Sunteți pe pagina 1din 143

Carmen Chelaru

Cui i-e frică de istoria m uzicii ?!


P artea întâi
Coperta I: „M usic from Big Pink”,pictură de Bob D ylan1

1
Bob D ylan (născut Robert Allen Zim m erm an în 24 mai 1941 la D uluth, M innesota) este un cântăreţ,
com pozitor,m uzician şipoet am erican ale căruicontribuţiiîn m uzica am ericană sunt com parabile,în faim ă şi
influenţă,cu cele ale luiStephen Foster,Irving Berlin,W oody G uthrie şiH ank W illiam s.
http://theband.hiof.no/albums/music_from_big_pink.html
Cuprins
CUI I-E FRICĂ D E ISTO RIA M UZICII ? ................................................................ 5
LIMBAJUL MUZICAL ...................................................................................... 11
DEFINIREA PRINCIPALILOR TERMENI AI LIMBAJULUI MUZICAL ................ 13
PERIODIZAREA ISTORIEI MUZICII .................................................................. 17
PREISTORIA................................................................................................... 21
CO N D IŢIILE APARIŢIEIARTEI ................................................................... 21
TRĂSĂTU RIALE ARTEIPREISTORICE ........................................................ 21
ANTICHITATEA .............................................................................................. 23
CO N SIDERAŢIIG EN ERALE........................................................................ 23
Regiunile cu cea m aiveche civilizaţie ...................................................... 23
Principalele civilizaţiiantice cunoscute.................................................... 23
O posibilă periodizare a istorieivechilor greci:........................................ 24
Rom a antică – 753 î.H.– 395 d.H............................................................. 24
Începutulcreştinism ului:......................................................................... 24
MUZICA ÎN VECH IU L EG IPT...................................................................... 25
CULTURA GRECIEI ANTICE O APARIŢIE EN IG M ATICĂ:TEATRU L AN TIC GREC . 28
ÎN CEPU TU RI............................................................................................ 28
TEATRUL VECHILOR GRECI ...................................................................... 30
Dithyramb-ul .......................................................................................... 31
Epoca de aur a teatrului antic grec, sec. VI-IIIî.H..................................... 31
Concursurile teatrale ateniene ................................................................ 33
Amfiteatrele ........................................................................................... 34
Ce cuprindeau m anifestările teatrale ?.................................................... 36
Muzica ................................................................................................... 39
Scurtă cronologie a istorieiteatruluiantic grec,sec.VI-V î.H ................... 44
CULTURA PRE-RO M ÂN Ă ............................................................................... 45
CULTURA GETO-D ACĂ............................................................................. 45
CULTURA DACO-RO M AN Ă ...................................................................... 46
RĂSPÂN D IREA CREŞTIN ISMULUI PE TERITORIUL CARPATO-DANUBIANO-
PONTIC................................................................................................... 48
RO M ÂN IIŞIAM PREN TA CULTURII LATINE ............................................... 52
EPOCA EVULUI MEDIU SECOLELE IV – XIII ..................................................... 59
CU LTU RA APU SEAN Ă (O CCID EN TALĂ)........................................................... 61
PERIOADA PRE-G REG O RIAN Ă.................................................................. 61
Liturghia ................................................................................................. 62
Plurimelodia ........................................................................................... 66
Concluzii ................................................................................................. 67
PERIO AD A G REG O RIAN Ă – SEC. VIII–X..................................................... 68
Date biografice ....................................................................................... 68
Reform a gregoriană................................................................................ 69
Cântulgregorian ..................................................................................... 69
Concluzii ................................................................................................. 75
ARS ANTIQUA, SEC. XII–XIII ..................................................................... 75
Apariţia polifoniei ................................................................................... 76
G enurişireprezentanţi........................................................................... 79
M U ZICA LAICĂ M EDIEVALĂ ..................................................................... 83
Reprezentanţi......................................................................................... 83
Limbaj muzical – ..................................................................................... 83
TEATRUL MEDIEVAL................................................................................ 84
CU LTU RA CREŞTIN Ă RĂSĂRITEAN Ă (O RIEN TALĂ).......................................... 86
IZVOARELE MUZICII BIZANTINE ............................................................... 88
CREŞTIN ISM U L ÎN TRE SECOLELE IV-XVI.................................................... 94
REN AŞTEREA SECO LELE XIV – XVI.................................................................. 99
EVENIMENTE ISTORICE GENERALE ........................................................ 100
EVENIMENTE CULTURALE ..................................................................... 102
REN AŞTEREA ÎN M U ZICĂ ............................................................................. 103
PERIO AD E ŞIREPREZEN TAN ŢI............................................................... 103
LIMBAJUL MUZICAL RENASCENTIST ...................................................... 103
Genurim uzicale renascentiste în diverse clasificări............................... 107
Estetica Renaşterii................................................................................ 116
Şcoala com ponistică veneţiană – începuturile stereofoniei.................... 118
GIOVANNI PIERLUIGI DA PALESTRINA (1525-1594) ................................ 122
ORLANDO DI LASSO (1532-1594) .......................................................... 124
CLAUDIO MONTEVERDI (1567-1643) ..................................................... 126
EVENIMENTE MUZICALE D IN PERIO AD A REN AŞTERII ............................. 128
ANEXE ......................................................................................................... 131
TERMENI MUZICALI UTILI...................................................................... 132
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 140
Internet ................................................................................................ 141
CUI I-E FR ICĂ D E ISTO R IA M UZICII ? Arta = „lim bajulprin care
om ulîşicom unică ideile,
N u întâm plător am ales acest titlu generic. Am concepţiile despre sine,
urm ărit în cele ce urm ează m aim ulte obiective. despre sem eniisăişidespre
universulsău.”
Înainte de a aşterne cuvinte cu ideipe hârtie,am (W. Fleming – Arte şiidei,vol.I,Ed.
încercat să ne im aginăm portretul ideal şiapoipe Meridiane, Buc. 1983, p. 11.)
cel real al celui căruia i se adresează dem ersul
nostru. Ne-am folosit în această privinţă de
experienţa acum ulată în peste un deceniu şi
jum ătate de activitate pedagogică universitară,
de practicarea „activităţii” de părinte de-a lungul
unui sfert de veac şi de diversele şi com plexele
relaţii de-o viaţă cu tinerele generaţii. N e-am
întâlnit în această privinţă cu date m ultiple,
complicate şi în perm anentă schim bare în spaţiu,
dar m aiales în tim p.

Au fost necesare în tim p m aim ulte com prim ărişi Am încercat să ţinem seam a
sinteze,în parte datorită reconsiderăriirepetate a de:
spaţiuluişiim portanţeiacordate istoriei muzicii în - ceea ce ar trebui să ştie,
planul de învăţăm ânt, în parte datorită nivelului - ceea ce ar dori să ştie,
eterogen de pregătire pre-universitară şi intere- dar şide
suluim anifestat de „beneficiarii” cursului. - ceea ce ar putea să ştie
destinatarul acestor rânduri.
Am urm ărit aşadar câteva obiective principale:
O biective urm ărite:
1. Crearea unui sistem gândire asupra fenome-
nului m uzical general, m ai m ult decât trans-  sistem de gândire
miterea de inform aţii; ne-a preocupat chiar
elaborarea unor algoritm2 în înţelegerea şi
m aiales în evaluarea actului artistic.

2. Adaptarea la noile surse de inform are, în


principal la internet.  surse de informare

2
Sistem de reguli,sim bolurişioperaţiipentru efectuarea de calcule.În DEX online.
6
3. Introducerea unor accesorii vizuale cât m ai
6 sugestive – reproduceri, tabele, scheme gra-
 accesibilitate
fice ş.a.–,ştiut fiind că m em oria vizuală este
m ai dezvoltată decât cea abstractă, auditivă,
tactilă origustativă.Acolo unde a fost posibil,
am apelat la „îm blânzirea” rigorii ştiinţifice
prin um or,caricatură,evitarea sau explicarea
noţiunilor ermetice sau academice.

4. Integrarea experienţei culturale şi artistice a


tinerilor în conţinut ca şi în form ă. Provoca-
 creativitate
rea şicultivarea creativităţiişifanteziei speci-
fice vârstei. Descoperirea şi înlăturarea
prejudecăţilor în evaluarea operei de artă;
dar şidezvăluirea şianalizarea pseudo-artei.

5. D eplasarea ponderii conţinutului dinspre


epocile pre-istorice şi istorice, către fenom e-
 modernitate
nul cultural-artistic al ultim elor două veacuri
şim aicu seam ă alultim elor decenii.Conside-
rarea şi re-considerarea im portanţei unor
form e de artă – în specialnoi– şitrecerea lor
din zona ne-profesionistă în cea sem i-cultă şi
chiar cultă, cum este, de pildă, cinematogra-
fia, jazz-ul sau muzica rock.

6. Am insistat asupra creării şi dezvoltării capa-  analiză,sinteză,corelare


cităţii de corelare a cunoştinţelor din diverse
domenii muzicale – practice şi teoretice – cu
care intră tineriiîn contact de-a lungul studii-
lor; de asemenea dezvoltarea vitezei de asi-
milare şia capacităţiide sinteză a informaţii-
lor.

În m od sigur,nu am reuşit aplicarea tuturor aces-


tor principii şi obiective. Ele răm ân însă repere
constante, iar prezentul demers devine astfel des-
chis şi perfectibil. Îl considerăm aşadar ne-înche-
iat şiîlrecom andăm ca atare.
7
U rm ând criteriiprecum cronologia istorică,unita-
7
tea în diversitate şi logica evoluţiei, am creat ur-
Structura lucrării:
m ătoarele etape:
IStrăm oşii
Introducere, ce include o prezentare sintetică a II Povestea operei
„instrum entelor de lucru” ce urm ează a fi m ereu III Secolul model (XVIII)
folosite pe parcurs: limbajul muzical cu compo- IV Secolul romantic (XIX)
nentele sale şiperiodizarea istoriei muzicii. V Secolulproblem ă (XX)
VI Fenomenul muzical mioritic
Partea I – „Străm oşii”, cu referiri la epocile: preis- VII Anexe
torică, antică, pre-rom ână şi rom ână m edievală,
medievală europeană, cultura creştină, Renaşte-
rea.

Partea II – „Povestea O perei”,prezentarea în for-


m ă „teatrală” a istorieiceluim aiîndrăgit gen m u-
zical.

Partea III – „Secolul XVIII – Secolul model” –


Barocul şiClasicism ul vienez, cu limbajul muzical,
personalităţi şi capodopere em blem atice pentru
întreaga istorie a muzicii.

Partea IV – „Secolulrom antic” – Veacul al XIX-lea


cu diversitatea şiîn acelaşitim p unitatea sa stilis-
tică.

Partea V – „SecolulXX – Secolulproblem ă” – no-


utăţi, dileme, controverse, valori contemporane.

Partea VI şi ultim a – „Fenom enulm uzical m iori-


tic” – O succintă istorie a m uzicii rom âneşti, cu
valorile einaţionale şieuropene.

La acestea am adăugat o Parte a VII-a cu referiri


bibliografice multiple, diverse şi com binate, din
im ensa bibliotecă virtuală a internetului precum
şi din volum e tipărite. Pentru consultarea biblio-
grafiei este necesară cunoaşterea lim bilor: rom â-
nă, engleză şi franceză. Pentru cei fam iliarizaţi şi
8
cu alte lim bi de circulaţie există, desigur, zone
8
bibliografice la fel de vaste.

Am creat de asem enea m icidicţionare cu term eni


Muzica:
al căror înţeles îl considerăm obligatoriu a fi
„… succesiune de stăride
cunoscut.La acestea am alăturat un dicţionar ge-
tensionare şirelaxare,ca o
neral, ce va însoţi anexele. De altfel, acolo unde
succesiune decide stări
am considerat necesar, am inclus definiţii, expli-
calitative, uneori chiar ca o
caţiişicom entariiîn subsolulpaginilor, indiferent
energie cinetică ce se
dacă acestea se regăsesc în dicţionarele ataşate.
m anifestă prin sunete şiprin
În fine,în anexe am căutat,în lim ita posibilităţilor, raport la care poziţiile
să includem exem ple m uzicale edificatoare pen- succesive (sunetele) sunt
tru diferitele epoci,perioade şilim baje m uzicale. num aistaţiuniprin care
circulă un «ce» destulde
m isterios,”
(PascalBentoiu,„Im agine şisens”,
Ed. muz. Buc. 1975, pp. 16-17)
Introducere
LIMBAJUL MUZICAL

= totalitatea elementelor de exprimare muzical-artistică


Term eniicu sem nul* sunt definiţiîn continuare.

modal

tonal
sisteme de
organizare
sonoră*
atonal: serial,
melodica* matematizat
ş.a.
tema*
m uzicală

de sinteză

agogica*

Componente
elementare ritmica*

metrica*

dinamica*

timbrul*
12

12
heterofonia*

polifonia*

omofonia*

plurimelodia* monodia
(sintaxa aco m p an iată *
m u zica lă)

armonia* simfonismul*

arhitecturile
Componente sonore / formele /
structurile* textura*
complexe
muzicale

genurile
cluster*, etc.
muzicale*

estetica
m u zica lă *
DEFINIREA PRINCIPALI LOR TERMENI AI LIMBAJULUI MUZICAL

AGOGICA Viteza interpretăriim uzicale.Tempo-ul. Ex: andante, allegro etc.

ARMONIA Ansam blu de reguli şi principii de organizare şi înlănţuire a


acordurilor. Este dependentă, ca şi melodia, de aceleaşi sisteme
de organizare sonoră.Armonia este, prin urmare, tonală,m odală,
atonală,de sinteză.

CLUSTER (engl. ciorchine) Complex de sunete simultane, compus din


secunde mari, mici, chiar microintervale, care nu pot fi distinse
separat de auzul uman, ci sub forma unei aglom erări sonore, cu
aspect de acord.

DINAMICA Intensitatea sonoră.Ansam blulnuanţelor. Ex. piano, forte etc.

ESTETICA Ştiinţa care studiază frumosul muzical – mai general,


M U ZICALĂ sensul/sem nificaţia m uziciişiefectul acesteia asupra auditorului.

GENUL MUZICAL „Clasă de fenom ene m uzicale reunite prin consensul datelor lor
de structură şifinalitate estetică.”3
Clasificări:
I. după mijlocele utilizate şi
 tipul de interpreţi: vocal; coral; instrumental; simfo-
nic; vocal-instrumental; vocal-simfonic
 num ărul de interpreţi: de cam eră – duo, trio,
cvartet etc., simfonic
II. după scopul com unicării
 religios; laic
III. după finalitatea estetică –
 comic; tragic; dramatic; liric; funebru etc.
IV. după structura m uzicală sau tipul de limbaj muzical –
 monopartite – motetul, madrigalul, liedul, uvertura,
passacaglia etc.
 pluripartite – suita, simfonia, concertul etc.
şiclasificările pot continua,în funcţie de criteriile alese.

3
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienciclop.,Buc.1984,p.204.
14

14
HETEROFONIE „Form ă specială de plurivocalitate *sau plurimelodie+ care constă
4
în producerea sim ultană a uneim elodiişia variantelor ei.”

sau

„distribuţia sim ultană a aceluiaşi m aterial tem atic la m ai m ulte


voci paralele şi pendularea acestor vociîntre starea de unison şi
5
cea de multivocalitate [sau plurimelodie+” .

MELODIA Şir de sunete şi intervale, organizate după anum ite reguli, cu un


sens expresiv.

sau
6 7
„distribuţie orizontală de evenimente sonore elem entare”

METRICA Sistem de principii şi reguli pentru m ăsurarea ritmului muzical.


Este
 divizionară = având ca unitate durata m axim ă,divizată binar
 cum ulativă = având ca unitate durata m inim ă,cum ulată

MONODIA Suprapunerea unei melodii (vocale sau instrumentale) pe un


ACO M PAN IATĂ acom paniam ent acordic (în acorduri). Apare la sfârşitul sec. al
XVI-lea.8

OMOFONIE Sim ultaneitatea obiectelor sonore şi schim barea sim ultană a


acestora – şir de acorduri de ex.

PLURIMELODIA Tipuride organizare sonoră sim ultană – „verticală”.Identificată în


diverse tratate cu sintaxa sonoră/m uzicală.

POLIFONIE „Suprapunerea a două sau m ai m ulte m elodii aflate într-o


dependenţă relativă.”9

4
Clemansa Liliana Firca – H eterofonia în creaţia luiEnescu, Studii de muzicologie vol. IV, p. 307
5
Şt.N iculescu – Enescu şilim bajulm uzicalalsec.XX, Studii de muzicologie vol. IV, p. 92.
6
eveniment sonor = tot ceea ce provoacă o senzaţie auditivă – sunet (grup de sunete indivizibile auditiv) sau
zgomot.
7
Şt. N iculescu – Analiza fenomenologică a tipurilor fundam entale de fenom ene sonore şi raportul lor cu
heterofonia, Studii de muzicologie, vol. VIII, Ed. muz. Buc. 1972, pp. 133-134.
8
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienciclop.,Buc.1984,p.310.
9
D icţionar de term enim uzicali, Ed. şt.şienciclop.,Buc.1984,p.381.
15
(din grecescul rhein = a curge)
15
RITMICA Ordinea duratelor muzicale – sunete şipauze.
Sau
„ordinea care reglem entează durata”10
sau
„acea proprietate a unui şir de evenim ente în tim p care produce
asupra observatorului im presia unei proporţii între duratele
diferitelor evenimente sau grupuri de evenimente din care este
11
com pus şirul”
sau
„U n şir de num ere întregiîn care descoperim o lege sim plă.”12

SIMFONISMUL M odalitate de organizare sonoră sim ultană şi succesivă a două


sau m ai m ulte planuri sonore, care creează im presia de spaţiu
populat cu „personaje” sonore com plexe.

Sau

„Concepţie legată de ideea transform ării genurilor m uzicale


într-un „loc de acţiune” şi nu num ai într-un domeniu de pură
expresie sau virtuozitate. Simfonism ul propune o dinam ică
structurală specifică, bazată pe dezvoltarea şi confruntarea unor
fizionom ii tem atice bine conturate, contrastante, în cadrul
formelor ample de tipul sonatei sau simfoniei. Prin esenţa lui de
«acţiune m uzicală orientată»,sim fonism uldevine un echivalent al
dram aturgieiîn câm pulm uziciiinstrum entale.”13

SINTAXA syn = îm preună,taxis = ordine (gr.) Sintaxa = „Ram ură a lingvisticii


M U ZICALĂ care se ocupă cu studiul îm binării cuvintelor în procesul
14
vorbirii.” Prin extensie, ram ură a lim bajului m uzical care se
ocupă cu studiulîm binăriisim ultane şisuccesive a com ponentelor
elem entare ale m uzicii, în cadrul com poziţiei m uzicale. „Relaţiile
ce se stabilesc între obiectele sonore15.”16

10
Z. Vancea – Studiişieseurim uzicale, Ed. muz., Buc. 1974, p. 7.
11
Matila C. Ghyka – Estetică şiteoria artei,Ed.şt.şienciclop.,Buc.1981,p.108.
12
Idem, p. 110.
13
D icţionar de estetică generală, Ed. Politică,Buc.1972,p.324b
14
DEX online.
15
obiect sonor = sunet,grup de sunete sau alte fenom ene acustice care intră în com ponenţa evenimentelor
sonore. În D icţionar de term enim uzicali,op. cit. p. 341.
16
D icţionar de term enim uzicali,op. cit. p. 446b.
16

16
SISTEM DE Ansam blu de sunete şi intervale, aflate în interdependenţă şi
ORGANIZARE interacţiune, care funcţionează ca un întreg organizat, după
SO N O RĂ principiişireguliproprii.

STRUCTURILE „Planuri” aplicate construcţiei/concepţiei sonore. În funcţie de


MUZICALE am ploarea, durata elem entuluim uzical„construit”, există macro-
structurişimicro-structuri. Sonata, Suita, Rondo-ul, Fuga, etc. –
sunt exemple de macrostructuri muzicale.

TEMA Tip de m elodie cu structură determ inată,dim ensiunirestrânse,cu


potenţialde prelucrare şisens expresiv – muzical propriu-zis sau/şi
extra-muzical (leit-motiv).

TEXTURA „Fenom en sintactic ce necesită o percepere globală,plasat fiind în


zona de audibilitate a aglom erării obiectelor sonore. D istribuirea
pe orizontală şi pe verticală a obiectelor într-un spaţiu-timp dens
im pune în conştiinţa auditivă im aginea sonoră a unui tot în care
detaliulîşipierde sem nificaţiile”.17

TIMBRU SONOR Efect al spectrului sonor = ansam blul frecvenţelor 18 comple-


m entare, subordonate unei frecvenţe principale. Spectrul sonor
corespunde în sfera senzorial-psihologică timbrului. Atât spectrul
cât şi tim brul constituie tem e de cercetare încă neepuizate. S-a
constatat de pildă, că spectrul sonor al unui sunet natural îşi
m odifică structura arm onicelor în m om entul pătrunderii undei în
organulauditiv (ureche),dând naştere astfelaşa-num itelor „tonuri
de com binaţie”19. Organul auditiv este, prin urmare, nu numai un
sim plu receptor,ciun „m odulator” de evenim ente sonore.

17
D icţionar de term enim uzicali,op. cit. pp. 481-482.
18
M ărim e caracteristică fenom enelor periodice, fiind num eric egală cu num ărul de oscilaţii com plete (sau
cicluri) produse în unitatea de tim p (considerată de obicei de o secundă). Frecvenţa generează în m uzică
înălţim ea sunetului.
19
ton de com binaţie = sunet secundar care însoţeşte sunetele duble, avînd o frecvenţă m ai joasă. El apare
num aiîn organulauzului,este creat de acesta.U rechea şicreierulnu sînt num ainişte analizatoare;ele sînt şi
„instrum ente m uzicale”.G leb A nfilov,Fizica şiM uzica,Ed. tiner., p. 95-96.
17
PERIODIZAREA ISTORIEI MUZICII
17
Principale repere în
I. Epoca preistorică: de la apariţia conştiinţei – periodizarea artei sunetelor
până la apariţia organizăriistatale. Zonele cele
sunt reprezentate de
mai avansate – Asia O ccidentală, O rientul A-
Istoria cunoscută a um anităţii,
propiat, Africa de Nord (Egiptul). în m od specialcea a
II. Antichitatea: civilizaţiei,culturiişiartei,din
toate tim purile şide pe toate
de la apariţia statului– până la îm părţirea Im - continentele:
periului roman (395 d.H.)
I. Preistoria,apariţia luihom o
 4000 î.H . – statul sumerian, regatul e- sapiens (250.000 ani – cca.
giptean, India 6000 î.H.)
 2000 î.H.– China
 1500 î.H.– Creta, Iudeea II. Antichitatea,
 s.XIIî.H .– s. I d.H. – Grecia 6000 î.H.– s.III d.H.
 s.VIIIî.H.– s. IV d.H. – Roma
III. Evul Mediu, s. III – XIV
III. Evul Mediu:de la îm părţirea Im periuluirom an
IV.Epoca m odernă tim purie,
(sec. IV d.H.) – până:
s. XV – XVIII
1. Europa de Vest / Imperiul Roman de A-
V.Epoca m odernă,s.XVIII-XX
pus – sec. IV–XIII
a. Perioada pre-gregoriană – sec. IV- (Periodizarea a fost făcută după
VIII Wikipedia, the free Encyclopedia şiO .
b. Perioada gregoriană – sec. VIII-XII D rîm ba,„Istoria culturiişicivilizaţiei”,
vol. I-II,Ed.şt.şienc.1984-1987)
(şim aideparte)
c. Ars Antiqua – apariţia polifoniei –
sec. XII-XIII

2. Europa de Est / Im periulRom an de Răsă-


rit (Bizatin) – sec. IV–XVIII
a. Perioada bizantină – sec. IV-XV
b. Perioada post-bizantină – sec. XV-
XVIII

IV. Renaşterea – sec. XIV-XVI


a. Renaşterea tim purie / Ars N ova –
sec. XIV
b. Şcoala franco-flam andă – sec. XV
18
c. Renaşterea târzie – sec. XVI
18
V. Barocul – 1600-1750 O rice periodizare istorică
a. Barocul timpuriu – 1600-1650 creează un cadru tem poralcu
b. Consolidarea stilului baroc – 1650- limite relative.
1700
De asemenea, epocile
c. Barocul târziu / Preclasicism ul –
alăturate se întrepătrund.
1700-1750
Vom distinge de pildă,
VI. Clasicismul vienez – 1750-1800 elemente ale Barocului
tim puriu în perioada
VII. Secolul al XIX-lea Renaşteriitârzii, etc.
a. Romantismul timpuriu – 1800-1850
b. Apogeul Romantismului – 1850- Cu cât epocile sunt m ai
1900 îndepărtate,cu atât acestea
c. Neoclasicismul – 1850-1900 sunt m aivaste,iar delim itările
d. Şcolile naţionale – 1850-1900 lor mai relative.

VIII. Secolul XX20 Şiinvers,cu cât ne apropiem


a. 1900-1920 de timpul prezent, perioadele
b. Perioada interbelică – 1920-1950 sunt m aiscurte şim aiprecis
c. Perioada post-belică - 1950-1990 definite.
d. D upă 1990

20
A se vedea şiperiodizarea generală din anexe.
Inform aţiile au fost preluate din Wikipedia, the free Encyclopedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_time_periods şi
http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=List_of_archaeological_periods&printable=yes
P artea întâi – „S trăm oşii”
Limbajul muzical

Preistoria

Antichitatea

Evul Mediu

Renaşterea
PREISTORIA

Epoca preistorică:de la apariţia conştiinţei– până


la apariţia organizării statale. Zonele cele mai a-
vansate ca civilizaţie şicultură – Asia O ccidentală,
Orientul Apropiat (popoarele est-mediteraneene
şibalcanice), Africa de Nord (Egiptul)

C O N D IŢIILE A PA R IŢIEI ARTEI

 O bservarea naturiiînconjurătoare
 Viaţa în grup
 Conştiinţa – reacţiim ental-afective la proble-
mele puse de existenţă

 D ependenţa om uluide natură – vânătoarea,


principala ocupaţie este reflectată în form ele
de artă

 Prim ele m anifestări artistice cunoscute da-


tează din paleoliticul superior – 42.000 –
31.000 ani

TR Ă SĂ TU R I A LE A R TEI PREISTORICE

 Caracter magic, utilitar


 Im ită realitatea
 N oţiunile „invizibile” (ex. fecunditatea) dau
Imagini cu dansatori preistorici
naştere caracterului abstract (după
http://www.chinastyle.cn/music/da
 Îm binarea im itaţiei cu abstractizarea duce la nce/beginning.htm)
crearea simbolurilor

 Sim bolurile capătă un tot m ai m are grad de


generalizare şide simplificare

 Apariţia necesităţiide ordonare, simetrie, de-


corativism
22
 Caracter dinamic – datorat vieţiinom ade
22
 Caracter uman – reflectă viaţa individuluişia Desigur, istoria artei sunetelor
colectivităţii coincide până la un punct cu
istoria generală a um anităţii
 Caracter oral – lipsa scrierii şim aiîndeaproape cu cea a
 Sincretism = „contopirea într-un tot indivizibil culturii umane.
a unor elemente provenite din domenii artis-
21 Ea însă urm ează şitraiectorii
tice diferite.”
proprii,specifice evoluţiei
 Trăsăturim uzicale – modalism, circulaţie ora- limbajului muzical.
lă, monodie
Cu cât distanţa în tim p faţă de
momentul prezent este mai
m are,cu atât datele,
inform aţiile şidelim itările
istorice sunt mai vagi, mai
relative – şiinvers.

D e asem enea,în privinţa


epocilor preistorică,antică şi
chiar m edievală tim purie,
consideraţiile se referă m ai
ales la fenomenul cultural-
artistic în ansam blu şim ai
puţin la celm uzicalpropriu-
zis.Principala cauză – puţinele
inform aţiidespre muzica
acelor tim puri,păstrate până
astăzi.

21
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.445.
ANTICHITATEA
Epoca antică are delim itări
de la apariţia statului – până la îm părţirea Im pe- diferite,în funcţie de spaţiul
riului roman (395 d.H.)
22 cultural-geografic de
referinţă.
 3000 î.H. – statul sumerian, regatul egiptean,
India De ex, antichitatea este
 2000 î.H.– China delim itată:
 1500 î.H.– Creta, Iudeea
- în bazinulm editeranean – s.
VIIî.H .– IV d.H.
C O N SID ER A ŢII G EN ER A LE
- în Europa de nord – s. I – XI
(d.H.)
REGIUNILE CU CEA MAI VECHE - în Asia – 3000 î.H .până
CIV ILIZA ŢIE aproape de epoca m odernă
europeană
 Văile fluviilor Tigru şiEufrat (care se varsă în - pe continentele am ericane şi
Golful Persic – astăziIrak,Siria,Iranulde Est, Africa de Sud – 2200 î.H.până
Kuweit)
aprox.în sec.XVI
 Valea N ilului(Egipt,M area Roşie,M editerana,
Sudan, Etiopia) De altfel, istoria celorlalte
 Valea Indusului (izvorăşte din H im alaia, continente a cunoscut
străbate India, Pakistan, se varsă în M area schim bărinotabile în special
Arabiei) după apariţia şiintensificarea
 Valea G angelui (izvorăşte din H im alaia, contactelor cu călătorii,
străbate India,Bangladesh, se varsă în G olful cuceritorii,coloniştiieuropeni.
Bengal)
 Valea Fluviului G alben / H uang H e (izvorăşte
din Tibet, străbate China de Est, se varsă în
M area G albenă)

PRINCIPALELE CIVILIZ A ŢII A N TICE


CUNOSCUTE

 Mesopotamia23 - Irakul de azi – 4000 î.H .

