Sunteți pe pagina 1din 54

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE


MASTERAT TCFGA ANUL I

CALCULATIA COSTURILOR PRIN METODA


STANDARD-COST SI IMPLICATIILE
ASUPRA PROCESULUI DECIZIONAL
S.C. „TERAPIA” S.A.

MASTERANZI: BARBU ELENA


PAVEL CRISTIANA MIHAELA
CUPRINS

1
1. CAPITOUL I - INTRODUCERE ……………………………………………………………...……….…3
1.1 Scurt istoric…………………………………………………………………………………...
………...3
1.2 Modul de constituire şi obiectul de activitate al societăţii…………………………………..
…….…3
1.3 Partenerii de afaceri ai
societăţii............................................................................................................4
1.3.1 Principalele produse şi beneficiarii lor pe
grupe....................................................................4
1.3.2 Aprovizionarea şi furnizorii de materii prime şi material……………………….….
……..7
1.4 Influenţa particularităţilor tehnologice şi organizatorice asupra organizării evidenţei
cheltuielilor de producţie şi a calculaţiei costurilor în cadrul S.C.
TERAPIA................................10

2. CAPITOLUL II- CHELTUIELI ŞI COSTURI DE PRODUCŢIE ŞI PRELUCRAREA DATELOR DIN


CONTABILITATEA GENERALĂ ÎN CONTABILITATEA DE GESTIUNE………...……….13
2.1 Noţiunea de cheltuieli şi costuri de producţie…………………………………………..…...
………13
2.2 Clasificarea cheltuielilor de producţie……………………………………………………...
………..16
2.3 Structura costului de producţie la secţia Condiţionare din cadrul S.C. TERAPIA S.A…..
……..21
2.4 Reflectarea în costuri a cheltuielilor de producţie…………………………………………..
………30
2.5 Contabilitatea cheltuielilor secţiilor principale de
producţie…………………………………..…..30
3. CAPITOLUL III- METODE ŞI FORME DE ORGANIZARE A CALCULAŢIEI COSTURILOR DE
PRODUCŢIE……………………………………………………………………………………..……31

3.1 Antecalculaţia şi postcalculaţia costurilor producţie………………………………….


……………31

3.2 Programarea cheltuielilor


directe……………………………………………………………………32

3.3 Programarea cheltuielilor indirecte…………………………………………………………….


……37

2
4. CAPITOUL IV - CALCULAŢIA COSTURILOR PRIN UTILIZAREA METODEI STANDARD-
COST………………………………………………………………………………………………….……42

4.1 Calculul standardelor de materiale……………………………………………………………….


…42

4.2 Calculul standardelor pentru


manoperă.............................................................................................43

4.3 Determinarea cheltuielilor de regie standard………………………………………………….


……45

4.4 Repartizarea cheltuielilor indirecte şi stabilirea costului standard pe unitate de


produs..............47

4.5 Organizarea evidenţei cheltuielilor


efective…………………………………………………………48

4.6 Metoda de organizare a contabilităţii cheltuielilor în metoda standard-


cost..................................48

5. CAPITOUL V –
CONCLUZII.....................................................................................................................51

CAPITOUL I - INTRODUCERE

1.1. Scurt istoric

Societatea comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat „TERAPIA” cu sediul


în Cluj Napoca, strada Fabricii nr.124, judeţul Cluj a fost constituită prin Hotărârea
Guvernului României nr. 1200 din 12.11.1990, în conformitate cu prevederile Legii nr.15
din acelaşi an.
Obiectul de activitate al societăţii, producerea şi comercializarea medicamentelor
şi a intermediarilor pentru medicamente precum şi numele acestuia îşi au originea în
anul 1921 când profesorul Reinbold Adalbert şi doctor Stern Wilhelm au înfiinţat
laboratorul de medicamente „TERAPIA” în locul farmaciei „UNICORN” din Piaţa
Libertăţii. După moartea profesorului Reinbold, doctorul Stern formează o societate cu
firma austriacă „A EGGER SOHN” .
În perioada 2008-2009 compania se mută cu sediul în alt local în Cluj Napoca şi
produce sub licenţă, medicamente condiţionate.

3
La naţionalizare, în 2012 fabrica avea în profilul de activitate condiţionare de
medicamente sub formă de tablete şi drajee, extracte vegetale precum şi un număr
restrâns de produse de sinteză. Întreprinderea cu numele „SINTORGAN” este trecută în
subordinea Ministerului sănătăţii, iar din 2014 a Ministerului Industriei chimice sub
denumirea de „Industria Chimico-Farmaceutică nr.3”.
În 2014 întreprinderea revine la denumirea iniţială „TERRAPIA”. Până în 2016
întreprinderea îşi desfăşoară activitatea în amplasamentele din strada Deltei nr.5 şi pe
străzile limitrofe, Karl Marx şi Someşul.

1.2. Modul de constituire şi obiectul de activitate al societăţii


Societatea comercială pe acţiuni „TERAPIA” s-a constituit prin preluarea integrală
a activului şi pasivului întreprinderii de medicamente „TERAPIA” cu sediul în Cluj
Napoca Strada Fabricii nr.124. capitalul social la data constituirii societăţii „TERAPIA
S.A.” a fost de 41.100 lei din care 29.800 lei active fixe şi 11.300 lei active circulante.
Obiectul de activitate prevăzut în Hotărârea Guvernului nr. 1200/12.11.1990, prin
care s-a aprobat constituirea societăţii, îl constituie producerea şi comercializarea
medicamentelor şi a altor produse chimice.
Societatea produce substanţe active din punct de vedere farmaceutic, prin
procese chimice de sinteză organică şi fină şi medie şi formule farmaceutice
condiţionate sub formă uscată sau lichidă (umedă). Producţia este destinată în proporţie
de cca 75% uzului uman şi 25% uzului veterinar.
Vânzările de produse condiţionate reprezintă cca 65% din total vânzări şi sunt
constituite din:
-60% tablete şi drajee;
-7% fiole;
-33% substanţe;
33% din vânzări reprezintă substanţe active pentru alţi agenţi economici
producători (SICOMED şi ARMEDICA) sau intermediari (ANTIBIOTICE IAŞI etc.),
precum şi export.

Domeniile terapeutice principale în care se încadrează produsele societăţii sunt


relativ în tabelul nr. 1.
Tabelul nr.1

Nr. Domeniul de acţiune al Procent din producţie (%)


produsului

4
1. Antimicrobiene şi antiparazitare 5.3

2. Medicaţia sistemului nervos 19.0

3. Medicaţia aparatului 10.0


cardiovascular

4. Metabolice 31.0

5. Substanţe hormonale 2.2

6. Medicaţia aparatului digestiv 3.0

7. Medicaţia sângelui 1.9

8. Alte medicaţii inclusiv 27.6


faringosepţi

1.3.Partenerii de afaceri ai societăţii

1.3.1. Principalele produse şi beneficiarii lor pe grupe

În ultimul deceniu S.C. Terapia S.A. a ocupat locul trei în ierarhia producătorilor de
medicamente din România, având în vedere cifra de afaceri. Din punct de vedere al
sintezei de principii active şi de intermediari pentru medicamente, „Terapia ” a ocupat
primul loc pe ţară. De asemenea societatea deţine locul I pe ţară din punct de vedere al
gradului de înnoire al producţiei.
Nomenclatorul producţiei şi corectitudinea în relaţiile cu clienţii i-a consolidat
prestigiul şi i-a asigurat un element stabil pe piaţa internă, descurajând iniţiativele unor
potenţiali producători interni concurenţi. Societatea dispune de cel mai bine organizat
sector de condiţionare din ţară, deşi nu răspunde în totalitate normelor internaţionale de
bună practică în industria de medicamente.
Poziţia de unic producător din ţară pentru toate produsele din nomenclatorul său,
a constituit un factor favorizant pentru societatea „Terapia” , singurul competitor cu care
a trebuit să se confrunte, fiind importul de medicamente, competiţie care nu a avut loc
până în 1990 datorită restricţiilor valutare şi limitării drastice a importului de
medicamente.
Evoluţia producţiei societăţii în ultimii cinci ani nu este o consecinţă a fluctuaţiei
cererii, respectiv a pieţei, piaţa internă a medicamentelor fiind caracterizată în această
perioadă de o lipsă cronică de ofertă.

