“Un spaţiu sacru al poporului român, în care au fost prezervate credinţa ortodoxă şi limba

română până în zilele noastre, BISERICA „BUNA-VESTIRE” din centru vorbeşte despre istoria
românilor din Alba Iulia, despre dârzenia lor în faţa vicisitudinilor istoriei, despre răspunsul lor plin
de demnitate pe care l-au oferit de-a lungul timpului. Iar în acelaşi timp, figura emblematica a
protopopului Nicolae Ratiu, înmormântat în curtea bisericii, vorbeşte despre dârzenia românului
care ia contact cu realitatea dură a vremurilor sale şi acţionează în consecinţă, luptând pentru
idealurile poporului, însufleţit de credinţa nestrămutată în Dumnezeu” reprezintă felul în care
Părintele îşi descrie Casa Domnului, Casă pe care o slujeşte cu neîncetare.
Cunoaştem că, Protopopul Alexandru Baba, într-o comunicare din 1944, vorbind despre
Nicolae Raţiu, ne spune: “ acest neobosit protopop, înzestrat cu o putere de muncă deosebită,
nu s-a lăsat copleşit de vremurile potrivnice desvoltării noastre, ci cu străduinţa enoriaşilor săi, a
clădit şi dat destinaţiei sublime Biserica zidită de el la anul 1783, înzestrată cu o minunată
podoabă de sculptură şi pictură, care şi azi stârneşte admiraţia tuturor vizitatorilor ei.” 1 Aflăm
astfel că biserica „Buna-Vestire”, cunoscută şi sub numele de biserica “grecilor” a fost ridicată
în 1783 şi conform lui Nicolae Iorga, deoarece " pretutindeni ortodoxii au căpătat numai foarte
târziu voia de a clădi, una dintre biserici aşezata în cuprinsul chiar al oraşului privilegiat, e
făcută cu cheltuielile grecilor din Compania de negustori, după care-şi iau numele şi străzile
greceşti de pană) astăzi. Ea e cu totul despoiată de amintiri. " Mărturiile care pot fi asociate
edificării bisericii - trei candele de argint gravate cu numele familiei Karandoni din anii 1768
(MANO KARANDONI DELA MELINIK: ANO 1768) sau 1794, cărţile de cult cu primele însemnări ale
donatorilor din anul 1793 si actul de danie din aprilie 1799 semnat de Stoian Chitul, loan
Apolzan si Ioan Afulea.
De cealaltă parte, biserica cu hramul "ADORMIREA MAICII DOMNULUI " DIN LIPOVENI
(cartier, Alba Iulia) datează din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, datarea fiind pe deplin
justificată în condiţiile în care ridicarea ei se înscrie în acelaşi context istoric care a determinat şi
înălţarea bisericii "Sfânta Treime" din cartierul Maieri II: întemeierea unei noi aşezări pentru
populaţia romaneasca evacuată forţat din jurul cetăţii medievale.
Documentele menţionează măsurile întreprinse de autorităţile austriece, prin generalul Steinville
(cu puţin înainte de moartea sa în, 1720),de a asigura locuitorilor oraşului subvenţiile necesare
mutării din zona fortificaţiei în cartierul Lipoveni, iar bisericii acestora intravilanul destinat
edificării. Pe de altă parte, tradiţia atribuie construcţia acestui lăcaş de zidarii romani care au
lucrat la cetatea Alba Iulia între anii 1714-1738. De asemenea, de la 1752 biserica apare şi în
reprezentările cartografice 2 , iar tot de la Nicolae Iorga aflăm faptul că "în celalalt capăt al
oraşului, în suburbia coloniştilor lipoveni, din Lipova de odinioară, unde se prelungesc străzile
"timarilor" (pielarilor n.n.) cu case mici, ca la ţară, se ridică o a doua biserică unită, tare şi largă.
Pare să o fi întemeiat breasla timarilor însăşi. Odată ea avea o inscripţie cu data de 1791 şi
zugrăveală din acest timp, dar parohul a crezut că sfinţii aceeia de demult erau prea schilozi,
şi, fără mila, a tras cu bidineaua pe deasupra, crezând că face un mare serviciu culturii".

