tezaurul României

Cum au ajuns ruşii să confişte tezaurul României. Autorităţile române s-au grăbit să le trimită
peste 90 de tone de aur
În timpul Primului Război Mondial, tezaurul României a ajuns în Rusia, la păstrare, după ce
jumătate din teritoriul ţării a fost ocupat de Puterile Centrale. Era vorba despre mai bine de 90
de tone de aur trimise la Kremlin. După 1918, Rusia bolşevică a rupt legăturile cu România, iar
tezaurul românesc a fost pierdut. La sfârşitul anului 1916, Regatul României se afla într-o
situaţie disperată. În numai câteva luni de la intrarea în Primul Război Mondial de partea
Antantei a reuşit să piardă jumătate din teritoriul său. Inclusiv capitala regatului, Bucureştiul.
Întreaga administraţie, armata, dar şi cohorte de refugiaţi se înghesuiau în Moldova încercând
să reziste în faţa atacurilor germane din ce în ce mai puternice. În acest context, s-a luat decizia
transferării tezaurului României într-o ţară aliată, pentru a nu fi pierdut în cazul căderii Moldovei
în mâinile nemţilor. Tezaurul a fost predat Rusiei Ţariste, aliatul României din est. Nu s-a mai
întors însă niciodată în ţară. Pe scurt, România a făcut, fără să-şi dorească, un cadou de peste
90 de tone de aur Rusiei.

O decizie dificilă
În luna noiembrie a anului 1916, odată cu Guvernul, Regele şi Banca Naţională a
României şi-au mutat sediul la Iaşi. Teama că frontul din Moldova nu va rezista era
suficient de mare încât să semene panică chiar şi în rândul celor mai optimişti. Deja
mulţi vedeau în capitala Moldovei o vamă către evacuarea completă către Rusia, aşa
cum scria Constantin Kiriţescu în „Istoria războiului pentru întregirea României: 1916-
1919“. Una dintre cele mai mari temeri era ca nu cumva tezaurul României, estimat la
93 de tone de aur, să cadă în mâinile nemţilor. Exista, de altfel, experienţa neplăcută a
capitulării Bucureştiului, de unde armata germană a luat cam tot ce se putea lua.
Guvernul a luat în calcul depozitarea tezaurului într-o ţară aliată până la terminarea
războiului. Prima variantă luată în calcul a fost Anglia. S-a ajuns însă la concluzia că
drumurile sunt nesigure din cauza războiului, iar tezaurul ar fi putut cădea uşor în
mâinile nemţilor. Mai era o soluţie, predarea spre păstrare a tezaurului Rusiei Ţariste,
aliatul din est al României. Prim-ministrul Ionel Brătianu era însă circumspect. Mai mult
decât atât, îl punea pe gânduri modul insistent în care ministrul rus Aleksandr Molosov
solicita transferul tezaurului în Rusia. Până la urmă, oficialii români, dar şi Brătianu s-au
lăsat convinşi având în vedere evoluţia războiului şi exemplul Franţei care-şi transferase
tezaurul în Statele Unite. Imediat ce s-a luat hotărârea, a început îmbarcarea tezaurului
în vagoanele de tren. Guvernul rus din acea perioadă se făcea resposabil de
integritatea tezaurului. Victor Antonescu şi ministrul Molsov au semnat protocolul de
predare-primire, cu clauzele sale, în trei exemplare. Tezaurul urma să fie însoţit în
Rusia de trei reprezentanţi ai Băncii Naţionale a României.
Românii şi-au luat adio de la tezaur
Lipsa de viziune, dar şi graba de a preda ruşilor tezaurul a adus pierderi cumplite
României. Practic, românii şi-au pierdut după numai doi ani tezaurul naţional echivalent
a 93 de tone de aur. Pe parcursul anului 1917, Rusia Ţaristă a fost zdruncinată de
mişcări revoluţionare, iar ţarul Nicolae al II-lea forţat să abdice. Mai mult decât atât, cu
sprijin german, Lenin a preluat controlul revoluţionar transformând totul într-o mişcare
bolşevică ce a schimbat soarta Rusiei. După armistiţiul de la Brest-Litovsk, Rusia
bolşevică ieşea din Primul Război Mondial, denunţat ca imperialist, iar automat alianţa
cu România înceta. Soldaţii ruşi se retrăgeau în debandadă după căderea frontului de
est şi făceau probleme grave pe unde treceau, inclusiv jafuri. Basarabenii, care
proclamaseră o Republică Moldovenească, au cerut românilor să-i ajute să scape de
bandele de soldaţi ruşi. Pe 13 ianuarie 1918, armata Română se afla la Chişinău. În
acest context, comisarul pentru Afaceri Externe, Lev Troţki, anunţa ruperea relaţiilor
diplomatice cu România.

Rusia încă nu a dat înapoi tot tezaurul României

Românii nu şi-au mai văzut niciodată tezaurul complet înapoiat. Ruşii au dat cu ţârâita
părţi din el. În 1935, la presiunea autorităţilor româneşti şi marilor puteri europene, a
fost adusă o parte din tezaur, cu 17 vagoane la gara Obor. Gheorghe Paraschivescu,
reprezentantul României, nota în inventarul său, însă, că ruşii nu au predat aur, bijuterii
sau alte obiecte de valoare. În 1956, după instaurarea comunismului, o altă parte a
tezaurului a fost retrocedată. De această dată, transportul a fost mai consistent, fiind
aduse bijuterii, obiecte de artă, cărţi, vase din aur, tapiserii şi alte obiecte valoroase.
Printre acestea, celebrul tezaur de la Pietroasele. Era totuşi o mică parte din uriaşul
tezaur depozitat la Kremlin. O altă retrocedare a avut loc în 2008, însă o mare parte din
tezaur a rămas în Rusia. Problema tezaurului românesc este şi astăzi o problemă
spinoasă cu multe semne de întrebare.