22
VezişiO vidiu D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei, vol. I, Ed.şt.şienc.,Buc.1984,pp.18-19.
Wikipedia, the free Encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_time_periods
23
m eso = între,la m ijloc; potamo = apă curgătoare, l. gr.
24
 Egiptul – 4000 î.H .
24
 Creta – civilizaţia m inoică24 – 1600-1100 î.H .
Pentru istoria culturii
 India – 2000 î.H .
europene,epoca de referinţă
 China – 2000 î.H .
răm âne antichitatea greacă,
 Iudeea – Israel (pe râul Iordan, între M area
1.pentru că ea constituie
M oartă şiEstulM editeranei) – 1250 î.H .
baza de inspiraţie a culturilor
 Persia 25 – astăzi Irak, Iran, Afganistan,
europene ulterioare şi
Pakistan (între Tigru şiIndus, M area Caspică,
2.pentru că vechiigreciau
Golful Persic, Oceanul Indian) – sec.VIî.H .
lăsato inestim abilă şibogată
 G recia antică – 1100 – 323 î.H . (grecii sunt
m oştenire culturală –
cuceriţide Alexandru celM are)
m aterială şispirituală –,
păstrată şistudiată până
O PO SIB ILĂ PER IO D IZA RE A ISTORIEI astăzi.
VECHILOR GRECI:
Finalul istoriei antice
 perioada cretano-m iceniană (până în sec. XII europene coincide cu
î.H .); începutulcreştinism ului–
 perioada hom erică (sec.XII-VIIIî.H.); devenit în continuare unuldin
 perioada arhaică ( sec.VIII-V î.H .); criteriile principale de studiere
 perioada attică (sec.V-IV î.H .); a istoriei, implicit a muzicii
 perioada elenistică (sec.IV î.H.– I d.H.).26 europene.

R O M A A N TICĂ – 753 Î.H .27 – 395 D.H. 28

 Ascensiunea – sec. VIII-Iî.H.


 Apogeul – sec.Iî.H.– II d.H.
 D ecăderea – sec. II-IV d. H.

ÎN CEPU TU L CR EŞTIN ISM U LU I:

 Apariţia în Iudeea şiSiria – sec. I d.H.


 Răspândirea în bazinul m editeranean – sec.
II-IV

24
D e la regele m itologic M inos,fiulluiZeus şialEuropei.
25
Persia s-ar traduce Ţara celor din regiunea Fars
26
Ioana Ştefănescu – O istorie a muzicii universale, vol. I, Ed. Fund. Cult. Rom., Buc. 1995, p. 42, nota 15.
27
D ata legendară a fondăriiRom ei.V eziW .Flem ing – Arte şiidei, vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 149.
28
Îm părţirea Im periuluiîn zona de Apus şicea de Răsărit.
25
29
 313 – Îm păratul Constantin cel M are dă
25 Edictul de la Milano, privind libertatea
credinţeicreştine
 381 – Îm păratul Theodosius I (346-395 d.H.)
declară creştinism ulreligie de stat în Im periul
Roman
 395 – Acelaşi îm părat Theodosius I îm parte
Imperiul în cele două zone – de Apus şi de
Răsărit pentru a putea fim aiuşor controlat în
interior şi apărat de atacurile tot mai
am eninţătoare ale barbarilor.30

M U ZICA ÎN V EC H IU L EG IPT

Textele hieroglifice arată că cele m ai im portante


evenim ente din viaţa vechilor egipteni – religioa-
se sau laice31 – erau însoţite de m uzică. Aceasta
era atât vocală,cât şiinstrum entală. Cântarea vo-
32 33
cală avea form ă responsorială , antifonică , de
asemenea strofică. Atât cântarea vocală, cât şi
dansul erau acompaniate de instrumente.

Cele m aivechiinstrum ente m enţionate în textele


egiptene sunt:
Cântăreţişiinstrum ente vechi
 Kinnor – asem ănător lireişichitarei egiptene

 Ugab – flaut vertical / fluier


 Hasosra – similar trompetei
 Shofar – instrument de suflat, confecţionat
din corn de anim al(capră sau berbec)
 În tem ple erau folosite şi cimbale – instru-
mente de percuţie

29
Constantin cel M are conduce Im periulbizantin între anii306-337. În 324-330 stabileşte capitala la Bizanţ,
oraş ce-ipoartă num ele – Constantinopol.
30
http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm,
http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html
31
Laic = lumesc, ne-religios
32
Cântare resposorială = dialog între un solist şiun grup de cântăreţi.
33
Cântare antifonică = dialog între două grupuride cântăreţi.
26
Egiptul a dezvoltat toate cele trei grupe de instru-
26
mente muzicale:

 de percuţie – diferite tobe, castagnete, clopo-


te, sistrum
 de suflat – din lemn sau din metal
 de coarde – lire, harpe, lăute; cu coarde ciu-
pite,m aicurând decât cu arcuş.

M uzica ocupa, se pare, un loc im portant în viaţa


egiptenilor. Exista un repertoriu adecvat diverse-
lor momente ale vieţii sociale: în tem plu,în pala- Rolulm uziciiîn Egiptulantic
tele faraonuluişiale nobililor,în atelierele m eşte-
şugarilor,ferm ele agricultorilor,în tim pulrăzboa-
ielor şicu ocaziifunebre.

M uzica era de asem enea parte integrantă a cultu-


luireligios,având divinităţiocrotitoare: zeiţa Hat-
hor şizeul Bes.

M uzica vocală era interpretată atât de bărbaţicât


şi de fem ei. Existau şi m uzicieni profesionişti, pe
anum ite trepte sociale. Cea m ai înaltă poziţie o
reprezenta cea de cântăreţ al templului,deţinută
frecvent de femei. În palate, cântăreţii aveau de
asem enea o poziţie favorizată.Pe o poziţie socială
m aim odestă se aflau ceicare cântau la petreceri.

Vechiiegipteninu foloseau notaţia m uzicală.M u-


zica se învăţa şi circula aşadar pe cale orală. De
aceea, încercările de reconstituire se bazează în
întregim e pe inscripţii, im agini, presupuneri şi
speculaţii.34

Acesta este şi principalul m otiv pentru care nu


insistăm asupra acestor vechiculturim uzicale.

34
http://www.aldokkan.com/mp3/mp3.htm
27

27 Cronologie – perioada 4000 î.H .– 38 î.H .35

4000 În Egipt se cânta la flaut şiharpă

3500 În Egipt se cânta la liră şiflaut dublu


3000 U n m uzicant de la curtea im perială chineză construieşte prim ul instrum ent
de suflat din bambus.

2500 În m uzica chineză se im pune sistem ulm odalpentatonic.

2000 Pe teritoriulD anem arceise află în uz instrum ente asem ănătoare trom petei.

În ansam blurile instrum entale egiptene sunt incluse instrum ente de percuţie.

1500 H itiţiifolosesc chitara,lira,trom peta,tam burina.


H arpa apare în m uzica de dans egipteană.

1000 În cerem oniile religioase ale Israeluluise folosesc m uzicanţiprofesionişti.

800 În Babilon se cântă în sistem e m odale pentatonice şiheptatonice (7 sunete).

Cel mai vechi document muzical – un im n inscripţionat pe o tăbliţă sum eri-


ană,în scriere cuneiform ă.

În G recia,m uzica face parte din viaţa cotidiană; se dezvoltă genurile vocalşi
teatral. Apar rapsozii – cântăreţiam bulanţi.

700 Flautulşilira devin tot m airăspândite.Apare lira cu 7 coarde.

Terpandru este autorul cântecelor pentru voce cu acompaniament


instrumental.

600 Pitagora introduce noţiunea de octavă în m uzică.

520 Se naşte poetulşicântăreţulgrec Pindar,autor de ode. (+447)


500 Grecii folosesc aulos, chitara, lira.

Pitagora îşiconcepe principiile teoretice m uzicale.

340 Aristotel pune bazele teoriei muzicii.

50 Cea m aiveche form ă de oboi apare la Roma.

35
http://www.classicalworks.com/his.pages/early.his.htm
CULTURA GRECIEI ANTI CE
O A PA R IŢIE EN IG M A TICĂ : TEA TR U L
ANTIC GREC

ÎN C EPU TU RI

Cu 2500 de ani în urm ă se năştea în G recia, la M uzica în cultura G reciei


Atena, teatrul european. Între anii 600-200 î.H ., antice.
vechii atenieni au creat o tradiţie dram aturgică a
căreiform e de m anifestare,tehnicişim ijloace de
exprimare s-au m enţinut tim p de două m ilenii,
dând om eniriicapodopere valabile şiastăzi.Crea-
ţiile acelor vremi se pot compara doar cu operele
shakespeariene şicu arta secolului20.

Lum ea grecească în secolele VII÷IIIî.H .

„În toate m om entele de existenţă ale G reciei –


scria Elie Faure – de la expediţia îm potriva Troiei
şi până la aventura lui Alexandru cel M are, tre-
când prin luptele dintre Sparta şi vecinele ei şi
războaiele din Peloponez şidin Sicilia,se regăseş-
te uşor, în toate cetăţile sale risipite, acel spirit
războinic şi de şicană care dă istoriei sale, înveş-
m ântată în atâta splendoare de către ficţiunea
plastică şi poetică, un caracter înfricoşător de fe-
roce… Voluptatea m ăcelului – şi a m ăceluluilaş…
– caracterizează toate expediţiile piratului din
Egeea,care pustieşte coastele Asiei… ,care incen-
diază,dărâm ă până în tem eliisau jefuieşte acolo-
niile răspândite din Ionia până în M area G recie şi
de la Cipru la H elespont, în num ele cetăţii sale.
29
Populaţii întregi sunt date pe m âna ucigaşilor. O
duplicitate atroce conduce relaţiile dintre oraşele
rivale, pentru care traficul este singura resursă,
iar trădarea şi m ăcelul – cel mai bun mijloc de
luptă. M ăreţia care câteodată se im pune în zilele
de primejdie, este batjocorită sau ignorată când
prim ejdia a trecut… Tragedia Troiei şi a Atrizilor36
nu este poate decât un rezum at sim bolic al pati-
milor neînfrânate care-i caracterizează obiceiuri-
le.”37

Am fost obişnuiţi să vedem în cultura antică, în


special în cea greacă, un fel de „vârstă de aur” a Concepţiile religioase ale
om enirii,o expresie a perfecţiuniispiritului,într-o vechilor greci
asem enea m ăsură,încât se poate isca întrebarea:
nu cum va tot ce a urm at, până astăzi, în cultura
europeană celpuţin,reprezintă o decădere conti-
nuă a aceleiperfecţiuniclasice? N icidecum ! O rice
absolutizăripot devenijudecăţifalse şichiar peri-
culoase. Considerăm ideile lui Elie Faure mai a-
propiate de posibila realitate a acelor timpuri.

Zeii grecilor – continuă autorulfrancez – „nu sunt


ca zeii hinduşi, fatalităţi elem entare, entităţi de
instinct irezistibile, ca naşterea sau moartea,
mareele, anotim purile, m işcarea astrelor. Sunt
entităţi psihologice, m onştri perfect conştienţi,
făcuţi după chipul şi pe m ăsura om ului. Zeus şi
Ares,Atena şiAfrodita,H erm es şiH era,câteodată
adm irabiliprin curajşiautoritate,de cum e vorba
să-şi potolească pasiunea sunt nişte desfrânaţi
autentici, rând pe rând vicleni şi cruzi, m incinoşi,
răzbunători,m işei, sadici– adesea şi neghiobi pe

36
D e la num ele regelui m ycenian A treus. Legendele legate de num ele său, al fam iliei şi urm aşilor săi sunt
pline de violenţă,om orurişiincest. D e aceea,zeiiau blestem at întregulneam alAtrizilor.
37
„D racon, M iltiade, Tem istocle,Alcibiade… sunt rând pe rând exilaţi… H esiod este asasinat.Exilulîlloveşte
atât pe Alceu,cât şipe Teognis,atât pe Xenofon,cât şipe H erodot.Însuşi Fidias este proscris,ca şiTucidide
şi poate Eschil. Socrate e nevoit să bea cucută. A naxagora, Platon, Lisias fug din Atena, pentru a nu fi
surghiuniţi de ea. Aristotel de asemenea, pentru a nu fi osândit la m oarte. Euripide, se zice, este sfâşiat de
nişte fem eifurioase.” Elie Faure – Istoria artei,Arta antică, Ed. Meridiane, Buc. 1970., p. 180-182.
30
deasupra. N u văd nici un neajuns în asta, de
vreme ce sunt oameni. Dar atunci cum de au
putut trece drept zeiatâta vrem e?”38

Explicaţiiar fidestule.Să o luăm doar pe aceea că


grecii aveau, probabil, în centrul universului lor „U m anism ul” antic grecesc
spiritual omul – dar nu fiinţa ideală,veşnic superi-
oară, perfectă, intangibilă – ci un spirit imperfect
într-un înveliş perfect ! Pentru că trebuie să admi-
tem că vechiigreciau lăsat lum iiexpresiim ateri-
ale ale perfecţiunii,atât în ce priveşte întruchipă-
rile um ane, cât şi celelalte creaţii ce-lînconjoară.
Contrar a ceea ce s-a afirm at uneori,„um anism ul”
grecesc nu e de natură com unistă – nu-şipropune
să „fabrice” cu de-a sila „om ulnou” !

TEATRUL VECHILOR GRECI

U na din m aterializările perfecţiuniio constituie la


vechii greci teatrul, cu tot ceea ce presupunea el: Apariţia teatruluişi
timp şispaţiu vizualşisonor. D acă vechiiegipteni amfiteatrului antic
au construit m onum ente ale m orţiişiale tăcerii–
piramidele, iar romanii – arene închinate doar
forţei fizice şi dom inării celui puternic asupra
celui slab, grecii antici au creat un im ens lăcaş
pentru spirit,cu toate întruchipările lui,frum oase
şi urâte deopotrivă – amfiteatrul, spaţiu arhitec-
tonic,acustic şivirtualce uim eşte şiastăzi.

Teatrul antic grecesc a evoluat din vechi ritualuri Tracia,


religioase datând din secolul al XIII-lea î.H. În Cultul lui Dionysos, zeul
nordulG recieiactuale,în Tracia,s-a născut cultul fertilităţiişialvinului,
lui Dionysos, zeul fertilităţiivietăţilor şi a păm ân- sec. al XIII-lea î.H.
tului. Ritualurile dionisiace erau practicate de pre-
otesele zeului – menade (maenades) – şi inclu-
deau consum area substanţelor euforice (haluci-
nogene), orgii, sacrificii um ane şi de anim ale.

38
Elie Faure, op. cit. p. 182
31
Practicile cele mai controversate ale cultului cu-
prindeau dansurierotice şim anifestăriemoţionale
care mergeau până la isterie şipierderea cunoştin-
ţei. Aceste stări euforice erau denumite ecstasis.
Extazul reprezenta un important concept al
vechilor greci, care vedeau în teatru o cale către
crearea celor mai profunde stări em oţionale. Dio-
nysiac, hysteria, catharsis sunt de asemenea ter-
m eninăscuţidin cultulzeului trac.

D eşia întâm pinat m ulte îm potriviri,în urm ătoarele


şase secole,cultulluiD ionysos a m igrat către sudul
peninsulei greceşti, fiind adoptat de triburile
autohtone. Totodată, practicile rituale închinate ZeulD ionysos,îm preună cu o
panteră şiun satir
zeului au devenit mai controlate, mai ponderate,
în jurul anului 600 î.H ., fiind adoptat în întreaga
G recie ca un cult de prim ăvară.

DITHYRAMB-UL

U n elem ent esenţial alritualuluilui Dionysos îlre-


prezintă dithyramb-ul – odă închinată zeului,inter-
pretată de obiceide un grup de 50 de bărbaţitra-
vestiţi în satiri, ce constituiau corul. Ei cântau din
tobe, lire şi flaute, dansând în jurul unei repre-
zentări a zeului. U neori purtau pe cap sau în jurul
mijlocului falusuri39 ca sim bolalfertilităţii.

La început, dithyram b-ul făcea parte din ceremo-


nia religioasă a zeului Dionysos, asemenea unui
im n în cadrul m issei. Cu tim pul însă, s-a trans-
form at în scurte povestirireprezentate dramatic.

EPOCA DE AUR A TEATR ULUI ANTIC GREC,


SEC. VI-III Î.H .

În jurul anului 600 î.H ., grecii erau organizaţi în

39
falus = organ sexualm asculin.D e la Phallos,zeulfecundităţiim asculine,la vechiigreci.
32
oraşe-state, reprezentând principalele triburi au-
tohtone. Celm aiputernic oraş-stat era Atena, cu
aprox. 150.000 de locuitori. Atunci şi acolo s-a
născut din cultul lui Dionysos, ceea ce astăzi de-
numim teatru.

„Teatrul grecesc era o distilare a vieţii în form ă


poetică, reprezentată (sau im itată, ca să folosim
term enul antic) pe scenă. În cadrul acestor spec-
tacole pline de viaţă,publicul, prin reprezentanţii
săi din cor, participa indirect la întâm plări din
viaţa unui grup de oam eni, într-o altă epocă şi
într-un alt loc.”40

Actorişicântăreţiîn teatrulantic
grecesc

41
Harta vechii Grecii & Tracia

D upă num ele ţinutuluiîn centrulcăruia se afla ce-


tatea Atenei – Attica – această form ă dram atică
este cunoscută uneorişisub denum irea de teatru
attic.

40
William Fleming – Arte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 52.
41
http://www.princeton.edu/~markwoon/Myth/myth-maps.html;
http://www.webwinds.com/thalassa/ancgreecemap.htm ; http://plato-dialogues.org/tools/gk_wrld.htm
33

CONCURSURILE TEATRAL E ATENIENE

În anul534 î.H .,conducătorulAtenei, Pisistratus a


transform at întrecerile dionysiace în concursuri Thespis, primul laureat al
de teatru. Thespis a fost prim ulcâştigător alcon- concursurilor teatrale de la
cursului din acel an. În urm ătoarele cinci decenii, Atena – 534 î.H .
acest tip de com petiţii a devenit din ce în ce m ai
popular. Conducerea cetăţiinum ea un archon, ca- Termeni specifici:
re selecta concurenţii şi alegea choregos – - archon – realiza preselecţia
cetăţeni bogaţi care finanţau producţiile teatrale concurenţilor
(sponsoriide astăzi!). Pentru încurajarea artelor, - choregos – sponsori
cei ce susţineau cu bani aceste concursuri erau - leitourghia – sponsorizarea
scutiţide taxe în acelan.Acest tip de „sponsoriza- - rhapsodes – recitatori
re” era denumit leitourgia sau liturghie. Existau
trei moduri de leitourgia în vechea Grecie: finan-
ţarea unei trilogii, construcţia şi echiparea unui
vas de război sau finanţarea unei „am basade”.
Dacă nu se oferea nimeni pentru leitourgia unui
concurs teatral, archon-ul avea dreptul să-i nu-
mească pe choregos. Singurul mod de a se eschi-
va era dovada că altcineva este m aibogat.U neori,
în listele câştigătorilor la aceste întrecerierau tre-
cute şinumele choregos. Preţul unuibilet la Tea-
trul lui Dionysos reprezenta câştigul unei zile de
m uncă.

În m ulte privinţe,existenţa vechilor greciera m ar-


cată de spiritulde com petiţie – nu pentru bani, ci
pentru glorie – un concept care vine din timpurile
homerice şicare era prezent în întrecerile atletice,
precum jocurile olimpice sau istmice. În concursu-
rile dionysiace se întreceau rhapsodes (recitatori
de cântări hom erice) şi coruri de bărbaţi sau de
băieţi care cântau dithyrambi. Se acordau premii
pentru celm aibun actor,cea m aibună piesă,cel
mai bun autor – în form e com parabile cu cere-
moniile Oscar de astăzi!
34
O diferenţă esenţială între concursurile antice şi
cele contemporane o reprezintă elementul reli-
gios: la Atena, festivalul de teatru era legat de
ritualuri închinate zeilor, dar şi de ciclul agricol.
Întrecerile hom erice aveau loc vara, cele de co-
m edie în ianuarie, iar cele de tragedie la sfârşitul
lunii m artie. Pentru a evita corupţia, juriul care
hotăra câştigătorii concursului cuprindea repre-
42
zentanţiaicelor zece triburi ale Atticii . Votul era
secret, fiind introdus în urne păstrate în Tezaurul
public de pe Acropole, până în m om entul
deliberării. Publicul atenian îşi m anifesta entu-
ziasm ul şi aprobarea faţă de spectacole şi inter-
preţi prin strigăte şi bătăi din picioare (aplauzele
au fost „inventate” de rom ani).

AMFITEATRELE

U na dintre extraordinarele m oşteniri lăsate de


geniul vechilor greci – încărcată încă de enigm e –
o constituie amfiteatrele. Atât arhitectura cât şi
destinaţia acestor monumentale construcţii (cu-
prinzând între 17.000-20.000 locuri, impresionant
Am fiteatrele antice greceşti
chiar şi pentru tim purile m oderne!) reprezintă şi
num ărau între 17.000 şi
astăzi unul din cele m ai fascinante subiecte de
20.000 de locuri.
com entat. Aprinderea unui chibrit pe scenă sau
Prin com paraţie,în
paşii om ului se aud până la ultim ele rânduri de
stadioanele de astăziîncap
sus. Pentru reflectarea sunetelor spre public şi
între 100.000-250.000 de
pentru amplificarea lor se utilizau diferite mijloa-
spectatori.Trebuie luate însă
ce: fundaluri în spatele scenei, vase m ari rezona-
în consideraţie diferenţele
toare, de bronz sau teracotă, m ontate cu gura
privind viteza de deplasare şi
spre scenă,în nişe practicate în gradene43, etc.44
densitatea populaţieiactuale.

42
http://plato-dialogues.org/tools/attica.htm triburile Atticii.
43
grado = treaptă, it. Fiecare dintre treptele cu scaune sau bănci, dintr-un amfiteatru, stadion etc. Vasile
Breban – D icţionar generalallim biirom âne,Ed.şt.şienc.,Buc.1987,p.423.
44
D em .U rm ă – Acustică şim uzică,Ed.şt.şienc.,Buc.1982,p.84.
35

Ex:
Teatrulantic „H erodes
Atticus” de la Atena
găzduieşte din iunie până în
septembrie, un festival
impresionant, cu spectacole
de operă şibalet,concerte
simfonice, multimedia, rock
Multe din vechile amfiteatre s-au păstrat aproape intacte.În ş.a.
zilele noastre se organizează spectacole şifestivaluriîn
incinta lor.
(http://www.helsun.gr/hf02.asp )

Festivalul de teatru antic de la


Epidaurus a cuprins mai multe
piese antice de Euripide,
Sofocle, Aristofan, Menandru
ş.a.
(http://www.helsun.gr/hf01.asp )

Teatru antic grecesc

Teatrele antice greceşticuprindeau treipărţiprin-


cipale: orchestra, skene şi theatron. Începând cu
sec. al VI-lea î.H. au fost construite marile amfi-
teatre45 precum cel de la D elphi, Teatrul Attic şi
TeatrulluiDionysos de la Atena.Acesta din urm ă,
construit la picioarele Acropolei, pe pantele din
partea de sud, a fost conceput pentru 17.000 de
spectatori.În perioadele de m axim ă înflorire,con-
cursurile de teatru antic aveau aproape 30.000 de
spectatori46.

45
Cuvintele teatru şi amfiteatru derivă din grecescul theatron, care desem na stâlpii de lem n ce m arcau
pantele din jurulzoneiîn care aveau loc m anifestările.
46
„D upă o evaluare a luiPlaton,în Banchetul.” Guy Rachet – Tragedia greacă, Ed. Univers, Buc. 1980, p. 184.
36

47
Acropole în tim pulluiPericle

M ai târziu, în epoca elenistică vor fi construite şi


alte am fiteatre în diverse zone ale G reciei, aşa
cum este Epidaurus. D upă ce grecii au fost cuce-
riţide rom ani,aceştia au continuat să construias-
că pe teritoriulgrecesc noiteatre şisă le întreţină
pe cele vechi.

CE CUPRINDEAU MANIFE STĂ R ILE


TEATRALE ?

O m anifestare teatrală se desfăşura de-a lungul


unei zile. Concursurile dramatice de la Atena a- Tragedia greacă – termeni
veau loc o dată pe an şi durau trei, uneori m ai specifici:
multe zile. Scenariul lipsea sau era foarte simplu. - corul
- choreut – membru al corului
Corul. La început, greutatea expresiei cădea - skene - scena
mai ales asupra corului, condus de corifeu. Acesta
reprezenta baza iniţială a form ei dram atice, din
care au evoluat toate celelalte elemente ale tea-
trului. Era „vocea poetului sau glasul conştiinţei
publicului”48. Aproape întreaga acţiune avea loc în
orchestra. Membrii corului – choreuts – erau de

47
http://plato-dialogues.org/tools/acropol.htm
48
Ovidiu D rîm ba – Etapele tragediei greceşti, studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide – Perşii,
Antigona, Troienele, Ed. tineretului, Buc. 1968, p. 8.
37
obicei tineri care tocm ai îşi încheiaseră perioada
de pregătire pentru a deveni soldaţi. Concepţia
ateniană despre educaţie prevedea învăţarea cân-
tului şi a dansului de la vârste foarte fragede.
Efortul depus de corişti pe parcursul unui spec-
tacol complet – o trilogie şi o piesă satirică – era
comparabil cu cel al sportivilor de la jocurile o-
lim pice. În analiza sa asupra dram ei greceşti,
N ietzsche com enta: „… scena,îm preună cu acţiu-
nea era fundam entalşiiniţialconcepută doar ca o
viziune, singura realitate este tocmai corul, cel
care dă naştere viziunii şi vorbeşte despre ea cu
întregul sim bolism al dansului, sonului şi verbu-
49
lui.”

M ai târziu, odată cu deplasarea im portanţei din-


spre cor spre diferitele personaje individuale, ac-
ţiunea se va muta pe skene.

Actorii. În perioada de m axim ă înflorire (sec. V Actorii


î.H .), tragedia greacă avea trei actori. La început,
exista doar unul, numit hypokritus (cel care dă
replici), deoarece acesta dialoga cu corul. Apoi a
fost numit protagonistus (cel dintâi), denum ire
atribuită lui Thespis; a urmat cu timpul deute-
ragonistus (cel de-al doilea) şi tritagonistus (cel
de-al treilea).

Actoriinu se m achiau;purtau în schim b m ăşti,ca-


re înfăţişau reprezentări exagerate ale diferitelor
caractere, expresii sau em oţii. Ei purtau de ase-
menea cothornos – încălţări din piele înalte până
la genunchi.

De obicei, un actor întruchipa m aim ulte persona-


je. Se ştie astăzi că publicul putea recunoaşte un
actor,în pofida m ăştilor purtate de acesta, deoa-
rece în anul 449 î.H. a fost introdus un premiu
pentru cel mai bun actor. Foarte rar, un rol putea

49
William Fleming – Arte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 63
38
fiîm părţit de doisau chiar m aim ulţi actori, ca în
Oedipus la Colona de Sofocle.

În perioada elenistică actoriierau organizaţiîntr-o


asociaţie profesională num ită ArtiştiiluiDionysos.

„Pe scenă nu avea loc nicio acţiune directă.Toate


actele violente se petreceau altundeva, fiind
comunicate de un mesager sau de un alt perso-
naj. Piesele se desfăşurau prin naraţiune, com en-
tariu, speculaţie, dialog şi discuţie. Toate aceste
elemente – cunoaşterea subiectului dinainte, ca-
drul vizual permanent, folosirea m ăştilor, acţiuni
în afara scenei – slujeau, în principal unui dublu
scop: să accentueze poezia piesei şi să dea frâu
50
cât m ailiber im aginaţieipublicului.”

D ram a era o trăire intensă, auditivă şi vizuală,


im plicând dans şim uzică vocală (corală sau solis- Expresivitatea tragediei antice
tică),instrum entală,dialog şiacţiune dram atică.
Predominant era, se pare, caracterul liric expri-
mat prin intermediul cuvântului cântat; epicul şi
dram aticulse aflau pe planulaldoilea. Chiar şiîn
tragediile cu amplu caracter dramatic ale lui Euri-
pide,intensitatea afectivă a diferitelor scene atin-
gea frecvent un nivelatât de ridicat,încât m uzica
trebuia să intervină acolo unde cuvintele nu mai
erau de ajuns – la felca în cazulunuiom care,co-
pleşit de em oţie, nu se m ai poate exprim a în cu-
vinte şirecurge la sunete nearticulate şigesturi51.

Structura tragediei. Tragedia clasică din tim pullui


Eschil (aprox.475 î.H .)cuprindea: Structura tragediei

 prologul, în care era descrisă pe scurt


acţiunea şise aşeza scena;
 parados,intrarea coruluicântând o odă;
 cinci scene dramatice, urmate fiecare de
un komos – lam entaţii alternative între

50
„D ar deşi teatrul grec este un com plex de cântece corale, dansuri în grup, acţiune m im ată şi dialog,
alcătuind un întreg coordonat, poezia răm âne întotdeauna factorul dram atic central.” W illiam Flem ing –
Arte şiidei,vol. I, op. cit. p. 55
51
după William Fleming, op. cit., p. 63
39
cor şiprotagonist;
 exodus, punctul culm inant şi deznodă-
m ântul.

În lucrarea sa Poeticele, Aristotel puncta câteva


din trăsăturile tragedieiclasice astfel:

 provocarea friciişia em oţiilor puternice;


purificarea (catharsis);
 regula celor treiunităţi:de tim p,de loc şi
de caracter;
 pathos-ul (gr., suferinţa),care dădea m ă-
sura calităţii operei şi trezea sim patia,
compasiunea.

Tragediile erau prezentate în trilogii – grupe de


câte trei dram e – întrerupte de piese satirice ce
ridiculizau caracterele personajelor deja prezen-
tate. În aceste farse, personajele tragice purtau
costum e şim ăştide tragedie,dar coriştiise înfăţi-
şau travestiţi în satiri. Satirii dansau sikinnis – un
dans ritualce im ita săriturile caluluinărăvaş.

MUZICA

De-a lungulsecolelor,m uzica a însoţit perm anent


Muzica vechilor greci se afla
viaţa vechilor greci. Sunt puţine momentele din
în strânsă legătură cu fonetica
viaţa civilă,m ilitară,religioasă sau intelectuală ca-
lim bii,bazată pe relaţia dintre
re să nu fie legate într-un felsau altulde m uzică.
silabele lungişiscurte (diferită
Educaţia m uzicală pe care o prim eau cetăţeniide
de fonetica m odernă,cu
la cea m ai fragedă vârstă le crea posibilitatea să
silabe accentuate şi
participe activ la m anifestările artistice ale cetăţii.
neaccentuate).
Arta sunetelor, percepută ca o datorie, nu repre-
zenta doar un scop instructiv, ci era parte a edu-
caţiei m orale. În plus, se pare că lim ba vechilor
greci – bazându-se pe silabe lungi şi scurte – era
mereu tentată de m elodia însăşi.