1 Protopop Alexandru Baba - comunicare APVLUM - “Protopopul Nicolae Raţiu al Bălgradului”

2 Gheorghe Fleşer – Biserici de zid
Biserici bizantine pe teritoriul României
1
Biserica “Buna-Vestire” Alba-Iulia şi Biserica “Adormirea Maicii Domnului” Alba-Iulia
BISERICA BUNA–VESTIRE
Aşa cum am precizat deja, Biserica „Buna-Vestire” din Alba-Iulia a fost
clădită în 1783 într-un context devenit favorabil ortodoxieiş
De-alungul istoriei aceasta a suferit intervenţii repetate în 1901, 1938, 1956 şi mai
apropiat de actualitate, în anii 70. La o analiză comparativă între descrierile istorice
şi starea actuală, aceste reparaţii par să nu fi influenţat aspectul iniţial sau
elementele structurale, biserica păstrându-si nealterate elementele esenţiale sau
caracteristice. Continuând analiza, putem preciza că planimetria bisericii Buna-
Vestire se înscrie în tipologia bisericilor bizantine de secol XVIII, ea fiind reprezentată
de un plan dreptunghiular, fără abside laterale, cu absida altarului decroşată,
semicirculară la interior şi exterior. La vest, se ridică turnul clopotniţă, care pare a fi
adosat ulterior, deşi in literatura de specialitate, acest aspect nu a fost niciodată
confirmat. Turnul are ca sistem de boltire, deasupra accesului de vest, o bolta a
vela.

Înfăţişarea exterioară a bisericii „Buna-Vestire” este dominată de

verticalitatea turnului clopotniţă iar nava se constituie într-un volum aerisit, simplu,
lipsit de decoraţii având ca singure elemente decorative, o serie de pilaştrii
aplatizaţi ce corespund arcelor dublou.
Deşi ridicată mai târziu decât Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, “Buna-
Vestire” primeşte mai puţine influenţe baroce decât aceasta, sistemul de acoperire
piramidal al turnului nefiind la fel de complex elaborat.
Construită în totalitate din cărămidă, spre deosebire de “Adormirea Maicii
Domnului”, biserica „grecilor” poartă un singur ancadrament din piatră profilată la
uşa care permite accesul in naos, pe sub încăperea de la parterul turnului
clopotniţă.
Accesul prin spaţiul îngust de sub turn prefigurează atmosfera mistică, de
rugă, de nuanţă bizantină, a navei bisericii. Configuraţia navei este liniară, fiind
împarţită în patru travee prin arce dublouri
Pentru acoperirea spatiilor s-au adoptat diverse sisteme de boltire:
semicalotă cu penetraţii în dreptul ferestrelor, la absidă; trei bolti a vela si
corespondentele lor, formeret şi una semicilindrică la navă precum şi o boltă a vela
la parterul turnului clopotniţă, după cum am menţionat deja. În partea de vest a
navei regăsim tribuna, cu structura pentru platformă şi balustradă realizată din lemn,
La interior, biserica poartă actualmente o pictură desprinsă canoanele
bizantine, cea originială păstrându-se doar în altar, pe suprafaţa inferioară a zidului.
Pe suprafaţa boltii absidei se desfăşoară cartuşe decorative realizate în stuc iar
două dintre cele patru nişe cu rol liturgic au tăbliile uşilor pictate cu figuri de sfinţi ce
aduc ca tehnică şi cromatică cu decorul mural.
Influentele apusene se regăsesc deopotrivă în arhitectură şi pictura tâmplei
de lemn, în scenele religioase fiind introduse elemente inspirate din realitatea
cotidiană, în special veşminte de epocă: costume populare sau uniforma soldaţilor,
dispuse în cadre bogat împodobite cu motive vegetale stilizate. De asemenea,
iconostasul se încadrează şi respectă caracteristicile ritului, picturile reprezintând şi
personaje religioase precum Sf. Nicolae, Maica Domnului cu Pruncul, Iisus
Pantocrator, Sf. Ioan - icoane împărăteşti; Buna Vestire încadrată de cei patru
evanghelişti - pe uşile împărăteşti; Sf. Stefan si Sf. Laurentiu - pe usile diaconesti; Sf.
Treime încadrata de cei 12 Apostoli - registrul al doilea; Prorocii - în registrul superior.
Temelor principale de pe icoanele împărăteşti şi uşile catapetesmei le sunt asociate
mici medalioane cu reprezentări inspirate din Vechiul şi Noul Testament şi mai ales
scene de martiriu din vieţile sfinţilor.