5
Consumul de medicamente a fost influenţat în ultima parte a deceniului opt de o
politică de nesocotire a celor mai elementare cerinţe ale unei existenţe civilizate, de
normare a cheltuielilor de spitalizare inclusiv a consumului de medicamente şi de
reducere continuă a acestor norme. Reducerea şi restrângerea nomenclatorului
medicamentelor din import precum şi pauperizare continuă a populaţiei a condus la o
scădere forţată a consumului de medicamente din România, în contrast cu creşterea
morbidităţii şi alterarea gravă a stării generale de sănătate a populaţiei.
În prezent, producţia a cunoscut o puternică diversificare în cadrul fiecărei
medicaţii, preconizându-se aportul unei game largi de medicamente din categoria
efervescentelor, aspirină, vitamina C, paracetamol, multivitamine. Deocamdată aceste
medicamente nu au fost lansate pe piaţă, ele aflându-se în faza de testare.
Principalele produse pe grupe de medicaţie sunt:
Medicaţia Sistemului Nervos: Codamin;
Diazepam;
Nitrazepam;
Oxazepam;
Medicaţia Metabolică : Efortex;
Eleutal;
Naposim;
Piritinol;
Strugeron;
Substanţe Hormonale: Alilestrenol;
Etilenstradion;
Linestrenol;
Medroxiprogesterona;
Medicaţia Sângelui: Trombostop;
Medicaţia Aparatului Cardio-Vascular: Aspacardin;
Carbocromen;
Nifedipin;
Medicaţia Aparatului Digestiv: Fiobilin;
Furazolidon;

6
Metoclopramid;
Medicaţia Antimicrobiană şi Antiparazitară: Cloramfenicol;
Nitrofurantoină;
Medicaţia Aparatului Respirator: Bronhodilatin;
Alte Medicaţii: Boicil forte;
Diclofenac;
Faringosept;
Paduden;
Beneficiarii interni ai S.C. TERAPIA S.A. sunt:
-unităţi aparţinând Ministerului Sănătăţii;
-oficiile farmaceutice judeţene sau zonale;
-depozite particulare;
-spitale;
-unităţi aparţinând Ministerului Industriilor – departamentului industriei Chimice şi
Petrochimice;
-S.C. SICOMED S.A. BUCUREŞTI
-S.C. BIOFARM S.A. BUCUREŞTI
-S.C. MEDUMAN S.A. VISEU DE SUS
-unităţi aparţinând Ministerului Agriculturii;
-S.C. FARMOVET S.A. BUCUREŞTI
-alţi beneficiari interni tradiţionali, oficiile farmaceutice care se găsesc în 17 oraşe
mari de pe întreg teritoriul României: Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa,
Craiova, Deva, Galaţi, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Satu-Mare, Suceava, Slobozia, Târgu-
Mureş, Timişoara.
În cadrul beneficiarilor externi există beneficiari mai importanţi cum sunt:
-1. Boechringer Germania
-2. Romial
-3. Sintofarm Italia
-4. Impexquimica Spania

7
1.3.2 Aprovizionarea şi furnizorii de materii prime şi materiale

S.C. TERAPIA S.A. îşi procură materiile prime de care are nevoie pentru
obţinerea produselor finite atât de pe piaţa internă cât şi de pe piaţa externă.
Principalele materii prime necesare realizării produselor finite sunt: acid clorhidric
(care deţine ponderea cea mai mare în totalul materiilor prime), etilhexanol, acetat de
amoniu, acetat de polivinil, acetilenă, acid sulfuric pur, alcool etilic tehnic, alcool
izobutilic, diclormetan, hexanol, acid decanoic, import, acid glutamic import, acid
sulfonic, bisulfat de amoniu, bisulfat de sodiu, glucoză, iod, mercur, perhidrol, pulbere
de cupru, ulei de ricin, vitamina A, vitamina E, vitamina K1.
Furnizorii interni de la care se aprovizionează cu materii prime sunt în principal
combinate chimice:
-Chimcomplex Borzeşti;
-Nitramonia făgăraş;
-Oltchim Rîmnicu-Vâlcea;
-Amidex Târgu.Secuiesc;
-Amonil Slobozia;
-Colorom Codlea;
-Verachim Giurgiu;
Aceşti furnizori deţin o pondere de peste 75%
Principalele materii prime importate pentru producţie sunt: Acidul oleic, lactoza,
vitamina K1, acid d, camfosulfiaric, talc, benzoilacetat de etil, imochium, stugeron,
nizoral, hismanal, diclofenac, fiurazolidon, levomepromazin, ibuprofen, acid glutamic,
benzochinonă, raminan, fiobilin, metandrostonolon, medroxiprogesteron,
betametilnaftalină, etoclopramid, vitamina B6, vitamina E, spironolactona, pentoxifilin,
morfină.
Uneori datorită procesului inflaţionist de pe piaţă, este mult mai eficient pentru
societate să importe substanţe active, pentru că le obţine la preţuri mai scăzute decât
cele din ţară.
Problema cea mai dificilă o constituie obţinerea acestora la cursul oficial de
schimb sau la unul mai apropiat de acesta.
Piaţa externă de aprovizionare a fost utilizată în principal prin intermediul
societăţii comerciale de export-import ROMFERCHIM S.A: Bucureşti, prin care s-au
efectuat peste 90% din importurile pentru producţie şi în mică măsură pentru produse în

8
importul cărora sunt specializate alte societăţi, s-a apelat la societăţile de comerţ
exterior DANUBIANA S.A, PETROLIMPORT şi MINERALIMPORT.
În momentul de faţă, în profilul S.C. TERAPIA S.A. sunt un număr de 293
sortimente de produse chimice şi farmaceutice. În vederea producerii lor societatea a
încheiat contracte de colaborare cu mai multe firme externe producătoare de
medicamente. Realizează produse în colaborare cu:
1.JANSSEN-Belgia
-Hismanal -comprimate
-Imodium -capsule
-Nizoral -capsule
-Stugeron -comprimate
2.HOFFMAN LAROCHE – Elveţia
-Dormicom -comprimate
-Mandopar -capsule
-Nobrium -capsule
-Rohymnal -comprimate
.Saridon -comprimate
3.BOERHINGER INGELHEIM INTERNAŢIONAL GMBH –Germania
-Glurenorm -comprimate
4.YUGOSLAVIA
-Ranisan -comprimate

Structura pe sortimente a produselor chimice şi farmaceutice fabricate de către


S.C. TERAPIA S.A. este următoarea:
-comprimate şi drajee 70 sortimente
-fiole 44 sortimente
-capsule, flacoane 27 sortimente
-substanţe marfă 58 sortimente
-semifabricate de circulaţie internă 94 sortimente

9
Total 293 sortimente
Din totalul producţiei marfă a 66% reprezintă medicamente care se prezintă sub
diferite forme:
-tablete 32%
-drajee 25%
-fiole 7%
-capsule 2% , iar restul reprezintă substanţe chimice şi farmaceutice.
Produsele cu ponderea cea mai mare în volumul desfacerilor sunt:
-tablete - Aspacardin, Codamin, Diazepam, Faringosept, Furazolidon,
Levomepromazin, Nifedipin, Nitropector, Nizoral, Stugeron,
-capsule Nifedipin, Paduden, Cloramfenicol, Indometacin
-drajee Amitriptilină, Carbocromen, Diclofenac, Napoton,
Polivitaminizant, Pentoxifilin;
-fiole Aspatofort, Boicil forte, Decanofort, Diazepam, Glucoză,
Progesteron.
Modificările apărute în sistemul naţional de asigurare cu medicamente după
Decembrie 1989 au ridicat probleme deosebite producătorilor de medicamente.
Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Sanitară Veterinară din cadrul Ministerului
Agriculturii rămân principalii clienţi ai agentului economic.
Transformarea fostelor oficii farmaceutice teritoriale în societăţi comerciale de
sine stătătoare, apariţia farmaciilor private cu tendinţe de aprovizionare directă de la
producător, desfiinţarea gospodăriilor agricole colective, au creat disfuncţii în sistemul
de prelevare a necesarului atât pentru societăţile cu vânzări en-gros, cât şi pentru cele
cu desfacere en-detail, farmaciile.
Societatea nedispunând de o reţea proprie de desfacere a produselor pe plan
intern, ea apelează la o reţea formată, în ordinea importanţei, din următoarele verigi:
-fostele oficii farmaceutice teritoriale şi bazele de aprovizionare cu produse
veterinare prin care se face aprovizionarea spitalelor şi majorităţii farmaciilor;
-depozite particulare de medicamente;

1.4. Influenţa particularităţilor tehnologice şi organizatorice asupra


organizării evidenţei cheltuielilor de producţie şi a calculaţiei costurilor în cadrul
S.C. TERAPIA

10
Cheltuielile de producţie reflectă, în expresie bănească, cheltuielile materiale şi
de muncă vie necesare realizării în condiţii optime a producţiei prevăzute în plan pentru
o perioadă determinată.
Din punct de vedere al includerii lor în costul producţiei, cheltuielile S.C. Terapia
S.A., ca întreprindere industrială, se împart în două categorii:
a) Cheltuieli care se includ în costul planificat, cât şi în cel efectiv.
b) Cheltuieli care se includ numai în costul efectiv.
Cheltuielile care se cuprind în aceste categorii sunt cele prevăzute în „Regulile
de bază pentru planificarea, evidenţa şi calcularea costurilor producţiei industriale”
Cheltuieli de producţie în S.C.TERAPIA S.A. se clasifică astfel:
a) în funcţie de felul activităţii
-cheltuieli de producţie de bază;
-cheltuieli de producţie auxiliare şi anexe;
-cheltuieli de desfacere;
b) în funcţie de locul de muncă:

-cheltuieli ale secţiilor;


-cheltuieli ale atelierelor;
c) în funcţie de structură:
-cheltuieli simple;
-cheltuieli complexe;
d) în funcţie de conţinutul economic:
-cheltuieli materiale;
-cheltuieli cu munca vie;
e) în funcţie de dependenţa faţă de volumul producţiei:
-cheltuieli variabile;
-cheltuieli constante (fixe);
f) în funcţie de modul de repartizare în costul producţiei:
-cheltuieli directe;
-cheltuieli indirecte;
11
Structura costurilor pe elemente primare şi pe articole de calculaţie
În conformitate cu prevederile normelor în vigoare, în evidenţa S.C. Terapia S.A.
toate cheltuielile de producţie, atât cele simple cât şi cele complexe, atât cele ale
producţiei de bază cât şi cele ale producţiei auxiliare şi cele de desfacere, se grupează
pe elemente primare, elemente care caracterizează conţinutul lor economic. Această
grupare serveşte la determinarea cheltuielilor materiale şi de muncă vie legate de
activitatea economică a unităţii, la corelarea planului costurilor producţiei industriale cu
celelalte secţiuni de plan, la calcularea valorii producţiei nete şi a altor indicatori.
Redăm mai jos nomenclatura grupării cheltuielilor productiei după conţinutul lor
economic şi ponderea acestora în total costuri şi în totalul cheltuielilor (muncă materială
şi muncă vie).