În aceste condiţii,ar putea ficonsiderat celpuţin


ciudat faptul că nu s-au păstrat lucrări m uzicale
40
ale vechilor greci,cu atât m aim ult cu cât foloseau
(se pare) şio notaţie adecvată52.Explicaţia constă,
credem ,în legătura intrinsecă, vitală chiar, dintre
poezie şim uzică,în ultim ă instanţă,dintre cuvânt
şisunet. Aceasta făcea probabil,ca atuncicând se
aflau în faţa unuitext poetic,să decidă autom at şi
cadrul sonor al muzicii care-lînsoţea.Toate consi-
deraţiile de astăziasupra feluluiîn care suna m u-
zica vechilor greci se bazează aşadar pe textele
teoretice – e drept, deosebit de detaliate – ale
timpului şi ale urm aşilor latini, precum şi pe pic-
turi descoperite de arheologi.

Cum suna efectiv m uzica tragediilor şicom ediilor


– ce am bitus,cât de ornam entată era m elodica şi Trăsăturiale m uzicii
ce tipuride ornam ente cuprindea,ce ritm ică,un- (supoziţii):
de interveneau instrum entele şi care dintre ele ? - m onodie m odală
Toate aceste întrebări vor răm âne, se pare, fără - ritm liber (psalm odiat),dar şi
răspuns. Este, de pildă, im posibil să excludem dansant
apariţia unor m om ente de heterofonie în derula- - posibile momente
rea m uzicală a spectacolelor;nise pare logic ca a- heterofonice
colo unde existau grupuri de cântăreţi vocali şi - interpretare colectivă
grupuri de instrum entiştisă apară şiabateri tem- (corală),responsorială,
porare de la incantaţia m onodică – fie ele voite antifonică
sau involuntare – apoi reveniri la monodia princi- - genuri – vocal, instrumental
pală. (de dans), vocal-instrumental
- genuri – lirice, epice,
Lăsând fantezia să m eargă m ai departe, este im - dramatice
posibil ca profunzim ea filozofică şi rafinamentul
poetic al textului să nu fi fost însoţite de un dis- etc.
curs sonor pe m ăsură. Pornind de la acest raţio-
nam ent, la care am putea adăuga teoria vechilor
greci despre ethos, textele referitoare la muzica
tragediilor nise par palide şiincom plete.

52
„D atele despre m uzica vechilor grecitrebuie culese din diferite surse – referiri literare ocazionale, poezie,
teatru, reprezentări ale instrum entelor m uzicale şi ale interpretării m uzicii în opere de pictură şi sculptură,
tratate de teorie şicâteva m ostre foarte fragm entare de m uzică ce ne-au parvenit.” W illiam Flem ing – A rte şi
idei, op. cit. p. 62
41
Tragedia şi com edia antică greacă reprezintă pri-
mele forme complexe de artă sincretică cunoscu- M uzica în cadrultragediei
te în istoria culturii. Ideea com binării m ai m ultor
arte va revenila sfârşitulRenaşterii(sec.XVI-XVII)
şiva purta num ele de operă.

M uzica era com ponenta principală a spectacolului.


Intrarea coruluiera însoţită de o m uzică de flaut.
Acelaşi acom paniam ent este m enţionat în perio-
ada clasică antică şi în m om entul recitării tetra-
metrilor troheici, ca în dialogul dintre Regină şi
cor,în Perşiide Eschil.Este posibilca în num eroa-
sele dialoguri, în care sporea tensiunea dram atică
şi se ciocneau pasiunile, să se fi înălţat un cântec
de flaut, care m arca m ai bine această agitaţie
interioară.

Com ponenta m uzicală a tragedieicuprindea, prin


urm are, deopotrivă cântul vocal – solistic şi în
grup (la unison, desigur) – şi cel instrumental.
M ască în teatrulantic
Instrum entele m enţionate de scrierile antice
erau:aulosul,flautulsim plu şidublu,lira cu şapte
coarde, ţitera, crotalele. Sunt cunoscute de
asemenea componentele rafinate ale limbajului
muzical al vechilor greci: m odurile (cu scări,
genuri, formule melodice specifice etc.), ritmurile,
genurile cântului vocal şi ale dansului, cele epice
şicele lirice – toate cu ethosul lor bine precizat.

„O m are parte din frum useţea şi forţa pieselor


rezulta din trăirea intensă a declam aţiei poetice,
ca şi din lim ba greacă însăşi. N efiind o lim bă
bazată pe accent (s.n.), greaca veche permitea o
gam ă largă de schem e m etrice ce puteau exprim a
orice nuanţă de acţiune şi de atm osferă. Recep-
tând o piesă grecească în traducere, aşadar, citi-
torulm odern trebuie să-şilase im aginaţia să adu-
că m elodia, culoarea şi ritm urile curgătoare ale
42
limbii de origine, ca şi ceilalţifactorilegaţi de re-
prezentarea uneipiese.”53

Timp de aproape 130 de ani, de la prima victorie


a lui Thespis în întrecerile dithyram bice, până la
moartea lui Sofocle,teatrulantic grec a trăit epo-
ca sa de aur.Atenienii,a căror civilizaţie şicultură
a făcut posibilă naşterea acestei com plexe form e
de artă,vor ficuceriţiîn anul404 î.H .de spartani,
apoi de alte oraşe-state greceşti, sfârşind cu ar- M ască în teatrulantic
matele lui Alexandru Macedon. Teatrul va conti-
nua să existe,dar nu va m aiavea aceeaşipondere
şivaloare în viaţa spirituală ateniană.U n nou m o-
m ent de vârf în istoria genuluiîl va constitui tea-
trul elisabethan, din Anglia secolelor XVI-XVII54.

Nu se cunosc studiile acustice care au dus la con-


ceperea m arilor am fiteatre greceşti. Este însă de
netăgăduit legătura dintre acestea şistructura ge-
nului de spectacol ce avea loc în acest cadru. Nu
putem, desigur,face decât presupuneri,speculaţii
chiar; cu atât m ai m ult cu cât despre m uzică nu
ştim nim ic practic, ci doar teoretic. Am ţinut însă
să prezentăm destulde am ănunţit condiţiile apa-
riţiei şi dezvoltării precum şi conţinutul teatrului
grec pentru a avea argum ente în sprijinul existen-
ţei uneiconcepţii spaţiale privind acest gen artis-
tic complex. 55

53
William Fleming, op. cit. p. 55
54
în teatrulelisabethan însă m uzica nu va m aiavea aceeaşipondere şiim portanţă ca în celantic grec.
55
Inform aţiile au fost preluate din: G uy Rachet – Tragedia greacă, Ed. Univers, Buc. 1980; ELAC Guide to
Greek Theatre, form ă electronică, 1996-1997; Didaskalia, studiu electronic, 2002; The Festival and the
Theatre of Dionysus, studiu electronic; William Fleming – Arte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983; Ioana
Ştefănescu – O istorie a muzicii universale, vol. I, Ed. Fund. Cult. Rom ., Buc. 1995; O vidiu D rîm ba – Etapele
tragediei greceşti, studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide – Perşii, A ntigona, Troienele, Ed.
tineretului, Buc. 1968.
43

Sofocle
56
Amfiteatrul Epidaurus

M ai întâi, spaţiul acustic: amfiteatrul era astfel


construit încât orice sunet – cântat sau declam at
– să poată fiauzit din orice punct alsău.Avea prin
urm are,valenţe predominant acustice şiabia în al
doilea rând vizuale. Din contra, circul roman era
conceput cu scop preponderent vizual. Mai mult,
grecii au creat condiţii nu doar pentru cuvântul
rostit, ci pentru cel cântat şi declamat. Aşa cum Euripide
observam m ai sus, prezenţa corului şi a instru-
mentelor muzicale constituie condiţiile aproape
certe ale prezenţei heterofoniei – cea mai veche
form ă de plurimelodie. Conştient sau nu, grecii
anticiau luat în calculaceastă form ă de m anifes-
tare m uzicală; altfel nu ar fi fost posibilă adapta-
rea diverselor genuri sincretice moderne la vechi-
le amfiteatre.
În celebrul am fiteatru Epidaurus au astăzi loc Eskil
spectacole de teatru – antic şim odern – de balet,
operă, m uzică sim fonică şi chiar cam erală. Chiar
dacă avem în vedere sofisticatele m ijloace m oder-
ne de adaptare acustică,această m are diversitate
de genurisonore nu ar fifost posibilă într-un spa-
ţiu atât de larg, fără o concepţie adecvată a con-
strucţieiiniţiale.

56
Epidaurus (Epidauros) era un m ic oraş (polis) în G recia antică, în G olful Saronic (situat în S-E Greciei
continentale).În Wikipedia, http://www.cultureguide.gr/events/index.jsp ,
44

SCU R TĂ CR O N O LO G IE A ISTORIEI TEATRULUI ANTIC GREC, SEC. VI -V Î.H

D upă O vidiu D rîm ba – Etapele tragedieigreceşti, studiu introductiv la volumul Eschil, Sofocle, Euripide –
Perşii,Antigona,Troienele, Ed. tineretului, Buc. 1968, pp. 235-238.
Pisistrate, tiranul Atenei, instituie clasică.
534 concursurile de tragedie. Sofocle câştigă întrecerile dram atice
442
Câştigătorulprim ului concurs este cu Antigona, cea de-a 32-a tragedie a
poetul tragic Thespis. sa.
525 Se naşte la Eleusis,Eschil Sofocle com andă o flotilă de 30 de
440
521 D arius devine îm păratulperşilor corăbii,sub conducerea luiPericle,în
expediţia insuleiSam os.
518 Se naşte poetulliric Pindar
Prima victorie a lui Euripide în
Este adoptat sistemul ca la
întrecerile dram atice de la Atena.
502 concursurile dram atice să concureze
treipoeţi,fiecare prezentând o Este prezentată tragedia Alcesta de
438
trilogie tragică,urm ată de o piesă Euripide.
satirică (cu satiri) M nesicles construieşte Propileele pe
437-434
497 Se naşte Sofocle Acropole.
495 Se naşte Pericle Războiulpeloponeziac,între Atena şi
431
Sparta.
490 Lupta de la Marathon. Armatele
ateniene îiînfrâng pe perşiiconduşi Este prezentată tragedia Medeea de
430
de Darius I. Euripide.
486 Prim a călătorie a luiEschilîn Sicilia Moare Pericle.
429
480 Se naşte Euripide. Este prezentată tragedia Oedip Rege
de Sofocle.
Victoria de la Salamina. Flota regelui
persan Xerxes este distrusă de greci. Se naşte Platon.
428
La lupte participă şiEschil. Este prezentată tragedia Hipolit de
Este prezentată tragedia Perşiide Euripide.
472
Eschil. Este prezentată com edia Norii de
423
470 Se naşte filozofulSocrate. Aristofan.
470-465 Primele opere ale sculptorului Fidias. Este prezentată tragedia Electra de
413
Euripide.
Prima victorie a lui Sofocle la
468 Este prezentată tragedia Filoctet de
concursurile dramatice de la Atena. 409
Sofocle.
Este prezentată tragedia Ceişapte
467 Euripide părăseşte Atena,plecând la
contra Tebei de Eschil. 408
curtea regelui Macedoniei.
Comedia este adm isă oficialîn cadrul
460 406 Moare Sofocle.
concursurilor dramatice.
Este prezentată tragedia Orestia de Moare Euripide.
458
Eschil. Este prezentată tragedia postum ă
456 Moare Eschil. 405 Ifigena în Aulida de Sofocle.
456-447 Fidias sculptează Zeus din Olimpia. Este prezentată com edia Broaştele
de Aristofan.
Sunt prezentate primele tragedii ale
455 Este prezentată tragedia postum ă
lui Euripide.
404 Oedip la Colonos de Sofocle.
450 Se naşte Aristophan.
Sfârşitulrăzboiuluipeloponeziac.La
ArhitectulIctinos construieşte
447-436 Atena se instituie „tirania celor 30”.
Parthenon-ul
444 Cratinos dă com edieiform a sa
CULTURA PRE-R O M Â N Ă

CULTURA GETO-D A C Ă

Cultura geto-dacă57, edificată pe un fond tracic,


preia şi sintetizează form e culturale arhaice şi
preistorice din acest spaţiu de interferenţă (cultu-
ra Cucuteni, G um elniţa, H am angia – de la care
ne-au răm as m ărturiiprecum G ânditorul), la care
se adaugă firesc influenţe constante sau intermi-
tente venind din mediul grecesc, scitic, celtic, ger-
manic şirom an. D espre această cultură avem re-
ferinţe bogate ale istoricilor antici(H erodot,Stra-
bon, Dio Cassius, Jordanes etc.), care descriu mo-
dulde viaţă,m itologia,religia şiconcepţia despre D ecebal,figură de pe
lume a dacilor. Columna lui Traian.

Elem entul diferenţiator, consem nat de toate iz-


voarele istorice, este acela că lum ea geto-dacică
şi cultura pe care a dezvoltat-o aveau preponde-
rent un caracter rural, spre deosebire de cultura
greacă,născută în m ediulurban,între zidurile po-
lisului,loculde geneză alraţionalism uluişialgân-
dirii critice. Cele maim ulte analize şi interpretări
moderne asupra acestei culturii privesc natura
credinţelor şi a ideilor religioase ale geto-dacilor.
În această privinţă, B.P.H asdeu58, Vasile Pârvan59
şi M ircea Eliade60 au formulat ipoteze explicative
de am plă rezonanţă în gândirea rom ânească. Va-
sile Pârvan a elaborat, în lucrarea sa fundamen-
tală Getica (1926), o teorie controversată cu pri-
vire la excelenţa spirituală a geto-dacilor, cărora

57
Textele din acest capitol se bazează pe lucrarea lui G rigore G eorgiu - Istoria culturii rom âne m oderne,
Bucureşti,2000,pp.36-42,studiu în form ă electronică.Imaginile au fost preluate de pe site-ul
http://www.geocities.com/cogaionon/pictures.htm#SARMIZEGETUSA%20REGIA%20-
%20the%20sacred%20area
58
B. P. Hasdeu, Istoria critică a rom ânilor,Bucureşti,Editura M inerva,1984
59
Vaile Pârvan,Getica, O protoistorie a Daciei,Bucureşti,Editura M eridiane,1982
60
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucureşti,Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică,1980
46
le atribuia o înaltă concepţie m orală şiidealistă,o
viziune religioasă „henoteistă” (credinţa într-un
singur zeu suprem ),depăşind concepţia politeistă
a grecilor şia popoarelor din jur,viziune care ar fi
pregătit terenul pentru acceptarea creştinism ului
61
monoteist .

Intervenind în problem a „tracism ului”,intens dez-


bătută în perioada interbelică,Lucian Blaga va de-
monstra că dacii aveau o religie politeistă, ca to-
ate popoarele indo-europene din acest spaţiu, a-
flate pe un stadiu de dezvoltare similar.
Sarmizegetusa Regia,
vedere generală

62
Imperiul roman cu statele vecine.

CULTURA DACO-R O M A N Ă

Cultura daco-rom ană, din perioada rom ană şi


post-rom ană, este sinteza care a prezidat form a-
rea poporului rom ân ca entitate etnică şicultural-
lingvistică distinctă.

Colonizarea m asivă a D aciei (considerată atunci


un fel de „El D orado”, prin bogăţiile sale) cu ele-
mente rom ane sau latinofone, convieţuirea strâ-

61
Vaile Pârvan,Getica, O protoistorie a Daciei,Bucureşti,Editura M eridiane,1982,pp 81-100.
62
http://wps.ablongman.com/wps/media/objects/262/268312/art/figures/KISH106.jpg
47
nsă între dacişirom anisub aspect econom ic,reli-
gios, com ercial şi cotidian, im punerea noilor for-
Influenţe rom ane în Dacia:
me administrative şijuridice,prezenţa continuă a
- relaţiieconom ice
armatei rom ane şi a funcţionarilor im periali în
- relaţiisociale
posturi cheie, îm păm ântenirea veteranilor, orga-
- lim ba latină vulgară
nizarea vieţiiurbane şia şcolilor,răspândirea cre-
- cultura latină
dinţelor, a obiceiurilor şi a sim bolurilor rom ane,
toate acestea au avut ca rezultat transformarea
radicală a m odului de viaţă al dacilor, adoptarea
în decursul câtorva generaţii a tiparelor culturale
şi de civilizaţie ale cuceritorilor rom ani, tipare ce
exercitau şi o atracţie asupra elem entului autoh-
ton.

Pe lângă aspectele economice care au determinat


„romanizarea” D aciei(introducerea unor noiteh-
nici de producţie în agricultură şi în exploatarea
resurselor naturale, adoptarea sistemului roman
de construcţie şi a m onedei im periale, schim ba-
rea veşm intelor şi cerem oniilor sociale etc.), a a-
vut loc o „rom anizare esenţială”, anum e adopta-
rea lim bii,a culturii,credinţelor şi obiceiurilor ro-
mane. Este „rom anizarea lingvistică şi spirituală,
cea care este durabilă şiprin care specificulvechii
Daciei s-a modificat definitiv”63.

Concluzia este că în urm a unui proces îndelungat


de sim bioză geto-daco-rom ană, începută înainte
de cucerirea efectivă a D aciei de către Traian, se
form ează în spaţiul carpato-dunărean o întinsă
populaţie rom anizată, care va rezista în secolele
urm ătoare elem entelor m igratoare, înainte de
toate goţilor,hunilor,avarilor şiapoislavilor.„Da-
că în restul Rom aniei orientale, romanitatea a
fost în cele din urm ă sortită dispariţiei, în fosta
Dacia traiană, rom anii şi dacii rom anizaţi s-au

63
Ioan-Aurel Pop, Rom âniişiRom ânia,Bucureşti,Editura FundaţieiCulturale Rom âne,1998,p 32.
48
m enţinut, reuşind să se cristalizeze într-o nouă
realitate:poporulrom ân”64.

În perioada de etnogeneză a rom ânilor, după re-


tragerea adm inistraţieirom ane din nordulD unării,
perioadă despre care avem puţine inform aţii
istorice, legăturile dintre rom anitatea răsăriteană
şi cea apuseană au fost m enţinute, iar m ărturiile
vii ale acestei sinteze daco-romane s-au păstrat în
Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
veacurile urm ătoare în lim bă, obiceiuri, organi- Forumul roman
zare politică şi juridică, m itologie, construcţiile
epocii romane etc.

65
D acia în cadrulIm periuluirom an,anul106 d.H .

R Ă SPÂ N D IR EA C R EŞTIN ISM U LU I


PE TERITORIUL CARPATO-
DANUBIANO-PONTIC

Încă din prim ele secole ale m ileniuluiîntâiare loc


răspândirea creştinism uluiîn spaţiuldaco-roman,
elem ent fundam ental care va intra, alături de
m oştenirea rom ană, în configuraţia spirituală a
poporului român. Afirm aţia că poporul rom ân
66
„s-a născut creştin” are în vedere faptul că

64
Adolf Armbruster, Rom anitatea rom ânilor.Istoria uneiidei,Bucureşti,Editura Enciclopedică,1993,p.17.
65
http://www.tlfq.ulaval.ca/axl/europe/images/roumanie-dacie-map.jpg
66
Acest lucru a fost apreciat de Papa Ioan Paul al II-lea în vizita pe care a efectuat-o în Rom ânia,în m ai1999,
când a afirm at că este bucuros să păşească pe păm ântulrom ânesc,întrucât “naţiunea rom ână s-a născut în
acelaşitim p cu evanghelizarea sa”; prin vizita sa,a m aispus suveranul pontif, a dorit “să aducă un om agiu
poporului rom ân şi rădăcinilor sale creştine care coboară, după tradiţie, la opera de evanghelizare a
49
perioada de formare a poporului nostru coincide
cu epoca de extindere a creştinism ului în zona În sec.II-IV (d.H.),în Dacia
carpato-dunăreană şiîn im periulrom an. rom ană pătrunde
creştinism ul.
„Spre deosebire de alte popoare vecine,în istoria
cărora este consem nată o dată precisă a creştină- Între sec.IV-XIII, au loc
riilor oficiale, noi am prim it Creştinism ul pe par- invaziile nomade:
cursul unei perioade de tim p, însum ând prim ele goţii,hunii,gepizii,avarii,
secole ale ereicreştine, proces ce a avut loc atât slavii, pecenegii, cumanii,
prin convertiriindividuale,cât şiprin lucrare m isi- tătarii
onară, săvârşindu-se paralel cu procesul entoge-
nezeipoporuluirom ân”67.
Apostolul Andrei este primul
Creştinarea tim purie a com unităţilor daco-roma-
m isionar creştin cunoscut în
ne este confirm ată de cercetările istorice, m ai
D acia Pontică (Dobrogea).
vechişim ainoi,care au relevat faptulcă Apostolii
Andrei, Filip şi Pavel au întreprins călătoriim isio-
nare în acest spaţiu, iar Apostolul Andrei, fratele
luiPetru,a răspândit creştinism ulîn D acia Pontică.
Este un fapt cert că în prim ele cinci secolele ale
erei creştine, noua religie avea în spaţiul dobro-
gean, dar şi pe am bele m aluri ale D unării de jos,
instituţiiconsolidate,iar episcopiide aiciau parti-
cipat la vestitele Sinoade ecumenice (precum cel
din 325) şila m arile confruntăriteologice din “pe-
rioada de aur” a patristicii.
Creştinism ul a devenit religie recunoscută oficial
de im periulrom an în anul313,sub Constantin cel Sf. Apostol Andrei
M are, la circa 40 de ani după retragerea arm atei
şi a adm inistraţiei rom ane din D acia. Constantin
recucereşte o parte im portantă din teritoriulde la
nord de D unăre,reconstruind unele cetăţidin zo-

Apostolului Andrei, fratele lui Simon Petru”. Faptul că poporul rom ân a prim it învăţătura creştină chiar din
m om entul naşterii sale ca popor este confirm at de o serie de docum ente arheologice şi scrise. Izvoarele
antice (Eusebiu de Cezareea, Istoria bis, III,1),dar şitradiţia nescrisă consem nează faptulcă “în M acedonia,
în Thracia şi în ţinuturile de la D unăre”, “în Scythia”, în M oesia superioară, în D obrogea de azi, învăţătura
creştină a fost răspândită de A postolul A ndrei, fratele A postolului Petru, cel care a întem eiat Biserica din
Rom a,alcăruiurm aş spiritualeste chiar actualulPapă Ioana PaulalII-lea.
67
Nestor Vornicescu, Prim ele scrieri patristice în literatura noastră, sec. IV -XVI, Craiova, Editura Mitropoliei
Olteniei, 1984, p. 27.
50
nă.Valul lui Traian (cunoscut şisub denum irea de
Brazda lui Novac), ce străbate O ltenia şiM untenia
Creştinism ulde tip latin,sec.
– ridicat cu scopulde a apăra limes-ul nordic, po-
IV-VI
sesiunile rom ane din stânga D unării – este consi-
derat de unii istorici ca aparţinând acestei epoci.
Schimburile econom ice şiculturale între nordulşi
sudulD unăriicontinuă intens şiîn secolele urm ă-
toare,fapt atestat de docum entele istorice şim ai
ales de circulaţia literaturiicreştine în zonă,litera-
tură scrisă în lim ba latină.

Cea dintâi scriere patristică de pe teritoriul ţării


noastre, scriere care s-a păstrat, este Pătim irea
Sfântului Sava „G otul”, datată în jurulanilor 373-
374.Ea este cunoscută sub denum ire de Scriesoa-
rea Bisericii din G oţia către Biserica din Capado- Prim ele docum ente creştine
chia,fiind adresată SfântuluiVasile celM are,arhi- cunoscute pe teritoriul
episcop al Cezareei din Capadochia, unul dintre Rom âniei
cei mai mari teologi ai timpului. Textul are o
semnificaţie istorică deosebită.În această lucrare
este relatat sfârşitul tragic al m isionarulul Sava,
martirizat prin suplicii şi înecare în râul Buzău, în
anul 372, în vrem ea persecuţiei regelui got
Athanaric îm potriva creştinilor. Evenimentul s-a
petrecut în perioada când goţii(vizigoţii), stabiliţi
tem porar la nordul D unării (între 332 şi 376),
adoptă creştinism ului,sub influenţa populaţieilo-
cale şia unor m isionari.D ar fenom enulîntâm pină
rezistenţe,iar celcare a tradus Biblia în lim ba go-
tică,W ulfila (sau U lfilas),considerat “apostol” sau
episcop al goţilor, având sediul localizat în zona
Buzău,este persecutat şielde regele Athanaric şi
se refugiază în im periulrom an.Sub presiunea hu-
nilor, la 376, goţii se retrag la sudulD unării şi în-
groapă în satulPietroasele tezaurulcunoscut sub
numele de Cloşca cu puiide aur, tezaur care va fi
descoperit abia în secolulalXIX-lea,în anul1837.

Iată, aşadar, că spaţiul daco-roman este integrat


în noua m işcare spirituală, astfel că începuturile
51
gândirii creştine îşi află aici o ancoră solidă, fapt
atestat de existenţa şi activitatea unor scriitori şi
Vestigiicreştine la Tom is
gânditoricreştinide prim rang68, care au elaborat
(Dobrogea)
lucrărifundam entale de dogm atică şiau contribu-
it în chip definitoriu la organizarea bisericiicreşti-
ne în veacurile respective.

Astfel, Tom isul, Histria şi alte localităţi din zona


D unăriide jos erau centre im portante alcreştinis-
muluiîn prim ele veacuri.Istoria literaturiipatristi-
ce m enţionează m ai m ulţi episcopi tom itani,
printre care Teotim I (episcop al Tomisului la 392,
cunoscător şi apărător al lui O rigen şi Ioan G ură
de Aur), care au intervenit în disputele teologice
ale vrem ii, respingând ereziile. În acest spaţiu
sunt m enţionaţi şi Laurenţiu de N ovae şi N iceta
de Rem esiana (născut în jurul anului 340 d.H.),
scriitori im portanţi de lim bă latină. Alături de ei,
“şcoala de Tom is” cuprinde şitreim aripersonali-
tăţicare au avut o contribuţie esenţială în m ediul
spiritual al epocii: Ioan Cassian, Dionisie Exiguul,
Leontius Byzantinus.
Ioan Cassian, născut în D obrogea (pe la 360 d.H .),
este cel care, pe lângă o bogată activitate m isio-
nară şiintelectuală,cu lucrăride doctrină creştină
şide respingere a ereziilor din epocă,a întem eiat
viaţa m onahală pe aceste locuri, dar şi în sudul
Ioan Cassian, Tomis, cca. 360
G aliei, în zona M arsiliei, pe la anul 420. S-a stins
din viaţă apr.la 435.

U n alt num e ce a intrat în istoria lum ii creştine


este Dionisie Exiguul (“Sm eritul”, num it şi “cel
M ic”), născut şi el în D obrogea şi m ort la Rom a
69
(aprox. 555) . O pera „dobrogeanului” Dionisie

68
Inform aţiile despre aceştiscriitorisunt preluate din N estor Vornicescu,op. cit., pp 33-98.
69
U nii cercetători îl identifică pe D ionisie Exiguul cu faim osul scriitor şi teolog creştin D ionisie Areopagitul
(num it şi Pseudo D ionisie Areopagitul), cel care a avut o influenţă profundă asupra gândirii creştine,
îndeosebiasupra luiM axim M ărturisitorul(+ 662),Tom a d’Aquino (+ 1274),D ante (+ 1321).V ezidezbaterea
acestei ipoteze la Mihai Diaconescu, Istoria literaturii dacoromane, Bucureşti, Editura Alcor Edim pex, 1999;
52
Exiguul este apreciată de specialişti drept una
esenţială pentru im punerea viziunii creştine asu-
Dionisie Exiguul, sec. VI
pra lum ii.Eleste celcare a tradus din greacă în la-
tină num eroase scrieri ale Sfinţilor Părinţi şi cel
care a sistem atizat cronologia creştină,întocmind,
în 525,prim ulcalendar creştin,pe când se afla la
Rom a, unde a fost apreciat în chip deosebit pen-
tru erudiţia sa.

Alt nume important este Leontius Byzantinus (+


aprox. 544), creator al metodei scolastice, prelua-
tă de m ediile creştine occidentale.

Este important de observat că Ioan Cassian şiD io-


nisie Exiguul,ca şialţigânditorişiscriitoricreştini
din spaţiultom itan şidunărean,au fost agenţide
legătură între creştinism ul răsăritean şi apusean.
Existenţa structurilor de viaţă creştină şicirculaţia
intensă a literaturii patristice în spaţiul dună-
reano-pontic furnizează argum ente istorice solide
pentru a susţine ideea vechim ii creştinism ului în
m ediulde form are a poporuluirom ân, precum şi
teza privind perm anenţa şi continuitatea
populaţieidaco-rom ane în acest spaţiu.

