IAS 7

Tehnica întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie

Adesea, în lumea contabilă se susţine faptul că profitul este un punct de

vedere, în timp ce trezoreria este o realitate. Această afirmaţie se bazează pe
constatarea că unele întreprinderi raportează profituri impunătoare dar care nu au
corespondent pe măsură în trezorerie. Această situaţie se datorează, pe de o parte
faptului că rezultatul contabil are în spate o serie de convenţii contabile iar pe de altă
parte calităţii managementului întreprinderii.
Majoritatea utilizatorilor de informaţie contabilă manifestă un interes deosebit
faţă de trezoreria întreprinderii care îşi publică situaţiile financiare. Fiecare dintre
aceşti utilizatori revendică o parte din trezoreria întreprinderii sub formă de dividende,
dobânzi, salarii, impozite etc.
Informaţii privind trezoreria întreprinderii sunt disponibile în bilanţul contabil.
Acesta prezintă situaţia trezoreriei întreprinderii la începutul şi la sfârşitul anului dar
nu şi cauzele care au determinat eventualul deficit sau excedent de trezorerie.
Contul de profit şi pierdere oferă informaţii despre fluxuri dar nu despre cele
de trezorerie ci despre cele de venituri şi cheltuieli.
La momentul în care în contabilitate se recunoaşte o cheltuială, plata se poate
să se fi făcut în trecut (înregistrarea cheltuielii cu chiria în perioada N în condiţiile în
care chiria a fost plătită în avans în perioada N-1) sau să se efectueze în viitor
(înregistrarea facturii de plată faţă de un furnizor de servicii). De asemenea, unele
cheltuieli nu au incidenţă asupra trezoreriei (cheltuielile cu amortizarea şi cu
provizioanele) sau au în contrapartidă stocuri.
La momentul în care în contabilitate se recunoaşte un venit, încasarea se poate
să se fi făcut în trecut (înregistrarea venitului din chirii în perioada N în condiţiile în
care încasarea chiriei s-a produs în perioada N-1) sau să se efectueze în viitor
(înregistrarea unei vânzări către un client). De asemenea, unele venituri nu au
incidenţă asupra trezoreriei (veniturile din provizioane) sau au în contrapartidă stocuri
sau imobilizări.
Date fiind limitele bilanţului contabil şi ale contului de profit şi pierdere în
reflectarea informaţiilor privind fluxurile de trezorerie a devenit necesară publicarea
unei situaţii financiare care să completeze imaginea privind performanţa financiară a
întreprinderii dar şi să o facă mai credibilă. Această situaţie financiară este "Tabloul
fluxurilor de trezorerie".
Utilitatea tabloului fluxurilor de trezorerie derivă din aceea că permite:
(a)realizarea de previziuni privind fluxurile de trezorerie viitoare;
(b)evaluarea calităţii actului managerial;
©aprecierea lichidităţii şi a solvabilităţii întreprinderii;
(d)analiza relaţiei dintre rezultatul contabil şi fluxurile de trezorerie ale întreprinderii.
Utilizat împreună cu celelalte situaţii financiare, tabloul fluxurilor de
trezorerie furnizează utilizatorilor informaţii mult mai relevante şi mai credibile în
aprecierea poziţiei financiare (lichiditate, solvabilitate, structură financiară, etc) şi a
performanţelor unei întreprinderi.
Totodată, informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare
pentru a permite utilizatorilor să îşi elaboreze modele pentru aprecierea şi compararea
poziţiei financiare şi a performanţelor unor întreprinderi diferite deoarece ele elimină
efectele utilizării unor prelucrări contabile diferite, pentru aceleaşi operaţii şi
evenimente.