Elemente de cheltuieli Pondere Pondere în total Pondere în


costuri în total cheltuieli total cheltuieli
(%) materiale (%) cu munca vie
(%)

1 2 3 4

a) Materii prime, 45.42 62.33 -


materiale de bază şi
auxiliare

b) Combustibil 2.84 3.89 -

c) Energie şi apă 4.27 5.85 -

d) Amortizarea 6.56 9.02 -


mijloacelor fixe

e) Alte cheltuieli materiale 13.20 18.91 -

I Totalul cheltuieli 72.29 100.00 -


materiale

f) salariile personalului 19.54 - 70.00


muncitor

g) CAS 5.84 - 21.46

h) Şomaj 1.74 - 6.41

i) Alte cheltuieli de muncă 0.58 - 2.13


vie

12
II Total cheltuieli de 27.71 - 100.00
muncă vie

Pentru calculul costului pe produs, S.C. Terapia S.A. foloseşte următoarea


nomenclatură a articolelor de calculaţie în ponderea naţională pentru fiecare articol de
calculaţie:
a) materii prime şi materiale 41,77
b) salarii directe 3,11
c) CAS pentru salarii directe 0,93
d) Şomaj 0,20
I. Cheltuieli directe 46,01
e) utilităţi (cont 921) 8,23
f) cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea 28,02
utilajului cheltuieli generale ale secţiei (cont 923)
II. Cost secţie 82,26
g) cheltuieli generale ale întreprinderii (cont 924) 14,09
III. Cost de fabricaţie 96,35
h) cheltuieli de desfacere (cont 925) 3,65
IV. Cost total 100,00
De asemenea, specific pentru S.C. Terapia S.A. ca unitate a subramurii chimice,
este prezenţa articolului de calculaţie „Utilităţi” în care se cuprinse combustibilul,
energia electrică, gazul inert, gazul instrumental, aer comprimat, aburi care constituie
energii consumate în scopuri tehnologice şi au o greutate specifică însemnată în costul
produselor.
În nomenclatura articolelor de calculare nu figurează „rebuturile” deoarece
organizarea procesului tehnologic cu executarea analizelor la produsele intermediare
de sinteză, care trebuie să corespundă parametrilor analitici din procesul tehnologic,
împiedică posibilitatea apariţiei unor produse „rebut”. De asemenea, în industria de
medicamente nu poate fi vorba de mai multe calităţi, produsele fabricate trebuie să
corespundă normelor farmacopeice.
În afară de materiile prime folosite care se regăsesc în componenţa produsului
finit, integral sau parţial, în starea lor iniţială sau transformate, în industria de
13
medicamente se folosesc materiale numite „solvenţi” care nu se regăsesc în produsul
finit, dar care ajută la realizarea reacţiilor chimice, creând mediu propice pentru
producerea acestor reacţii.
O parte din aceşti solvenţi se recuperează şi se purifică redându-se în consum.
Deoarece valoarea consumului de solvenţi reprezintă 17-18% din totalul valorilor de
materii prime şi materiale folosite, partea de valoare nerecuperată a acestora reprezintă
o valoare apreciabilă a articolului de calculaţie „materiale”.

CAPITOUL II - CHELTUIELI ŞI COSTURI DE PRODUCŢIE ŞI PRELUCRAREA


DATELOR DIN CONTABILITATEA GENERALĂ ÎN CONTABILITATEA DE
GESTIUNE

2.1. Noţiunea de cheltuieli şi costuri de producţie

În general, costul producţiei reprezintă expresia tuturor cheltuielilor de muncă


materializată şi muncă vie ale unui agent economic ocazionate de producerea şi
desfacerea de bunuri materiale, executarea de lucrări şi prestarea de servicii.
Aceste cheltuieli sunt determinate de desfăşurarea concretă a procesului de
producţie, care este indispensabil legat de folosirea productivă a celor trei elemente
fundamentale ale sale:
-mijloace de muncă;
-obiecte ale muncii;
-forţa de muncă;
Folosirea productivă a acestor trei factori determină într-un anumit fel la
consumarea lor, care constituie baza cheltuielilor de producţie. Astfel, în forma lor
naturală, mijloacele de muncă reprezentate prin: maşini, utilaje, instalaţii de lucru,
clădiri, etc., participă integral la obţinerea produselor păstrându-şi însă forma lor iniţială.
Mijloacele de muncă îşi păstrează calitatea în decursul mai multor procese de
producţie, dând naştere la o cheltuială numită amortizare, care reprezintă numai o parte

14
din valoarea cu care au intrat în procesul de producţie şi anume aceea pe care
mijloacele respective au pierdut-o prin uzură.
În ceea ce priveşte obiectele muncii, acestea fie că se transformă în timp intrând
în mod material în componenţa unui produs (cum este cazul materiilor prime şi al unor
materiale utilitare) fie că se conservă în procesul de producţie (material, combustibil,
energie), devenind cheltuieli pentru întreaga lor valoare, deoarece valoarea lor de
întrebuinţare dispare într-un singur ciclu de producţie.
În industria chimică constituie obiecte ale muncii cele care se consumă integral
sau ajută doar la fabricarea produselor în procesul de producţie şi altele cum sunt:
aburul, gazul inert, aerul industrial, solvenţii (ca medii de reacţie) şi agenţii de răcire
care sunt însă re-circulaţi şi servesc pentru mai multe procese de protecţie.
Toate acestea sunt primite de la terţi şi prelucrate chiar în incinta fabricii de
medicamente Terapia, în conformitate cu nevoile acesteia, dispunând de centrală de
Abur, de Staţie de aer comprimat, Aer industrial, gaz inert, Staţie de frig, Centrală
termică etc.
Cheltuielile de producţie şi de desfacere care formează costuri şi intră în obiectul
calculaţiei, nu pot fi confirmate cu categoria „Cheltuieli” în înţelesul ei larg. Prin cheltuieli
se înţelege în general, expresia valorică a consumului de mijloace băneşti pentru
satisfacerea necesităţilor de consum productiv sau neproductiv social şi individual.
Noţiunea de cheltuială are deci un înţeles mai cuprinzător decât noţiunea de
cheltuială de producţie respectiv desfacere, ea exprimă pe lângă cheltuielile care sunt
cuprinse în costuri şi transformarea de mijloace băneşti în valori materiale prin
cumpărare sau utilizare efectivă a diferitelor fonduri speciale de care dispune
întreprinderea (ex. fondul de cercetare ştiinţifică) sau folosirea anumitor mijloace
băneşti şi materiale în scopul prevederii şi înlăturării calamităţilor naturale etc.
Aceste cheltuieli însă nu constituie niciodată costuri şi nu formează obiectul
calculaţiei lor, deoarece nu sunt legate nici de obţinerea şi nici de desfacerea producţiei.
În costuri se includ deci, numai cheltuielile de producţie, respectiv desfacerea, a căror
bază o constituie consumurile productive.
Ca urmare a folosirii terenurilor ocupate de clădiri care servesc în procesul de
producţie, iau naştere cheltuieli care se materializează în impozite şi taxe pentru
folosirea lor.
Aşadar, spre a fi incluse în costuri, consumurile productive respectiv cheltuielile
materiale de producţie trebuie să se poată exprima în bani. Exprimarea obligatorie a
consumurilor productive în bani nu trebuie să ducă la concluzia că noţiunea de
cheltuială de producţie este sinonimă cu cea de „plată”. Părţile constituie cheltuieli dar
numai în sens financiar, însă consumul este factorul care determină dacă o cheltuială
financiară constituie sau nu cost.
Astfel, o parte de plăţile efectuate de către întreprindere ca : taxele de telefon,
taxele de apă, canal, salubritate, taxe privind abonamentele la presa de specialitate,