R O M Â N II ŞI AMPRENTA CULTURII
LATINE

D upă teza luiN icolae Iorga,zona răsăriteană a Eu-


ropei a fost rom anizată încă înainte de cucerirea
eim ilitară,prin penetraţia lentă spre răsărit a ele-
mentului popular (ţărani,păstori,negustorietc.)70,
la început în sudulD unării,apoiîn nordulD unării,
încă din secolele III-II î.H . Cucerirea m ilitară a
D aciei de către Traian este un evenim ent politic

vezi şi G heorghe D răgulin, Contribuţii fundam enatle la realizarea profilului spiritual-creştin al poporului
rom ân,articolîn “Cotidianul”,26 februarie 2000,p.9.
70
Nicolae Iorga, Istoria Rom ânilor, vol. I, Partea a II-a, Sigiliul Romei, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi
enciclopedică,1988,pp 16-22.
53
precedat de un îndelung proces de rom anizare,în
care factorii econom ici şi culturali-lingvistici au
Fondul latin al culturii
acţionat tem einic, subteran şi nespectaculos,
rom âne:
netezind acţiunea m ilitară a Rom ei, prin care
aceste teritoriiau fost incluse în hotarele im periu-
lui. Acest fenomen de adâncim e s-a petrecut fără Lim ba rom ână
a fi„pom enit în izvoare care se ocupau num aide
evenimente politice”71 şielexplică caracterulatât
de unitar al lim bii rom âne. S-a constituit astfel
(alături de „Rom ania” apuseană, „din care s-au
desfăcut naţiile franceză, italiană, spaniolă şi
portugheză”),o „Rom anie orientală”,ce reprezin-
tă sinteza dintre factorul autohton şi cel rom an,
“Rom anie” din care se vor desprinde popoarele
balcanice, dar num airom ânii vor păstra în form e
consistente de viaţă m oştenirea acestei„romani-
tăţiorientale”,adică sigiliul Romei, care a fost im-
pus acestor spaţiişipopoare. Când vor răm âne în
afara limes-ului im perial, aceste form aţiuni vor
continua să-şipăstreze lim ba şielem ente de civili-
zaţie consolidate de câteva secole,precum şicon-
ştiinţa apartenenţei lor la tiparul rom an, inclusiv
în m ediul im periului bizantin de m ai târziu. De
aceea, pentru a lăm uri geneza poporului rom ân,
care reprezintă rom anitatea orientală, este nece-
sară o lăm urire asupra „vieţiişiactivităţiiîntregu-
luielem ent rom an în Răsărituleuropean”.

Cuvintele torna, torna, fratre, pronunţate de un


soldat din arm ata bizantină în anul 587, au fost
apreciate de unii istorici (printre care Constantin
C. G iurescu) drept o prim ă consem nare a lim bii
rom âne.Cronicarulbizantin Theofan relatează ur-
m ătorul evenim ent excepţional: în anul 587, în
cursul unei lupte cu avarii, un soldat din armata
generalului Commentiolus – arm ată care m ărşălu-
ia pe un drum de m unte în urm ărirea inam icului–

71
Idem, p. 18.
54
a strigat, „în lim ba sa părintească”, către un ca-
marad al său să se întoarcă pentru a-şi ridica de-
Creştinism ulrom ânesc
saga căzută de pe cal.Expresia torna, torna, fratre
timpuriu
a fost auzită şide alţisoldaţişia fost interpretată
drept un ordin de retragere. În consecinţă, între-
gul regiment s-a retras,provocând confuzie,astfel
că bătălia a fost pierdută.Istoriciiau dedus din re-
latarea evenim entului că soldaţii arm atei bizanti-
ne au înţeles sensulexpresieide m aisus,ceea ce
înseam nă că ceim aim ulţidintre eivorbeau o lim -
bă rom anică. D ar num aipoporulrom ân a păstrat
şia dezvoltat în acest spaţiu o lim bă rom anică.

Poporulrom ân s-a definit pe sine mereu prin ter-


menulde „rom ân”,am intind de originea sa roma-
nică. Prim ele elem ente ale creştinism ului au pă-
truns pe filieră latină, cum am arătat, dovadă şi
term inologia religioasă de origine latină (altar,
botez, biserică, creştin, cruce, dum nezeu, dom n,
înger, dum inică, credinţă, cuget, cuvânt, paşti,
sfânt, păcat, cer, scriptură ş.a. Rugăciunea creş-
tină este fixată în expresiilatine:„Tatălnostru ca-
re eşti în ceruri”). Tot astfel trebuie să reţinem
faptul că rom ânii sunt m enţionaţi ca entitate et-
nică m ai întâi în izvoarele bizantine, sub numele
de „romani”,„urm aşiaicoloniştilor rom ani” aduşi
de Traian în D acia. O asem enea m enţiune apare
într-un text al îm păratului Constantin al VII-lea
Profirogenetul (912-959),text în care se spune că
„ei se num esc rom ani şi acest num e l-au păstrat
până astăzi”.Acest fapt „confirm ă adevărulcă ro-
m ânii nu s-au num it pe ei înşişi altfel decât după
num ele cetăţii-m am ă (Rom a)”72.

În izvoarele m edievale străine, poporul rom ân


apare m enţionat sub num ele de „vlahi”, term en
întâlnit prim a dată la 980 într-un text alîm păratu-

72
Nicolae Iorga, Istoria Rom ânilor,vol. I, Partea a II-a, Sigiliul Romei, op. cit, p. 26.
55
lui bizantin Vasile al II-lea, iar după anul 1000
m enţiunile referitoare la romanitatea poporului
rom ân devin foarte frecvente în docum entele
epocii73. Term enul„vlah”

O riginea term enului„vlah” vine din germ ană, din


„w alh”, prin care germ anii, în contact cu lum ea
rom anică, îi aplicau rom anilor şi grupurilor
romanizate ale galilor. Apoi, termenul a fost pre-
luat de lum ea slavă,începând cu secolulalIX-lea,
fiind aplicat popoarelor neslave de lim bă rom a-
nică:„Vlah înseam nă,aşadar,un străin,un neslav
de lim bă rom anică”, term en care cunoaşte apoi
diferite variante, „vlah la bizantini...şi la slavii
meridionali, voloh la slavii de răsărit, valachus în
lumea latino-catolică apuseană, blach la unguri,
unde se transform ă repede în olah, Bloch la saşii
transilvăneni etc.”74 În orice variantă, term enul
denum eşte un popor de origine rom anică, fapt
care atestă caracterul rom anic al rom ânilor în
conştiinţa popoarelor vecine.

Sigiliul Romei, cum spunea Iorga, va răm âne


imprim at în configuraţia spiritualităţii şi a culturii
rom âneşti, în lim bă, în term inologia religioasă şi
juridică,precum şiîn m odulde organizare politică
a prim elor form aţiunii statale medievale, bazate
pe „Rom aniile populare”,pe gruparea obştilor să-
teşti în „Ţări” (Ţara Loviştei, a Făgăraşului, a
Lăpuşului,a H aţeguluietc.).O lungă perioadă sta-
„Ţări” / Ţinuturirom âneşti
tele feudale rom âneşti,ca şialte state de aceeaşi
factură,s-au condus după norm e juridice nescrise,
cristalizate în obiceiuri şi practici tradiţionale,
cunoscute sub denum irea de constituţii cutum i-
are. În lim ba rom ână vorbită s-a păstrat sensul
politic al cuvântului latinesc terra, fapt ce explică

73
Adolf Armbuster, Op. cit., p. 18.
74
Ibidem, pp 19-
56
utilizarea termenilor de Ţară (pentru statele feu-
dale rom âneşti), Legea Ţării (pentru regulile de
organizare), ţăran (om al locului, locuitor al sate-
lor, în sens generic, indiferent de starea materi-
ală) sau, ulterior, acela de boieri de ţară.
Terminologia juridică originară,de sorginte latină,
a supravieţuit form elor im puse de lim ba slavonă
în EvulM ediu.

D upă cum se ştie, Şcoala Ardeleană a supralicitat


rolul elem entului latin în lim ba şi în etnogeneza
rom ânilor.D ar com ponenta dacică este şiea vizi-
bilă, iar unii exegeţi ai fenom enului rom ânesc au
încercat să o reconstituie.H asdeu a fost celcare a
relansat la noi problema substratului dacic, tot ca
răspuns la teoriile care negau caracterulautohton
Latinitatea rom ânilor - pro şi
al rom ânilor şi continuitatea lor în vatra dacică.
contra
Aceste teorii, cunoscute sub numele de teorii
„im igraţioniste”, reluate de Robert Roesler (în H aşdeu
lucrarea Romanische Studien,din 1871),susţin că
dacii au fost exterm inaţi, că întreaga populaţie
din nordul D unării ar fi părăsit D acia odată cu
retragerea adm inistraţiei şi a arm atei rom ane,
astfel că teza despre rom anizarea lor, despre
originea latină a rom ânilor şidespre continuitatea
lor istorică pe acest teritoriu nu s-ar putea susţine.
U ngurii,la sosirea lor în spaţiulpanonic,ar figăsit
la răsărit o „terra deserta”, pe care au ocupat-o,
iar rom ânii ar fi im igrat în spaţiul Transilvaniei în
secolele XII-XIII.

H aşdeu face o dem onstraţie prodigioasă pentru a


arăta că substratul dacic, ca elem ent etnic şi
culturalautohton,a supravieţuit codificat în lim bă,
obiceiuri,m itologie,tradiţii,m oduride viaţă etc.75

75
Ideea va fi reluată de N icolae D ensuşeanu - care scrie o lucrare m onum entală în 1913, D acia preistorică
(vezi ediţia publicată de Editura Meridiane, 1986) - pentru a dem onstra că spaţiul nord-dunărean al D aciei
era un ţinut m itic şifabulos,de unde au m igrat spre sud triburile care vor întem eia civilizaţia Eladei(ionienii,
57
Vasile Pârvan,în lucrarea sa fundam entală Getica,
din 1926, va reconstitui cu instrum entele ştiinţi-
fice ale vremii sale istoria Daciei preromane, ajun-
gând la ideile pe care le-am expus. Vasile Pârvan

Lucian Blaga, în 1921, publică un scurt studiu


intitulat Revolta fondului nostru nelatin, în care
arată că fizionom ia spirituală a poporului rom ân,
evident de structură fundam entalrom anică, este
Lucian Blaga
m ai bogată, întrucât cuprinde şi filoane dacice,
autohtone, răsăritene, nelatine adică. Această
sinteză spirituală nu poate fi redusă doar la
m oştenirea latină şila com ponenta raţionalismu-
luiapusean. Teza sa este că rom âniitrăiesc pe un
“păm ânt de cum pănă” şi au produs o cultură în
care se întâlnesc şifuzionează elem ente occiden-
tale şirăsăritene.

Aceste fundamente etno-culturale şi condiţiile


istorice în care a evoluat poporul rom ân, supor-
tând o serie de influenţe exercitate de m ediul
bizantin şi slav, au furnizat argumente pentru Mircea Eliade
ideea că în spiritualitatea rom ânească putem
descoperi o sinteză O cident/O rient, poziţie care
va fireluată de M ircea Eliade. Acest punct de ve-
dere afirm ă că putem vorbi de o deschidere a
culturii rom âneşti spre am bele orizonturi, că
vocaţia poporuluirom ân este una de sinteză şide
com unicare între m arile blocuri de civilizaţie, noi
fiind o ţară şicultură de frontieră,aşa cum ne-am
format ca popor situat pe limesul răsăritean al
Imperiului Roman76.

aheii, dorienii), ducând cu ei elem ente m itologice (“titanii”) şi eroii civilizatori de tip O rfeu, A polo, num it şi
hiperboreanul.
76
În prelungirea acesteiidei,uniianaliştipoliticisusţin că Rom ânia este şiîn condiţiile contem porane o “ţară
de frontieră” între O ccident şiRăsărit,între spaţiulN A TO şiRusia. G eopoliticieniio num esc “zona gri”,zonă
în care se întâlnesc num eroase m odele culturale şispirituale,creştine şinecreştine (ortodoxia,catolicism ul,
protestantism ul şi islam ul, pragm atism ul occidental şi fatalism ul asiatic etc.), dar şi influenţe geopolitice
diverse. D upă teoria politologuluiam erican Sam uelH untington,Rom ânia ar fio “ţară sfâşiată” sub aspectul
58

77
Im periile O rientale în jurulanului600 î.H .

VoievodulD ragoş,
descălecătorulM oldovei

tendinţelor ei culturale. Iată cum unele tem ele ce privesc etnogeneza rom ânilor sunt traduse azi în ecuaţii
geopolitice.
77
http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/oriental_empire.jpg
EPOCA EVULUI MEDIU
SECOLELE IV – XIII

Papa G rigore celM are,reform atorulcultuluicreştin apusean


Cultura apuseană (a Europei occidentale)

Perioada pre-gregoriană

Perioada gregoriană

Ars Antiqua

Cultura răsăriteană (a Europeiorientale)


CULTURA A PU SEA N Ă (O CCID EN TA LĂ )

PERIOADA PRE-G R EG O R IA N Ă

 Apariţia şitolerarea creştinism ului,sec.I–IV Creştinism ul– principalul


 Adoptarea şi răspândirea creştinism ului în reper în cunoaşterea culturii
Asia m ică şi în bazinul mediteranean, sec. europene din primele veacuri
IV–VIII ale mileniului I.
 Conturarea principalelor form e de existenţă
a cultuluicreştin:liturghia, basilica

Apariţia,tolerarea,adoptarea şiîn fine,suprema-


ţia creştinism ului în Europa au avut consecinţe
Creştinism ulşi-a creat
decisive asupra culturii vechiului continent. Înce-
structura – limba de cult,
pând din sec.IV (d.H .),cultulcreştin se va coagula
ritualurile, ideologia, cadrul
pe m ăsură ce va câştiga tot m aim ulţiadepţi.Arta
arhitectonic de cult şi
veacului al VI-lea, de la Ravenna, Constantinopol
accesoriile – din:
sau Roma face trecerea de la lumea clasică
- cultura şireligia veche
greco-rom ană la cea m edievală. D eşi se păstrase
ebraică
o parte din vechea m ăreţie, accentulpus pe sim -
- cultura greacă
bolism a deschis drumul stilurilor medievale ce
- cultura latină
aveau să vină.Fiziculera înlocuit prin psihic,calea
- cultura populaţiilor
raţională spre cunoaştere – prin revelaţia intuitivă.
creştinate
Multe din formele mai vechi de artă erau preluate
şireinterpretate într-o lum ină nouă.

„Baia rom ană a devenit baptisteriul78 creştin, un-


de sufletulse curăţa de păcatuloriginar, iar basili-
79
ca publică era reproiectată pentru tainele bise-
ricii

M ozaiculfolosit pentru pavim ente elenistice şiro-


mane a devenit mijloc de reprezentări m istice
murale… M uzica a devenit o reflectare a unităţii

78
baptisteriu = capelă pentru botezuri
79
Basilica - gr. basileus = rege. Clădire ce servea ca loc de judecată şi de adunare a negustorilor în forum ul
rom an.Creştinism uls-a folosit de aceste clădirica lăcaşuride rugăciune sau a clădit altele în acest stil.
Petit Larousse, Librairie Larousse, Paris 1966, p. 106b; R. Ciobanu – M ic dicţionar de cultură religioasă, Ed.
H elicon,Tim işoara 1994,p.34.
62
divine dintre D um nezeu şi om , iar lira clasică,
datorită coardelor eiîntinse pe un cadru de lem n,
a fost reinterpretată de Sfântul Augustin ca sim-
bolizând trupulrăstignit alluiH ristos. Orfeu reuşi-
se prin m uzica sa să coboare în Infern şisă învingă
moartea. De aceea Hristos este frecvent arătat
cântând la liră,iar la Sant’Apollinare N uovo elstă
pe un tron cu speteaza în form ă de liră.”80

Basilica rom ană,secţiune:1.claire voie ; 2. triforium; 3.


arcadă;4.absidă

LITURGHIA
Liturghia creştină – gen
M area creaţie şi m ijlocul atotcuprinzător realizat muzical-dramatic cu
în această epocă pentru a reda transcendentul a destinaţie religioasă.
fost liturghia81 . Conţinutul de idei, acţiunea şi
succesiunea riturilor la Constantinopol, Ravenna, În form ă închegată este
Roma şiîn alte centre au determ inat în bună m ă- atribuită sfinţilor Vasile cel
sură planurile arhitectonice, simbolismul mozai- M are şiIoan G ură de Aur,la
curilor, ca şi form ele sculpturale şi m uzicale. În Bizanţ,în sec.IV şidevine
perioada aceasta, roadele unor generaţii de vieţi principala slujbă creştină în
contem plative şi active s-au transform at în struc- Biserica Răsăriteană.

80
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 181
81
gr. leitos = obştesc, ergon = lucrare. „Cel m ai im portant serviciu divin al bisericii creştine, constituită pe
fondul tradiţiilor locale din Ierusalim , A ntiohia, Alexandria, Rom a, Cartagina, Lyon, Ravenna şi luând form a
definitivă la Bizanţ, prin reform ele lui Vasile cel M are şi Ioan G ură de A ur, în sec. IV.” D icţionar de term eni
muzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.270.
63
turi mature.Conţinutula secole de gândire teore-
tică s-a îm binat cu strădania practică a nenum ăra- Sf.Ioan G ură de Aur
te generaţiide scriitori,constructori,decoratorişi (Chrisostomul), 347-407 d.H. –
muzicanţi,dând naştere liturghieibizantine în Ră- episcop şipredicator creştin,
sărit şisintezeiluiG rigore celM are în Apus.Litur- care a trăit în Siria şila
ghia a devenit cu timpul nu doar un serviciu reli- Constantinopol(Bizanţ).A fost
gios,cio form ă de artă ce dezvăluie intense aspi- num it „G ură de Aur” pentru
raţiiale spirituluium an. elocvenţa,erudiţia şiputerea
de a convinge şiim presiona
„Stilulpaleocreştin rom an şicelbizantin constitu- credincioşii.A fost sanctificat
iau răspunsurila nevoia de noi forme verbale, vi- şiinclus în grupulcelor Trei
zuale şiauditive de expresie. În am bele cazuriîn- Ierarhiortodocşi,alăturide
registrăm o trecere de la m ijloace m enite să re- Vasile celM are şide G rigore
dea lum ea reală la altele,alcăror rolera să evoce Teologul.
viziuni transcendente. Prin poezia limbajului, prin (în W ikipedia,the free Encyclopedia,
coregrafia mişcării şi gesticii, prin m elodiile so- http://en.wikipedia.org/wiki/St_John
lemne ale cântuluiliturgic, fascinanta dram ă a u- _Chrysostom)
manităţii,întruchipată în liturghie,se juca pe sce-
ne m ăreţe, prevăzute cu o vastă gam ă de deco-
ruri,costum e şiaccesoriicreate de m âinile dibace
ale celor mai buni artiştişim eşteşugari aivrem ii.
Liturghia este un spectacol continuu, care nu du-
rează doar câteva ore,cise desfăşoară cu variaţii
regulate odată cu succesiunea sărbătorilor solem-
ne ori pline de veselie, de-a lungul săptăm ânilor,
lunilor şi anotimpurilor calendaristice, de-a lungul
deceniilor,secolelor şim ileniilor.”82
Sf.Ioan G ură de Aur

Pe m ăsură ce creştinism uls-a răspândit spre nord,


pe de-o parte, iar populaţiile nordice vor pătrun-
de în bazinulm editeranean,pe de altă parte, du-
pă căderea Im periului rom an de Apus, form ele
clasice din sud s-au întâlnit şis-au contopit cu cele
ale populaţiilor de la m iazănoapte. Această fuzi-
une între civilizaţia rom ană,m aiveche şim aista-
bilă (fundam entată pe cea greacă),cu idealurile ei
de raţiune,reţinere şirepaus,şispiritulnordic,re-

82
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, op. cit. p. 183.
64
cent trezit la viaţă,cu energia luiinepuizabilă şicu
im aginaţia fecundă, a dat naştere stilului roma-
nic 83 , stil ce şi-a atins m aturitatea între anii
1000-1150.

Centrele spirituale şi culturale ale acestei epoci


sunt reprezentate de m ănăstiri. Lăcaş religios, în
care pelerinii se puteau aduna pentru a venera
relicve sacre, m ănăstirea era totodată centrul
m eşteşugăresc şiagricolalţinutului,focar de cul-
tură,sursă de civilizaţie,unde se găseau singurele
biblioteci, şcoli şi spitale ale vrem ii. U na din pri-
mele m arim ănăstirirom anice m enţionate în isto-
rie este abaţia de la Cluny, situată în sud-estul
Cei Trei Ierarhi
Franţei,lângă oraşulM âcon,între D ijon şiLyon.
Sf. Vasile cel Mare, cca. 330-
379, episcop de Caesarea

Sf. Grigore Teologul, 329-391

Abaţia Cluny

D acă bazilicile paleocreştine rom ane erau, de re-


gulă, structurate orizontal, cele rom anice, sub in-
fluenţa nordică,au început să m ărească înălţim ea
navei.

83
„Termenul romanic, propus în 1824 de arheologul francez Arcisse de Caum ont pentru a indica arta
secolelor XI şi XII, sugera analogia cu procesul de form are a lim bilor rom anice, aplicat dom eniului artei,
ţinând să sublinieze reinserarea arhitecturii acestor secole în tradiţia rom ană. Era într-adevăr un om agiu
adus tradiţiilor clasice (recuperate în tim pul epocii carolingiene), dar depăşind spaţiul Im periului rom an –
întrucât realizările stilului rom anic se extind din Scandinavia până în D alm aţia, şi din A nglia până în
Transilvania,Spania şiItalia.” O .D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.III,Ed. şt., Buc.1990,p.353,nota
42.
65
84
La proiectarea corului unei biserici abaţiale se
făcea totulpentru a crea am bianţa acustică în ca-
1054 – Are loc Marea
re urm a să se cânte neîntrerupt.Bolţile curbe ale
Schism ă,prim excom unicarea
plafonuluişim area varietate de unghiuriform ate
85 reciprocă dintre cardinalul
de pereţiiam plelor transepturi ,ca şiadâncim ea
H ubert şiM ihailCerularius,
navei dădeau cântului un tim bru specific. Sonori-
Patriarhul de Constantinopol.
tatea unuicor m onahalde câteva sute de vocide-
Se creează astfeldouă centre
venea astfel impresionantă.
organizatorice şiideologice
ale religieicreştine în Europa:
Biserica Răsăriteană
(Ortodoxă),condusă de
Patriarhul de Constantinopol
şiBiserica Apuseană
(Romano-Catolică),condusă
de Papa de la Roma.

86
Catedrala gotică

Im punătoarea catedrală gotică poate fi înţeleasă


drept cea m ai înaltă realizare a om ului m edieval
num aiîn contextuldiferitelor activităţi pe care le
adăpostea. Cea m ai im portantă dintre ele este,
desigur, liturghia. Pe m ăsură ce creştea spaţiul

84
Corul = zona din jurul altarului principal.
85
Transept = galerie transversală a unei biserici, care separă corul de nava principală şi care form ează în
planul de ansam blu al bisericii, braţul crucii. La m arile catedrale existau două transepturi, inegale ca
dimensiuni.
86
http://www.helicon.co.uk/online/datasets/samples/education/images.htm
66
interior, catedrala se transform a într-o vastă sală
ce răsuna de voci unite în rugăciuni, de predici
sau de cântări.

PLURIMELODIA
Plurimelodia –
Spaţiulvast alcatedralei medievale a creat condi- am optat pentru acest termen
ţiile apariţieiplurimelodiei – în prim a eiform ă de pentru a include principalele
existenţă, polifonia liniară. G ândirea polifonică tipuri de discurs muzical
conţine în germ enele eiprincipiulspaţial,apariţia simultan: polifonia, omofonia,
uneinoiform e de spaţiu m uzical. Tot în acest tip m onodia acom paniată,
de spaţiu arhitectural s-a născut, în secolele heterofonia,sim fonism ul ş.a.
XV-XVI, polifonia im itativă.
Plurimelodia – prin tipul numit
Toate acestea,îm preună cu o deosebit de bogată heterofonie – are origini vechi
înveşm ântare sculpturală şialte podoabe străluci- şinecunoscute. Din studierea
toare au stârnit critici din partea unor prelaţi ai culturilor prim itive de astăzi,
vrem ii, precum Sfântul Bernard, care scria: „vă- s-au identificat momente
zând aceste costisitoare, deşi m inunate deşertă- plurim elodice întâm plătoare,
ciuni,oam eniisunt m aicurând îndem naţisă ofere în cadrulinterpretării
daruri, decât să se roage… Care crezică este m e- colective.
nirea tuturor acestora ? Căinţa penitenţilor, ori
Ca modalitate de organizare
adm iraţia celor ce le privesc ?”87
m uzicală conştientă şi
Sfântă m ânie, căci în m ijlocul acestui luxuriant intenţionată însă,
spaţiu vizual,răsuna o m uzică concepută cu m axi- plurimelodia – sub forma
mum de economie de mijloace: coralul grego- polifoniei – a apărut în
rian - izoritmic88, monodic, diatonic, vocal! Europa apuseană,în jurulsec.
al XII-lea.

87
W. Fleming, op. cit. p. 195.
88
„Izoritm ie = în m uzica polifonică,adoptarea de către toate vocile a unuim odelritm ic repetat.” G. Denizeau
– Să înţelegem şisă identificăm genurile m uzicale, Ed. Meridiane, Buc. 2000, p. 248.
67

CONCLUZII
Missa –
Apare Missa (principala slujbă creştină a zilei, în
se identifică până la un punct
biserica apuseană) – s. IV. Missio sau dimissio
cu liturghia creştină.
(lat.) = trim itere,încheiere.Când slujba se încheia,
term enuldesem nează însă
preotul pronunţa sintagm a Ite missa est (Plecaţi,
principala slujbă creştină din
slujba s-a încheiat!) celor de altă credinţă,
89 Biserica Apuseană.
cerându-le astfelsă părăsească biserica.
Elem entuldistinctiv îl
Pe teritoriul Imperiului Roman apar mai multe constituie în speciallim ba
rituricreştine,după zone cultural-geografice: latină de cult,spre deosebire
de liturghie,care este oficiată
 roman (Roma), în lim ba greacă.Excepţie o
 ambrozian (Milano, Italia), face prima parte a missei –
 beneventin (Benevent, Italia), Kyrie eleison (Doamne
 gallican (Franţa actuală), m iluieşte),care păstrează
 gelasian (Germania actuală), până astăzitextulgrecesc.
 mozarab (Spania actuală),
 bizantin, oriental. Părintele m isseicatolice este
considerat Papa Grigore cel
Lim bile de cult:greacă,latină Mare (sf. sec. VI - încep.sec.
VII),care păstrează schem a
Cântare m onodică,vocală,m odală liturghiei.
Crearea uneinotaţiim uzicale – im precisă,neclară,
nr. redus de semne

89
D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.294.
PER IO A D A G R EG O R IA N Ă – SEC. VIII–X

 Cine a fost papa Grigore cel Mare ?


 Reform a gregoriană
 Cântulgregorian
 Consecinţele reform ei gregoriene în
m uzica de cult a O ccidentuluicreştin

DATE BIOGRAFICE

Aparţine unei fam ilii aristocratice romane. A stu-


diat artele liberale şi dreptul, ajungând în jurul
vârstei de 30 de ani praetor sau praefectus urbi la
Roma, demnitate din care demisionează ulterior.

În anul 573 îşi transform ă som ptuosul palat din


Rom a în m ănăstire,fondând şialte şase m ănăstiri
pe domeniile sale din Sicilia.

Este trimis ca legat papal 90 tim p de şapte ani


(578-585) la Constantinopol,la curtea îm păratului
Tiberiu (succesorul lui Iustinian), unde a cunoscut Grigore I cel Mare,
cultura m uzicală şiliturghia bizantină. cca. 535-604

În 590 a fost ales papă,calitate în care reuşeşte să


salveze Rom a de două ori de am eninţarea
devastăriilongobarzilor.

Totodată, m isionarii trim işi de el au convertit la


creştinism populaţiile anglo-saxone, pe cele din
G alia şidin Peninsula Iberică.

Biserica catolică l-a sanctificat.

90
Apocrisiar = (gr. apokrisis = răspuns)în Im periulbizantin,ofiţer însărcinat să ducă răspunsurile îm păratului.
Sau nunţiu papal= am basador alpapei.A.G astoué – Arta gregoriană,Ed. muz. 1967, p. 22.
69

R EFO R M A G REG O R IA N Ă

U nifică liturghia pornind de la ritul roman şio im -


pune tuturor bisericilor din Occident, creând ast- Reforme liturgice
fel m issa catolică. Lucrarea sa Sacramentarul stă
la baza rituluiaşa-numit gregorian.

În lucrarea Antiphonarium cento, stabileşte pen-


tru fiecare m om ent liturgic şi pentru fiecare săr-
bătoare a calendarului ecleziastic o anum ită cân-
tare, dându-i, în calitatea sa de papă, putere de
lege.

Înfiinţează şcoli pentru învăţarea noului rit (gre-


gorian), numite Schola cantorum 91 . Asemenea
şcoli pentru cântăreţi şi corişti au luat fiinţă în
toate centrele bisericeşti im portante din apusul
Europei.

CÂ N TU L G R EG O RIA N

Cântulgregorian este monodic şicuprindea la ori- Reforme muzicale


gini psalm odia, cântarea responsorială şi antifo-
nia; m işcarea duratelor este izoritm ică şi depen-
dentă de text; caracterul fundam ental este so-
lem n şiuniform din punct de vedere dinam ic.

„Ar fio eroare să se creadă că acest cantus planus


este sec, abstract, incapabilde a em oţiona şide a
zugrăvi; cu toate că este lipsit de com plicaţiile
ritm ului, el nu ignoră im aginile ideii şi ale
senzaţiei; adeseori el ştie – şi încă într-un mod

91
„Cuvântul scola în lim bajul juridic latin înseam nă o asociaţie de persoane având aceleaşi interese
profesionale. Există o scola a notarilor şi una a m ilitarilor… Toţi clericii studenţi form ează Scola lectorum
(lector = lector, grad bisericesc şi student). Im portanţa crescândă a cântului liturgic l-a făcut pe Iustinian
*îm păratul Bizanţului, n.n.+ să creeze un nou organism , cu câţiva ani înainte ca sfântul G rigore să ajungă la
Constantinopol… Puţin după aceea, Scola cantorum apare în istorie ca o vădită im itaţie a corului M arii
Biserici [Sf. Sofia, n.n.] de la Constantinopol. Crearea Scolei şipublicarea repertoriuluirom an ise atribuie în
unanim itate,prin tradiţie,sfântuluiG rigore celM are.” A. G astoué – Arta gregoriană, Ed. muz. Buc. 1967, p.
29.
70
remarcabil – să se adapteze sensului unui text
literar; el exprim ă bucuria, doliul, suplicaţia; în
m odurile care îi sunt proprii, el are m odulaţii ce
corespund m işcărilor gândirii. D ar această parte
expresivă – care n-ar putea fi suprim ată decât
suprim ând pur şi sim plu orice m uzică – este
subordonată,fără un relief care să atragă atenţia;
este dom inată de un caracter m ai general şi m ai
92
im portant.” (Jules Com barieu)
93
„Cântulgregorian – notează O vidiu D rîm ba – nu
cunoaşte ceea ce num im noiazi«expresivitate» –
cu alte cuvinte: tonuri patetice, variaţii ritm ice,
surprizele im aginaţiei, m omentele spontane ale
sensibilităţii;nim ic din ceea ce fusese propriu m u-
ziciiantice greceşti.Este o succesiune uniform ă ca
durată de sunete.