Exemplu
Despre două întreprinderi A şi B ce activează în
acelaşi sector de activitate se cunosc următoarele
informaţii (în mil. u.m.):

Elemente A B
Cifra de afaceri 800 800
Profit net 600 200
Active imobilizate 400 400
nete
Capitaluri proprii 100 500
Datorii ce trebuie 500 100
plătite într-o
perioadă mai mare
de un an
Provizioane 200 100
pentru riscuri şi
cheltuieli
Stocuri 900 400
Creanţe 1.800 500
Datorii ce trebuie 2.000 1.000
plătite într-o
perioadă mai mică
de un an (exclusiv
creditele de
trezorerie)
Încasările
exerciţiului
financiar, din care:
-încasări de la 2.800 1.800
clienţi
 -încasări din noi 300 700
emisiuni de - 900
acţiuni
-încasări din 2.500 200
primire de credite
pe termen scurt
Plăţile exerciţiului 3.100 1.400
financiar, din care:
-plăţi către
furnizori 500 500
-rambursări de 1.200 100
credite
-plăţi de dobânzi 400 50
-plăţi de salarii 300 500
-plăţi de dividende 500 200
-plăţi de impozite 200 50
Trezoreria:
-la începutul 3.300 2.500
anului 3.000 2.900
-la sfârşitul anului
Întreprinderea B amortizează accelerat anumite categorii
de active imobilizate şi evaluează ieşirile de stocuri prin
procedeul FIFO. Întreprinderea A utilizează metoda liniară şi
evaluează ieşirile din stoc la cost mediu ponderat.
Cum am putea aprecia poziţia financiară şi performanţele
celor două întreprinderi pe baza acestor informaţii?
Să vedem la ce concluzii am putea ajunge dacă am valorifica doar informaţiile
furnizate de bilanţul contabil. Vom calcula pentru început fondul de rulment (FR):
FRA = (Capitaluri proprii + Datorii cu scadenţa ce depăşeşte un an + Provizioane
pentru riscuri şi cheltuieli) – Active imobilizate nete = 100 +500 +200 – 400 = +400
mil u.m.
FRB = 500 + 100 + 100 – 400 = +300 mil u.m.
Putem constata că întreprinderea A are un fond de rulment mai mare cu 100
mil u.m., ceea ce ar putea duce la concluzia că aceasta ar fi mai sănătoasă din punct de
vedere financiar decât B. Dacă privim însă trezoreria celor două întreprinderi, vom
constata că A încheie exerciţiul financiar cu un deficit de 300 mil u.m. (3.300 – 3000),
în timp ce B obţine un excedent de 400 mil u.m.
Cum se explică această situaţie? Spuneam că fondul de rulment poate fi absorbit de
active curente de natura stocurilor şi a creanţelor. Pentru a putea sesiza acest aspect
haideţi să procedăm la calcularea necesarului de fond de rulment (NFR).
NFRA = Stocuri + Creanţe – Datorii cu scadenţa mai mică de un an (exclusiv creditele
de trezorerie) = 900 + 1.800 – 2.000 = +700 mil u.m.
NFRB = 400 + 500 – 1.000 = -100 mil u.m.
Ce semnifică aceste valori? În cazul întreprinderii A, suma de 700 mil u.m.
reprezintă necesarul de trezorerie pentru acoperirea stocurilor şi a creanţelor acesteia.
Se observă că acest necesar este mai mare decât fondul de rulment (400 mil u.m.)
aceasta fiind cauza deficitului de trezorerie de 300 mil u.m. În cazul întreprinderii B,
se constată că aceasta a alocat trezorerie pentru stocuri în sumă de 400 mil u.m. şi şi-a
creditat clienţii cu suma de 500 mil. u.m. În acelaşi timp, B foloseşte banii furnizorilor
şi a altor creditori în sumă de 1.000 u.m. Cu alte cuvinte ea obţine un excedent de
trezorerie din finanţarea activelor pe termen scurt de 100 mil u.m.care se adaugă celui
de 300 mil.u.m. degajat din finanţarea activelor imobilizate. Aşa se explică excedentul
de trezorerie de 400 mil u.m.
Această analiză îşi dovedeşte limitele prin faptul că arată care sunt activele
care consumă trezorerie: cele pe termen lung sau cele pe termen scurt. Ea nu permite
cunoaşterea fluxurilor de trezorerie care au contribuit la obţinerea excedentului sau
deficitului de trezorerie.
Dacă aruncăm o privire asupra structurii financiare a celor două întreprinderi
putem constata că A este extrem de îndatorată, atât pe termen lung cât şi pe termen
scurt. Capitalurile permanente ale întreprinderii A sunt constituite preponderent din
datorii (reprezentate mai ales de credite bancare) în timp ce în cazul întreprinderii B,
acestea sunt reprezentate mai ales de capitalurile proprii.
Dacă am valorifica exclusiv informaţiile furnizate de contul de profit şi
pierdere am concluziona că întreprinderea A este mai performantă deoarece la aceeaşi
cifră de afaceri obţine un profit superior. Dacă raportăm profitul net la cifra de afaceri
găsim rentabilitatea comercială. Aceasta este de 75% în cazul lui A şi 25% în cazul lui
B. În plus, performanţa exploatării celor două întreprinderi nu este comparabilă
datorită opţiunilor diferite în materie de estimare a amortismentelor şi a ieşirilor din
stoc. Implicit, nici FR calculat de noi nu exprimă în totalitate un excedent potenţial de
trezorerie.
Dacă integrăm însă şi informaţii de natura fluxurilor de trezorerie vom afla cu
uşurinţă că:
-întreprinderea A care raportează o rentabilitate comercială de 75% încasează doar o
mică parte din cifra de afaceri (300 mil u.m. totalul de 800 mil u.m.);
-în cazul întreprinderii B, cea mai mare parte din cifra de afaceri se regăseşte în
trezorerie (700 mil u.m. din totalul de 800 mil u.m.);
-plăţile către furnizori au acelaşi volum dar în cazul întreprinderii B se observă că
aceasta încasează mai repede creanţele-clienţi şi achită mai târziu datoriile faţă de
furnizori, efectul fiind favorabil asupra trezoreriei;
-în cazul întreprinderii A, aceasta are scadenţe mici ale datoriilor faţă de furnizori şi
îţi creditează clienţii pe o perioadă mai lungă, efectul fiind nefavorabil asupra
trezoreriei;
-cea mai mare parte a încasărilor întreprinderii A provin din creditele primite de la
bănci iar cea mai mare parte a plăţilor vin din rambursarea şi remunerarea acestor
credite;
-întreprinderea A este dependentă de piaţa capitalului împrumutat şi suportă costuri
foarte mari ale îndatorării;
-întreprinderea B se finanţează mai puţin prin îndatorare şi mai mult prin apelul la
proprietari (încasările de 900 mil u.m.).
În concluzie, întreprinderea B are o gestiune eficientă (este asigurată o
structură financiară optimă, un cost mic al capitalului, corelarea scadenţelor creanţelor
cu cele ale datoriilor, dimensionarea optimă a stocurilor) ceea ce se răsfrânge pozitiv
asupra trezoreriei.