15
indemnizaţiile de deplasare a angajaţilor sunt echivalentul unor consumuri productive,
adică sunt servicii efectuate în favoarea procesului de producţie şi ele se cuprind în
costul producţiei.
Alte părţi, cum sunt achitarea facturilor către furnizori materiile prime şi
materialele livrate nu constituie costuri în momentul efectuării lor, ci numai în momentul
intrării acestor materiale şi materii prime în procesul de producţie.
În afară de cheltuielile care au la bază consumul de mijloace de producţie şi forţă
de muncă, întreprinderea mai efectuează o serie de plăţi care se includ în costul
producţiei nu prin faptul că depind în mod ştiinţific de conţinutul economic al acestuia, ci
prin efectul unor reglementări economice. Din această categorie fac parte:
-contribuţia întreprinderii la fondul de asigurări sociale de stat;
-dobânzile pentru împrumuturile bancare;
-primele de asigurare;
-contribuţia societăţii pentru constituirea fondului de cercetare ştiinţifică şi
dezvoltare tehnologică;
Deşi din punct de vedere economic asemenea plăţi nu sunt cuprinse în nici una
din plăţile care determină conţinutul ştiinţific al costului, totuşi ele apar la societate ca o
dare de bani, încadrându-se în noţiunea cheltuielilor în general, ele se cuprind în costul
producţiei la poziţii bine determinate.
În sfârşit, pentru determinarea corectă a costului producţiei, nu poate fi omis
faptul că la agenţii economici au loc o serie de consumuri de mijloace de producţie şi de
muncă vie, precum şi plăţi băneşti al căror rezultat nu este un produs finit, o lucrare sau
un serviciu util. În această categorie se în cadrează consumurile suplimentare de
materiale de calitate superioară sau de alte dimensiuni faţă de cele prevăzute în plan,
casările de bunuri materiale aflate în magaziile întreprinderilor, cheltuielile de judecată,
cheltuieli privind amenzile şi penalităţile, etc.
Ele au un caracter net de cheltuieli neeconomicoase. Acestea nu sunt admise la
antecalculaţia costurilor de producţie. Includerea lor în cheltuieli de producţie ar
echivala cu nerespectarea legii.
Costul efectiv trebuie să oglindească condiţiile reale în care s-a desfăşurat
procesul de producţie şi de desfacere din întreprindere, şi deci nu trebuie să cuprindă şi
cheltuieli cu caracter neproductiv de felul celor arătate mai sus.

16
2.2. Clasificarea cheltuielilor de producţie

Clasificarea cheltuielilor de producţie ajută la înţelegerea deplină a obiectului


calculaţiei costurilor şi asigură posibilitatea abordării în mod ştiinţific a problemelor
privind metodele de calculaţie.
Fiecare criteriu de clasificare are şi importanţa sa particulară în revelarea
corelaţiei cheltuieli-factori generatori. În practica determinării costurilor pe produs, a
urmăririi reducerii acestora se utilizează în principal clasificarea cheltuielilor de
producţie după două structuri:
Pe elemente de cheltuieli
A. Cheltuieli cu munca vie
B. Cheltuieli cu munca materializată

A. Cheltuieli cu munca vie


Sunt cele determinate de remunerarea personalului unei întreprinderi. În
calculaţie, ele sunt marcate prin noţiunile de salariu mediu, salariu tarifar, salariu orar.
Tot în această categorie se mai cuprind contribuţiile la asigurările sociale (CAS)
fiind de 9,5 % din total salarii, contribuţie de fondul de şomaj fiind de 1%, contribuţia de
fondul de ajutoare a handicapaţilor, contribuţia întreprinderilor la fondul de cercetare
ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologiei şi introducerea progresului tehnic, indemnizaţii
pentru deplasări, dobânzile bancare pentru împrumuturi curente, primele de asigurare,
taxele de verificare a aparatelor de măsură şi control.
C. Cheltuieli cu munca materializată
Sunt cele formate din consumurile de mijloace de producţie cum ar fi:
-consum de materii prime şi materiale;
-combustibil;
-energie, apă şi alte utilităţi;
-obiecte de inventar;
-amortizarea imobilizărilor corporale, etc.
În ceea ce priveşte reducerea acestor cheltuieli cu munca materializată, aceasta
are loc prin reducerea consumurilor specifice de materiale, materii prime, combustibil,
energie, eliminarea risipei şi a pierderilor în manipularea, păstrarea şi folosirea lor în
condiţii corespunzătoare, reducerea cheltuielilor de transport-aprovizionare, toate
acestea determinând o reducere în mărimi absolute a cheltuielilor cu munca
materializată. Cheltuielile cu munca materializată pot fi reduse în mărimi relative prin
creşterea productivităţii muncii.

17
Pe articole de calculaţie
După modul de repartizare în costul produselor, lucrărilor şi serviciilor, cheltuielile
de producţie se clasifică în:
A. Cheltuieli directe
B. Cheltuieli indirecte

A. Cheltuieli directe
În grupa cheltuielilor directe se cuprind acele cheltuieli care se pot repartiza
direct în costul unui produs şi pentru care există posibilitatea de a apărea ca poziţii
distincte în structura acestuia. Ele se pot identifica de regulă în momentul efectuării lor
pe produsele, semifabricatele, ori lucrările care le-au ocazionat
Cheltuieli directe sunt:
cheltuieli cu -Materii prime şi materiale;
-Salariile directe;
-CAS aferent salariilor directe;
-Şomaj;
Dintre acestea, cea mai mare pondere din total costuri o deţin cheltuielile cu
materii prime şi materiale şi anume 45,42%, cheltuielile cu salariile directe 19,54%, iar
CAS +Şomaj 7,59% din total.
Ponderea cheltuielilor directe în total costuri aferente volumului de activitate a
crescut faţă de anul 2004 de 1,4 ori în cazul cheltuielilor cu materii prime şi materiale
precum şi în cazul cheltuielilor cu salarii directe, în timp ce cheltuielile cu CAS şi şomaj
au crescut de 1,6 ori faţă de acelaşi an.

B. Cheltuieli indirecte
În grupa cheltuielilor indirecte se cuprind acele cheltuieli care nu se pot identifica
şi repartiza pe fiecare produs în parte, în mod curent, ci indirect folosind anumite chei
de repartizare.
De exemplu în cadru „S.C. TERAPIA S.A.” cheltuielile indirecte se repartizează
asupra produselor care le-a ocazionat cu ajutorul cheii de repartizare: Manoperă directă
+CAS.

18
Aceste cheltuieli nu sunt legate de fabricarea unui anumit produs, ce privesc
întreaga producţie a unei secţii sau chiar a întreprinderii din care cauză ele se mai
numesc şi cheltuieli comune.
Ţinând seama de locurile şi natura activităţilor care le-a ocazionat, cheltuielile
indirecte de producţie se grupează în :
-cheltuieli cu utilităţile;
-cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor;
-cheltuieli generale ale secţiilor;
-cheltuieli generale ale întreprinderii;
În afară de cheltuieli care au un caracter indirect sau comun faţă de purtătorii de
costuri, desfăşurarea concretă a activităţii de producţie implică existenţa următoarelor
feluri de cheltuieli indirecte:
-cheltuieli indirecte faţă de sectoarele de producţie constituite pe seama structurii
organizatorice a întreprinderii;
-cheltuieli indirecte faţă de genurile de activitate desfăşurate într-o anumită
perioadă de gestiune dată (investiţii).
Astfel, unele cheltuieli cum ar fi amortizarea clădirilor în care funcţionează mai
multe secţii sau ateliere, consumul de energie electrică în scopuri tehnologice, motrice
şi gospodăreşti stabilit pe total secţii sau ateliere, au caracter comun faţă de zonele sau
sectoarele de cheltuieli.
Clasificarea cheltuielilor directe şi indirecte creează premisa delimitării şi
repartizării lor pe sectoare şi feluri de activităţi. Această clasificare stă la baza
determinării costului unitar al producţiei.
Ambele grupări sunt destinate să asigure soldurilor o anumită structură. Numărul
şi nomenclatura poziţiilor cheltuielilor sunt diferite, deoarece şi criteriul pe care se
bazează precum şi scopul urmărit prin ele, diferă de la o clasificare la alte.
Astfel nomenclatura cheltuielilor pe elemente primare la cheltuieli adoptată de
către „S.C. Terapia S.A.” este reflectată în tabelul nr.2 şi figura nr.1.
Nomenclatura cheltuielilor tabel nr.2

Elemente primare de cheltuieli Ponderi în total cost (%)

CHELTUIELI MATERIALE

1. Materii prime şi materiale 45.42

19
2. Combustibil, energie şi apă 7.11

3.Amortizarea mijloacelor fixe 6.56

4. Alte cheltuieli materiale 13.20

I. Total cheltuieli materiale 72.29

CHELTUIELI CU MUNCA VIE

5. Salarii 19.54

6. CAS 5.84

7. Şomaj 1.74

8. Alte cheltuieli de muncă vie 0.58

II Total cheltuieli cu munca vie 27.70

1. Materii prime şi materiale

2. Combustibil, energie şi
apă

3.Amortizarea mijloacelor
fixe

4. Alte cheltuieli materiale

5. Salarii

6. CAS

7. Şomaj

8. Alte cheltuieli de muncă


vie

Fig. nr. 1. Nomenclatura cheltuielilor

Clasificarea cheltuielilor pe elemente de cheltuieli are numeroase utilizări atât la


nivelul întreprinderii cât şi la nivel macroeconomic.
La nivelul întreprinderii prin această clasificare se asigură:
1. posibilitatea determinării cheltuielilor asupra cifrei de afaceri precum şi
a altor indicatori derivaţi;

