Cronicarii 

moldoveni

Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce au scris Letopisetul Tarii Moldovei dupa

cum urmeaza:

G. Ureche: 1359-1594 (de la al II- lea descalecat, Dragos Voda, pana la Aron Voda)
Miron Costin: 1594-1661 (Aron Voda-Dabija Voda)
Ion Neculce: 1661-1743 (Dabija Voda-a 2-a dmonie a lui C. Mavrocordat)

Contributia cronicarilor la dezvoltarea limbii romane

1.Istorie
Au pus bazele istoriografiei romanesti
Au transmis idei frundamentale in legatura cu etnogeneza
Reprezinta contributia documentara cea mai bogata pentru istoria noastra medievala

2.Limba romana
Cronica reprezint aun nivel superior de folosire a limbii romane a limbii romane fata de textele
religioase
Reprezinta efortul de transformare a limbii din mijloc de comunicare in mijloc de transmitere si
de creatie a culturii

3.Literatura
Cronicile contine primele exemple de compunere in limba poporului (primele forme de
literatura orginala)
Implicarea autorilor in text si participarea la judecarea oamenilor si a evenimentelor
(caracterul subiect al relatarilor)
Caracter memorialistic
Prezenta unor procedee ale prozei artistice (naratiunea, descrierea, portretul, caracterizarea,
dialogul)
Sitlul supravegheat
 Grigore Ureche
Letopisetul lui Grigore Ureche nar 323e49d eaza fapte din istoria Moldovei
(1359-1594), perioada de mari framantari care-l face pe cronicar sa vorbeasca
despre Moldova ca despre o tara "miscatoare si neasezata". In aceste conditii,
principala atitudine a oamenilor era lupta, cronicarul urmarind sa trezeasca in
contemporani sentimentul patriotic si ideea ca jugul turcesc poate fi inlaturat.
In centrul cronicii lui Grigore Ureche sta figura lui Stefan cel Mare caruia
cronicarul ii realizeaza un portret de tip medalion dupa rigorile clasicismului,
ilustrand mai intai o trasatura fizica pentru ca accentul sa cada pe portretul
moral.
Grigore Ureche a pribegit de mic impreuna cu tatal sau in Polonia si a studiat la
Lwow, intrand mai devreme in contact cu ideile umaniste care se manifestau deja
in acea tara. Intors in tara, incepe sa scrie Letopisetul motivat de pretul pe care il
pun umanistii pe cultura si pe scrierile vechi. Desemenea, efortul lui de a
recupera istoria "ca sa nu se piarda in negura uitarii" este un act de patriotism
justificat de conditiile social-istorice si politice in care traia cronicarul. Cronica sa
nu este o simpla insiruire de date reci, istorice, ci o opera in care se regasesc si
elemente de literatura intrucat cronicarul nareaza evenimente, comenteaza si
realizeaza portrete de domnitori sau boieri dupa modelul clasic. Prin urmare,
Grigore Ureche pune bazele limbii literare romanesti prin accent pe portretul
literar. Din punct de vedere istoric apar in cronica sa elemente de etnogeneza,
Ureche fiind printre primii care semnaleaza unitatea romanilor ("toti romanii de la
Rau se trag"). Apar si elemente de continuitate si latinitate a poporului si a limbii
romane.
Cronica lui Grigore Ureche nu s-a pastrat in original, ci intr-o copie realizata de
trei calugari care au si intervenit in text (Misail Calugarul, Simion Dascalul,
Eustatie Logofatul).
 Miron Costin
Este cel mai erudit dintre cronicarii moldoveni, cunoscator al culturii greco-
latine si a limbilor greaca si latina. Ca si inaintasul sau, pribegeste impreuna cu
familia in Polonia si va studia la colegiul din Bàr. Isi construieste o cultura solida
si, cand va reveni in Moldova, va scrie Letopisetul de unde l-a lasat Grigore
Ureche. Daca acesta excela in arta portretului, Miron Costin exceleaza in arta
