Relațiile dintre profesori și elevi

,,În puterea profesorului ar trebui să fie cât mai puţine arme pentru pedepsire astfel încât
singura sursă a respectului pentru profesor din partea elevului ar veni din calităţile umane şi
intelectuale pe care profesorul le posedă.’’ Albert Einstein
Școala reprezintă locul unde ne formăm ca oameni, unde creștem dobândind cele mai multe
deprinderi, unde formăm cele mai frumoase prietenii. Grupul școlar și relațiile din interiorul
grupului influențează în mod deosebit evoluția elevilor, atât în timpul anilor de școală, cât și pe
parcursul anilor de după.
Un rol deosebit în viața școlarilor îl are relația profesor-elev, aceasta având numeroase
influențe în comportamentul elevilor. De exemplu, o relație prietenoasă profesor-elev,
influențează pozitiv interesul elevului pentru materia predată de profesor. În cele mai fericite
cazuri, profesorul devine exemplu pentru elevul său, influențându-i alegerile de viitor. Astfel, un
elev care participă cu interes la orele profesorului de franceză, de exemplu, își va dori ca pe
viitor să fie profesor de limba franceză, având drept exemplu pe indragitul său profesor din
școală. Pe de altă parte, în cazul unei relații mai puțin prietenoase profesor-elev, poate avea
efecte negative asupra stării emoționale a elevilor. Astfel, un elev care participă cu teamă la ora
de matematică, va fugi de această materie pe tot parcursul dezvoltării sale.
Psihologia educației, teoria curriculumului, ca și teoria instruirii reprezintă surse generoase
de îmbogățire teoretică, dar și practică pentru studiul relațiilor dintre profesori și elevi în cadrul
clasei școlare. Însă lăsând deoparte noțiunile teoretice, pentru o bună relaționare între profesori și
elevi este esențială empatizarea și legăturile emoționale care se formează între profesor și elevii
săi. De asemenea, gradul de comprehensiune al elevilor poate depinde și de dragostea
profesorului față de materia sa și de felul în care o predă. Unii elevi se vor regăsi în stilul de
predare al profesorului, alții mai puțin.
Cel mai bun măsurător al activității didactice îl reprezintă feed-back-ul, acesta demonstrează
ce nivel de cunoștințe își însușesc elevii din materia predată. Astfel, profesorul își poate
autoevalua activitatea didactică,în primul rând, înainte de a fi obiectiv cu elevii. De exemplu,
profesorul de matematică ar trebui să își autoevalueze activitatea didactică și dacă modul în care
predă este facil elevilor, după care să aplice acestora calificative mici.
Pilonul fundamental în relația profesor-elevi este comunicarea. Odată ce profesorul va
asculta, înțelege și motiva elevii, atunci va crea o legătură cu aceștia. De exemplu, părinții unui
copil trec printr-un divorț, copilul este afectat și nu mai are rezultate la fel de bune la școală.
Soluția ar fi ca profesorul să comunice cu elevul și să înțelegă motivul pentru care activitatea
acestuia este în scădere, înainte să îl judece pentru asta.
În concluzie, relația profesor-elevi se bazează pe comunicare, motivație și înțelegere. Aceste
elemente îi vor ajuta pe elevi să îşi dorească să studieze mai eficient. Să înţeleagă mai bine ceea
ce li se predă. Să pună întrebări atunci când nu ştiu sau nu înţeleg ceva şi să nu le fie teamă de
refuz. Relația profesorului cu elevii săi reprezintă oglinda activității sale didacice.