Trezoreria este un indicator-cheie în aprecierea gestiunii întreprinderii pe

termen scurt şi pe termen lung. Prin intermediul ei întreprinderea îşi finanţează
activitatea şi îşi asigură perenitatea. Mărimea, în valori absolute şi relative, şi evoluţia
trezoreriei pot să caracterizeze o anumită situaţie a întreprinderii: echilibru financiar,
vulnerabilitate, faliment etc.
Tabloul fluxurilor de trezorerie face obiectul normei IAS 7 "Tabloul fluxurilor
de trezorerie". Deşi IAS 7 nu a definit conceptul de trezorerie, se consideră că este
vorba despre ansamblul lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi. Expresia fluxuri
de trezorerie (cash flows) desemnează ansamblul intrărilor (inflows) şi ieşirilor
(outflows) de lichidităţi şi de echivalente de lichidităţi.
Lichidităţile (cash) se referă la fondurile disponibile (cash on hand) şi la
depozitele la vedere (demand deposits). Echivalentele de lichidităţi (cash
equivalents)sunt plasamente pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu uşurinţă
într-o mărime determinată de lichidităţi şi care sunt supuse la un risc neglijabil de
schimbare a valorii.
Scopul deţinerii echivalentelor de lichidităţi este de a face faţă angajamentelor
de trezorerie pe termen scurt. Se deduce că scadenţa lor este de regulă sub trei luni. În
orice caz, deţinerea de echivalente de lichidităţi nu se face în scopul realizării unor
obiective de plasament.
Fluxurile de trezorerie nu cuprind mişcările între elementele care constituie
lichidităţi sau echivalente de lichidităţi, pentru că ele fac parte din gestiunea
trezoreriei întreprinderii.
Potrivit normei IAS 7, tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte
fluxurile de trezorerie ale exerciţiului clasificate în activităţi de exploatare, de
investiţii şi de finanţare.
O întreprindere trebuie să prezintă fluxurile sale de trezorerie din activităţile
de exploatare, de investiţie şi de finanţare într-o manieră care corespunde cel mai bine
activităţii sale.