descrierii. O astfel de descriere apare in cronica atunci cand cronicarul prezinta o
invazie de lacuste in timp ce mergea inspre colegiu. Sustine si el ideile despre
etnogeneza si nareaza implicat comentand, intrebandu-se, argumentand.
Jumatate de cronica prezinta elemente traite de cronicar. A avut o viata grea,
zbuciumata pentru ca in cei 65 de ani de viata s-au perindat 22 de domnii. Moare
decapitat de Constantin Cantemir fiind acuzat de unelitiri impotriva domniei.
Pentru ca nu a avut timp in cronica sa sa voarbeasca despre primul descalecat,
va scrie o opera aparte intitulata "De neamul moldovenilor din ce tara au iesit
stramosii lor". Este o opera in care cronicarul, dintr-un adanc sentiment de
patriotism se va ridica cu argumente puternice impotriva celor trei copisti ai
cronicii lui Grigore Ureche care negau originea nobila a neamului nostru, afrimand
ca romanii s-ar trage din "tanharii adusi de Traian de la Roma". De o deosebita
importanta este "Predoslovia" asezata in fruntea acestei lucrari. Aceasta prefata
este defapt o marturie dramatica a unui carturar patriot care n-a putut suporta
ocarile aduse acestui neam. Texul capata caracter polemic si pe alocuri accente
pamfletare. Aceasta scriere pornita din sentimente nobile reprezinta defapt
zbuciumul unei constiinte care cunoaste indoiala, teama, mahnirea si durerea,
admiratia, indignare si dispretul. Si el isi asuma responsabilitatea celor scrise
stiind ca va fi judecat de posteritate.
Pe langa cele doua opere, a mai scris si un numar insemnat de lucrari istorice si
poeme in limba romana si polona.
 Ion Necule
Nu a avut sansa ca ceilalti doi cronicari sa se formeze in Polonia. Ramane orfan
la 9 ani si pleaca la rude in Muntenia. Astfel, are posibilitatea sa constate ca si in
Muntenia se vorbea limba romana. Se inrudeste cu familia Cantemir si, mai
tarziu, va fi sfetnicul de taina, prietenul si indrumatorul lui Dimitrie Cantemir.
Peregrineaza impreuna cu Cantemir in Rusia timp de 7 ani, dupa ce domnitorul a
fost invins de turci la Stanilesti (1771) si a trebuit sa se autoexileze in aceasta
tara. Deasemenea mai pribegeste inca 2 ani prin lume, dupa care revine in
Moldova; ii sunt inapoiate titlurile si averile, iar la batranete incepe sa scrie
Letopisetul de acolo de unde l-a lasat Miron Constin.
Exceland in arta naratiunii, cronicarul prezinta povesti din amintire, intamplari
traite de el si, de aceea, naratiunea este subiectivizata, exprimand o profunda
implicare a naratorului in text. Tonul, pe alocuri cald - cand vorbeste despre tara,
pe alocuri barfitor - cand vorbeste despre domnitori si boieri, confera textului
fluenta si accesibilitate. Ca si Creanga, cronicarul foloseste limba vie a poporului,
dand impresia de oralitate prin cateva elemente precum: formule de adresare,
interjectii care exprima sentimente profunde, expresii si proverbe populare.
A sasea parte din opera este ocupata de figura lui Dimitrie Cantemir. Portretele lui se remarca prin
evidentierea unei singure trasaturi dominante, fie fizica, fie morala, fie pozitiva sau negativa.
In fruntea Letopisetului, Neculce asaza o culegere de 42 de legende ("O sama de
cunvinte"). Cronciarul acorda valoare documentara acestor legende, dar lasa pe cititor sa le
aprecieze cum doreste ("Cine va citi si le va crede, bine va fi, iara cine nu la va crede, iara
cine nu la va crede, iara bine va fi, cine precum ii va fi voia asa va face".

Proiect realizat de: Cibu Mihai

Cutean Daniel
Cetina Andreas
Craciun Ioan
Iancu Rares