20
2. corelarea planului costurilor producţiei industriale cu celelalte secţiuni
de plan;
3. cunoaşterea ponderii elementelor de cheltuieli în totalul cheltuielilor de
producţie.
La nivel macroeconomic această clasificare este folosită pentru centralizarea
cheltuielilor în forma lor simplă pe ramuri şi pe întreaga economie, studierea structurii
costurilor, determinarea venitului naţional, etc. Fiind simplă, clasificarea pe elemente de
cheltuieli primare poate arăta foarte bine structura economică a diferitelor cheltuieli,
oglindind ce anume mijloace s-au consumat, dar nearătând destinaţia lor şi neasigurând
calcularea costului unitar pe produs.
De aceea pentru a calcula costul unitar al produselor şi pentru a vedea cât de
economicos s-au cheltuit mijloacele întreprinderii în raport cu prevederile planului şi cu
alte perioade de gestiune se utilizează clasificarea cheltuielilor pe articole de calculaţie.
Nomenclatura articolelor de calculaţie la S.C. „TERAPIA” S.A. este prezentată în
tabelul nr.3 şi în figura nr.2.
Nomenclatura articolelor de calculaţie Tabelul nr.3

Articole de calculaţie Ponderi în total

1. materiale prime şi materiale directe 41.77

2. Salarii directe 3.11

3. CAS +şomaj pentru salari directe 1.13

I. Cheltuieli directe 46.01

4. Utilităţi (922) 8.23

5. CIFU +CGS (923) 28.02

II. Cost de secţie 82.26

6. CGI (924) 14.09

III. Cost de producţie 96.35

7. Cheltuieli de desfacere (925) 3.65

IV. Cost total 100.00

14.3.6 I.
09 5 46. Cheltuiel
01 i directe
21
36.
25
Fig. nr. 2 Nomenclatura articolelor de calculaţie
-Cheltuieli de producţie pe articole de calculaţie inclusiv până la cheltuieli
generale ale secţiei formează costul de secţie al producţiei.
-Adăugând la costul de secţie cheltuielile generale ale întreprinderii se obţine
costul de uzină.
Pentru a stabili costul total al unei singure unităţi de produs, sau al întregii
producţii marfă a întreprinderii pe articole de calculaţie, se adaugă cheltuielile de
desfacere.
În antecalculaţie cheltuielile de desfacere reprezintă 1% din costul de fabricaţie.
La nivelul „producţiei marfă costurile totale structurate pe articole de calculaţie sunt
egale cu costurile totale structurate pe elemente primare; ponderea elementelor de
cheltuieli în structura costului producţiei este însă cu totul alta decât ponderea
articolelor de calculaţie în structura costului producţiei”.
Structura costului de producţie pe articole de calculaţie serveşte unor scopuri
multiple şi anume:
1. pentru calcularea costului planificat şi efectiv pe unitatea de produs şi
întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli;
2.pentru clarificarea şi urmărirea reducerii costurilor atât la nivelul întreprinderii
cât şi pe fiecare secţie a acesteia;
3.pentru delimitarea cheltuielilor legate direct de procesul de fabricaţie al
produselor de acele cheltuieli care privesc administraţia şi conducerea acestui proces,
cât şi de cele destinate desfacerii produselor;

2.3. Structura costului de producţie la secţia Condiţionare din cadrul S.C.


TERAPIA S.A.

Costul de producţie, în ansamblul său cuprinde totalitatea cheltuielilor de muncă


vie şi materializată ocazionate de producerea medicamentelor atât în cadrul secţiei la
care o să ne referim cât şi pe ansamblul „S.C. Terapia S.A.”.
Consumarea fiecărui mijloc economic aflat la dispoziţia întreprinderii determină
un anumit element de cheltuieli. De exemplu, consumarea treptată a valorii imobilizărilor
corporale dă naştere la cheltuieli cu amortizarea acestora; consumarea materialelor dă
naştere la cheltuieli materiale; utilizarea obiectelor de inventar, a echipamentelor de

22
protecţie folosite în procesul de producţie dă naştere cheltuielilor cu amortizarea
acestora, etc. În afară de consumul de muncă materializată, consumul de muncă vie dă
naştere cheltuielilor pentru plata salariilor.
Toate aceste elemente se înglobează în costul producţiei. Prin reducerea lor se
obţine o reducere a costului producţiei.
Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materialelor şi
materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota
cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de fabricaţia
acestuia.
În costurile de producţie pot fi incluse şi dobânzile la creditele bancare contracte
pentru un ciclu lung de fabricaţie, aferent perioadei.
La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile materiale se
evaluează şi se evidenţiază în contabilitate prin aplicarea metodei „costul mediu
ponderat” calculat după fiecare intrare ca raport între valoarea totală a stocului iniţial
plus valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată.
Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a materiilor prime, produselor,
mărfurilor şi a altor bunuri de natura stocurilor se poate face şi la preţuri standard, pe
baza preţurilor medii ale bunurilor respective, denumite preţuri de înregistrare, cu
condiţia evidenţei distincte a diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de
producţie.
Cheltuieli cu materii prime şi materiale
Aceste cheltuieli reprezintă 49,39% din totalul costurilor aferente volumului de
activitate care se desfăşoară în secţia Condiţionare. Valoric aceste cheltuieli se ridică la
495.775 lei.
Secţia Condiţionare foloseşte atât materii prime şi materiale de bază cât şi
materiale auxiliare şi semifabricate, pentru producerea medicamentelor.
Materiile prime şi, materialele de bază participă direct la fabricarea produselor şi
se regăsesc total sau parţial în produsul finit, fie în starea lor iniţială, fie transformate,
ele constituind de regulă substanţa principală a produsului. De exemplu: pentru
producerea codaminului tablete se utilizează ca materii prime şi materiale: formaldehida
caseină, zahăr tos, fenacetină, paracetamol, gelatină farmaceutică, celofan gumat,
codeină pură farmaceutică.
Pentru producerea faringoseptului tablete se folosesc : cacao pulbere, alcool
etilic tehnic, zahăr farin, stearat de magneziu, gumă arabică, polivinil pirolidonă, vanilină
farmaceutică, lactoză, iar ca materiale : sac polietilenă, cutii carton, hârtie metalică,
hârtie gumată, etichete colectoare şi de control, prospecte, etc.

23
Pentru producerea diazepamului tablete sunt necesare ca materii prime: aracet
DPC, stearat de magneziu, carboximetilceluloză, talc farmaceutic, lactoză, iar ca
materiale: folie de aluminiu lăcuită, hârtie ambalaj, etichete, cutii carton.
Pentru nifedipin capsule se folosesc ca materii prime: aracet DPC, alcool etilic
tehnic, stearat de magneziu, polivinil pirolidonă, talc farmaceutic, iar ca materiale:
capsule, cutii carton, folii aluminiu, etichete, prospecte.
Pentru stugeron, se folosesc ca materii prime granulele de stugeron care se
importă de la Yanssen-Belgia, care împreună cu S.C. terapia S.A. realizează acest
produs, şi aracet DPC, iar ca materiale la fel ca şi la celelalte medicamente amintite.
Materiile prime şi materialele utilizate provin atât din ţară cât şi din import.
Semifabricatele sunt asimilate materiilor prime şi materialelor de bază putând fi
procurate fie de la unităţi fie produse în cadrul secţiilor proprii de fabricaţie.
Specific pentru S.C. Terapia S.A. este utilizarea semifabricatelor din producţie
proprie produse în cadrul altor secţii pentru care ele reprezintă semifabricate iar pentru
cele care le utilizează, materii prime.
Amintim ca semifabricate
-pentru codamin: codeina pură în care la rândul ei intră un alt semifabricat –
CTMFA (clortrimetilfenilantranil);
-pentru faringosept semifabricatele sunt: sulfat de hidrazină şi tiosemicarbazida
-pentru diazepam semifabricatul este diazepamul substanţă în care se regăseşte
semifabricatul antranil liber;
-în nifedipin capsule se regăseşte semifabricatul nifedipin substanţă;
Tot ca semifabricat apar amidonul cartofi uscaţi şi amidonul porumb uscat, care
sunt achiziţionate de la terţi iar în cazul secţiei Condiţionare ele mai suferă unproces de
uscare.
În planificare suma cheltuielilor cu materiale se calculează în raport cu volumul
producţiei în cadrul normei planificate (consum specific); în realitate în timpul executării
programului de producţie se desfăşoară înalt mod decât în ordinea planului stabilit.
Datorită unor factori de ordin tehnic şi tehnologic, intervin variaţii în consum care cu
prilejul decontărilor efective pot să înregistreze abateri (economii sau depăşiri) ceea ce
indică variabilitatea acestor cheltuieli faţă de creşterea producţiei de medicamente.
Structura şi caracterul cheltuielilor materiale ridică pentru evidenţă, calculaţie şi
analiză o serie de probleme cum sunt:
a. modificarea preţului de aprovizionare al materialelor;
b. modificări intervenite în asortimentul materialelor (înlocuirea unor
materiale cu altele);

24
c. modificări în consumul specific al materialelor condiţionate de
respectarea normelor de consum stabilite;
Aşa cum am mai afirmat, cheltuielile materiale deţin o pondere ridicată în totalul
costurilor de producţie. La aceste cheltuieli se adaugă cheltuielile de transport
aprovizionare (CTA), care în antecalculaţia costului pe produs reprezintă 8% din
valoarea materiilor prime şi materialelor.
Întrucât cheltuielile efective de materiale sunt influenţate de desfăşurarea de fapt
a producţiei, ele apar din această cauză de la un punct de creştere a producţiei ca şi
cheltuieli degresive (cresc odată cu creşterea volumului producţiei dar într-o proporţie
mai mică decât aceasta) sau progresive(cresc mai repede decât creşterea volumului
fizic al producţiei care le-au ocazionat). În mod normal, caracterul acestor cheltuieli
trebuie să apară ca o cheltuială variabilă degresivă de la un anumit punct de creştere a
producţiei.