Într-o formă simplificată tabloul de trezorerie se prezintă astfel:

Tabloul fluxurilor de trezorerie

Fluxuri de trezorerie relative la activităţile de exploatare
(metoda directă)
Încasări de la clienţi +X
Încasări din redeveţe, onorarii, comisioane +X
Alte încasări generate de exploatare +X
Plăţi către furnizori (exclusiv furnizorii de imobilizări) -X
Plăţi în favoarea şi în numele personalului -X
Plăţi de TVA -X
Plăţi de redevenţe onorarii, comisioane -X
Plăţi de alte impozite şi taxe de exploatare -X
Alte plăţi de exploatare -X
Dobânzi şi dividende plătite(1) -X
Plăţi de impozit pe profit(2) -X
I.Flux net de trezorerie din activităţile de exploatare = ±X
Fluxuri de trezorerie din activităţile de investiţii
Încasări din vânzarea imobilizărilor +X
Încasări din vânzarea investiţiilor financiare pe termen +X
scurt
Încasări de dobânzi şi dividende +X
Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate altor +X
întreprinderi
Plăţi din achiziţia de imobilizări -X
Plăţi din achiziţia de investiţii financiare pe termen scurt -X
Plăţi din acordarea de împrumuturi altor întreprinderi -X
II.Flux net de trezorerie din activităţile de investiţii = ±X
Fluxuri de trezorerie din activităţile de finanţare
Încasări din noi emisiuni de acţiuni +X
Încasări din noi emisiuni de obligaţiuni +X
Încasări din credite primite de la bănci +X
Încasări din subvenţii pentru investiţii +X
Încasări din subvenţii de exploatare +X
Rambursări de capital în numerar -X
Rambursări de împrumuturi obligatare -X
Rambursări de credite bancare -X
Plăţi de dobânzi -X
Plăţi de dividende -X
Plăţi de chirii aferente contractelor de leasing financiar -X
= ±X
III.Fluxul net de trezorerie din activităţile de
finanţare
IV.Variaţia lichidităţilor băneşti şi a echivalentelor = ±X
de lichidităţi (I+II+III)
 V.Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la începutul +X
anului
(din bilanţul contabil)
VI.Efectul variaţiilor cursurilor monedelor străine ±X
VII.Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la sfârşitul +X
anului
(V+IV)
VIII.Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la +X
sfârşitul anului (din bilanţul contabil) (VII = VIII)
(1)Aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria activităţilor de finanţare
(2)Aceste fluxuri ar putea fi repartizate între activităţile de exploatare, cele de investiţii şi cele de
finanţare

Aspecte particulare privind prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie:

(1)Metode de prezentare a fluxurilor de trezorerie referitoare la activităţile de

exploatare

O întreprindere trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie, aferente activităţilor

de exploatare folosind una din cele două metode:
(a)metoda directă, prin care sunt prezentate încasările şi plăţile de exploatare în
mărime brută;
sau
(b)metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustat(ă) cu:
(i)efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, (ii)variaţia elementelor care compun
necesarul de fond de rulment, (iii)elementele de venituri şi cheltuieli asociate
fluxurilor de trezorerie din investiţii sau din finanţare.
Întreprinderile sunt încurajate să raporteze fluxurile de trezorerie obţinute din
activităţile de exploatare folosind metoda directă. Metoda directă este utilă pentru
estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare. Ea este preferată de investitori, chiar dacă
preparatorii de conturi consideră că metoda indirectă le este mai la îndemână pentru
întocmirea tabloului.
Pe baza metodei directe, informaţiile privind încasările şi plăţile pot fi
obţinute:
(a)fie din înregistrările contabile ale întreprinderii;
(b)fie prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor şi a altor elemente din contul de
profit şi pierdere cu:
(i)modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanţelor şi datoriilor din
exploatare;
(ii)elemente care nu generează fluxuri de trezorerie;
(iii)elemente care influenţează fluxurile de trezorerie din investiţii sau din finanţare.