N u are indicate nicim ăsura,niciun tem po anum it,


nicinuanţele de intensitate – piano, forte, mezzo-
forte. Toate acestea pot crea o impresie de mono-
tonie;în realitate,lim bajulcântuluigregorian este
calm , sugerând m ai degrabă o im presie de seni-
nătate, delicateţe şi suavitate, de solem nitate şi
m ăreţie.Frum useţea expresieiacestor m elodiise- Im aginiale SfântuluiG rigore cel
Mare
nine se revelează pe deplin când sunt cântate de
un cor la unison.”

92
O .D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.III,Ed.ştiinţifică,Buc. 1990, p. 571.
93
Istoria culturiişicivilizaţiei,vol. III, op. cit., p.571.
71

94
Fragment dintr-un manuscris gregorian autentic

95
Fragment din prima parte a Missei de tip gregorian – Kyrie

94
http://www.chantgregorien.com/images/Cantate.jpg
95
A. G astoué – Arta gregoriană, Ed. muz. Buc. 1967 p. 28
72

96
Introitus din prim a dum inică a Adventului

96
A.G astoué – op.cit.pp.90÷91.Introitus = „cânt procesionalcu caracter antifonic,extras de obiceidintr-un
psalm şicântat de cor la începutulm isselor.” D icţionar de term enim uzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.244.
Advent = cerem onie creştină care are loc în ultim ele patru săptăm ânidinaintea Crăciunului.În A Glossary of
Popular Music Terms,
http://www.austinsymphony.org/music/index.asp?LT=A
73
Scurtă analiză a textului m uzical

Prim ulrând m elodic.Finala


fa, dominanta sol.

Aldoilea rând m elodic.


Conturul liniei melodice
cuprinde o bruscă culm inaţie
pe cuvintele „Deus meus”.

Concluzia primei perioade

O nouă frază m uzicală cu


finala fa,în care conturul
fluctuează şiînregistrează o
„cădere” pe cuvintele „inimici
mei”.

Rând m elodic cu sens


ascendent şidescendent,
finala sol.

Sunetele importante sunt sol


şila.

Concluzia. Finala sol.

Piesa de m aisus reprezintă un


„arc”:prim ele fraze au sens
ascendent;am bitusulcreşte;
are loc o culm inaţie,apoiun
recitativ am plu;în finalpiesa
este reluată da capo.În pofida
aparenţelor,sunt prezente
sim ţulsim etrieişialspaţiului.
74
Limbajul muzical gregorian

 Melodica – sim plă,dependentă de text,am - G uido d’Arezzo,cca.991-


bitus restrâns,intervale m ici,cvasi-silabică 1033, născut în orăşelul
Arezzo, provincia Toscana, din
– m odală – diatonică (tonuri şi sem ito-
centrul Italiei.
nuri diatonice)
– sec. XI – G uido d’Arezzo inventează
solm izaţia (denum irea actuală a note-
lor muzicale) pe textul unui imn închi-
nat Sf. Ioan97:

Ut queant laxis, Şiastfel,robiităi,


Resonare fibris Cu glasuri smerite
Mira gestorum Pream ăresc
minunea
Famuli tuorum Faptelor tale,
Solve polluti Curăţă vina
Labii reatum Buzelor noastre
păcătoase,
Sancte Ioannes. Sfinte Ioane.

98
Imnul Sf. Ioan

 Ritmica – sim plă, durate aprox. egale;


dependentă de text
 Dinamica – constantă, uniform ă, urm ărind
sem nificaţia textului
 Timbrul – vocal; moduri de interpretare:
responsorial, antifonic, coral
 Interpretare m onodică
 Forme – strofice, libere (dependente de
text); fraze muzicale – rânduri m elodice;
stricte (notate precis de compozitor), impro-
vizatorice (interpretul im provizează pe o
structură de bază creată de com pozitor).
 Genuri – missa, imnuri, psalmi, tropi, secven-

97
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Merdiane, Buc. 1983, p. 205.
98
http://www.catholicculture.org/lit/activities/view.cfm?id=1113
75
ţe,dram a liturgică ş.a.
 Structura missei gregoriene: Introitus, Kyrie,
G loria, G radual, Alleluia, Scvenţa, Credo,
Ofertorium, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei.99
 Estetică – minimum de mijloace / maximum Im punerea cântăriigregoriene
de sensuri are loc în s.VII– XI,m aiîntâi
în RegatulFranc (în tim pul
domniei lui Carol cel Mare, sf.
CONCLUZII
s. VIII- încep.s.IX),apoiîn
 Cristalizarea reform ei iniţiate de Papa Anglia.
Grigore cel Mare – s. VII – IX
 Grigore cel Mare (590-604) – impune limba
latină, stabileşte cântările creştine obligatorii
(Antifonarul)
 U lterior sim plifică m elodia, reduce num ărul
de moduri, sunt eliminate instrumentele mu-
zicale din serviciul religios.
 M odalităţide cântare –
 psalmodiere (solo),
 cântare în grup,
 cântare antifonică (dialog între 2 grupuri),
 cântare responsorială (dialog solo-grup)
 Modurile – sunt preferate cele diatonice;
sunt eliminate treptat cele cromatice 100 şi
enarmonice101.
 Apare orga. (s. VIII)
 Apar prim ele m anifestăride polifonie (m ijl.s. O rgă m obilă din sec.XV . În faţă se
IX) - organum află claviatura,iar în spate două m ici
 Inventarea solm izaţiei şi a notaţiei pe burdufuri pentru pom pat aerulîn
tuburi
portativ (G uido d’Arezzo,s.XI)
(http://www.concertartist.info/organhist
ory/history/hist002.htm#images ).

99
http://en.wikipedia.org/wiki/Gregorian_Modes
100
M oduricrom atice = m oduricare au în com ponenţa lor şisecunde m ărite.
101
M oduri enarm onice = m oduri care au în com ponenţa lor şi m icro-intervale (intervale m ai m ici decât
semitonul).
76

ARS ANTIQUA, SEC. XII–XIII

A PA R IŢIA PO LIFO N IEI

Ars Antiqua = arta veche. Denum ire dată de


muzicianul francez Philippe de Vitry, episcop de
Meaux (1291?-1361), pentru a deosebi epoca po-
lifonieitim puriide cea în care a trăit elînsuşi, pe
care a numit-o Ars Nova (sec. XIV). Convenţional,
102
Ars Antiqua este cuprinsă între 1160-1325.

Condiţii

 D acă m uzica gregoriană reprezintă o conflu-


Instrum entiştim edievali
enţă de izvoare şide influenţe;
(http://www.musicque-de-
 dacă ea constituie o esenţă a frum osului, joye.com/accueil.gif)
pentru început im pusă, dar confirm ată apoi
ca valoare incontestabilă tim p de peste zece
secole;
 dacă ea s-a născut într-un spaţiu şipentru un
spaţiu adecvat ei–

atunci:

 D e ce după aproape treisute de anide „suve-


ranitate” absolută, cântarea gregoriană a fă-
cut loc plurimelodiei, cu care s-a combinat o
vreme – sub form ă de cantus firmus –, apoi a
co-existat cu aceasta,până în zilele noastre ?
 D e ce în ritul bizantin / creştin ortodox se
menţine şi astăzi m onodia (secondată doar
parţial în tim p şi spaţiu de cântarea corală
arm onică) şi tot aşa în cel ebraic ori
musulman ?

102
D icţionar de term eni m uzicali, v. Bibliografia, p. 41. Şi în http://www.answers.com/topic/ars-antiqua ,
http://www.classicalscore.com/gothicera.htm#Franconian ,
http://www.geocities.com/papandrew/outlines/grout03.html
77

O prim ă constatare: coralulgregorian a constituit Condiţiile apariţieicântării


o ideală ilustrare a econom iei de m ijloace. Mijlo- simultane – a polifoniei:
ace minime – sem nificaţie m axim ă. - simplitatea melodico-ritm ică
a cântăriigregoriene
Diatonizarea103 cântării a generat o m ai bună so- - diatonizarea modurilor
noritate în spaţiuldin ce în ce m ailarg al bisericii. - cântarea colectivă
- adoptarea orgiiîn m uzica de
D iatonizarea cântăriia generat sesizarea practică,
104
cult
tot m aipregnantă,a rezonanţeinaturale în am -
bianţa acustică a bisericiiapusene.

Cântarea m onodică în grup a evidenţiat şi m ai


mult sunetul ca un sistem natural de armonici, cu
atât m aim ult cu cât prezenţa vocilor înalte şigra-
ve creau în m od inerent paralelism e de octavă.

„Arta gregoriană conţinea polifonie? N u,în sensul


de com poziţie m uzicală. Într-adevăr, tot ce este
notat în această artă nu conţine decât m elodii.
Dar aceste melodii sunt ele totdeauna monodii, a-
dică m elodiide sine stătătoare? Erau oare m enite
să prim ească un acom paniam ent oarecare ? În
practică erau cântate la unison ?... U n prim fapt
este sigur. Antichitatea a practicat şim uzica voca-
lă şicea instrum entală;fără să se cunoască polifo-
nia, aşa cum o înţelegem noi astăzi, exista un fel
de contrapunct prim itiv, ca cel practicat încă de
unele popoare,fie că două sau treivocise supra-
pun la unison sau la octavă,fie că unulsau m ulte
instrum ente susţin note lungi, în tim p ce altele,
sau vocea, execută broderii vocale mai scur-
te… ”105

103
diatonizare = elim inarea secundelor m ărite şia m icro-intervalelor. Impunerea sistemului modal bazat pe
tonuri şisemitonuri.
104
Prim ulcare a intuit seria arm onicelor naturale a fost m atem aticianul, m uzicianulşifilozofulgrec Pitagora
(cca. 580-500 î.H .), „efectuând prim ele cercetări asupra vibraţiei lor, asupra sunetelor m uzicale, asupra
legilor care le guvernează.” D em U rm ă – Acustică şim uzică,Ed.şt.şienc.,Buc.1982,p.129.
V.şicap.introductiv despre Limbajul muzical.
105
A.G astoué, Ed. muz. 1967, pp. 102-103.
78

106
Izoritmia , am bitusul redus şi intervalele
m elodice m ici(specifice intonăriivocale,în grup),
diatonism ul,tim bruluniform ,cântarea m onodică,
uniformitatea dinam ică – iată tot atâtea atribute
care au dus treptat, dar inevitabil la conştientiz-
area şi în scurt tim p chiar la voluptatea cântării
plurim elodice sim ultane.N u întâm plător s-a optat
m ai întâi pentru consonanţele perfecte – octave,
cvinte şi cvarte simultane – prim ele din şirul ar-
monicelor naturale, cu care urechea era deja o-
bişnuită în am bianţa plină de rezonanţă a cate-
dralei medievale.

U n im bold în plus l-a constituit adoptarea orgii107


în bisericile devenite catedrale.Este uşor de im a-
ginat că orga nu acom pania propriu-zis armonic
monodia gregoriană,dar rezonanţa naturală a su-
netelor em ise de instrum ent,în acustica specifică
a spaţiuluicatedralei,crea o m are varietate de vi-
braţii sonore, ducând la naşterea treptată a gân-
diriim uzicale „verticale”.„În cântatulla orgă,aşa
cum era folosit în secolul IV, un text al sfântului
Augustin, reactualizat de G evaert, arată că se
foloseau celpuţin două voci.”108

Claviatura orgiieste o inovaţie gotică din veaculal


XIII-lea, iar numeroase ilustraţii de m anuscris din
acea vrem e indică folosirea pe scară largă a
orgilor.109

106
izoritmie: iso = acelaşi(gr.) – ritm ică cu durate sim ilare.http://www.dolmetsch.com/defsi.htm
107
Prim ele m enţiuni docum entare despre o orgă m are, instalată în catedrala W estm inster din Londra,
datează din prim a jum ătate a sec. al X-lea. Instrum entul avea 400 de tuburi şi 40 de clape. Sursa de aer
provenea de la 26 m iciburdufuri. D ar m enţiuni despre circulaţia acestuiinstrum ent în Europa apar încă din
sec. VIII.
În V .Bărbuceanu – D icţionar de instrumente muzicale, Ed. muz., Buc. 1992, p. 186.
108
A.G astoué - – A rta gregoriană,op. cit. p. 102.
109
Afirm aţia îiaparţine luiW illiam Flem ing,în lucrarea A rte şiidei, vol. I, op. cit. p. 270.
79
D acă m eşterii m edievali au avut cunoştinţe
precise despre acustica vastelor construcţii pe
care le ridicau nu se ştie. M ai curând credem că
se foloseau de intuiţie, de experienţe acumulate
de generaţii, de secrete păzite cu străşnicie şi
transm ise doar la cei m ai înzestraţi dintre ei. D in
această cauză, aceste secrete s-au pierdut în cele
din urm ă110.
Şcoala de la N otre Dam e –
grup de călugărim uzicienice
G EN U R I ŞI REPREZEN TA N ŢI au activat pe lângă Catedrala
N otre D am e din Paris,în
Ars Antiqua reprezintă m uzica Europei apusene
perioada 1170-1250 (sf. sec.
din perioada EvuluiM ediu târziu, cuprinsă aprox.
XII – prima jum. a sec. XIII).
între m ijlocul.sec.XIIşiîncep.sec.XIV (cca.1170-
1310), perioadă în care centrul m uzical cel m ai Sunt cunoscuţidin acest grup
cunoscut, care a adoptat, experim entat şi călugăriiLeoninus şi
dezvoltat prim ele form e de polifonie a fost Şcoala Perotinus (numele sunt
de la N otre D am e din Paris.În m od convenţional, latinizate, conform obiceiului
Ars Antiqua se referă num aila m uzica religioasă. vremii).

Reprezentanţi. Majoritatea muzicienilor din Genuri: organum, motet


această perioadă au răm as anonim i. Singurii cu-
noscuţi sunt călugării Leonin (latinizat Leoninus,
sf. sec. XII) şi Pérotin (latinizat Perotinus, cca.
1180-1220) din Şcoala de la N otre D am e din Paris.

Se precizează notaţia m uzicală

Există preocupăripentru conturarea şidiversifica-

110
„D intre lucrătoriipe şantierele m arilor catedrale,ceim airespectaţişim aibine rem uneraţierau cioplitorii
de piatră fină,urm aţide zidari,care aşezau piatra.U neoriam bele operaţiierau efectuate de acelaşim eşter –
de aici termenii: freestone mason, simplificat freemason (engl.), devenit în franceză franc-m açon. De la
începutulsec.XIV,aceştia erau organizaţidupă regulifoarte precise şistricte,bazate pe criteriiprofesionale.
Erau elaborate statute cu am enzipentru abaterişipentru lucrările defectuos executate. Statutele interziceau
divulgarea secretuluiprocedeelor de lucru,prevedeau durata ucenicieişim ulte alte regulietice profesionale.
Stricteţea păstrării secretelor profesionale explică necunoaşterea astăzi a m ultora dintre tehnicile de
construcţie practicate în acele vrem i, care au dus la crearea m inunilor arhitectonice ale stilului gotic.
Expresia franc-m açon, niciodată folosită în Evul M ediu, a apărut în sec. XVIII; francm asoneria speculativă,
introdusă prin 1725 din A nglia în Franţa, a adoptat-o fiindcă evoca esoterism ul şi secretul cunoştinţelor şi
solidaritatea asociaţiilor (loji) de zidari de pe şantierele m edievale.” O . D rîm ba – Ist. cult… , vol. III, Ed. şt. şi
enc. 1990, p. 462, nota 226.
80
rea ritm ică a cântărilor gregoriene, creându-se
m oduri ritm ice, cu rol de sistem e de m ăsurare a
duratelor. Ex111: Formule sau moduri ritmice
folosite în Ars Antiqua:
Principalele genuri m uzicale religioase cu scriitură
preponderent polifonică: organum, conductus,
motet.

Organum – gen polifonic, vocal, modal diatonic, troheu


compus din 2 linii melodice: un cantus firmus
(cântare gregoriană) şirepetarea acestuila 4ta sau
5ta perfectă superioară. În asem enea cazuri,înce-
putulşifinalulse făceau pe unison.Se nota num ai iamb
vocea inferioară (vox principalis), iar cea superioa-
ră era im provizată („după ureche”) de cântăreţi
(vox organalis). Cu timpul, au fost notate ambele
voci, acestea constituind primele partituri polifo- dactil
nice. Era,se pare,acceptată şidublarea uneivoci
cu instrumente.

Conductus112 – gen polifonic, vocal, modal diato- anapest


nic,com pus din 2 sau 3 liniim elodice.Se cânta în
special atunci când era adusă cartea de texte li-
turgice din loculunde era păstrată,în celde des-
făşurare a serviciului religios (conducea cartea li- spondeu
turgică). În practica m uzicală a Şcolii de la Notre
Dame, genul folosea drept vox principalis nu nu-
m ai cântări liturgice, ci şi laice. Tem ele obişnuite
ale conductus-ului erau vieţile sfinţilor, N aşterea, piric
alte evenimente religioase, texte moralizatoare.
M ai târziu, au apărut şi texte critice la abuzurile
clerului.

Motetul – apare în sec. XIII,în Şcoala de la Notre


Dame. Gen polifonic religios, compus dintr-un
cantus firmus (la început cântare gregoriană,apoi

111
http://www.answers.com/main/ntquery;jsessionid=wuk26lad6hwa?tname=rhythmic-
mode&curtab=2222_1&hl=ars&hl=antiqua&sbid=lc02a
112
din latinescul conducere = a însoţi
81
diverse alte cântări religioase sau laice) num it
tenor, creat pe baza unor formule (moduri) ritmi- Ars Antiqua coincide cu
ce. O a 2-a voce num ită motet. Iniţial, textulm o- construirea marilor catedrale
tetului cuprindea 1-2 cuvinte în lim ba latină,care gotice
erau „ţinute” de voci (de aici şi denum irea genu-
lui: de la francezul mot = cuvânt). Tenor-ul putea
fi intonat de instrumente. Vocea a 3-a – triplum –
avea text diferit. De multe ori motetul avea text
latin închinat Fecioarei,iar triplum – text francez,
laic, de dragoste.

InteriorulD om uluidin Köln

113
Manuscris polifonic de la Toledo (Spania)

113
http://www.spanisharts.com/musica/i_polifonia.html
82

Caracterul izoritmic este


evident.

114
O rganum .Form ă prim ară de polifonie (fragm ent) .

D eşiindependenţa m elodică a
vocilor creşte,izoritm ia se
m enţine.

115
O rganum înflorit (fragm ent .

114
A.G astoué, op. cit. p. 105.
115
idem
M U ZICA LA IC Ă M ED IEV A LĂ

M uzica laică (ne-religioasă) a Evului M ediu s-a


afirm at în sec. XII-XIII, în Franţa, Spania, Italia,
Portugalia, Anglia, Ungaria, de asemenea în
116
principatele germanice etc. .

R EPREZEN TA N ŢI

1. N obili rătăcitori, cântăreţi şi com pozitori


totodată
Guillaume de Poitiers, Bernart de
TRUBADUR: trobar = a găsi (lim ba proven-
Ventadorn, Raimbaut de Vaqueiras
sală):
Chrétien de Troyes,Richard „Inim ă de
TRUVER: trover = a găsi (langue d’oil, nor- Leu”,Colin M uset,Thibaut Roide
dul Franţei): Navarre, Adam de la Halle

Walther von der Vogelweide,


M IN N ESÄN G ER: minne = iubire ideală,
Wolfram von Eschenbach,
sänger = cântăreţ (lim ba germ a- Tannhäuser,U lrich von Lichtenstein
nă):

2. O răşeni înstăriţi sau săraci, saltim banci, cân-


tăreţiam bulanţi

MEISTERSINGER: meister = m eşter, m ae-


stru, singer = cântăreţ

MENESTREL: minister = servitor (lim ba latină)

JONGLEUR: jougleur = instrumentist-cântă-


reţ (franceza veche)

LIMBAJ MUZICAL
H ans Sachs,cizm ar,poet şicântăreţ
german, 1494-1576,
 melodica – m odală,sim plă,uşor de m em orat, personajîn dram a M aeştriicântăreţi
cu text sau caracter dansant din N ürnberg de Wagner (1868)
 ritmica – sim plă, sim etrică (dans) ori depen-

116
D icţionar de termeni muzicali,Ed.şt.şienc.,Buc.1984,p.502
84
dentă de text (cântece,balade etc)
 dinamica – sim plă, constantă, urm ărind
sem nificaţia textului
Adam de la Halle, 1237-1288,
 timbre – vocal-instrumentale, solist cu
truver,poet şicântăreţ
acompaniament, toate grupele de
francez din perioada Ars
instrum ente (coarde,suflat,percuţie)
Antiqua.
 monodie sau/şi m onodie acom paniată
Autor al piesei de teatru cu
(form e sim ple);poate şiheterofonie
m uzică „Jeu de Robin et
 forme – strofice, rondo, libere (balada,
M arion”.
epopeea)
 genuri – laic; liric (cântece de dragoste),epic
(balade, cântece eroice/chanson de geste),
dramatic (pastorala)
 estetică –
 creatorii muzicii de curte
 realizează circulaţia repertoriului
într-un teritoriu vast
 realizează schim bul de influenţe –
între zone culturale, între generaţii,
între surse (populară–cultă–
religioasă)
 im pun genuri şi m aniere
interpretative datorită folosirii
(parţial, num ai de către cei instruiţi
– nobilii)a notaţieim uzicale.

TEATRUL MEDIEVAL

Teatrul m edieval (în sensul de sinteză a aproape


tuturor artelor) nu este o continuare a teatrului
antichităţii latine. În schim b, cu teatrul grec
prezintă m aim ulte analogii,esenţiale:

 şi una şi cealaltă din aceste form e de artă


sincretică îşiau originea în cerem oniide cult,
fiind prezentate cu prilejul unor sărbători
religioase;
 spectacolul era precedat de un cortegiu care
îlanunţa;
85
 actorii aparţineau am bianţei tem plului /
bisericii;
 joculse desfăşura în jurulaltarului;
 ambele aveau caracter liric;
 arta dom inantă era m uzica;
 aveau structuri şiform e sim ilare: cu sau fără
prolog, scene între actor şi grupul de corişti,
form e de stilcom une (îndeosebialiteraţii117).

În tot tim pul Evului M ediu, în biserici aveau loc


iarna (de obiceiîn luna decem brie)m anifestăride
118
carnaval, asem ănătoare saturnaliilor ori
serbărilor dyonisiace,în care clericiiîşiperm iteau
tot felul de libertăţi, dansând, m ascându-se,
Adam şiEva alungaţidin Rai.scenă
costum ându-se şi neşovăind să ajungă până la dintr-un Mister medieval
scandal şi orgii. De aici s-a născut teatrul com ic
italian.

În Evul M ediu existau atât m anifestări teatrale


religioase, cât şi laice – am bele form e născute în
am bianţa şisub auspiciile Bisericiicreştine.Princi-
palele tipuriteatrale m edievale în care m uzica se
află pe un loc im portant sunt:

Liturghia însăşi,gen dram atic cu caracter sim bolic


şicerem onial;

D ram a liturgică – adaptare teatrală a textelor


sacre;

Misterele – dram e cu caracter religios, având ca


subiect întâm plări m iraculoase cu sfinţi creştini
sau cu Fecioara Maria.

117
aliteraţie = repetarea uneiconsoane sau a unuigrup de consoane în cuvinte care se succed,producând un
efect de armonie a textului. Le Petit Larousse 2003,ed.electronică.
118
(lat. Saturnalia) Sărbători rom ane foarte libertine, dedicate zeului Saturn, care aveau loc odată cu
solstiţiulde iarnă.Le Petit Larousse 2003,ed.electronică.
CU LTU R A CR EŞTIN Ă R Ă SĂ R ITEA N Ă
(O R IEN TA LĂ )

Creştinism ul european oriental – mult mai


apropiat de teritoriulşide culturile de origine ale
acestei religii – Asia M ică, Asia şi Egiptul – decât
creştinism ul european occidental, şi-a propus să
păstreze de-a lungul veacurilor conţinutul şi
formele de manifestare ale credinţei primilor
creştini.

Izvoarele recunoscute ale m uziciicreştine sunt:

 muzica sinagogală (veche ebraică), Catedrala Sf. Sophia,


astăziH agia Sophia de la Istanbul
 m uzica elină (a G reciei din perioada răspân-
(Constantinopol),construită în
diriicreştinism ului,sec.I-IV d.H.), tim pulîm păratuluibizantin
 m uzica popoarelor creştinate. Iustinian I, sec. VI

Im periulBizantin în 1265119

Cultulcreştin ortodox „ţine legătura strânsă, trai-


nică şineîntreruptă cu trecutul,evoluând strict pe
linia tradiţiei sănătoase. În totalitatea form elor
sale de astăzi, el nu se deosebeşte prea m ult de

119
http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/byzantine_empire_1265.jpg
87
cultul Bisericii creştine din prim ele trei veacuri şi
din secolele urm ătoare.”120

Realitatea istorică a înregistrat totuşio evoluţie –


e drept, m ailentă decât în Apus – dar inevitabilă
şifirească.Iată m arile perioade ale acesteievolu-
ţii:

1. Perioada com ună Bizanţului şi Romei, altfel


spus,a întregiicreştinătăţi– sec. I-VI
2. Perioada bizantină – sec.VI,până la căderea
Constantinopolului, în 1453. Apogeul culturii
bizantine are loc în tim pul îm păratului
Iustinian (527-565)
3. Perioada post-bizantină – 1453-1814
4. Perioada m odernă sau hrisantică – de la
1814 (Reforma lui Hrisant)până astăzi121.

Întrucât m uzica bizantină a avut şiare încă o foar-


Catedrala Sf. Sophia, interior
te interesantă şiprecisă notaţie – notaţia neuma-
tică122 – ce a evoluat şi ea de-a lungul veacurilor,
prof.G h. Ciobanu prezintă o periodizare distinctă
pentru sem iotica / notaţia m uzicală bizantină:

1. perioada notaţieiekfonetice – până în sec.IX


2. perioada paleo-bizantină – sec. IX-XII
3. perioada medio-bizantină – sec. XII-XV
4. perioada neo-bizantină – sec. XV-încep. sec.

120
E.Branişte – Liturgica teoretică,Ed.Instit. biblic şide m isiune ortodoxă,Bucureşti,1978,p. 24.A m redat
acest scurt citat m ai degrabă pentru a ilustra principiul ortodoxiei creştine şi m ai puţin pentru a susţine
traducerea lui în fapt. D orinţa de păstrare a form elor de cult de la începuturile creştinism ului este cea care
deosebeşte ortodoxia de celelalte culte şi confesiuni creştine (catolic, protestant şi neo-protestant) şi m ai
puţin realitatea practică a serviciului religios. Şi aceasta din două m otive principale: 1) nu putem decât
presupune cum se rugau prim iicreştini;şi2) nim eninu se poate opune evoluţieiistorice.
121
Reform a iniţiată de arhim andritul H risant a vizat sim plificarea cântării, a sistem ului teoretic şi a notaţiei
neum atice,precum şio m aievidentă pătrundere a influenţelor m uziciiapusene.V ezişiG h. Ciobanu – Studii
de etnom uzicologie şibizantinologie,vol.I,Ed.m uz.1974,p.393,nota 69.Am preluat această viziune asupra
evoluţieim uziciicreştine orientale din prelegerile profesoruluiG heorghe Ciobanu,susţinute la Piatra N eam ţ,
în iulie 1979, în cadrul cursurilor de vară la Vacanţele m uzicale. Profesorul Ciobanu afirm a: „Periodizarea
trebuie făcută nu după notaţie (aşa cum apare în lucrările de specialitate, n.n.) – deşiexistă o legătură între
evoluţia notaţieişicea a m uziciipropriu-zise – cidupă m uzica însăşi.”
122
Semnele se numesc neume şiindică intervalulm uzical,nu sunetul,ca în notaţia apuseană m odernă.
88
XIX
5. perioada hrisantică – 1814 - prezent123

IZVOARELE MUZICII BI ZANTINE

 m uzica sinagogală a vechilor evrei– m ediu în


care s-a născut creştinism ul
 m uzica greacă – mediu care a dus la
răspândirea creştinism uluiîn Europa. Cultura
greacă a fost,de altfel,baza culturiibizantine.
 m uzica laică sau de cult (păgân) a popoarelor
care au adoptat religia creştină, aflate pe
teritoriul sau sub influenţa Im periului
Bizantin.

D incolo de diferenţele care au m arcat aceste


epoci, m uzica bizantină şi de tradiţie bizantină124
şi-a păstrat caracteristicile, unele originare, altele
dobândite de-a lungul istoriei: Iustinian I, 527-565

 organizare m odală, pe baza unui sistem de 8


m oduri (num ite şi ehuri sau glasuri),
teoretizate de Ioan D am askinul (sec. VIII) în
lucrarea teoretică Octoih
 desfăşurare m onodică, dependentă şi
subordonată textului
 interpretare vocală, în 3 stiluri (denum ite
tacturi): irmologic125, stihiraric126, papadic127
 notaţie – cu sistem de semne numite neume
ce reprezintă intervalul sonor. Semnele
ritm ice sunt foarte puţine deoarece ritm ul
este, m ai m ult decât m elodia, subordonat
textului.