Cheltuieli cu combustibilul

Deţin pe total societate, în 2006 cea mai mică pondere în totalul costului de
producţie, şi anume 2,84%, ele înregistrând totuşi o uşoară creştere de anul 2005
cauzată de creşterea volumului producţiei.
Cheltuielile cu combustibilul apar sub două forme:
a)pentru nevoile producţiei;
b)pentru nevoile administrativ-gospodăreşti;
În esenţă cheltuielile cu combustibilul reprezintă o categorie de materiale cu
caracter auxiliar, care nu intră în componenţa produsului, ci servesc la desfăşurarea
procesului de protecţie, consumându-se.
Dependenţa cheltuielilor cu combustibilul faţă de volumul producţiei trebuie
privită din două puncte de vedere;
-al consumului necesar pentru producţia de bază, unde cheltuielile apar ca
dependenţe de creşterea volumului producţiei (promoţionale);
-al consumului cerut de încălzitul spaţiului administrativ şi gospodăresc şi alte
nevoi ale producţiei, unde cheltuielile apar ca nişte cheltuieli comune, deci independent
de volumul producţiei (convenţional constante).
Cheltuieli cu energia electrică şi apa

25
Ca şi combustibilii, energia electrică şi apa, în industria chimică, se utilizează atât
pentru nevoile producţiei cât şi pentru cele administrativ-gospodăreşti. Energia electrică
şi apa sunt achiziţionate de la terţi, utilizându-se atât apă industrială cât şi potabilă.
„S.C. Terapia S.A.” dispune de staţii de apă potabilă şi industrială care au menirea de a
furniza secţiilor şi atelierelor necesarul planificat. Pe această bază, se pot localiza apoi
cheltuielile c energie şi apă pe fiecare secţie, urmând ca apoi, folosind, cheia de
repartizare (salarii directe+ CAS), aceste cheltuieli să fie repartizate pe produs.
Deci, la nivelul fiecărei staţii se determină un cost unitar pe unitate de utilitate
(energie, apă, etc) urmând ca pe baza necesarului planificat a fi consumat la fiecare
secţie să se determine cheltuiala cu aceste utilităţi pe secţie.
Cheltuielile cu energia şi apa deţin la nivel de societate în 2006 o pondere de
4,27% din total cost de producţie, ele înregistrând o creştere de 1,2 ori faţă de 2005. La
nivelul secţiei Condiţionare 24,29% din totalul cheltuielilor cu utilităţile (440.385 mii lei)
deţin cheltuielile cu apa potabilă, şi 17,88% din total deţin cheltuielile energia electrică,
iar 8,28% deţin cheltuieli cu apa industrială.
Cheltuieli cu amortizare
Potrivit Legii 15 din 24 Martie 2011, „S.C. Terapia S.A.” calculează amortizarea
prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe,
amortizarea incluzându-se în cheltuielile de exploatare.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează de la data punerii în funcţiune până la
recuperarea integrală a întregii valori de intrare conform duratelor normate de
funcţionare şi condiţiilor de utilizare ale acestora.
Regimuri de amortizare
-Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la
valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Acesta este regimul de amortizare pe care „S.C.
Terapia S.A.” îl foloseşte pentru calcularea acesteia.
Amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu
unul dintre coeficienţii următori:
1,5 dacă durata de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 şi 5 ani;
2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix în speţă este între 5 şi 10
2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare
de 10 ani;
Amortizarea degresivă constă în includerea în primul an de funcţionare în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a
mijlocului fix respectiv.
Amortizările anuale pentru exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea
rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de utilizare
rămaşi. Sumele reprezentând amortizarea calculată pentru mijloacele fixe, precum şi

26
cele rezultate din valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcţiune în condiţiile legii,
reprezintă surse de constituire a fondului de dezvoltare.
Ca urmare a reevaluări mijloacelor fixe potrivit HG 26/1992 şi HG 500/1994,
noua valoare de inventar a mijloacelor fixe a crescut, prin urmare a crescut şi valoarea
rămasă neamortizată, ea urmând să se recupereze într-un număr mai mare de ani.
Valoarea rămasă a mijloacelor fixe din cadrul secţiei Condiţionare deţine 17,15% din
totalul mijloacelor fixe pe societate. Structura mijloacelor fixe din cadrul secţiei se
prezintă astfel:

Secţia Valoarea de Valoarea Ponderea în Uzura fizică


inventar rămasă a total mijloace (%)
mijloacelor fixe fixe (%)
(lei) (lei)

Condiţionar 124.375,3 59.252,6 32,3 56,0


e

Cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe se ridică la 65.122,7 lei în cadrul


secţiei Condiţionare pe anul 2018. Ele reprezintă 29.49% din totalul cheltuielilor
indirecte ale secţiei.
Pe total societate, volumul acestor cheltuieli a fost în anul 2019 de 47.745,3 lei,
urmând ca în 2020 ele să crească de 3.3 ori, ajungând la valoarea de 159.280,6 lei;
adică ele deţineau în 2005 3,01% din total costuri, iar în 2006 deţineau 6,56%.
Această creştere a cheltuielilor cu amortizarea se datorează în primul rând
reevaluării mijloacelor fixe prin Hotărârile de Guvern amintite mai sus.
Amortizarea are un dublu caracter:
- pe de-o parte este o cheltuială, includerea în costuri a amortismentului
determinând o creştere a costului produselor;
- pe de altă parte este o sursă de finanţare în vederea achiziţionării noilor
imobilizări corporale;
Între cheltuielile cu amortizarea programate şi cele efective pot exista abateri
cantitative. Concordanţa dintre aceste cheltuieli este posibilă numai dacă producţia
decurge potrivit programului şi dacă intrările şi ieşirile de imobilizări corporale s-au
efectuat la termenele şipe categoriile stabilite.
Abaterile cantitative pot proveni din mai multe cauze:
-modificarea volumului producţiei, amortizările pe unitatea de produs fiind
condiţionate de situaţia realizării volumului de producţie, pot să crească sau să scadă în
funcţie de acestea;

27
-modificări datorate deplasărilor intervenite între categorii de imobilizări
corporale (transferuri) în intrarea şi ieşirea lor, precum şi din cauza vânzării
imobilizărilor corporale;
Amortizarea capitalului fix (activele imobilizate) este impusă atât de nevoia
reconstituirii în formă lichidă a capitalului investit, formă în care poate fi reinvestit acolo
unde dictează interesele întreprinderii, cât şi de nevoia de a măsura exact cheltuielile
de producţie ale întreprinderi, adică efortul necesar pentru obţinerea efectelor utile;
compararea costului cu preţul pieţei primite întreprinderi să decidă cât de economică
este să producă sau nu în condiţii date, sau, este raţional să-şi modifice structura de
producţie
Cheltuieli cu salariile
Cheltuielile cu salariile formează un element cu o pondere de 4,2-4,5% în totalul
costurilor de producţie.
Pentru anul 2019 putem prezenta o structură a acestor cheltuieli după cum este
prezentată în tabelul nr. 4 şi figura nr.3.

Structura cheltuielilor cu salariile tabel nr.4

Total societate Secţia


Condiţionare

Total cheltuieli cu munca vie din 102.004,6 45.284,7


care
100% 44,39%

-Salarii brute; 75.559 33.544,2

-CAS; 22.667,7 10.063,3

-Şomaj 3.777,9 1.677,2

-Costuri totale 2.425.351,5 1.003.655,2

Ponderea cheltuielilor cu munca vie 4.20% 4.51%


în conturile totale.

5000000
4000000
3000000
2000000
28
1000000
0
1 2 3 4 5
Salarii CAS Somaj Costuri totale

Ponderea cheltuielilor cu munca vie

Figura 3. Ponderea cheltuielilor cu munca vie in total cheltuieli pentru întreaga societate

Salarizarea se face potrivit cantităţii şi calităţii muncii depuse, ţinând seama de


nivelul pregătirii şi calificării angajaţilor, precum şi condiţiile speciale în care aceştia îşi
desfăşoară activitatea. Este vorba bineînţeles despre mediul extrem de corosiv în care
se lucrează în unele secţii ale „S.C. Terapia S.A.”. La aceasta se adaugă faptul că se
manipulează o serie de substanţe periculoase şi soluţii de acizi pentru care este
necesară o atenţie sporită şi luarea măsurilor de protecţie adecvate. Cuantumul
salariului se determină, deci, în funcţie de calificarea angajaţilor şi de natura muncii
prestate, stabilindu-se în acest scop categorii de salarizare (grile de salarizare). În ceea
ce priveşte munca prestată, aceasta se evaluează pe baza normelor de timp stabilite în
prealabil.

