tenzorul rezistivităţii are 2 componente:
- de-a lungul straturilor,
- perpendicular pe straturile de CuO .

b). Din măsurarea coeficientului Hall se poate determina concentraţia purtătorilor de sarcină şi
semnul lor. A fost stabilit că pentru materialele SCTI semnul sarcinii este  cu purtători de tip goluri.
Concentraţia purtătorilor în asemenea supraconductori este de 10  102 mai mică comparativ cu
2  4  1027 m 3 pentru cazul materialelor supraconductibile obişnuite. Important e faptul că
concentraţia purtătorilor în materialele SCTI depinde de concentraţia oxigenului (s) din formula
YBa 2Cu3O7S . Această variaţie a concentraţiei – dopare se face prin transferul de oxigen din stratul
rezervor în straturile conductoare CuO2 . Astfel efectul de supraconductibilitate este o funcţie de
concenraţia de dopare (diagrama de mai jos):

𝑇𝑐 Stare Stare
normală dielectrică

Stare
supraconductibilă

Cu AFM

0,2 0,4 0,6 𝑥

În funcţie de valoarea dopării materialul SCTI poate deveni supraconductor, dielectric sau
metal.
c). Proprietăţile metalelor clasice în stare normală sunt explicate calitativ şi cantitativ de teoria
Landau a lichidului Fermi a electronilor de conducţie. De asemenea, şi teoria clasică BCS porneşte de
la lichidul electronilor de conducţie. Totuşi, un şir de particularităţi ale materialelor SCTI nu se pot
explica prin teoria Landau a lichidului Fermi, particularitatea fundamentală a căruia este sistemul de
cvasiparticule asemănător gazului elctronic ideal şi caracterizat de un spectru energetic fără bandă
interzisă (adică fără gap).
Datele experimentale recente arată că în cupraţi există o stare normală a cvasiparticulelor
caracterizată printr-o pseudobandă interzisă (pseudogap). Ideea de pseudogap este confirmată
experimental prin măsurarea rezistivităţii electrice  (T ) , coeficientul Seebeck, susceptibilitatea
magnetică  (T ) , capacitatea termică C (T ) , absorbţia undelor infraroşii, absorbţia ultrasunetului.
În prezent există un număr mare de modele teoretice care-şi propun explicarea părţii diagramei
de fază între Tc şi T  .

37
 𝑇
𝑇∗ 𝑇𝛷

Stare normală
cu pseudogap

𝑻𝒄

Stare supraconductibilă
𝑥

La temperaturi mai mici de T  are loc împerecherea locală a purtătorilor de sarcină, care
conduce la suprimarea excitaţiilor de sarcină şi spin cu energii mici(de ordinul  F ), şi la apariţia stării
normale în pseudogap. Perechile Cooper, care se formează aici, sunt necoerente, adică fiecare cu faza
ei la în intervalul de temperaturi Tc T T  . La temperaturile T Tc apare starea supraconductibilă, adică
creşte coerenţa perechilor Cooper. La superconductorii clasici apariţia şi coerenţa perechilor Cooper
are loc simultan.
Astfel, în concluzie, fenomenul de suprconductibilitate în supraconductori de temperaturi
critice înalte creşte în funcţie de temperaturăşi de concentraţia dopajului.

Diagrama generalizată a fazelor

𝑇

𝑇𝑁 𝑇∗
Pseudogap Metal optimal dopat (lichid non-Fermi)

Dielectric slab dopat 𝑇𝑐 Metal supradopat

Dielectric (lichid Fermi)

AFM

0,1 𝑥 0,2 0,3

Spre deosebire de supraconductorii clasici, în materialele SCTI la început apar perechile

Cooper necoerente, şi, la temperaturile , T Tc apare coerenţa perechilor Cooper – bose-condensat
(stare cuantică unică).

Subiecte de control
1. Ce sunt de fapt cuprații metaloxidici în stare normală?
2. Ce înțelegeți prin anizotropia structurii materialelor SCTI?
3. Ce înțelegeți prin concentrație de dopare?
4. Documentați-vă și descrieți foarte succint ce înțelegeți prin bandă energetică interzisă?
5. Ce se întâmplă cu perechile Cooper în starea de pseudo gap?

38
 Bibliografie
1. V. Canțer, I. I. Nicolaescu, Introducere în fizica supraconductorilor, 261 p., Editura SIN 1999.
2. В. А. Москаленко, Л. З. Кон, М. Е. Палистрант, Низкотемпературные свойства металлов
с оссобенностями зонного спектра, Изд. Штиинца, 282 p., 1989.
3. M. E. Palistrant, Mihail Calalb, The Theory of High-Temperature Superconductivity in Many-
Band Systems, Tipogr. AȘM, 166 p., 2007.
4. M. E. Palistrant, Mihail Calalb, Vitalie Ursu, The Microscopic Theory of magnetic and
Superconducting Properties of High-Tc Anisotropic Compounds, Lambert Academic
Publishing, 272 p., 2017.
5. A. Sidorenko, Fundamentals of Superconducting Nanoelectronics, Springer 2011.

39