123
Gh. Ciobanu – Studii de etnom uzicologie şibizantinologie, vol. I, Ed. muz., Buc. 1974, p. 428.
124
Sintagm a se referă la perioada istorică de după dispariţia Im periuluibizantin (după 1453).
125
Tactul irmologic = preponderent silabic,adică corespondenţă sunet–silabă.
126
Tactul stihiraric = m elism atic într-o m ică m ăsură,adică 2-4 sunete–silabă.
127
Tactul papadic = stil apărut în perioada post-bizantină, ca influenţă turco-perso-arabă. Cântare intens
ornam entată,având în desfăşurarea m elodică şisferturide ton.
89

Lăcaşurile creştine ale Europei O rientale au de Trăsăturiale m uziciicreştine


asemenea origini arhitectonice comune cu cele de tip bizantin:
occidentale. U n reper în acest sens îl constituie - m onodică
Catedrala Sfânta Sofia de la Constantinopol. - m odală,utilizând intervale
diatonice, cromatice (2de
m ărite),m icrointervale
(enarmonice)
- vocală – colectivă,
responsorială,m airar
antifonică
- caracter parţial
improvizatoric – cântările se
bazează pe form ule m elodico-
ritmice pe baza cărora se
dezvoltă discursulm uzical,în
Im periulBizantin în sec.XII
strânsă legătură cu form a şi
„Principala diferenţă dintre m uzica religioasă ră- conţinutultextului.
săriteană şi cea apuseană este diferenţa dintre o
atitudine m editativă şiuna activă. Aspectulmedi-
tativ al liturghiei răsăritene este ilustrat de o ob-
servaţie a SfântuluiIoan H risostom (G ură de Aur),
care spune că «se poate cânta şi fără voce, cu-
getul răsunând lăuntric, căci nu cântăm
oamenilor, ci Domnului, care ne poate asculta
inim ile şi poate pătrunde în tăcerea cugetului
nostru». Această atitudine contrastează puternic
cu cea a Sfântului Am brozie, care afirm ă în
legătură cu participarea credincioşilor la cânt:
«D acă îl auzi pe D om nul şi nu cânţi, nu dai glas
unui im n... U n im n aşadar, cuprinde aceste trei
lucruri:cântecul,lauda şipe D um nezeu».”128
N u este locul aici să dezbatem cauzele acestei
diferenţe fundam entale de atitudine,nu num aiîn
faţa divinităţii,ciîn întreaga existenţă a om uluio-

128
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, op. cit. p. 176.
90
riental şi occidental – atitudine pe care am
putea-o caracteriza drept spiritualitate „centrifu-
Istoria creştinism ului
gă” în cazuloccidentaluluişi„centripetă” în celal
răsăritean:
orientalului. Ceea ce însă putem constata este
I.Începuturi– estul imperiului
simplitatea – sau celpuţin dorinţa de simplitate –
rom an,în regiunile de cultură
în m uzica creştină orientală,m anifestată prin pă-
greacă.
strarea cântăriim onodice şivocale.
II. Epoca romano-bizantină –
„M uzica bizantină n-are nimic comun cu muzica sec. IV-XI. Au loc 7 Concilii
grecilor antici.Raporturim aistrânse a avut cu cea ecum enice,în sec.IV-VIII.
ebraică – datorită legăturilor intim e dintre III. Constituirea Bisericii
ebraism şi creştinism ul prim itiv – şi derivând în creştine răsăritene – sec. XI,
linie directă din Antiohia.«Prim ulîm prum ut făcut odată cu M area Schism ă –
de creştinism din religiile anterioare a fost fo- sec.XV,căderea
losirea cântuluiîn cultuldivin» (Jules Com barieu). Constantinopolului (1453)
U niicreştinidin prim ele tim puriau fost îm potriva IV.Creştinarea populaţiilor
cântului – care însă s-a introdus în biserică slave şia sud-estului
datorită virtuţilor (...) pe care le inspiră credincio- european.În sec.IX,m isionarii
şilor:m uzica le aduce o înaltă bucurie sufletească, KirilşiM etodiu,fraţicălugări
îi ajută să reţină m ai uşor şi să sim tă m i profund de origine slavă,sunt trim işi
textele sacre, le inspiră un sentim ent de iubire a de îm păratulbizantin M ihail
aproapelui etc.”129 III,în teritoriile M oraviei.
U rm ează ruşii,beloruşii,
La începuturile sale,m uzica bizantină de cult pre- ucrainenii.KirilşiM etodiu
zenta o m are sim plitate,exprim ată prin diatonism , traduc Biblia în slavonă.
cântare silabică, num ăr redus de cântări etc. V. Epoca post-bizantină.
D upă secolulX: Apariţia bisericilor ortodoxe
 s-a ornam entat tot m aim ult, trecând treptat autocefale (cu adm inistraţie
de la cântarea silabică la cea m elism atică, autonom ă):greacă,rusă,
 au apărut genurile cromatic 130 şi enarmo- arm eană,coptă etc.
nic131,
 a apărut notaţia neum atică,ce a făcut posibi-
lă m ărirea considerabilă a num ăruluişitipuri-
lor de cântări ş.a.m .d..

129
O .D rîm ba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.II,Ed.şt.şienc.,Buc.1987,p.214.
130 de
gen crom atic = (în cântarea bizantină) m onodie cu 2 m ărite
131
gen enarm onic = (în cântarea bizantină) m onodie cu m icro-intervale / sferturi de ton.
91
Această ornam entare nu va atrage însă schim bări
fundamentale de-a lungul secolelor. „Explicaţia
Figuri importante ale Bisericii
poate fi găsită în concepţia lui Pseudo-Dionisie,
ortodoxe,în dom eniulm uzical
pentru care arm onia este un ecou al frum useţii
teoretic:
divine, revelată – prin intermediul sfinţilor –
compozitorilor de imnuri liturgice. Ca atare, Ion Damaschinul, 676-749,
acestora nu le este îngăduită am biţia originalităţii născut la D am asc şim ort
şia inovaţiilor,ci– asemenea pictorilor de icoane lângă Ierusalim. Este autorul
– ei trebuie să lucreze pe aceleaşi arhetipuri, pe unor scrieri privind dogmele
modele revelate, transmise prin tradiţie.”132 bisericeşti,precum şial
lucrăriiintitulate „O ktoih” –
teoria celor 8 moduri (ehuri)
principale ale muzicii
bizantine de cult.

Ioan Cucuzel, cca. 1280-1360


– născut pe m alulAdriaticii
(Albania de astăzi),din m am ă
bulgăroaică.Are m erite în
dom eniulnotaţieim uzicale
neum atice,precum şiîn
preocuparea pentru melodica
expresivă.

Mitropolitul Hrisant din


Exem plu de notaţie neum atică bizantină şitranscrierea eiîn
M adit,Hurm uz Hartofilax şi
notaţie occidentală.Vecernier, Grigore Protopsaltul – autorii
133
Psalm, Glas 1, tact irmologic, Stihul 1
Reform eisistem uluide notaţie
neum atică,de la începutul
 M ijloacele şiprocedeele de exprim are sonoră
sec. al XIX-lea.
ale acestei culturi se regăsesc într-o m ăsură
surprinzător de m are, în cele m ai elaborate
forme ale muzicii apusene.

 De aici – certitudinea asupra filonului genera-


tor comun.

132
O .D rîm ba, op. cit. p. 215.
133
Nicolae Lungu – Vecernierul… , op.cit. pp. 17-18
92
 D ar şi existenţa uneigândirim uzicale arheti-
pale,care trece de graniţele tim puluişispaţi-
ului.

 De asemenea, complexitatea structurii


melodico-ritm ice care va creşte cu tim pul,va
cunoaşte o perioadă de diversitate şibogăţie
extrem ă – sec. al XVIII-lea, cu influenţe
m ultiple dinspre cultura populară şi cea
turco-perso-arabă – făcând astfel necesară
reforma Mitropolitului Hrisant, de la
134
începutulsec.alXIX-lea .

 Această com plexitate „orizontală” explică în


parte şi persistenţa cântării m onodice în
cultulcreştin răsăritean.

Avem aşadar,pe de-o parte,la începuturile creşti-


nism ului oriental, o m axim ă economie de mijloa-
ce de exprimare în m uzica de cult, iar pe de altă
parte, m onum entalitate, fast şi bogăţie de orna-
mente în arhitectura lăcaşuluide cult – Catedrala
Sfânta Sofia. Incompatibilitate,contradicţie? Nici-
decum. Pare-se chiar că cu cât muzica este mai
simplă – m onodică, vocală, diatonică – cu atât
spaţiulacustic poate fim ailarg.Efectulsonor este
cu atât m ai im presionant, arm onicele fiecărui
sunet se pot auziîn voie,fără a intra în conflict cu
armonice diferite simultane. Senzaţia de im aterial,
infinit şi divin este astfel cu atât m ai puternică.
Constatăm astfel că, tim p de câteva sute de ani,
drum ul creştinism ului oriental a fost cel puţin si-
m ilar cu celalcreştinism uluiapusean.Când şim ai
ales de ce s-au despărţit ele ?

134
Hrisant (Chrysanthos) din Madyt (cca. 1770-1846), Grigore Protopsaltul şi H urm uz H artofilax sunt
consideraţireform atorii notaţiei din m uzica creştină ortodoxă. În esenţă, reform a a constat în sim plificarea
neum elor bizantine, care la începutul veacului al XIX-lea deveniseră atât de num eroase şi încriptate, încât
num ai cântăreţii foarte iniţiaţi puteau să le înţeleagă sem nificaţia corectă. Cei trei ierarhi au redus şi
sim plificat aceste sem ne,punând bazele aşa-num iteinotaţiineo-bizantine,aflate în practică şiîn prezent.
Dimitri Conomos – Orthodox Byzantine Music, 1990-1996,
www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article7069.asp.
93
O explicaţie ar fi istoria însăşi a Europei –
urcuşurile şi coborâşurile m arilor puteri, sferele
de influenţă ale diverselor culturi– dar şispiritua-
litatea apuseană m aidinam ică – „centrifugă” – în
contrast cu cea răsăriteană,m aiinteriorizată,m ai
statică – „centripetă”, trăsături valabile mereu,
până în zilele noastre. N u se poate pretinde că
două zone precum O ccidentul şi O rientul euro-
pean – separate de diferenţe incontestabile de
clim ă, m ediu geografic, stare econom ică, cultu-
rală,supuse unor influenţe distincte – să gândeas-
că şi m ai ales să sim tă la fel, chiar dacă adoptă
acelaşi„trunchi” religios.Creşterea considerabilă,
după secolul al XIV-lea, a amprentei
turco-perso-arabe asupra vieţii sociale, spirituale
SfântulIoan D am aschinul
laice şi religioase din Im periul bizantin aflat în
declin, odată cu ascensiunea Im periului otom an
este evidentă, făcându-se sim ţită sub cele m ai
variate forme.

135
Im periulotom an în perioada 1451-1481

135
http://www.lib.utexas.edu/maps/historical/shepherd/ottoman_emp_1451_81.jpg
94

C R EŞTIN ISM U L ÎN TR E SECOLELE IV-XVI


136
Cronologie

Secolul / Anul Evenimente istorice Evenimente culturale / muzicale

Sec. IV Apariţia liturghieicreştine


306-337 Îm păratulConstantin celM are

Edictulde la M ilano opreşte


313
persecuţiile asupra creştinilor

Începe construcţia vechiibasiliciSf. Petru pe colina


320-344
Vaticanului din Roma.

Îm păratulConstantin celM are face


324-330 din Bizanţ capitala Im periului
rom an de Răsărit

Îm păratulTheodosius I(346-395
381 d.H .) declară creştinism ulreligie de
stat în Imperiul Roman
Acelaşiîm părat Theodosius I
395 îm parte Im periulîn cele două zone
– de A pus şide Răsărit.
Ravenna,sub îm păratulH onorius,
402 devine capitala Imperiului roman
de Apus
Căderea Im periuluirom an de Apus
476
sub germ aniiconduşide Odoacru
Regatulfranc se converteşte la s. VI-IX – notaţia ekphonetica în m uzica creştină
496
creştinism răsăriteană
D om nia îm păratuluiIustinian,epo-
527-565
ca de aur a Imperiului bizantin
532-562 Construcţia catedraleiSf. Sofia la Constantinopol
587 Spania se converteşte la creştinism

Belizarie,generalulîm păratului
534-540
Iustinian,cucereşte Italia
535-604 Grigore I cel Mare,reform atorulcultuluicreştin
apusean.D evine papă în anul590.

136
Datele au fost preluate din Larousse,cronologia universală, Ed.Lider,Buc.f.a.; O .D rîm ba – Istoria culturii
şicivilizaţieivol.III,Ed.ştiinţifică,Buc.1990;W .Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983.
95

Secolul / Anul Evenimente istorice Evenimente culturale / muzicale

Grigore cel Mare este nunţiu apostolic la curtea


578-585
îm păratuluiTiberiu de la Constantinopol

„trim işiipapeiG rigore, sub


conducerea călugărului-episcop
Augustin, au debarcat în com itatul
Kent (Anglia); organizând o
im plorare solem nă,au luat în stă-
cca. 597
pânire teritoriulîncredinţat
apostolatuluilor… engleziis-au
convertit foarte uşor la creştinism .
Augustin a întem eiat sediul
137
episcopal din Canterbury.”
Moare Ioan Damaschinul,autorullucrăriiteoretice
749
despre modurile muzicii bizantine Octoih.
138
Sec. VIII Apariţia orgiiîn biserica apuseană

Im punerea liturghieilatine şia coraluluigregorian în


Im periulcarolingian,în tim pul domniei regelui Pepin
celScurt,tatălluiCarolcelM are
Domnia lui Carol cel Mare,
768-814
ascensiunea Imperiului franc

CarolcelM are este încoronat de s. IX-XII – perioada paleo-bizantină în notaţia


800
Papa Leon III m uzicală răsăriteană
850 Apariţia notaţieim uzicale neum atice în A pus
Se întem eiază abaţia din Cluny,centru de răspândire
cca. 910
a reformei benedictine

O do,stareţulabaţieiCluny este preocupat de


reform area m uziciicreştine din vrem ea sa.Între
realizările luiO do se află organizarea tonurilor
gam eiîntr-o succesiune ordonată,pe baza unei
927-942
notaţiiliterale;m ăsurarea intervalelor;încurajarea
cântuluicoral;obligativitatea învăţăriinotaţieim uzi-
cale,precum şia însuşirii repertoriului liturgic pe de
139
rost de către călugări .

Prim ele m enţiunidocum entare despre o orgă m are,


instalată în catedrala W estm inster din Londra.
930
Instrum entulavea 400 de tuburişi40 de clape.
140
Sursa de aer provenea de la 26 mici burdufuri .
cca. 960 Apariţia şirăspândirea stiluluiarhitectonic rom an

137
A.G astoué – Arta gregoriană, Ed. muz. 1967, p. 34.
138
Apariţia orgii în Europa de apus este sem nalată după anul 757. Îm păratul Bizanţului, Constantin V îi
trimite cadou regeluifrancilor Pepin celScurt un asem enea instrum ent. D upă V .Bărbuceanu – D icţionar de
instrumente muzicale, Ed. muz., Buc. 1992, p. 186
139
W. Fleming – A rte şiidei,vol. I, Ed. Meridiane, 1983, p. 204.
140
V.Bărbuceanu – Dicţionar de instrum ente m uzicale,op. cit. p. 186
96

Secolul / Anul Evenimente istorice Evenimente culturale / muzicale

Constituirea SfântuluiIm periu


962 rom an de naţiune germ ană,sub
O tto I(destrăm at în anul1806)
cca. 970 Apariţia dram eiliturgice

Vikingii ating coastele Americii de


cca. 1000
Nord

G uido d’Arezzo creează solm izaţia şinotaţia


1025
înălţim iisonore
M area Schism ă a Bisericiicreştine
În tim pulPapeiLeon IX şial
Patriarhului Cerularius, Biserica
1054 creştină se divide în cea Catolică şi
cea O rtodoxă.Papa şiPatriarhulde
Constantinopolse excom unică
reciproc !
1056 Inaugurarea abaţieiW estm ister (Anglia)

D upă bătălia de la Hastings,


1066 William Cuceritorul devine rege al
Angliei.
1063-1094
La Veneţia începe construcţia CatedraleiSan M arco,
(încep.973, continuată la sfârşitulsec.XIV
dar arsă)

Basilica Saint Sernin din Toulouse, cel mai mare


1070
edificiu roman din Franţa
1075 M ănăstirea M ontecassino

1078 M ănăstirea San Iacobo (Santiago) diCom postella


1088 Abaţia Cluny III

s. XII-XV – perioada medio-bizantină în notaţia


1096 Prim a cruciadă
m uzicală răsăriteană

Biserica M ănăstiriiSaint D enis,apariţia stiluluigotic


1137-1144
în arhitectură
1146 Cruciada II

La N otre D am e din Paris activează Léonin,creator de


cca. 1150 conductus şim otete.Ars A ntiqua,începuturile
polifoniei.

1163-1250 Construcţia CatedraleiN otre D am e din Paris


1175 Catedrala gotică din Canterbury (Anglia)

La N otre D am e din Paris activează


cca. 1183
Pérotin,creator de conductus şim otete.
1189-90 Cruciada III
97

Secolul / Anul Evenimente istorice Evenimente culturale / muzicale

1194-1220-12
Catedrala gotică din Chartres (Franţa)
30-1513
1202-04 Cruciada IV

Matematicianul Leonardo Fibonacci publică Liber


1202 abbaci(Cartea abacei),în care enunţă şirularitm etic
ce-ipoartă num ele.
1211-1270 Catedrala gotică din Reim s (Franţa)
1217-1219 Cruciada V (îm p.Egiptului)

Catedralele gotice din A m iens (Franţa),Salisbury


1220-1270
(Anglia), Burgos (Spania)
1225-1272 Catedrala din Beauvais (Franţa)
1225?-1274 Filozofulşiteologulscolastic Tom a d’Aquino
1228-29 Cruciada VI
1230 Catedrala San Francesco di Assisi (Italia)

1231 O rganizarea Inchiziţiei


1241-1248 Sainte Chapelle din Paris

1248-1322 D om uldin Köln

1248-50 Cruciada VII


1277 Catedrala din Strassbourg

ÎnceputulascensiuniiIm periului
1299
otoman

Giotto pictează frescele din capela Scrovegni


1303-1305 (Padova),se m archează ruptura de arta bizantină şi
de stilulgotic în Italia.
1306 D ante publică D ivina com edia
1327 Petrarca activează la curtea papală de la Avignon

1348-1353 Boccacio scrie Decameronul

1349 Guillaume de Machaut creează m issa polifonică


1352 Catedrala gotică din Anvers (Franţa)
1386 Începe construcţia D om uluidin M ilano

s. XV-încep.S. perioada neo-bizantină în notaţia m uzicală


XIX răsăriteană

Se afirm ă Renaşterea în pictura şisculptura italiană:


1415-1420
Bruneleschi,D onatello,G hibertiş.a.
1440 G uttenberg inventează tiparul
1446 King’s College ChapelCam bridge (A nglia) – stil gotic

1452 Muzicianul flamand Johannes Ockeghem, stabilit la


98

Secolul / Anul Evenimente istorice Evenimente culturale / muzicale

curtea Franţei,fixează canoanele com puneriim issei


polifonice
1453 Căderea Constantinopolului

1480?-1562 Adrien Willaert

Inchiziţia spaniolă este condusă de


1482
Tomas de Torquemada
1490?-1576 Tizian (Tiziano Vecelli)

ApogeulRenaşteriiîn artele plastice italiene:


1500-1530
Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, B. Cellini
Începe construcţia BasiliciiSan Pietro din Rom a,în
1506 form a sa actuală.Arhitect Bramante. Din 1546,
acesta este înlocuit cu M ichelangelo.
1510-1586 Andrea Gabrieli
1516-1565 Cipriano da Rore

1517-1590 Gioseffo Zarlino


1517 Începuturile Reform eiprotestante
1518-1594 Jacopo Tintoretto

1520 Se afirm ă coralulprotestant


1521-1588 Paolo Veronese

Adrien Willaert este dirijorul corului la San Marco


1527-1562
din V eneţia.

Biserica anglicană sub dom nia


1534
regelui Henry VIII (Tudor)

Conciliuldin Trento declanşează


1545-1563
Contrareforma.
1557-1612 Giovanni Gabrieli

Palestrina compune Missa Papae Marcelli.


1567
Renaşterea târzie în m uzică.
1567-1643 Claudio Monteverdi
1568 Începuturile com edieidell’arte italiene

Giovanni Gabrieli este dirijorul corului la San Marco


1585-1612
din V eneţia.

Claudio Monteverdi este dirijorul corului la San


1613-1643
M arco din V eneţia.
R EN A ŞTER EA
SECOLELE XIV – XVI

Adam de Michelangelo. Detaliu de pe plafonul Capelei Sixtine.


141
Italia în perioada Renaşterii

141
http://portal.chaminade-stl.com/Portals/87/renaissance%20italy.jpg
101

EVENIMENTE ISTORICE GENERALE

Europa apuseană cuprinde:

 Monarhii absolute – Franţa,Spania,Anglia

 Conglom erate de principate sau oraşe-stat – Evenimente sociale,


economice, culturale:
Germania, Italia
Se dezvoltă oraşele
Evenimente istorice importante
o nouă categorie socială,tot m ai
 D escoperirea Am ericilor (sfârşitulsec.XV), num eroasă,m aiînstărită,m ai
Asiei puternică:breslele, negustorii,
căm ătarii/ bancherii– ei impun
 Ascensiunea puterilor coloniale – Spania, treptat o nouă cultură:laică şi
Anglia,Franţa,Portugalia,O landa religioasă (influenţe populare,de
curte, religioase; Reforma are ca
 Ascensiunea Imperiului Otoman. 1453 – efect simplificarea serviciului
Cucerirea Constantinopolului. religios şia cântării)

 D ispariţia Im periuluiBizantin.Începe epoca D ezvoltarea ştiinţelor – Leonardo


da Vinci (1452-1519), Nikolaus
post-bizantină.
Copernic (1473-1543), Giordano
Bruno (1548-1600), Galileo Galilei
Evenimente religioase (1564-1642)

 Răspândirea Protestantism ului: Inventarea tiparului – germanul


Johann Gutenberg (1398-1468)
1517 – Reforma lui Martin Luther (1483-
1531) Sec. XV – Fondarea statelor
feudale M oldova şiŢara
1534 – Henry al VIII-lea fondează Biserica Rom ânească.
Anglicană

1536 – scrierile teologice ale lui Jean Calvin


(1509-1564)

 D upă 1540 – Biserica Catolică declanşează


Contrareform a. Este creat O rdinul iezuiţilor.
Apare Inchiziţia.
EVENIMENTE CULTURALE
Cultivă enciclopedismul, simetria,
simplitatea, echilibrul
Centrul culturii europene occidentale îlreprezintă
oraşele-state italiene:

Roma – construirea Capelei Sixtine; Florenţa – Este readus în atenţie umanismul de


origine antică greacă,adaptat la
familia de Medici, ocrotitori ai artelor; Veneţia – ideologia creştină.O m ulpăcătos,
construirea Catedralei San Marco. Napoli, strivit de m ăreţia divinităţii(aşa cum
Milano, Genova, Modena, Ferrara, Palermo. apare în cultura m edievală)este
înlocuit treptat,m aiîntâiîn cultura
Literatura – Dante Alighieri (1265-1321), laică apoişiîn cea religioasă (vezi
Ordinul franciscanilor), cu Omul ca
Francesco Petrarca (1304-1374), Giovanni
im agine a D ivinităţii(creat după
Boccaccio (1313-1375), Niccolo Machiavelli chipulşi-asem ănarea luiD -zeu !)
(1469-1527)

Pictura, Sculptura, Arhitectura – Leonardo da


De aici - cultivarea diversităţii / a
Vinci (1452-1519), bogăţiei m ijloacelor de exprim are ca
şia sensurilor şistărilor exprim ate
Michelangelo Buonarroti (1475-1564), Rafael
Sanzio (1483-1520)
Spiritul renascentist este dinamic,
Estetica Renaşterii:
provocând schim barea,căutând noul;
în contrast cu spiritul m edieval, care
 Cultura antichităţiigreceşti devine preocupa- este static,păstrător altradiţiei
rea şim odelulrenascentiştilor
 Continuă şi se intensifică schim bul de
influenţe religios – popular – arta cultă (Ex: Arta Renaşterii îşi îndreaptă atenţia
dramele liturgice) din nou (la fel cu vechii greci) către
 Continuă şi se intensifică schimbul de influ- aspectul exterior al om ului, către
frum useţea şi perfecţiunea fizică,
enţe între culturidiferite:
interpretând-o ca pe o reflectare a
spiritului.
Occident–Orient,

 negustoriieuropenicreştini – noua putere în


ascensiune a Imperiului Otoman musulman,
 Nordul – Sudul Europei etc.
 D e ex. Republica Veneţiană care adună influ-
enţe ale celor m aidiferite culturieuropene şi
extraeuropene.
R EN A ŞTER EA ÎN M U ZICĂ 142

PER IO A D E ŞI R EPR EZEN TA N ŢI

 Ars Nova – sec. XIV


 Philippe de Vitry (1291-1361)
 Guillaume de Machaut (1300-1377)
 Francesco Landini (1325?-1397)

 Şcoala franco-flam andă – sec. XV


 John Dunstable (1370-1453)
 Guillaume Dufay (1400-1474)
 Jean Okeghem (1430-1495)
 Jakob Obrecht (1450-1505)

 Renaşterea târzie – sec. XVI

 Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525- reprezintă apogeulpolifoniei modale


liniare.
1594)
aduce o m aipronunţată laicizare,
simplitatea şicantabilitatea m elodiei,
 Orlando di Lasso (1532-1594) anunţând astfelsuprem aţia m onodiei
acompaniate a Barocului

 Carlo Gesualdo, principe di Venosa Caz singular de creaţie intens crom a-


tizată,de folosire a disonanţelor m e-
(1560-1613) lodice şiarm onice.Considerat pre-
cursor al dodecafonismului sec. 20.

 Claudio Monteverdi (1567-1643) este unul din creatorii noului gen de


teatru cu m uzică – opera.

LIMBAJUL MUZICAL RENASCENTIST

Melodica

m odală,diatonică,cu text sau cu caracter dansant

142
A se consulta şiWikipedia, the free Encyclopedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Renaissance_music#Genres
104
Sistem ul m odal diatonic renascentist cunoaşte o
evoluţie:

 7 moduri (ionian, dorian, frigian, lidian, „Renaşterea m archează


mixolidian, eolian, locrian) – sec. XIV–mijlocul trecerea de la Evul Mediu la
sec. XV epoca m odernă;o convenţie
 5 m oduri(fără lidian, locrian) – a doua jum. a solidă im pune anul1453,data
sec. XV – mijlocul sec. XVI prăbuşiriiIm periuluiBizantin
 2 moduri (ionian, eolian = major, minor) sub loviturile lui Mahomed al
sfârşitulsec.XVI II-lea…
Dar secolul al XVI-lea este, de
Apare cantus firmus-ul = m elodie dată,(lb.latină). asemenea, marcat de
M elodie care îşi are originea în cântarea evenimentul considerabil al
gregoriană. Deasupra ei şi sub ea se adaugă alte Reformei, care, sub impulsul
melodii, componente ale polifoniei liniare, lui Martin Luther (1483-1546)
conform unor reguli stricte – m elodice şi zdruncină într-o mare parte a
armonice. Europei(ţările germ anice,
Franţa,Elveţia,Anglia în
Ambitus restrâns, m ers treptat (intervale m ici) – special)m entalităţile şi
caracter vocal
sensibilităţile.”
(G .D enizeau,Să înţelegem şisă
Ritmica identificăm genurile m uzicale,Ed.
Meridiane, Buc. 2000, pp. 52-53)
sim plă, sim etrică (dans) ori dependentă de text
(în m uzica vocal-instrum entală sau vocală).

 apar primele semne ale sistemului metric


divizionar,din necesitatea corelăriivocilor pe
verticală.
 influenţe ale ritm icii populare (în special în
genurile de dans)

Dinamica

sim plă,constantă,urm ărind sem nificaţia textului

Timbre

vocal-instrumentale, solist cu acompaniament,


toate grupele de instrumente (coarde, suflat,
105
percuţie). Pe parcursul Renaşterii, preferinţele
com pozitorilor se îndreaptă mai ales către m uzica
Genuri muzicale din
vocală. D atorită stadiului de evoluţie a
Renaştere:
construcţiei şi tehnicii de interpretare
- religioase – missa, motetul,
instrum entală, acestea (instrumentele) aveau
madrigale spirituale, laude
posibilităţi de exprim are inferioare vocilor.
- laice vocale sau vocal-
Situaţia se va schim ba treptat către sfârşitul sec.
instrumentale – madrigalul,
XVI,odată cu apariţia m arilor lutieriitalieni.143
frottola, chanson (cu tipuri
 Orga 144 este adm isă definitiv în serviciul diverse: rondeau, virelai,
liturgic apusean, în bisericile devenite cate- bergerette, ballade), caccia,
drale. Este uşor de im aginat că la început, canzonetta, villanella,
orga nu acompania propriu-zis armonic mo- cântecele pentru lăută
nodia gregoriană, dar rezonanţa naturală a - instrumentale – toccata,
sunetelor em ise de instrum ent, în acustica preludiul, ricercar, canzona,
specifică a spaţiului catedralei, crea o m are pavane, gagliarda, allemande,
varietate de vibraţii sonore, ducând la courante
naşterea treptată a gândirii m uzicale „verti-
cale”.„În cântatulla orgă,aşa cum era folosit
în secolulIV,un text alsfântuluiAugustin,re-
actualizat de G evaert,arată că se foloseau cel
puţin două voci.”145 Claviatura orgii este o
inovaţie gotică din veacul al XIII-lea, iar nu-
meroase ilustraţiide m anuscris din acea vre-
m e indică folosirea pe scară largă a orgilor.146

 Tehnica de interpretare vocală – vocile albe


(ne-vibrate); cori spezatti (2-3 grupuri corale
aşezate stereofonic – Şcoala veneţiană de la
Catedrala San Marco)

 Tipul predominant de plurimelodie –

143
Ceim aivestiţilutiericrem onezi:fam ilia Amati a activat între anii1550-1740; familia Guarneri – sec. XVII-
XVIII; Antonio Stradivari (1644-1737).
144
Prim ele m enţiuni docum entare despre o orgă m are, instalată în catedrala W estm inster din Londra,
datează din prim a jum ătate a sec. al X-lea. Instrum entul avea 400 de tuburi şi 40 de clape. Sursa de aer
provenea de la 26 m iciburdufuri. D ar m enţiuni despre circulaţia acestuiinstrum ent în Europa apar încă din
sec. VIII. În V. Bărbuceanu – D icţionar de instrum ente m uzicale, Ed. m uz., Buc. 1992, p. 186. V ezi şi anexa
Creştinism ulîntre secolele IV-XVI.
145
A.G astoué - – A rta gregoriană,op. cit. p. 102.
146
Afirm aţia îiaparţine luiW illiam Fleming,în lucrarea A rte şiidei, vol. I, op. cit. p. 270.
106
Polifonia.