Prezentarea informaţiilor aferente aplicării metodei directe nu reprezintă o

procedură prea dificilă în cazul managerilor şi al contabililor, deoarece diferitele
încasări şi plăţi nu reprezintă altceva decât rulajele creditoare ale unor conturi de
creanţe şi respectiv rulajele debitoare ale unor conturi de datorii.
 Pentru utilizatorii externi, reconstituirea fluxurilor de trezorerie este o
problemă mult mai dificilă care impune o serie de raţionamente susţinute de o logică
economică şi contabilă şi în care sunt valorificate informaţii furnizate deopotrivă de
bilanţ, de contul de profit şi pierdere şi de notele explicative.

(2)Prezentarea unor fluxuri în mărime netă

În principiu, fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate la nivelul mărimii
lor brute. Altfel spus, nu este posibil să se compenseze încasările şi plăţile din aceeaşi
categorie şi chiar din categorii diferite.
IAS 7 admite, totuşi, două excepţii de la această regulă. Unele fluxuri, de
trezorerie ce provin din activităţi de exploatare, de investiţii sau de finanţare pot să fie
prezentate (fără a fi obligatoriu însă) în mărime netă.
Este vorba despre:
(1)încasări şi plăţi în contul clienţilor , atunci când fluxurile de trezorerie decurg din
activităţile clientului, dar nu decurg din cele ale întreprinderii;

Exemplu
-acceptarea şi rambursarea de depozite la vedere de către o bancă;
-trezoreria deţinută în contul clienţilor de către o întreprindere specializată în
plasamente;
-chiriile vărsate proprietarilor de bunuri, după ce au fost colectate în contul lor.

(2)încasări şi plăţi referitoare la elemente ce au un ritm de rotaţie rapid, o valoare

mare şi scadenţe scurte;

Exemplu
-avansurile făcute pentru şi rambursarea valorilor principalului aferent clienţilor care
folosesc cărţi de credit;
-achiziţia sau cesiunea de plasamente;
-alte împrumuturi pe termen scurt, precum cele ce au o scadenţă mai mică sau egală
cu trei luni.

(3)Fluxurile în monede străine

Toate fluxurile de trezorerie în monede străine sunt convertite la cursul zilei
plăţii sau încasării. Totuşi, există posibilitatea utilizării unui curs mediu ponderat
pentru ansamblul fluxurilor aferente unei perioade.
Lichidităţile şi echivalentele de lichidităţi în monede străine, existente la
sfârşitul exerciţiului, sunt convertite la cursul de închidere.
Câştigurile şi pierderile nerealizate (latente), ce rezultă din variaţia cursului
între data fluxului şi data închiderii exerciţiului, nu constituie fluxuri monetare. Cu
toate acestea, efectul variaţiilor cursurilor lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi
deţinute sau datorate este prezentat în tabloul de trezorerie, pentru a permite
comparaţia între lichidităţile aferente deschiderii şi închiderii exerciţiului.
Prezentarea se face separat de fluxurile de trezorerie generate de activităţile de
exploatare, de investiţii şi de finanţare.

Exemplu
Întreprinderea ALFA prezintă următorul bilanţ la sfârşitul exerciţiului N:
 Bilanţ
(în u.m.)
Activ Suma Datorii+Capitaluri Suma
proprii
Clienţi 300 Datorii 100
(100 USD x 3
u.m./USD) Capital social 300
Cont la bancă
în devize 100
(100 USD x 1
u.m./USD)
Total 400 Total 400

În cursul exerciţiului N+1 se încasează creanţa faţă de clientul extern la cursul de 2

u.m./USD. La sfârşitul exerciţiului N+1, cursul de schimb este de 2,5 u.m./USD.

Înregistrările în contabilitate sunt următoarele:

-încasarea creanţei:
+A;+Ch +Dat
% = 4111 300
5124 Clienţi 200
Conturi la bănci în
valută 100
665
Cheltuieli din
diferenţe de curs
valutar

Această diferenţă de curs valutar este realizată.

-actualizarea soldului contului de disponibil în valută la cursul de închidere:

100 USD x (2,5-1) + 100 (2,5-2) = 200 u.m.

+A +V
5124 = 765 200
Conturi la bănci în Venituri din
valută diferenţe de curs
valutar

Această diferenţă de curs valutar este nerealizată şi trebuie prezentată distinct în

tabloul fluxurilor de trezorerie.