Biserici bizantine pe teritoriul României

2
Biserica “Buna-Vestire” Alba-Iulia şi Biserica “Adormirea Maicii Domnului” Alba-Iulia
BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Tipologic, biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din
Lipoveni(Lipova), actualmente în Alba-Iulia, se înscrie, asemenea Bisericii “Buna-
Vestire” în categoria bisericilor cu plan dreptunghiular, fără abisde laterale, având
ca şi datare, aproximativ aceeaşi perioadă ca şi aceasta. Biserică, de prima
jumătate a secolului XVIII, apare pentru întâia oară în reprezentările cartografice,
după cum am precizat, după 1752 şi a condus la dispute confesionale între
ortodocşi şi uniti, mai intense între 1759-1761. Biserica suferă stricăciuni şi necesită
reparaţii ample. Efectuate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, lucrările au
fost făcute pe seama credincioşilor, magistrul de posta loan Dragos de Thurna fiind
principalul contribuabil. 3 Numele şi blazonul acestui personaj de vază se mai
regăsesc gravate pe o candelă de argint, atârnata în fata uşilor împărăteşti:
"Joannes Dragosch de Thurna, Caesaro Reg(i)ae Apost(olicae)que Majestatis
Postae Magister Alb(ae) Carolinensis 1766 8va Xbris". În câmpul scutului din
reprezentarea heraldica un călăreţ tine, în mana ridicată deasupra capului,
însemnele funcţiei cu care a fost investit: un şarpe încolăcit în jurul unei clepsidre.
Transformările survenite din reparaţile ample necesare, aduse în discuţie, au
avut un puternic efect asupra aspectului şi asupra elementelor structurale originale
ale acestuia. În organizarea planimetrică, regăsim la vest, turnul clopotniţă, care,
după cum am precizat,
primeşte puternice
influenţe baroce iar
adosarea sa atrage
dispariţia portalului
vestic pe al cărui
ancadrament se afla
vechea pisanie.
Masiv şi înalt,
turnul pare rupt din
compoziţie şi
contrastează cu corpul
bisericii, fapt ce
accentuează puternic etapizarea şi intervenţiile, îndepărtând uşor imaginea
generală de imaginea-prototip a bisericilor bizantine.
Corpul bisericii suferă, de asemenea modificări prin supraînălţarea
perimetrală a zidurilor, fapt ce a implicat la acel moment reconstruirea bolţilor şi
eliminarea parapetului dintre naos şi pronaos 4 . De aici au rezultat contraforţii
exteriori, care, în imaginea actuală, articulează compoziţia şi împreună cu turnul,
propun un dialog despre evoluţie.
Nava este compartimentată în două travee despărţite de un arc doublou
iar sistemul de boltire este cu calote pe pandantivi.
Spre deosebire de “Buna-Vestire”, absida altarul prezintă un contur
pentagonal şi este, ca şi nava, boltit cu calote pe pandantivi, de aici rezultand o
amplificare a pandantivilor spre catapeteasmă, pentru a închide baza. Ca şi la
„Buna-Vestire”, sistemul de boltire al altarului se reia şi la încăperea de sub turnul
clopotniţa, în cazul de faţă, calotă pe pandantivi.
În urma modificărilor survenite de-alungul anilor, remarcăm anumite elemente de
valoare păstrate precum ancadramentele de piatră de la fereastre au partea
superioară în segment de arc iar câmpul ornamentat cu discrete motive florale. Anii
1690-1691 pictaţi în nisa situată deasupra actualei intrări încearcă să facă trimitere
la vechea inscripţie votiva dispăruta cu ocazia refacerilor din secolul al XVIII-lea.
La fel ca şi în cazul bisericii „Buna-Vestire”, decorul mural a fost refăcut în
anii precedenţi, când au fost confecţionate din lemn atât iconostasul cât şi tribuna.
De asemenea, se mai pot observa şi câteva intervenţii recente de restaurare, una
dintre acestea încercând într-un mod subtil să evidenţieze modificările suferite de
edificiu în timp, prin marcarea paramentului.
Concluzionând, menţionez că am ales aceste două exemple de biserici
prin prisma evoluţiilor istorice de care au avut parte – deşi contemporane, de
acelaşi rit şi împărţind acelaşi spaţiu regional, mai precis oraşul actual Alba-Iulia,
observăm cum, de-alungul timpului, bisericile îşi separă destinele, după caz,
pierzând sau câştingând elemente sau motive bizantine. Putem rezuma prin a
spune că, indiferent de contextul, poziţia sau evoluţia istorică, bisericile ortodoxe au
continuat tradiţia şi au perpetuat nuanţele şi simbolurile bizantine.

3 Gheorghe Fleşer – Biserici de zid

Gheorghe Fleşer – Biserici de zid
4

Biserici bizantine pe teritoriul României

3
Biserica “Buna-Vestire” Alba-Iulia şi Biserica “Adormirea Maicii Domnului” Alba-Iulia