 Ansam blul de reguli, principii şi procedee


aplicate în special în genurile polifonice
religioase poartă denumirea de contrapunct.
Maestrul contrapunctului renascentist
răm âne G iovanniPierluigida Palestrina.

Josquin Des Prez


1450?-1521

147
InteriorulCatedraleiSan M arco din Veneţia

 Polifonia liniară – fiecare voce are o indepen-


denţă relativă,un profilm elodic propriu,sens
şi estetică proprii. Fiecare voce „sună bine”
luată separat,dar şiîn relaţie cu celelalte voci.
În conceperea vocilor, prim ordial este crite-
riul melodic, iar cel armonic este secundar.
De aiciatributul„liniar”.

 Polifonia im itativă – începe să se contureze


tem a m uzicală, la început sub aspectul unor
form ule m elodice de început, care sunt pre-
luate pe rând de fiecare voce – de aici imita-
rea vocilor.Prim a form ă de im itaţie a fost ca-
nonul.

Giovanni Gabrieli
147
1554?-1612
http://academic.wsc.edu/finearts/bonds_c/stmarksint.jpg
107
 Spre sfârşitul sec. XVI – revine în atenţie şi
monodia acom paniată

Armonia

Relaţiile acordice sunt rezultatul suprapunerii


liniilor m elodice în cadrul polifoniei liniare.
Arm onia este aşadar subordonată polifoniei /
melodicii.

 Are caracter modal diatonic.


 Cuprinde reguli stricte de folosire a
ţa ta
consonanţelor im perfecte (3 , 6 ) şim aiales
a disonanţelor – incluse în teoria contra-
punctului palestrinian. Aceste regulise aplică
atât în organizarea m elodică (orizontală), cât
şiîn cea arm onică (verticală)
Pagina de titlu a operei Euridice de
Giulio Caccini
Forme – strofice, rondo, libere

GENURI MUZICALE RENASCENTISTE ÎN


DIVERSE CLA SIFICĂ R I

 religioase – motet, missa, coralul protestant,


psalmul hughenot
 laice – madrigal (vocal instrumental, vocal),
caccia, ballata, rondeau, lais, rondel,
frottola, villanella ş.a.
 vocale (a cappella) – motet, missa, madrigal
 vocal-instrumentale - caccia, ballata,
rondeau, lais, rondel, frottola
 instrum entale (de dans sau pentru orgă) –
ricercar,toccata (sfârşitulsec.XVI)

Motetul Violina - instrumentul care va


cunoaşte o ascensiune spectaculoasă
în sec.XVI-XVII
= gen polifonic religios, vocal sau vocal-
instrumental.

Apare în Franţa sec. al XIII-lea, în Şcoala de la


108
Notre Dame (Ars Antiqua).

De-a lungul timpului motetul a cunoscut mai Instrumente muzicale


m ulte etape de evoluţie. renascentiste

1. În prim a etapă, apărută în Evul M ediu, genul


era compus din:
 cantus firmus (la început cântare gregoriană,
apoi diverse alte cântări religioase sau laice)
numit tenor, creat pe baza unor formule
(moduri) ritmice. Tenor-ul putea fi intonat şi
de instrumente.
Lăută
 vocea a doua num ită motet. Iniţial, textul
motetului cuprindea 1-2 cuvinte în lim ba lati-
nă,care erau „ţinute” de voci(de aicişidenu-
mirea genului: de la francezul mot = cu-
vânt)148.
 vocea a treia – triplum – avea text diferit.
 vocea a patra - superius
ş.a.m .d.

În ordine,de sus în jos,vocile erau,aşadar:


I. superius
II. triplum
III. motet Recorder sau Blockflöte
IV. tenor (cantus firmus) sau Flaut drept

Cu timpul, superius a căpătat un plus de im por-


tanţă.D e asem enea,vocile superioare au primit o
scriitură m aicom plexă.

Textulfiecăreivociera diferit,chiar şidin punctul


de vedere al limbii – cantus firmus în latină,
celelalte în latină, franceză sau alte limbi ori
dialecte. D iferenţe apăreau şi în sem nificaţia ori
caracterul textului. Puteau apărea, de pildă, în
acelaşim otet, sim ultan, un text religios în latină,
unulm oralizator,un cântec de dragoste şiunul de

148
O altă ipoteză susţine originea term enuluimotet din verbul latin m overe = a m işca.
109
petrecere.
149
Motetul avea form ă strofică .

2. Etapa a doua, motetul renascentist


Autori de motete
Structura şichiar sem nificaţia se schim bă sim ţitor (în ordine alfabetică):
faţă de m otetul m edieval. În com paraţie cu scri-
 Alexander Agricola
itura izoritm ică din prim a etapă (în care vocile
(flamand)
evoluau în acelaşitim p,pe baza aceloraşiformule
 Gilles Binchois (flamand)
ritmice), motetul renascentist era polifonic imita-
150
 William Byrd (englez)
tiv,vocal,cu text religios (nu neapărat liturgic ).  Josquin Des Prez (olandez)
N um ărulvocilor variază de la 2 la 16, dar celm ai  John Dunstable (englez)
adesea sunt preferate 4 sau 5 voci.  Antoine de Févin (francez)
 Heinrich Isaac (german)
În esenţă,motetul renascentist prezintă num eroa-  Orlando di Lasso (flamand)
se asem ănări cu madrigalul – poate fi de aceea  Cristóbalde M orales
considerat un m adrigalcu text şicaracter religios. (spaniol)
 Jacob Obrecht (olandez)
Motetul renascentist are form ă de lanţ de fraze –  Johannes Ockeghem
înlănţuire de secţiuni cu text şi conţinut m uzical (flamand)
diferit.  Giovanni Pierluigi da
Palestrina (italian)
În sec. XVI-XVII, motetul devine tot mai adesea  Thomas Tallis (englez)
gen vocal-instrumental.  John Taverner (englez)
 Tom ás Luis de Victoria
Totodată,a generat apariţia unor genurim uzicale (spaniol)
noi, precum ricercar, oratoriu etc.

Au urm at şi alte etape în evoluţia genului de


motet – motetul baroc (marele motet), motetul
clasic şicelneoclasic.151

Includem în anexă un m otet de Alexander Agri-


cola, compozitor flamand din sec. al XV-lea – Gau-
deamus omnes in Domino. Discursul este simplu,
la doar două voci: un tenor cu aspectul unui

149
form a strofică = secţiune m uzicală care se repetă,căpătând m ereu text nou (o nouă strofă) .
150
liturgic = legat de slujba religioasă a zilei.
151
A se consulta Wikipedia, the free Encyclopedia,
http://en.wikipedia.org/wiki/Motet#Renaissance_motets
110
cantus firmus şio linie m elodică superioară.

Exem plul urm ător reprezintă un fragm ent Instrumente muzicale


dintr-un motet de compozitorul spaniol Tom ás renascentiste:
Luis de Victoria (1548?-1611) – O magnum myste-
rium – adaptat la modul de interpretare actual de
CarlD eis,între altele,prin adăugarea acom pania-
mentului pianistic. Este însă evidentă scriitura
polifonică im itativă.

Clavecin

Harpa

Tomas Luis de Victoria – motetul O magnum mysterium


(fragment)

Madrigalul

= gen polifonic, vocal à cappella, cu text şi


caracter laic.
111

Termenul provine din genul cantus materialis –


aflat în practica m uzicală din Italia sec. al XIV-lea
(Ars Nova sau Renaşterea tim purie) –, devenit
treptat matrialis, matriale, madriale, madrigal.
Madrigalul provine, se pare, din rondelul francez
152
şi din frotolla italiană . În prim a etapă de exis-
tenţă,genulera interpretat de voci sau de voci şi
instrumente, acestea din urm ă dublând părţile
vocale.

În madrigal se îm pletesc influenţe provenite din


muzica religioasă ca şidin cea populară.

Form a este strofică sau lanţ de fraze.

De-a lungul Renaşterii, genul evoluează către ti-


puritot m aiam ple şim aicom plexe,culm inând cu
madrigalul dramatic – considerat una din sursele
apariţieioperei.

Prin caracterul laic, desprins de rigorile impuse de


cultulreligios,conţinutulşiform a,textulşim uzica
madrigalului au căpătat o m are m aleabilitate. În
madrigal se întâlnesc nu num aireligiosulcu laicul,
cişim uzica populară cu cea cultă (elaborată),pre-
cum şi principalele zone culturale ale vremii (din Fig. 1 Cântăreţirenascentişti
sec. XV-XVI) – italiană,franceză,flam andă,germa-
nă şichiar engleză.Apar de asem enea am bele di-
recţiiinterpretative:virtuozitatea,ca şiexpressivi-
tatea.

Iniţial polifonic, asem ănător motetului, genul de


madrigal evoluează de-a lungul sec. al XVI-lea
spre monodie acom paniată – de la prima
prattica 153 , la seconda prattica 154 . În perioada

152
G. Denizeau – Să înţelegem şisă identificăm genurile m uzicale, Ed. Meridiane, Buc. 2000, pp. 58-59.
153
prima prattica = stilulpolifonic sever,tradiţional,de tip palestrinian
112
Renaşterii târzii, care a coincis cu începuturile
Barocului, madrigalul a căpătat dimensiuni mai
am ple, reunind în discursul său muzical structuri
diverse, de la recitativ, la monodie, duo, trio, cor,
155
precum şielem ente ale stiluluiconcertant.

M aeştriaigenuluide
madrigal renascentist:

Luzzasco Luzzaschi (1540?-


1607)

Luca Marenzio (1553?-1599)

Carlo Gesualdo, Principe di


Venosa (1560?-1614)

Claudio Monteverdi (1567-


1643)

156
Andrea Gabrieli – madrigal (fragment)

Missa

missa 157 = principala slujbă creştină a zilei în

154
seconda prattica = scriitură polifonică m ailiberă,cu tratarea vocilor extrem e ca liniiprincipale – procedeu
care va face trecerea către m onodia acom paniată specifică operei.
155
G. Denizeau, op. cit., p. 59. Stil concertant = sau concertato, derivând din concertare = a rivaliza, a-şi
disputa ceva. Tip de discurs m uzical specific Barocului. Se întâlneşte m ai ales în m uzica instrum entală şi
constă în dialogul dintre două grupe de interpreţi,având din ce în ce m ai frecvent ca suport arm onic basso
continuo (sau pe scurt continuo).
156
http://www.sheetmusicplus.com/store/smp_inside.html?cart=71309044736&item=3163662&page=02
113
biserica apuseană,începând din s.IV.

Missio sau dimissio (lat.) = trim itere, încheiere. Instrumente renascentiste:


Când slujba se încheia,preotulpronunţa sintagm a
Ite missa est – Plecaţi,slujba s-a încheiat!

În privinţa missei (ca şi a liturghiei, de altfel)


trebuie făcută distincţia între serviciul liturgic
propriu-zis şilucrarea muzical-dram atică. Comen-
tariulnostru se referă în specialla celde-al doilea
sens al genului.

Messa (missa) are drept corespondentă în creşti-


nism ul răsăritean liturghia. Am bele reprezintă de Viola da gamba
fapt genuri muzical-dramatice pline de simboluri,
care au ca tem ă principală cea dintâi îm părtăşa-
nie,episodulîn care,la Cina cea de taină,Iisus le-
a oferit apostolilor pâinea şivinul – trupulşi sân-
gele său. El i-a prevenit astfel, pe ei, cei dintâi,
asupra m isiunii sale păm ântene. Missa este cele-
brată public de un oficiant care închină lui D um -
nezeu pâinea şi vinul, chem ând apoi credincioşii
să le consum e la rândul lor, în tim pul îm păr-
tăşaniei. „Scenariul” cuprinde cinci părţi princi-
pale:

 Kyrie – Kyrie eleison = D oam ne m iluieşte


 Gloria – G loria in excelsis D eo = Slavă lui Serpent,instrum entde alam ă

157
Term enulcom portă câteva precizări.În lim ba rom ână există două form e acceptate (DEX online): a) m isă =
„Com poziţie m uzicală polifonică pentru cor şi solişti, scrisă pe textul liturghiei, care se cântă în tim pul
serviciului religios catolic. – Din lat. m issa.”
b) m esă = „(La catolicişiluterani)Liturghie.– Din it. messa, fr. messe, germ. Messe.”
În lim ba engleză (care ne-a servit drept principal m ijloc de inform are), apar de asem enea două form e
(W ebster’s O nline D ictionary): a) mass = „The celebration of the Eucharist (in the Roman Catholic Church and
some Protestant Churches).” Sim ilar cu mesa (Celebrarea îm părtăşaniei în biserica rom ano-catolică şi în
unele culte protestante).
b) missa = „The service or sacrifice of the Mass.” (Săvârşirea,serviciulmesei).
Sensurile sunt foarte apropiate, dar în literatura m uzicală apar am bele variante. D e pildă, cataloage
internaţionale num esc lucrările de M ozart KV 427 în do m inor – Mass şi KV 317 în do m ajor – Coronation
Mass,în tim p ce piesa KV 220 în do m ajor este denum ită Missa brevis.
Vom considera aşadar atât sensurile din lim ba rom ână, cât şi cele din lim ba engleză relativ sinonim e şi le
vom utiliza ca atare.
114
D um nezeu din înaltulcerurilor
 Credo – Credo in unum D eum = Cred în unul
Instrumente renascentiste:
Dumnezeu
 Sanctus – Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus
D eus Sabaoth = Sfânt,sfânt,sfânt,Dom nul
Savaot
 Agnus Dei – Agnus Dei qui tollis peccata
m undi= M ielulDom nului,care izbăveşti
păcatele lum ii

Ca şi motetul, missa a cunoscut mai multe etape


de evoluţie istorică şide lim bajm uzical:

I. Etapa de cristalizare – pre-gregoriană şi gregori-


ană, sec. IV-X, cu trăsături: m onodică, vocală,
m odală. Creatorul missei catolice este considerat Crumhorn de diverse dimensiuni
papa Grigore cel Mare. Perioada de cristalizare a
durat însă m aim ulte sute de ani,din sec.IV,până
în sec. X.În această prim ă etapă,partea m uzicală
a missei era m onodică, m odală şi vocală, cu text
în lim ba latină (exceptând,desigur prim a parte,în
lim ba greacă). Până la apariţia polifoniei, în sec.
XI-XII, missa va adopta în întregim e stilul gre-
gorian.

II.Etapa polifonică renascentistă – sec. XII (XIII) –


XVI – polifonică, m odal-diatonică, vocală, apoi
vocal-instrum entală (însoţită în special de orgă).
Tobă
Cea m aiveche m issă polifonică cunoscută are au-
tor anonim şidatează din sec.alXII-lea. Ars Nova
(sec. XIV) este dom inată de Messa de la Notre
Dame a luiG uillaum e de M achaut,urm ată în sec.
XV de creaţiile lui G uillaum e D ufay şi Johannes
Ockeghem.158 Secolul al XVI-lea este remarcabil
reprezentat de m issa palestriniană.

III.Etapa tonală – sec. XVII-XIX – limbaj complex,

158
G. Denizeau, op. cit., pp. 40-41.
115
îm binând polifonia, om ofonia, m onodia
acom paniată, apoi simfonismul. În această etapă,
Instrumente renascentiste:
m issa este cu precădere vocal-instrum entală.
G enul prim eşte totodată, to m ai m ult, destinaţii
precise – de cult, de concert. În celdin urm ă caz,
libertatea de conţinut şi form ă devine tot m ai
mare, fantezia compozitorului – tot mai
neîngrădită. M ărturie stau m issele de H aydn şi
Mozart, Missa Solemnis de Beethoven, Messa da
requiem de Verdi ş.a.

IV.Etapa m odernă – sec. XX şi m ai departe – mare Trianglu


diversitate de lim bajşiexpresie.

Diverse tipuri de instrumente cu


coarde şiarcuş
116

159
Machaut – pagină din M issa de la N otre D am e

159
http://www.sheetmusicplus.com/store/smp_inside.html?cart=71309044736&item=1055785&page=01
117

ESTETICA R EN A ŞTER II
160 Instrumente renascentiste:
„Renaşterea a fost pentru artiştiuna din m arile
epoci ale tehnicii, pe care o învăţau în atelierele
m aeştrilor la care îşi făceau ucenicia: artistul
izolat,care să lucreze în singurătate num aipentru
el, nu exista… în prim ul rând era un artizan în
serviciul unei clientele, care îşi form ula cu
exactitate exigenţele.

În atelierele unora dintre m aeştrise form au şiun


fel de cenacluri, în care subiectele discutate erau
în legătură cu arta sau cu problem ele atelierului
161
respectiv.”

„Vom descoperi o gândire cu totul nouă, o


gândire îndreptată spre universul sufletesc al
omului, spre drepturile lui la fericirea Chitară
păm ântească… Şi denum irea de Renaştere dată
revirim entuluicunoscut de ştiinţă,religie,artă,în
această perioadă, se datorează unui fiu al
Florenţei – lui Lorenzo Ghiberti, arhitectul
dom uluidin inim a citadeleitoscane… ”162

„Influenţele laice străbat din ce în ce m ai m ult şi


în m uzica religioasă… ”163

 Cântarea gregoriană a fost concepută pentru


Bass trombon
un spaţiu acustic vast.Totodată,ea evocă un
extrem de sim plu, dar infinit spaţiu im aginar
(spiritual). Şi, ca tot ce este esenţă şi
chintesenţă, la un anum it m om ent dat
cântarea gregoriană nu a m ai fost de ajuns,
deşia continuat şicontinuă să existe şiastăzi.

160
vezi sus – generalităţi
161
Ovidiu Drimba – Istoria culturiişicivilizaţiei,vol.4,Ed.ştiinţifică,Buc.1994,p.483.
162
Idem, p. 75
163
Ibidem, p. 77
118
 Sfera vastă a universuluim istic creştin,dar şi
cea la fel de vastă a spaţiului acustic al
Instrumente renascentiste:
catedralei au făcut posibile naşterea în m od
firesc a conceptelor de simultaneitate şi
verticalitate în m uzică.

 Aproape imediat s-a născut şi reprezentarea


grafică a acestora (susţinerea şiconcretizarea
164
lor vizuală): musica mensurabilis şi notaţia
165
diastem atică .

 Spaţiul acustic al catedralei şi gândirea O rgă din 1614


„verticală” au încurajat m uzicienii,
îndreptându-i către experim ente noi. Între
cele m ai sem nificative pentru argum entaţia
noastră:cori spezzati166.

 D eşi existenţa om ului m edieval gravita în


jurullăcaşului de închinăciune – pe care, du-
pă necesităţi,îltransform a în loc de întâlnire
pentru dezbaterea treburilor cotidiene, ori
pentru divertisment – pătrunderea germenu-
lui laic a dus pe de-o parte la creşterea acce-
sibilităţii serviciului liturgic. M isticul şi realul,
starea de reculegere şi spectacolul s-au
îm pletit din ce în ce m ai m ult, în form e
ingenioase şiatractive.
Flaut dublu
Pe de altă parte, părţi din spectacolul liturgic –
drama – au coborât din catedrală,m aiîntâiîn faţa
acesteia,apoiîn piaţa publică.Aicis-au întâlnit cu

164
Musica mensurabilis = „m uzică m ăsurată” (lat.). Duratele cantus planus-ului(cântăriigregoriene) erau la
început neprecizate, fiind lungite sau scurtate în funcţie de ritm ul şi accentele textului. A pariţia cântării pe
m ai m ulte voci a necesitat un sistem de notaţie care să exprim e durata relativă şi înălţim ea fiecărei note,
sincronizând astfelvocile.(D icţionar de term enim uzicali, op. cit. p. 314).
165
N otaţia diastem atică = (gr. diastematikos = interm itent, prin intervale). În această notaţie, configuraţia
m elodiei, cu succesiunea ei de sunete m ai joase şi m ai înalte, durate etc. este clară ochiului dintr-odată,
graţie poziţieirelative a unor sem ne num ite,în diferite subsisteme, neume (gr. pneuma = vânt,suflu),figuri
sau note. Cele m ai vechi notaţii diastem atice sunt cea neum atică a cântului gregorian şi cea bizantină.
(D icţionar de term enim uzicali, op. cit. p. 328).
166
Cori spezzati = coruri„despărţite”.D ispunere în spaţiu (stereofonic)a grupurilor de voci.
119
spectacolul popular, cu vechi răm ăşiţe ale cultu-
rilor pre-creştine,generând diferite form e de artă
Instrumente renascentiste:
laică sincretică.

ŞCO A LA CO M PO N ISTICĂ V EN EŢIA N Ă –


ÎN CEPU TU R ILE STER EO FONIEI

Cântarea antifonică nu constituie o invenţie


renascentistă. Tehnica dialogului dintre două
grupe de cântăreţi, aşezate spaţial, este
m enţionată încă din scrierile antice greceşti.
Şcoala veneţiană a secolului al XVI-lea a cultivat
însă cu predilecţie scriitura antifonică, m ergând
până la rafinam ente com ponistice, ce puneau în
valoare spaţiul acustic unic, oferit de cele două Racket din sec. XVI. Instrument de
tribune, cu două orgi, ale Catdralei San Marco: suflatdin lem n cu ancie dublă,
contraste dinam ice şi efecte de ecou, ritm ice, străm oş alfagotului

m elodice şitim brale.Toate la un loc au constituit


începutulpreocupăriiconştiente a com pozitorilor
pentru includerea spaţiului acustic între
elem entele de lim baj m uzical. Aşa s-au născut
primele forme de interpretare stereofonică a
m uzicii, num ite de veneţienii secolului al XVI-lea
cori spezzati. Şi tot astfel au apărut com binaţiile
dintre voci şi instrum ente; în fine, genurile pur
instrum entale şi-au făcut loc între m anifestările
m uzicale găzduite de Catedrala San Marco.

Şcoala veneţiană îşi întinde activitatea pe


parcursul a cel puţin un secol, de la venirea
flam andului Adrien W illaert, în 1527, până la Bass D ulcian.A lt străm oş al
m ijloculveaculuiurm ător,în perioada activităţiila fagotului.
San Marco a m aestrului de capelă Claudio
167
Monteverdi .

167
D icţionar de term enim uzicali,op.cit.p.514.Cele m aiim portante figuriale şcoliim uzicale veneţiene sunt:
Adrian Willaert (1490-1562), Gioseffo Zarlino (1517-1590), Andrea Gabrieli (1510-1585), Claudio Merulo
(1533-1604), Giuseppe Guami (1535-1611), Giovanni Gabrieli (1555-1612), Giovanni Croce (1557-1609).
Compozitorul Claudio Monteverdi a activat la San Marco în calitate de m aestru de capelă între anii 1613-
1643.
120
Reprezentanţii şcolii renascentiste veneţiene
dezvoltă ideea pluralizării vocilor în scriitura
Instrumente renascentiste:
pentru cor dublu şi spaţializat în tribune diferite.
Efectul sonor al stereofoniei corului dublu
spaţializat, prin alternări şi răspunsuri, l-au
obţinut printre prim ii Adrien W illaert şi discipolul
său, Andrea G abrieli. N epotul lui Andrea,
Giovanni Gabrieli, a creat efecte stereofonice
sim ilare în dom eniul instrum ental, prin sonate
piano ed forte şi prin canzone, interpretate de Box trumpet
mici grupuri de instrumente de coarde şi de
168
suflat .

Planul în cruce greacă, cu cupolă, al Bazilicii San


Marco,cu balcoanele coruluiam plasate în braţe-
le transeptului, pare să fi sugerat com pozitorilor
unele posibilităţiacustice neobişnuite.

D acă ansam blul corului se concentrează într-un


spaţiu m aicom pact,la capătuluneinave lungi,ca
Corn
în biserica tradiţională cu plan în cruce latină,
efectul este m ai unitar. D acă e îm părţit în două
sau m aim ulte grupuri,la distanţe m ari,ca la San
Marco, interferenţa sunetelor ducea la experi-
mente ce au avut ca rod aşa-numitul stil polico-
ral169. În fond s-a renunţat la corurile unitare de
tip neerlandez,iniţiindu-se o evoluţie nouă în arta
corală. Aceste cori spezzati – coruri despărţite –
aduc în m uzica veneţiană un elem ent de contrast
spaţial, creând totodată efecte noi de culoare.
Printre aceste efecte găsim nuanţa de ecou, atât
de im portantă în întreaga tradiţie a Barocului.

Discursul muzical prezenta alternanţa a câte două


elemente sonore contrastante:
 cor contra cor (stil antifonic),
D ulcian,străm oş alfagotului

168
O. Varga – TraculO rfeu şidestinul muzicii, Ed. muz. 1980, p. 159.
169
stil policoral = tehnică com ponistică de la sfârşitul sec. al XVI-lea, care utilizează două sau m ai m ulte
grupuricorale,între care apar contraste dinam ice,tim brale etc.
121
 linie corală separată,opusă coruluiîntreg,
 solo vocalcontra cor întreg (stilresponsorial),
 instrumente opuse vocilor,
 contraste între instrum ente,
 alternanţe de vociînalte şijoase,
 alternanţe de niveluri dinam ice slabe şi tari
(efect de ecou),
 alternanţe de elem ente continue şi
fragmentare,
 acorduri compacte, pe de-o parte, cu
întreţeserea contrapunctică a num eroaselor
linii melodice, pe de alta,
 acorduri sacadate, în contrast cu fluenţa
contrapunctică.

Acest principiu de dualitate a avut şialte rezultate


cu „bătaie lungă”: stilul concertant şi cel contra-
punctic imitativ. Acesta din urm ă va dom ina chiar
lim bajul m uzical polifonic din prim a jum ătate a
secolului al XVIII-lea, „asortându-se” perfect cu
sistem ulde organizare tonală. Term enulapare în
titlul unor lucrări publicate de G iovanni G abrieli,
îm preună cu unchiulsău Andrea,în 1587170.
Planul Catedralei San Marco
din Veneţia. În sec.XVI,aicis-
a născut cântarea „policorală”
– în punctele 5 şi 10, de-o
parte şi de alta a altarului
principal, se află cele două
orgi ale catedralei. Tot astfel
erau dispuse şi grupurile
corale – două sau chiar m ai
multe – purtând denumirea de
cori spezzati. La baza cântării
policorale a stat interpretarea
anitfonică – dialog între
grupuride cântăreţi.

170
Concerti... per voci e stromenti... W. Fleming – Arte şiidei,vol. II, op. cit. p. 22.
GIOVANNI PIERLUIGI DA PALESTRINA (1525-1594)

Date biografice

1526 Giovanni Pierluigi s-a născut în localitatea Palestrina (anticul Prenestre,


pom enit în versurile lor de Horaţiu şi Vergiliu, situat în apropiere de
Rom a).Părinţiisăierau oam enide vază,proprietaride vii,pădurişicase.

1536 Îim oare m am a.

1544 Este organist la Palestrina.

1547 Se căsătoreşte cu Lucrezia G ori.Cardina-


lulG iovanni del M onte rem arcă neobiş-
nuitul talent al tânărului organist şi, du-
pă num irea sa ca papă, îl cheam ă pe
Giovanni Pierluigi la Catedrala San Pietro
din Rom a. M ai târziu, cardinalul Pietro
Caraffa, devenit papă, i-a concediat pe
toţim uzicieniilaicişicăsătoriţide la Va-
tican,între care şipe Palestrina.În aces-
te condiţii, m uzicianul se angajează ca
organist la diverse catedrale din Roma.
Curând, ia fiinţă sem inarul pentru cân-
tăreţi bisericeşti de la Rom a, al cărui Giovanni Pierluigi da Palestrina
prim-capelmaistru este G. Pierluigi.

1564-1568 Director de concerte la Villa d’Este.

Revine la conducerea capelei papale sub pontificatul papei Pius al V-lea.

1580 Răm âne văduv, intenţionează să devină preot, dar în anul urm ător se
căsătoreşte cu o văduvă bogată.

În fiecare an din cei ce vor urm a publică câte o culegere de lucrări la


Rom a sau la Veneţia. În ultim ii ani ai vieţii se bucură de recunoaştere
unanim ă, fiind considerat cel m ai valoros m uzician al tim pului său –
Princeps Musicae.

1594, M oare la Rom a,în culm ea forţeicreatoare.Este înm orm ântat în Basilica
februarie San Pietro din Roma. Din nefericire, capela care-iadăpostea m orm ântul
a fost dem olată cu ocazia renovăriiCatedraleiSan Pietro.
123
Creaţia

Creaţia: cu precădere religioasă. A lăsat posteri-


tăţii 108 m isse, cca. 600 motete, 42 psalmi, 200
madrigale sacre şiprofane,9 ricercari pentru orgă
ş.a.

Stilul palestrinian

desem nează m uzica religioasă polifonică,m odală,


tehnici folosite
concepută după regulim elodice şiarm onice foar-
te stricte; m enţine cantus firmus-ul;
Limbajul său reprezintă o sinteză a polifoniei re- liniile m elodice se constituie în
nascentiste,în speciala tradiţiei franco-flamande arcuri sonore;
a sec. XV-XVI;
polifonia este m odală,
im itativă;

sistemul modal este diatonic;

contrapunctul palestrinian
respinge crom atism ele şi
urm ează îndeaproape regulile
im puse de Zarlino în lucrarea
sa teoretică Le institutioni
harm oniche;între acestea:
disonanţele trebuie pregătite,
aduse pe tim pineaccentuaţişi
rezolvate pe tim piaccentuaţi.

171
Manuscris palestrinian

171
http://www.ibiblio.org/expo/vatican.exhibit/exhibit/e-music/images/music15.jpg
ORLANDO DI LASSO (1532-1594)

Date biografice

1532 S-a născut la M ons, în provincia H ainaut, aproape de


Anvers, pe ţărm ul M ării N ordului, com pozitorul al
cărui num e apare în m ai m ulte variante: O rlandus
Lassus, Roland de Lassus, Orlando di Lassus, Roland
Delattre, Orlando di Lasso etc.