În urma acestor operaţii bilanţul contabil se prezintă, la sfârşitul exerciţiului N+1

astfel:
Bilanţ
(în u.m.)
Activ Suma Datorii+Capitaluri Suma
proprii
Clienţi 0 Datorii 100
Cont la bancă
 în devize Capital social 300
(200 x 2,5) 500 Rezultatul exerciţiului 100

Total 500 Total 500

Dacă am reconstitui fluxul de trezorerie din exploatare prin metoda indirectă va trebui
să procedăm astfel:

Rezultatul exerciţiului +100

(-)Diferenţa de curs nerealizată (câştig) - 200
(=)Rezultatul din exploatare înaintea deducerii -100
variaţiei necesarului de fond de rulment
(-)Variaţia creanţelor clienţi -(0 – 300) ) = +300

(=)Fluxul de trezorerie din exploatare +200

Cheltuielile şi veniturile din diferenţele de curs valutar nu trebuie eliminate

din rezultat în vederea determinării fluxului de trezorerie din exploatare prin metoda
indirectă deoarece ele sunt eliminate cu ocazia deducerii din rezultat a variaţiei
necesarului de fond de rulment.
Creanţa clienţi s-a diminuat în cursul exerciţiului N+1 cu 300 u.m. Din cele
300 u.m., 100 u.m. sunt reprezentate de diferenţa de curs valutar trecută pe cheltuială.
Cheltuiala nu se mai elimină deoarece diferenţa de curs este eliminată prin deducerea
din rezultat a diminuării creanţei.
Diferenţele de curs nerealizate se elimină într-o primă fază şi sunt reintegrate
în tablou la sfârşit, pentru a fi prezentate separat aşa cum solicită norma IAS 7.
Revenind la exemplul nostru, tabloul de trezorerie se prezintă, în partea lui
finală astfel:

Trezoreria în monede străine la începutul 100

exerciţiului N+1
Fluxurile de trezorerie aferente exerciţiului N+1:
Încasări +200
Plăţi -
Diferenţa de curs nerealizată (câştig latent) +200
Trezoreria în monede străine la sfârşitul (=)500
exerciţiului N+1

(4) Dobânzile şi dividendele

Fluxurile de trezorerie care provin din dobânzi şi dividende încasate, trebuie să
fie prezentate separat de cele care sunt generate de dobânzile plătite. Norma IAS 7
solicită totodată ca acestea să fie delimitate, pe cât posibil, pe cele trei categorii de
activităţi, iar apartenenţa lor la una sau alta trebuie să fie menţinută de la un exerciţiu
la altul.
Valoarea totală a dobânzilor plătite de-a lungul unei perioade este prezentată
în tabloul fluxurilor de numerar, indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în
contul de profit şi pierdere, sau capitalizată în conformitate cu tratamentul alternativ
permis de IAS 23 "Costurile îndatorării".
 Pentru instituţiile financiare, dobânzile încasate şi vărsate constituie fluxuri de
exploatare. Pentru celelalte categorii de întreprinderi, situaţia delimitării acestor
elemente pe categorii de activităţi este mai puţin evidentă.

Atât dobânda plătită cât şi dobânda şi dividendele încasate pot fi clasificate

drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în calculul rezultatului net.
Ca alternativă, dobânzile vărsate şi dobânzile şi dividendele primite pot fi clasificate
drept fluxuri de trezorerie din finanţare şi, respectiv, din investiţii, deoarece ele
reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare sau remunerarea investiţiilor.
Dividendele vărsate pot fi clasificate în fluxurile de trezorerie de exploatare, în
scopul de a ajuta utilizatorii în determinarea capacităţii întreprinderii privind
degajarea de dividende dincolo de fluxurile de trezorerie din exploatare.

(5)Impozitul asupra rezultatului

Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit vor fi prezentate

separat şi vor fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţile de exploatare, cu
excepţia situaţiei în care ele pot fi alocate în mod specific activităţilor de finanţare şi
de investiţie.
Impozitele pe profit sunt generate în urma tranzacţiilor care dau naştere unor
fluxuri de trezorerie clasificate în categoria activităţilor de exploatare, de investiţii şi
de finanţare. În timp ce cheltuielile cu impozitul pot fi alocate fără dificultate
activităţilor de investiţii şi de finanţare, fluxurile de trezorerie aferente impozitelor
respective sunt adesea, imposibil de alocat şi pot apărea într-o perioadă diferită de cea
a fluxurilor de numerar aferente tranzacţiei de bază.
Prin urmare, impozitele plătite sunt clasificate, de obicei, drept fluxuri de
trezorerie din exploatare. Totuşi, atunci când este posibilă identificarea fluxului de
trezorerie din impozite va fi clasificat în mod corespunzător ca activitate de investiţie
sau de finanţare.

(6)Tranzacţii fără contrapartidă în trezoreria întreprinderii

Tranzacţiile referitoare la investiţii şi finanţare, care nu implică lichidităţi şi
echivalente de lichidităţi, trebuie să fie excluse din tabloul fluxurilor de trezorerie.
Astfel de tranzacţii trebuie să fie prezentate în notele la situaţiile financiare pentru a se
furniza orice informaţie relevantă relativă la aceste activităţi de investiţii şi de
finanţare.
O mare parte a activităţilor de investiţii şi de finanţare nu au un impact direct
asupra fluxurilor de trezorerie curente, cu toate că ele afectează structura capitalului şi
a activelor unei întreprinderi. Excluderea din tablou a tranzacţiilor fără contrapartidă
în trezorerie este coerentă cu obiectivul unui tablou al fluxurilor de trezorerie
deoarece aceste elemente nu implică fluxuri de trezorerie în perioada curentă.
Exemplu
-achiziţia de active, prin preluarea concomitentă de datorii legate direct de acestea sau
printr-un contract de locaţie-finanţare;
-achiziţia unei întreprinderi, prin intermediul unei emisiuni de acţiuni;
-conversia de datorii în capitaluri proprii.

Studiu de caz: Întocmirea Tabloului fluxurilor de

trezorerie conform normei IAS 7

Situaţiile financiare ale societăţii ALFA se prezintă la sfârşitul exerciţiului N,

astfel:

Bilanţul contabil la 31.12.N

Elemente N-1 N
ACTIVE NECURENTE
Imobilizări corporale(1) 510.000 570.000
Investiţii deţinute în întreprinderi asociate(2) 150.000 150.000
Active necurente - Total 660.000 720.000
ACTIVE CURENTE
Stocuri (3) 42.000 2.000
Clienţi(4) 375.000 175.000
Cheltuieli în avans(5) 50.000 30.000
Investiţii pe termen scurt(6) 80.000 0
Lichidităţi 43.000 1.688.800
Active curente - Total 590.000 1.895.800
TOTAL ACTIV 1.250.000 2.615.800
DATORII CURENTE
Furnizori(7) 250.000 125.800
Credite pe termen scurt(8) 200.000 150.000
Venituri în avans(9) 70.000 20.000
Alte datorii curente(10) 210.000 50.000
Datorii curente - Total 730.000 345.800
DATORII NECURENTE
Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni(11) - 70.000
Credite pe termen lung(12) 120.000 120.000
Venituri în avans(13) 50.000 310.000
Datorii necurente - Total 170.000 500.000
TOTAL DATORII 900.000 845.800
CAPITALURI PROPRII
Capital social(14) 100.000 300.000
Prime de emisiune - 20.000
Rezerve 70.000 70.000
Rezultatul reportat 180.000 180.000
Rezultatul exerciţiului(15) - 1.200.000
TOTAL CAPITALURI PROPRII 350.000 1.770.000
TOTAL DATORII ŞI CAPITALURI 1.250.000 2.615.800
PROPRII