Istoria îl descrie ca pe un copil-minune, membru al


corului Catedralei din M ons, care a atras adm iraţia
prin glasulde o m are puritate şifrum useţe.
Orlando di Lasso,
1532-1594

1545- Face parte din anturajul lui Ferdinand Gonzague, viceregele Sardiniei, supus
1549 al Îm păratului Carol Q uintul, locuind în această calitate o perioadă la
Palermo, apoi la Milano.

1549 Intră în serviciulluiConstantin Castriotto,Cavaler alO rdinuluide M alta.

1552 Se stabileşte la Rom a.

1553 Capelmaistru la St. Jean de Latran din Roma.

1554 Revine în Ţările de Jos,în urm a m orţiipărinţilor săişilocuieşte la Anvers.La


Veneţia sunt publicate într-o prim ă ediţie lucrăridin creaţia sa.

1555 Ise tipăreşte la Veneţia prima culegere de madrigale pe 5 voci.

1556 Se stabileşte la M ünchen,la capela curţiiD uceluiAlbert alV-lea de Bavaria.

1570 Prim eşte titlu nobiliar. I se publică cea m ai m are parte din creaţie încă din
timpulvieţii,sem n alrecunoaşteriivaloriide com pozitor.

1590 Suferă un atac de inim ă,urm at de o prăbuşire m orală şifizică.


1594 Cu două săptăm âni înaintea m orţii, com pune ultim a sa lucrare, La grime di
San Pietro.
M oare la M ünchen.
Creaţia sa este vastă,cuprinzând peste 100 de culegeri.
125
Creaţia

M uzica sa religioasă este în cea m ai m are parte peste 2000 de lucrări,în


172
catolică,fără a fidogm atică .În această privinţă, lim bile latină,italiană,
Lasso realizează o sinteză între tradiţia cântului franceză şigerm ană.
gregorian, cea a madrigalului (laic) şi o expresivi-
tate proprie a discursuluim uzical.U neori,chiar în Genurile: motet, madrigal,
misse, com pozitorul apelează la surse de inspira- villanella, chanson, lied.
ţie laice,precum chanson-ele franceze. A compus
Nu s-au păstrat (nu sunt
numeroase misse scurte – missae breves – silabi-
cunoscute)creaţiiinstru-
ce, omofonice, simple, accesibile. În unele m isse
mentale.
apar influenţe ale Şcoliiveneţiene, în special prin
173
utilizarea tehnicii policorale .
M uzica laică a luiO rlando di
Lasso este de asemenea reprezentant al stilului Lasso – singura com pusă în
numit musica reservata174 – limbaj muzical bazat, cele patru lim bide circulaţie
în principal, pe o profundă expresivitate, crom a- ale vrem ii,latină,franceză,
tisme frecvente, un grad mai mare de rafinament italiană şigerm ană – este tot
şide subtilitate,ce se adresează m aim ult audito- atât de diversă,inspirată,ca şi
rilor iniţiaţi.În acest sens,un exem plu ilustrativ îl cea religioasă.În plus,poartă
constituie creaţia principelui Gesualdo da Venosa. amprenta specificului zonei
culturale reprezentate de
În creaţia luiLasso apar şipatru oratorii de Paşti,
textul ales – chanson-uri
de tip Passion – după cele patru Evanghelii.Lucră-
franceze, madrigale italiene
rile sunt concepute pentru cor a cappella175.
ori lieduri germane.
În genulde motet, Lasso a creat lucrări– destina-
te vieţii de curte, unor ceremonii oficiale ori alte În creaţia sa,Lasso a făcut
evenimente – de m are diversitate expresivă,de la dovada unei nesecate
sublim , la ironie şi um or, asociate în m od unic şi inspiraţiim elodice.
curajos conţinutuluireligios.

172
dogm atic = care ţine de dogm e;propriu dogm elor.Care respectă fără discernăm ânt dogm ele;cu atitudine
lipsită de discernăm ânt faţă de dogm e.În DEX online.
173
Tehnica policorală, adoptată de com pozitorii renascentişti de la Veneţia, în frunte cu A ndrea G abrieli şi
nepotul său G iovanni, precum şi de Claudio M onteverdi, constă în prezenţa a 2 sau m ai m ultor grupuri de
interpreţi(voci,instrum ente sau com binate),aşezate în locuridiferite ale catedralei,de obiceiîn .Catedrala
San Marco din V eneţia,prin arhitectura şiconfiguraţia sa interioară,oferea condiţiiideale,în specialacustice,
pentru acest tip de interpretare. Aici existau de asem enea două orgi dispuse de o parte şi de cealaltă a
altarului principal. Tehnica de interpretare policorală (cunoscută şisub num ele de cori spezzati) reprezintă o
prim ă form ă de stereofonie.
174
Term enulnu prezintă sem nificaţiiunanim acceptate de m uzicologi,cercetătorişiistorici.
175
fără acom paniam ent instrum ental.
CLAUDIO MONTEVERDI (1567-1643)

Date biografice
de şefalm uziciide curte.
1605 N aşterea fiuluisău
Massimiliano
1607 Prezentarea piesei Orfeo în
carnaval.
Este ales membru la
Accademia degli Animosi.
M oare soţia sa Claudia.
1608 Premiera operei Arianna
1610 Călătoreşte la Rom a.
Missa in Illo Tempore,
Claudio Monteverdi
Veneţia
1613 Prim eşte funcţia de dirijor la
1567 N aşterea luiClaudio Catedrala San Marco,
Monteverdi la Cremona Veneţia.

1582 Prim a operă tipărită:Sacrae 1614 Alşaselea volum de


Cantiunculae,Veneţia madrigale,Veneţia

1587 Primul volum de madrigale, 1619 Alşaptelea volum de


Veneţia madrigale,Veneţia

1589 sau Al doilea volum de madrigale, 1626 M assim iliano obţine diplom a
1590 Veneţia de medic.

1590 Prim eşte slujba de violist la 1627, Inchiziţia îlarestează pe


curtea lui Vincenzo de septembrie Massimiliano.
Gonzaga, duce de Mantua 1628,
Massimiliano este eliberat.
1592 Al treilea volum de ianuarie
madrigale,Veneţia 1630-1631 O raşulM antua este jefuit.
1595 Se căsătoreşte cu Claudia Bântuie cium a la Veneţia.
Cattaneo.Călătoreşte în 1632 Scherzi Musicali.
Ungaria Monteverdi devine preot.
1600 Se naşte fiulsău Francesco 1638 Madrigali Guerrieri e
1602, 17 Prim eşte drept de cetăţenie Amorosi. (Volumul 8)
aprilie la Mantua. 1641 Opera Ilritorno d’U lisse in
1603 Al patrulea volum de ma- patria.
drigale,Veneţia.Pe pagina 1642 Opera L’Incoronazione di
de titlu, apare pentru prima Poppea.
dată cu indicaţia Maestro
della musica, ceea ce 1643,
înseam nă că obţinuse funcţia 29 Monteverdi moare.
noiembrie
Creaţia:

Monteverdi este considerat unul dintre creatorii


m aim ult de 18 opere,între
genului de operă. În 1607 a com pus opera Orfeo,
care: Orfeo, L'incoronazione
cu prilejul carnavalului de la Mantua.
di Poppea, Il ritorno d'Ulisse
Introduce grupul instrumental continuo, de susţi- in patria ;
nere arm onică,în num eroase m adrigale din acest
m uzică religioasă şilaică.Ex:
volum – o altă particularitate a viitorului limbaj
muzical al Barocului. Tot aici apar primele semne Combatimento di Tancredi e
ale sistemului tonal în tratarea arm onică. Clorinda

Lauda Jerusalem Dominium

Gira il nemico insidioso Amore

La finta pazza Licori

Vespro della Beata Vergine

În prefaţa la Q uinto Libro –


Volumul 5 de madrigale
(1605) – compozitorul face
referiri la:

prima pratica – stilul polifonic


sever, tradiţional, de tip
palestrinian – şila

Orfeo de Monteverdi, una din primele opere din istoria seconda pratica – scriitură
muzicii. polifonică m ailiberă,cu
tratarea vocilor extreme ca
Volumul 8 de madrigale intitulat Madrigali dei
linii principale – procedeu care
guerrieri ed amorosi (M adrigalele războinicilor şi
îndrăgostiţilor,1638) cuprinde paginile considera- va face trecerea către
m onodia acom paniată
te cele mai valoroase ale genului. Madrigalul
specifică operei.
monteverdian face trecerea de la polifonia moda-
lă renascentistă la m onodia acom paniată a Baro-
cului.
128

EVENIMENTE MUZICALE DIN PER IO A D A R EN A ŞTER II


Cronologie

M archettus de Padua susţine introdu- 1430 Se naşte Johannes O kegham (+1494)


1309
cerea contrapunctuluiîn com poziţie.
1436 Se naşte Johannes de Tinctoris (+1511)
Papa interzice utilizarea contrapunctu-
1322 Se naşte Josquin des Près, compozitor
lui în m uzica religioasă. 1450
olandez (+1521)
Se naşte Francesco Landino, compozi-
1325 Se naşte H einrich Isaak,compozitor
tor şiorganist Italian. (+1397) 1450
german (+1516)
1325 Intră în uz orga cu pedalier.
1465 Prim a partitură m uzicală tipărită.
“TournaiM essa,” prim a missa polifo-
1325 1471 Jakob Obrecht – M atthäus Passion
nică.
Johannes de Tinctoris – De inventione
Phillipe de Vitry introduce pentru prima 1484
et usu musicase,lucrare teoretică
1329 dată denum irea de Ars nova referitor la
noul limbaj contrapunctic elaborat. Se naşte Clem ent Janequin,compozitor
1485
francez (+1560?)
Ia fiinţă la Toulouse breasla
1332 Este publicat la Veneţia tratatulde teo-
meistersinger-ilor.
1492 rie m uzicală Opera, a filozofului latin
Se naşte G uillaum e de M achaut,cel
Boethius.
1340 mai important muzician al sec. al XIV-
lea (+1377). Josquin des Pres devine muzician la cur-
1500
tea regelui Ludovic al XII-lea alFranţei.
M uzica pentru lăută devine preferată în
1350 Ottaviano de Petruccipublică prim ul
Europa occidentală. 1502
volum de misse de Josquin des Pres.
Meistersinger-iidevin cunoscuţiîn G er-
1350 Se naşte Thom as Tallis, compozitor en-
mania. 1505
glez (+1585)
1360 Apariţia clavicordului şiclavecinului.
Este publicat al doilea volum de misse
Moare compozitorul francez Phillipe de 1512
de Josquin des Pres.
1361 Vitry, autorul denumirilor istorice de
Ars Antiqua şiArs Nova. Se naşte Cyprien de Rore *Cypriano da
1516
Rore], compozitor olandez (+1565)
Guillaume de Machaut – Missa la patru
1364 voci,com pusă cu prilejulîncoronăriila Josquin des Pres – al treilea volum de
1516
Rheims a regelui Carol al V-lea. misse.
Se naşte John D unstable,compozitor Se naşte Vincenzo G alilei(+1591),
1369 1520 interpret la lăută şicom pozitor,tatăl
englez (+1453)
astronomului Galileo Galilei.
Se naşte G uillaum e D ufay, compozitor
1399 Johann W alther îm preună cu M artin
olandez (+1474)
1524 Luther creează cartea de imnuri protes-
Se naşte G illes Binchois,compozitor
1400 tante Geystlich Gesangk-Buchleyn.
flamand (+1460)
Se naşte G iovanniPierluigida
O landa devine cunoscută zonă m uzicală 1525
1426 Pelestrina, compozitor italian (+1594)
a Europei.
Compozitorul flamand Adrian Willaert
Începuturile Şcoliimuzicale olandeze
(+1562) devine maestro di capella la
1430 (flamande): Gilles Binchois, Guillaume 1527
catedrala San Marco din Veneţia – înce-
Dufay.
puturile Şcoliiveneţiene
1430 Se naşte Jakob O brecht (+1505)
1530 Se naşte Andrea A m ati, lutier Italian,
fondatorul vestitei familii de construc-
129
toride instrum ente cu coarde şiarcuş operă. (+1633)
(+1578)
D in acest an datează prim a vioară
1564
Se naşte G uillaum e Costeley, compozi- cunoscută construită de Andrea Am ati.
1531
tor francez de origine scoţiană (+1606)
Palestrina – Missa Papae Marcelli, una
Se naşte Orlando di Lasso, compozitor 1565 din cele mai cunoscute creaţiiale
1532
olandez (+1594) compozitorului.
Sunt înfiinţate prim ele conservatoare Momentul culminant al limbajului
1537 de m uzică în Italia – pentru băieţila 1570 polifonic renascentist: Palestrina,
N apoli,pentru fete la Veneţia. Orlando di Lasso.
Se naşte W iliam Byrd,compozitor en- Se naşte M ichaelPraetorius, compozi-
1543 1571
glez (+1623) tor şiteoretician germ an (+1621)
Teoreticianulelveţian H enricus Il Re – unul din primele violoncele con-
1572
G lareanus publică celebra sa lucrare struite de Andrea Amati la Cremona
1547
Dodekachordon – despre cele 12 mo-
Ballet comique de la Reyne de Balthazar
duribisericeşti.
1581 de Beaujoyeux este prezentat la curtea
Se naşte Tom as Luis de Victoria, regală franceză.
1548
compozitor spaniol (+1608?)
Vincenzo G alileipublică Dialogo della
Se naşte G iulio Caccini, compozitor Ita- 1581
musica antica e moderna.
1550 lian, unul dintre creatorii genului de
Se naşte G irolam o Frescobaldi,
operă. (+1618)
1583 compozitor şiorganist Italian, reprezen-
Giovanni Pierluigi da Palestrina devine tant al Barocului timpuriu (+1643)
1551 şefulm uziciila Catedrala San Pietro din
Se naşte H einrich Schütz, compozitor
Roma. 1585
german (+1672)
Se naşte Luca M arenzio, compozitor
1553 M onterverdipublică prim ulvolum de
Italian (+1599) 1587
madrigale.
Este concepută vioara în form a sa actu-
1553 Emilio de’Cavalieri – Il Satiro,fabulă
ală. 1590
pastorală.Începuturile operei.
Primul volum de misse compus de
1554 M onteverdipublică altreilea volum de
Palestrina şidedicat PapeiJulius III 1592
madrigale
O rlando diLasso publică prim a sa carte
1556 1594 Dafne de Jacopo Peri – prim a operă.
de motete.
Se naşte N icola A m ati,cel mai cunos-
Se naşte G iovanniG abrielli, compozitor
1596 cut şitalentat m em bru alfam ilieide
1557 italian,reprezentant alŞcoliiveneţiene
lutieri de la Cremona.
şialscriituriipolicorale. (+1612)
1600 Giulio Caccini – opera Euridice
Se naşte Thom as M orley,com pozitor şi
1557 Emilio de Cavelieripublică opera La
teoretician englez (+1603) 1600
Rappresentazione di anima e di corpo.
G ioseffo Zarlino publică lucrarea teore-
1558 tică Institutioni harmoniche – definirea Harpa apare pentru prim a dată în
1600
sistemului major-minor – a tonalităţii. ansamblurile instrumentale.
Orlando di Lasso devine capelmaistru la 1600 Thomas Morley – prima carte de arii.
1560
curtea din München. 1600 Jacopo Peri – opera Euridice
Se naşte Jacopo Peri,compozitor ita- Instrumentul recorder (flûte-à bec sau
1561 1600
lian, unul dintre creatorii genului de flautul drept) devine popular în Anglia.
ANEXE
133

TERMENI MUZICALI UTI LI

ANTIFONIC dialog între două grupuride cântăreţi

ARTA „lim bajulprin care om ulîşicom unică ideile,concepţiile despre


sine, despre sem eniisăişidespre universulsău.” (W. Fleming – Arte
şiidei, vol. I, Ed. Meridiane, Buc. 1983, p. 11)

ARS ANTIQUA reprezintă m uzica Europeiapusene din perioada Evului Mediu


târziu, cuprinsă aprox. între m ijlocul. sec. XII şiîncep. sec. XIV
(cca. 1170-1310), perioadă în care centrul m uzical cel m ai
cunoscut, care a adoptat, experim entat şi dezvoltat prim ele
form e de polifonie a fost Şcoala de la N otre D am e din Paris.În
m od convenţional, Ars Antiqua se referă num ai la m uzica
religioasă.

BASILICA gr. basileus = rege. Clădire ce servea ca loc de judecată şi de


adunare a negustorilor în forum ul rom an. Creştinism ul s-a
folosit de aceste clădiri ca lăcaşuri de rugăciune sau a clădit
altele în acest stil.

CANTUS FIRMUS m elodie dată, (lb. latină). M elodie care îşi are originea în
cântarea gregoriană. Deasupra ei şi sub ea se adaugă alte
melodii, componente ale polifoniei liniare, conform unor reguli
stricte – melodice şiarm onice.
sau concertato, derivând din concertare = a rivaliza, a-şi
CONCERTANT (STIL) disputa ceva. Tip de discurs muzical specific Barocului. Se
întâlneşte m ai ales în m uzica instrum entală şi constă în
dialogul dintre două grupe de interpreţi,având din ce în ce m ai
frecvent ca suport armonic basso continuo (sau pe scurt
continuo).

CONDUCTUS conducere = a însoţi(lat.) – gen polifonic, vocal, modal diatonic


din Ars Antiqua, compus din 2 sau 3 linii melodice

CONTRAPUNCT Ansam blulde reguli,principiişiprocedee aplicate în specialîn


genurile polifonice religioase poartă denum irea de
contrapunct.

CORI SPEZZATI coruri „despărţite”. D ispunere în spaţiu (stereofonic) a


134
grupurilor de voci.Vezi policorală (tehnica)

CORUL Zona din jurulaltaruluiprincipalîn catedrala catolică.

CROMATICE m oduricare au în com ponenţa lor şisecunde m ărite.


(MODURI)

D IASTEM ATICĂ (gr. diastematikos = interm itent, prin intervale). În această


(N O TAŢIA) notaţie,configuraţia m elodiei,cu succesiunea eide sunete m ai
joase şim aiînalte,durate etc. este clară ochiuluidintr-odată,
graţie poziţiei relative a unor sem ne num ite, în diferite
subsisteme, neume (gr. pneuma = vânt, suflu),figuri sau note.
Cele m ai vechi notaţii diastem atice sunt cea neum atică a
cântuluigregorian şicea bizantină.

DIATONIZARE elim inarea secundelor m ărite şi a m icro-intervalelor.


Impunerea sistemului modal bazat pe tonuri şisemitonuri.

D RAM A LITU RG ICĂ adaptare teatrală a textelor sacre

DITHYRAMB la vechii greci, odă închinată zeului, interpretată de obicei de


un grup de 50 de bărbaţi travestiţi în satiri, ce constituiau
corul.

ENARMONICE m oduricare au în com ponenţa lor şim icro-intervale (intervale


(MODURI) m aim icidecât sem itonul).

IZORITMIE „în m uzica polifonică, adoptarea de către toate vocile a unui


m odelritm ic repetat.”

issos = egal, rythmos = ritm (gr.) Asem ănare / identitate a


duratelor la toate vocile, în cadrul unei com poziţii. (Dicţionar
de termeni muzicali)

JONGLEUR jougleur = instrumentist-cântăreţ (franceza veche)

LAIC lumesc, ne-religios

LITURGHIA gr. leitos = obştesc, ergon = lucrare. „Cel m ai im portant


serviciu divin al bisericii creştine, constituită pe fondul
tradiţiilor locale din Ierusalim , Antiohia, Alexandria, Rom a,
Cartagina, Lyon, Ravenna şi luând form a definitivă la Bizanţ,
135
prin reform ele lui Vasile celM are şiIoan G ură de Aur, în sec.
IV.”

MADRIGAL gen polifonic, vocal à cappella,cu text şicaracter laic.

Termenul provine din genul cantus materialis – aflat în


practica m uzicală din Italia sec. al XIV-lea (Ars Nova sau
Renaşterea tim purie) –, devenit treptat matrialis, matriale,
madriale, madrigal. Madrigalul provine, se pare, din rondelul
francez şidin frotolla italiană.

MEISTERSINGER meister = m eşter,m aestru,singer = cântăreţ

MENESTREL minister = servitor (lim ba latină)

MIN N ESÄN G ER minne = iubire ideală,sänger = cântăreţ (lim ba germ ană)

MISSA principala slujbă creştină a zilei,în biserica apuseană,începând


din s. IV. Missio sau dimissio (lat.) = trim itere,încheiere. Când
slujba se încheia, preotul pronunţa sintagm a Ite missa est
(Plecaţi,slujba s-a încheiat!) celor de altă credinţă,cerându-le
astfelsă părăsească biserica.

MISTERELE dram e cu caracter religios, având ca subiect întâm plări


m iraculoase cu sfinţicreştinisau cu Fecioara M aria.

MOTETUL apare în sec. XIII, în Şcoala de la Notre Dame (Ars Antiqua).


Gen polifonic religios, compus dintr-un cantus firmus (la
început cântare gregoriană,apoidiverse alte cântărireligioase
sau laice) numit tenor, creat pe baza unor formule (moduri)
ritmice.

O a 2-a voce num ită motet. Iniţial, textulm otetuluicuprindea


1-2 cuvinte în lim ba latină,care erau „ţinute” de voci(de aicişi
denumirea genului: de la francezul mot = cuvânt). Tenor-ul
putea fi intonat de instrumente.

Vocea a 3-a – triplum – avea text diferit.

MUSICA „m uzică m ăsurată” (lat.). Duratele cantus planus-ului(cântării


MENSURABILIS gregoriene) erau la început neprecizate, fiind lungite sau
scurtate în funcţie de ritm ul şi accentele textului. Apariţia
136
cântării pe m ai m ulte voci a necesitat un sistem de notaţie
care să exprim e durata relativă şi înălţim ea fiecărei note,
sincronizând astfelvocile.

MUSICA RESERVATA lim bajm uzicalbazat,în principal,pe o profundă expresivitate,


crom atism e frecvente, un grad m aim are de rafinam ent şi de
subtilitate, ce se adresează m ai m ult auditorilor iniţiaţi. În
acest sens, un exem plu ilustrativ îl constituie creaţia
principelui Gesualdo da Venosa.

ORGANUM gen polifonic, vocal, modal diatonic din Ars Antiqua, compus
din 2 linii melodice: un cantus firmus (cântare gregoriană) şi
ta ta
repetarea acestui la 4 sau 5 perfectă superioară. În
asem enea cazuri, începutul şi finalul se făceau pe unison. Se
nota num ai vocea inferioară (vox principalis), iar cea
superioară era im provizată („după ureche”) de cântăreţi (vox
organalis). Cu timpul, au fost notate ambele voci, acestea
constituind prim ele partituripolifonice.Era,se pare,acceptată
şidublarea uneivocicu instrum ente.

PO LICO RALĂ adoptată de com pozitoriirenascentiştide la Veneţia,în frunte


(TEHNICA) cu Andrea G abrieli şi nepotul său G iovanni, precum şi de
Claudio M onteverdi, constă în prezenţa a 2 sau m ai m ultor
grupuri de interpreţi (voci, instrum ente sau com binate),
aşezate în locuridiferite ale catedralei,de obiceiîn .Catedrala
San Marco din Veneţia, prin arhitectura şi configuraţia sa
interioară, oferea condiţii ideale, în special acustice, pentru
acest tip de interpretare. Aici existau de asem enea două orgi
dispuse de o parte şi de cealaltă a altarului principal. Tehnica
de interpretare policorală (cunoscută şi sub num ele de cori
spezzati)reprezintă o prim ă form ă de stereofonie.

PRIMA PRATTICA stilulpolifonic sever,tradiţional,de tip palestrinian

RESPONSORIAL dialog între un solist şiun grup de cântăreţi

SECONDA PRATTICA scriitură polifonică m ai liberă, cu tratarea vocilor extrem e ca


linii principale – procedeu care va face trecerea către monodia
acom paniată specifică operei

SINCRETISM „contopirea într-un tot indivizibil a unor elemente provenite


137
din domenii artistice diferite.”

Arta sincretică poate reuni teatrul, cu muzica, cu dansul, cu


artele plastice etc.

TEATRU Cuvintele teatru şi amfiteatru derivă din grecescul theatron,


(AMFITEATRU) care desem na stâlpii de lem n ce m arcau pantele din jurul
zonei în care aveau loc tragediile şi com ediile G reciei antice.
U lterior, pantele naturale au fost am enajate în construcţii
fascinante, numite amfiteatre.

TRUBADUR trobar = a găsi (lim ba provensală). Cântăreţi nobili rătăcitori


din Evul Mediu

TRUVER trover = a găsi (langue d’oil, nordul Franţei). Cântăreţi nobili


rătăcitoridin EvulM ediu
138
139
140
BIBLIOGRAFIE

* * * D icţionar de term enim uzicali Editura ştiinţifică şienciclo-


pedică,Bucureşti1984
* * * Larousse,cronologia universală, Editura Lider,Bucureşti,
fără an
* * * Histoire de la musique (sous la di- Libairie Gallimard, Paris 1963
rection de Roland-Manuel), vol. I-II
* * * Musical Timeline http://www.classicalworks.c
om/his.pages/timeline.html
* * * Wikipedia, the free Encyclopedia http://en.wikipedia.org/wiki/
Portal:Music
* * * W ikipedia,enciclopedia liberă http://ro.wikipedia.org/wiki/
Pagina_principal%C4%83
* * * Dolmetsch online,dicţionar de http://www.dolmetsch.com/
termeni muzicali (engl.) index.htm
Bărbuceanu,Valeriu D icţionar de instrum ente m uzicale Editura m uzicală,Bucureşti
1992
Branişte,Ene Liturgica teoretică Editura Inst. biblic şide
m isiune ortodoxă,Buc,1978
Barbu-Bucur, Sebastian Cultura m uzicală de tradiţie Editura m uzicală,Bucureşti
bizantină pe teritoriulRom âniei 1989
Bughici, Dumitru D icţionar de form e şigenuri Editura m uzicală,Bucureşti
muzicale 1978
Ciobanu, Gheorghe Studiide etnom uzicologie şi Editura m uzicală,Bucureşti
bizantinologie, vol. I 1974
Constantinescu, Grigore CînteculluiO rfeu Editura Eminescu, Bucureşti
1979
Cosm a,O ctavian Lazăr H roniculm uziciirom âneşti,vol. I Editura m uzicală,Bucureşti
1973
D enizeau,G érard Să înţelegem şisă identificăm Editura Meridiane,Bucureşti
genurile muzicale 2000
D rîm ba,O vidiu Istoria culturiişicivilizaţiei, vol. I Editura ştiinţifică şienciclo-
pedică,Bucureşti1984
D rîm ba,Ovidiu Istoria culturiişicivilizaţiei, vol. II Editura ştiinţifică şienciclo-
pedică,Bucureşti1987
142

D rîm ba,O vidiu Istoria culturiişicivilizaţiei, vol. III Editura ştiinţifică,Bucureşti


1990
D rîm ba,O vidiu Istoria culturiişicivilizaţiei, vol. IV Editura ştiinţifică,Bucureşti
1994
Faure, Elie Istoria artei,Arta antică Editura Meridiane,Bucureşti
1970
Fleming, William Arte şiidei, vol. I Editura Meridiane,Bucureşti
1983
G astoué,Am édé Arta gregoriană Editura m uzicală,Bucureşti
1967
Georgiu, Grigore Istoria culturiirom âne m oderne Bucureşti,2000
G oléa,Antoine Muzica din noaptea timpurilor Editura m uzicală,Bucureşti
până în zorile noi,vol. I-II 1987
Iliuţ,Vasile O carte a stilurilor muzicale, vol. I Editura Academ ieide M uzică
Bucureşti,1996
Rachet, Guy Tragedia greacă Editura Univers,Bucureşti
1980
Ştefănescu,Ioana O istorie a muzicii universale, vol. I Editura FundaţieiCulturale
Rom âne,Bucureşti1995
Urm ă,D em Acustică şim uzică Editura ştiinţifică şienciclo-
pedică,Bucureşti1982
Buga, Ana ;Sârbu, 4 Secole de teatru muzical Editura Style, Bucureşti1999
Cristina Maria

INTERNET

Sugestii de cuvinte cheie

Sugestii de term enide căutare (engl.) pe motoarele www.google.com şi


www.yahoo.com ,cu şifără ghilim ele176:

“Music History – chronology”,“Music History – timeline”,“Middle Age”,Renaissance,


“Gregorian chant”,Solfège, Polyphony

176
Prin aşezarea unei sintagm e între ghilim ele, m otorul va întoarce acele pagini în care se regăseşte
sintagm a aşa cum a fost introdusă; în lipsa ghilim elelor, m otorul va întoarce acele pagini pe care se găsesc
cuvintele scrise,nu neapărat în succesiune directă.
143
Adrese internet: recomandate

Periodizare

http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm
http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html

Antichitate -

http://www.newadvent.org/cathen/14577d.htm
http://campus.northpark.edu/history/WebChron/Mediterranean/Theodosius.CP.html
http://www.aldokkan.com/mp3/mp3.htm
http://www.classicalworks.com/his.pages/early.his.htm
http://www.princeton.edu/~markwoon/Myth/myth-maps.html
http://www.webwinds.com/thalassa/ancgreecemap.htm
http://plato-dialogues.org/tools/gk_wrld.htm
http://plato-dialogues.org/tools/acropol.htm
http://www.cultureguide.gr/events/index.jsp
http://www.cultureguide.gr/events/details.jsp?Event_id=37320&catA=1

Evul Mediu

http://www.chantgregorien.com/images/Cantate.jpg
http://byzantium.seashell.net.nz/articlemain.php?artid=mapbase_1092
http://www.anastos.nd.edu/text/2a_map.htm
http://www.classicalworks.com/his.pages/jesusto1000.htm
http://www.classicalworks.com/his.pages/1000to1300.htm

http://historymedren.about.com/gi/dynamic/offsite.htm?site=http://www.thoughtlin
e.com/byznet/1180.htm

Renaştere

http://www.twingroves.district96.k12.il.us/Renaissance/VirtualRen.html
http://www.ibiblio.org/wm/paint/glo/renaissance/
http://de.wikipedia.org/wiki/Renaissance
http://witcombe.sbc.edu/ARTHLinks2.html