Informaţii suplimentare:
(1)amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente la începutul anului a fost de
240.000 lei iar cea aferentă imobilizărilor existente la sfârşitul anului a fost de
280.000 lei;
(2)în cursul anului întreprinderea nu a achiziţionat şi nici nu a cedat investiţii în
întreprinderile asociate;
(3)Stocurile sunt reprezentate de mărfuri. La sfârşitul exerciţiului N-1 stocurile de
mărfuri au fost depreciate pentru suma de 10.000 lei. În cursul exerciţiului N aceste
stocuri au fost vândute. Stocurile existente la sfârşitul exerciţiului N nu au făcut
obiectul unei deprecieri;
(4)Creanţele clienţi sunt aferente vânzărilor în ţară (nu includ diferenţe de curs
valutar) şi nu au făcut obiectul unor deprecieri;
(5)Cheltuielile în avans sunt reprezentate de chirii de exploatare plătite în anul N-1 în
contul anului N;
(6)Investiţiile pe termen scurt sunt reprezentate de titluri de plasament achiziţionate în
exerciţiul N-1 şi vândute în exerciţiul N; în cursul anului nu s-au achiziţionat investiţii
pe termen scurt;
(7)din care, furnizori de imobilizări 175.000 lei la începutul anului şi 13.000 lei la
sfârşitul anului;
(8)În cursul exerciţiului N s-au primit credite pe termen scurt de 100.000 lei;
(9)Veniturile în avans sunt reprezentate de subvenţii pentru investiţii;
(10)Alte datorii curente:
Valori la începutul anului Valori la sfârşitul anului
-datorii privind impozitul pe profit 87.000 -datorii privind impozitul pe profit 37.000
-dobânzi de plătit 30.000 -datorii salariale şi sociale 13.000
-datorii salariale şi sociale 63.000
-dividende de plată 30.000
(11)Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni este evaluat în valori nete (după
deducerea primei de rambursare de 30.000 lei);
(12)În cursul anului nu au avut loc fluxuri privind creditele primite pe termen lung;
(13)veniturile în avans de la începutul anului anului sunt aferente exploatării iar cele
de la sfârşitul anului includ subvenţii pentru investiţii de 260.000 iar restul sunt
aferente exploatării;
(14)În cursul exerciţiului N nu au avut loc retrageri de capital şi nici modificări ale
acestuia ca urmare a unor operaţii interne;
(15)Rezultatul net este prezentat în bilanţ înainte de distribuire;
(16)Întreprinderea şi-a achitat integral datoria privind TVA de 338.200 lei aferentă
activităţilor de exploatare şi a încasat (recuperat) TVA aferentă activităţilor de
investiţii de 26.600 lei;
(17)În cursul anului au fost vândute, cu decontare în contul curent, instalaţii
tehnologice al căror cost de achiziţie este de 100.000 lei iar amortizarea cumulată de
80.000 lei;
(18)Datoriile privind dobânzile au fost integral achitate.
(19)Rezultatul net al exerciţiului N-1 de 200.000 lei a fost distribuit astfel: la
rezereve, la rezultat reportat iar diferenţa la dividende;
(20)Rezervele exerciţiului N-2 au fost de 30.000 lei iar rezultatul reportat de 50.000
lei.

Contul de profit şi pierdere la 31.12.N

Elemente Valori
(1)
Cifra de afaceri 2.400.000
Alte venituri din exploatare(2) 260.000
Cheltuieli cu mărfurile 550.000
Cheltuieli cu personalul 400.000
Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 120.000
Alte cheltuieli de exploatare(3) 240.000
Venituri din cedarea investiţiilor financiare pe termen scurt 50.000
Cheltuieli cu dobânzile 50.000
Rezultat înainte de impozit 1.350.000
Impozit pe profit 150.000
Rezultatul net al exerciţiului 1.200.000
Informaţii suplimentare:
(1)Cifra de afaceri cuprinde:
-venituri din vânzarea mărfurilor 600.000 lei;
-venituri din prestări de servicii 1.800.000 lei.
(2)Alte venituri din exploatare 260.000 lei, din care:
-venituri din cesiunea imobilizărilor corporale 60.000 lei;
-venituri din subvenţii de exploatare
pentru plata personalului 100.000 lei;
-venituri din subvenţii pentru investiţii 90.000 lei;
-venituri din provizioane pentru deprecierea mărfurilor 10.000 lei.
(3)Alte cheltuieli de exploatare 240.000 lei, din care:
-cheltuieli cu serviciile primite de la furnizori 100.000 lei;
-cheltuieli cu energia şi apa 20.000 lei;
-cheltuieli cu chiriile de exploatare
(plătite în anul anterior) 50.000 lei;
-cheltuieli cu impozitele şi taxele de exploatare
(acestea au fost plătite integral până la sfârşitul
exerciţiului) 50.000 lei;
-cheltuieli cu activele cedate 20.000 lei.
Să se întocmească Tabloul fluxurilor de trezorerie conform IAS 7.