Salariul se compune din două părţi:


-Salariul de bază;
-Salariul suplimentar;
În salariul de bază se cuprind:
-salariile plătite pentru timpul lucrat pe baza tarifelor orare;
-sporuri pentru condiţiile grele în care se desfăşoară activitatea (spor de 25%)
-plata orelor suplimentare în cadrul normelor legale;
-premiile plătite pentru depăşirile planului de producţie (cotă de 10%)
-sporul de noapte pentru activitatea în timpul nopţii;
În salariul suplimentar se cuprind:
-plăţile pentru concedii şi compensările pentru concediile nefolosite;

29
-plata orelor de învoire;
Totalitatea salariului de bază şi a celor suplimentare pe diferite categorii de
personal constituie fondul de salarii.
Legat de fondul de salarii, apar o serie de cheltuieli care nu sunt strict necesare
din punct de vedere al procesului tehnologic, ci sunt impuse prin legi sau acte
normative.
Este vorba ]n principal de contribuţia la asigurările sociale (C.A.S) care se
calculează aplicând un procent asupra fondului de salarii, acest procent fiind de 29%,
iar începând cu 1 aprilie 2017 se face diferenţa între secţiile care lucrează în mediu
corosiv şi cele în care există un mediu neutru sau mai puţin corosiv; astfel pentru
secţiile cu mediu puternic corosiv se aplică un procent de 34% pentru CAS.
Tot asupra fondului se salarii se aplică cota de 3 % pentru şomaj. Din această
sumă 2% reprezintă contribuţia unităţii la fondul de şomaj, iar restul sumei, de un
procent, este suportată de către salariaţi.
De asemenea o cotă de 2% se aplică asupra fondului de salarii, suma
reprezentând contribuţia unităţii la fondul de ajutor pentru handicapaţi.
Din alt punct de vedere salariile muncitorilor direct productivi – a operatorilor
chimişti în cazul societăţii Terapia – care participă la realizarea producţiei.
Calculul salariilor directe se face pe fiecare produs obţinut, înmulţind tariful orar
cu cantitatea planificată (efectivă) de produs finit. Tariful orar se determină la rândul lui
înmulţind norma de timp necesară fiecărei faze prin care trece produsul cu salariul orar
al unui muncitor de o anumită categorie.
Suma salariilor directe pe produsele planificate dintr-o secţie reprezintă total
salarii directe pentru secţia respectivă. Vom vedea că salariile directe împreună cu CAS
aferent acestor salarii constituie cheia de repartizare a cheltuielilor indirecte pe secţii cât
şi pe produse.
Salariile indirecte reprezintă salariile muncitorilor indirecţi, care nu participă la
realizarea producţiei în mod direct. Aceşti salariaţi sunt: personalul TESA, muncitorii din
cadrul staţiilor de producere a utilităţilor, laboratoarelor, depozitelor, atelierelor
mecanice de tâmplărie, etc.
Alte cheltuieli băneşti
Toate celelalte cheltuieli băneşti legate de producţia de medicamente care nu se
includ însă în nici unul sin elementele de cheltuieli enumerate anterior, formează grupul
„alte cheltuieli”, şi anume:
-cheltuieli administrativ gospodăreşti;
-cheltuieli cu deplasări în interes de serviciu;
-dobânzile plătite de către societate pentru creditele bancare contractate;

30
-impozitele şi taxele datorate de către societate;
-cheltuieli pentru pază, pompieri, etc.
Majoritatea cheltuielilor de acest fel au un caracter convenţional- constant,
deoarece creşterea volumului producţiei de medicamente nu antrenează o creştere a
lor, ele rămânând constante.

Cheltuieli de productie Costuri

Producţie Finita

Consumul de valori

Costul Complet
Unitar

2.4. Reflectarea în costuri a cheltuielilor de producţie

Costul reflectă consumul factorilor de producţie exprimat în bani, în vederea


obţinerii şi realizării unui produs. Costurile sunt o parte a cheltuielilor de producţie la
întreprinderile la care se lucrează cu producţie neterminată. În condiţiile normale de
fabricaţie, când volumul producţiei nu suferă modificări esenţiale pe sortimente şi
structură, producţia neterminată rămânând neschimbată sau modificându-se direct
proporţional, costurile sunt egale cu cheltuielile de producţie, dacă bineînţeles, ciclul de
producţie nu se schimbă.
Reflectarea în costuri a cheltuielilor de producţie ar putea fi prezentată astfel:
În timp ce cheltuielile de producţie generează consumuri de valori pe perioade
bine definite, costurile apar odată cu produsele finite, prin localizarea consumului de
valori din cadrul unei perioade date pe produsele respective uşurând determinarea
costului în preţ unitar. Dacă cheltuielile de producţie sunt determinate de necesitatea
efectuării unor consumuri de valori în vederea realizării de produse finite, costurile apar

31
odată cu efectuarea calculaţiei. Ele sunt rezultatul firesc al consumului efectuat precum
şi al calculaţiei care urmăreşte stabilirea costului complet unitar al produselor fabricate
şi realizate. În acest caz, cheltuiala şi costul nu se realizează simultan, ci succesiv. Între
cheltuiala de producţie şi costul complet unitar există o asemănare de ordin formal;
cheltuielile de producţie se localizează pe unitate, iar costul complet unitar este
rezultatul localizării lor pe unitate de produs.

2.5. Contabilitatea cheltuielilor secţiilor principale de producţie

Cheltuielile secţiilor principale de producţie sunt formate din cheltuieli ocazionate


de organizarea, conducerea şi funcţionarea procesului de producţie aş secţiilor
respective.
Pentru aceste cheltuieli în structura costului de producţie sunt prevăzute două
articole de calculaţie distincte, şi anume: „Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea
utilajelor” şi „Cheltuieli generale ale secţiilor”. În contabilitatea de gestiune ambele
categorii de cheltuieli se înregistrează în contul 923 „Cheltuieli comune ale secţiei”.
Conturile de reflectare a cheltuielilor au rolul de a prelua în contabilitatea de
gestiune toate cheltuielile înregistrate ca atare în contabilitatea generală cu excepţia
celor reprezentând cheltuieli cu stocurile consumate, respectiv cele care în
contabilitatea generală au fost reflectate cu ajutorul conturilor din grupa 60 „Cumpărări
consumate” şi a contului operaţional 605 „Mărfuri vândute”. Această excepţie se
datorează faptului că respectivele cheltuieli se formează şi se înregistrează în
contabilitatea de gestiune pe măsura eliberării stocurilor în consum productiv, respectiv
pe măsura vânzării mărfurilor. La S.C. TERAPIA S.A. preluarea cheltuielilor din
contabilitatea generală în contabilitatea de gestiune se realizează prin preluarea în
totalitate a cheltuielilor înregistrate ca atare în contabilitatea generală indiferent dacă
urmează să se încorporeze sau nu în conturi.
Acest lucru asigură egalitatea sumei algebrice a rezultatelor economico
financiare furnizate de contabilitatea de gestiune cu rezultatul economico-financiar
furnizat de contabilitatea generală.

CAPITOUL III - METODE ŞI FORME DE ORGANIZARE A CALCULAŢIEI


COSTURILOR DE PRODUCŢIE

3.1. Antecalculaţia şi postcalculaţia costurilor producţiei


Primul rând de calculaţie se efectuează înaintea începerii procesului de producţie
şi are ca scop elaborarea planului costurilor de producţie, cu principalele secţiuni: planul
cheltuielilor de producţie, calculaţie de plan pe produs CP4 şi planul reducerii costului
producţiei marfă. Planul cheltuielilor de producţie se întocmeşte anual cu defalcarea pe

32
trimestre. Calculaţiile de plan pe produs se întocmesc tot anual, cu defalcarea pe
trimestre şi folosesc pentru determinarea costului planificat al produselor,
semifabricatelor pe articole de calculaţie.
Planul cheltuielilor de producţie cuprinde totalitatea cheltuielilor stabilite pe bază
de norme, necesare desfăşurării activităţii productive grupate pe elemente primare de
cheltuieli. Cu ajutorul acestei secţiuni se determină plafoane maxime admise ţinând
seama de folosirea completă a capacităţilor de producţie a societăţii.
Deci al doilea rând de calculaţie intervine după terminarea procesului de
fabricaţie şi are ca scop stabilirea situaţiilor şi a indicatorilor efectivi ai costului
producţiei, prin care, de fapt, se şi încheie urmărirea şi înregistrarea cheltuielilor de
producţie şi desfacere potrivit naturii şi destinaţiei lor, pe parcursul perioadelor de
gestiune.
La finele fiecărei perioade de gestiune se compară planurile cu realizatul şi se
stabilesc diferenţele între nivelul cheltuielilor de producţie şi desfacere efective faţă de
nivelul planificat al acestora, care se reflectă apoi în contabilitate.
La elaborarea planului costurilor producţiei industriale trebuie să se asigure
următoarele corelaţii cu celelalte secţiuni din planul economic:
-totalul cheltuielilor de materii prime, materiale, combustibil şi energie, din planul
costurilor de producţie se corelează cu materiile prime, materialele ,combustibilul şi
energia necesară executării planului de producţie, prevăzute în planul de aprovizionare,
evaluate la preţurile legale, ţinându-se seama de modificarea valorică a stocurilor de
materiale;
-salariile totale din planul costurilor de producţie trebuie corelate cu planul
fondului de salarii aferent întregii activităţi;
-suma amortizării mijloacelor fixe din planul costurilor de producţie trebuie să fie
corelată cu cea din planul de amortizare a mijloacelor fixe din întreaga activitate;
Pentru cheltuielile secţiilor auxiliare se elaborează planuri distincte, stabilindu-
se costul produselor, al lucrărilor şi serviciilor prestate de acestea pentru producţia de
bază. Cheltuielile secţiilor auxiliare care livrează produse, efectuează lucrări şi prestări
servicii pentru nevoile producţiei de bază se includ fie în planul cheltuielilor comune ale
secţiilor de bază, fie în planul cheltuielilor de bază la articolele de calculaţie
corespunzătoare cum sunt:
-energia tehnologică;
-combustibil tehnologic;
-apă;
„S.C. Terapia S.A.” foloseşte ca articol de calculaţie distinct calculaţia costurilor
pe unitatea de produs, tehnologia „Utilităţi” care cuprinde:

33
-energia electrică;
-apa industrială şi potabilă;
-gaze naturale;
-gaz inert;
-aer comprimat;
-energie termică (abur);
-agent de răcire;
Calculaţia de plan pe produs CP4
„ SC Terapia SA” întocmeşte calculaţia de plan pe produs în cadrul biroului
Financiar, compartimentul Preţuri cu ajutorul a o serie de economişti specialişti în
această problemă.
Situaţia privind acest calcul menţine coloanele care satisfac necesităţile
„S.C. Terapia S.A” din formularul tipizat CP4.
La baza întocmirii calculaţiei planificate pe produs stau:
-STAS - urile sau normele tehnice aprobate;
-perfecţionarea procesului tehnologic;
-normele de consum pentru materiale, normele de timp şi de muncă;
-preţurile şi tarifele legale în vigoare în anul de plan.

3.2. Programarea cheltuielilor directe

Materiile prime, materialele şi ambalajele care intră în componenţa fiecărui


produs se găsesc în reţetele de fabricaţie.
Consumul de materii prime şi materiale directe, salariile directe, CAS, şomaj se
determină în calculaţiile pe plan pe baza normelor stabilite în funcţie de standardele
aprobate de forurile competente.
Cheltuielile cu salariile directe se stabilesc în funcţie de operaţiile procesului
tehnologic, a normelor de timp, a timpului de lucru în regie şi a tarifului de retribuire
pentru procesul respectiv.
CAS - ul aferent salariilor directe se determină prin aplicarea cotei de 29%, iar
din 1 ianuarie 2006 se foloseşte pentru salariile din secţiile cu mediu puternic corosiv
cota de 34%.

34
Cheltuielile directe cuprind:
- cheltuielile materiile prime şi materiale (ambalajele);
- salariile directe;
- CAS aferent salariilor directe;
- Contribuţia pentru şomaj – aplicat asupra salariilor directe;

Planificarea cheltuielilor directe la secţia Condiţionare şi ponderea lor în totalul


cheltuielilor pe societate se poate prezenta în tabelul nr. 5 şi fig.7
Planificarea cheltuielilor directe tab.nr.5

Cheltuieli directe Secţia Pondere (%) Total societate


Condiţionare (lei)
(lei)

Cheltuieli materii 495.775,0 49,48 1.001.908,0


prime şi materiale

Salarii directe 16.772,0 22,19 75.559,0

CAS 5.031,6 22,19 22.667,7

Şomaj 838,6 22,19 3.778,0

Total cheltuieli 518.417,2 46,96 1.103.912,7


directe

12000000
10000000
8000000
6000000
4000000
2000000
0
Cheltuieli materii prime Salarii directe CAS Şomaj
şi materiale

Fig. nr. 4 .Planificarea cheltuielilor directe

35
Cheltuielile cu materii prime şi materiale pentru producţie se planifică pe baza
normelor de consum, a preţurilor legale şi a cheltuielilor de transport aprovizionarea
efectuată cu mijloacele de transport din afara unităţii .
Planul cheltuielilor de producţie al societăţii se elaborează prin însumarea
cheltuielilor tuturor secţiilor de bază şi auxiliare, desfăşurarea pe elemente primare, la
care se adaugă elementele de cheltuieli generale ale întreprinderii şi cele de desfacere,
şi se cad cheltuieli generale ale întreprinderii şi cele de desfacere, şi se cad cheltuieli
privind circulaţia interioară, adică valoarea producţiei proprii consumate în interiorul
societăţii pentru nevoile producţiei, cu excepţia pieselor de schimb, a semifabricatelor
destinate prelucrării în cadrul unităţii şi reparaţiilor capitale, care se cuprind în producţia
marfă.
Consumurile de materii prime şi materiale directe se determină prin standarde la
care se adaugă pierderea admisă de lege (5%) .
În calculaţiile de plan nu pot fi prevăzute cheltuieli peste normele de consum
stabilite, în vederea acoperiri eventualelor abateri de la tehnologia producţiei sau pentru
recuperarea pierderilor cauzate de nerespectarea procesului tehnologic.
În planurile de cheltuieli de producţie şi în calculaţiile de plan (antecalculaţie)pe
produs trebuie să se prevadă reducerea cheltuielilor pentru materii prime, materiale,
combustibil şi energie folosite în scopuri tehnologice, prin:
-reducerea continuă a consumurilor specifice de materii prime, materiale,
combustibil şi energie;
-modernizarea tehnologiei, introducerea de noi tehnologii, îmbunătăţirea reţetelor
de fabricaţie;
-înlocuirea materiilor prime din ţară de calitate inferioară cu similare din import
care au o calitate superioară;
-sporirea gardului de valorificare a materiilor prime şi materialelor printr-o
prelucrare mai bună a acestora;
Cheltuielile de transport aprovizionare la plan reprezintă 8% din valoarea
materiilor prime şi a materialelor aprovizionate. Aceste cheltuieli, neputând fi identificate
direct pe produs, se repartizează pe produs pe baza unui coeficient determinat ca
raport între volumul total al acestor cheltuieli şi valoarea materialelor respective, care se
aplică la valoarea materiilor prime prevăzute a se consuma.
Cheltuielile cu salariile directe se stabilesc pe baza procesului tehnologic, a
normelor de timp şi a tarifelor de retribuire pentru produsul respectiv.
În calculaţiile de plan trebuie să se aibă în vedere reducerea sistematică a
salariilor pe unitatea de produs, prin:
-extinderea mecanizării şi a automatizării procesului de producţie;

36
-perfecţionarea pregătirii cadrelor;
-utilizarea mai eficientă a fondului de timp;
Vom arăta în continuare modul de calculaţie de plan a costului produsului la S.C.
TERAPIA S.A.
Am ales ca elemente reprezentative, două produse ale secţiei Condiţionare
pentru faptul ponderea cea mai mare în volumul producţiei şi al vânzărilor. Aceste
produse sunt:
DIAZEPAM INFANTIL cu forma de ambalare T 3x10
FARINGOSEPT Tx20
Vom alătura la antecalculaţia preţului produselor amintite şi antecalculaţia
semifabricatelor care intră în componenţa acestora.
Programarea cheltuielilor cu manopera
Vom arăta modul de determinare a salariului direct atât la nivelul fiecărui produs.
Exemplificăm doar pentru cele două produse alese.
Manopera directă reprezintă cu cât se plăteşte salariul direct pentru 1 kg
semifabricat sau o unitate de produs finit.
La nivelul secţiei totalul salariilor directe se obţine însumând produsele dintre
cantitatea a se obţine dintr-un produs şi salariul direct pentru produsul în cauză.

Total salarii directe =  Cant planif produs i X Salariu direct produs i

Plan manoperă U.M. = cutie


Volum 30
Diazepam infantil Tx20 Formă ambalare king colector

Denumire fază Norma ore /u.m. Salariu orar Tarif (lei/u.m)


fabricaţie B/A
A B

1. Fabricaţie

1.1. Preparare 0.00012 2695.30 0.3235

1.2. Umplere 0.00050 2544.30 1.2618


capsule
67568/oră/operator

37
Total fază 0.00062 5239.60 1.5853

2. Ambalare

2.1. Numărat 30 0.00197 2544.30 5.0073


tablete plus vată şi
capac

2.2. Lipit etichetă pe 0.00050 2544.30 1.2615


fiecare flacon de 10
ml

2.3. Confecţionat 0.00031 2544.30 0.7348


cutie colectoare din
pliant

2.4. Pus în cutie 60 0.00089 2544.30 2.0919


flacoane prospecte,
închis cutia şi
etichetat

2.5. Ştampilat 0.00056 2544.30


etichetat şi
banderola

Total fază 0.00422 12154.50 10.41

Total general 0.00906 11.999990

Plan manoperă U.M. = cutie


Faringosept Tx20 formă ambalare strat individual

Denumire fază Norma Salariu orar Tarif (lei/u.m)


fabricaţie ore/u.m.B/A
A B

1. Fabricaţie

1.1. Preparare 0.00192 1769.60 3.3895

1.2. Comprimare 0.00038 1670.40 0.6398

Total fază 0.00230 3440.00 4.0293

2. Ambalare

2.1. Numărat 30 tablete 0.00197 1667.60 5.0073


pus vată şi capac

2.2. Lipit etichetă pe 0.00050 1544.10 1.2615

38
fiecare flacon 10ml

2.3. Confecţionat cutie 0.00031 1544.10 0.7348


colectoare din pliant

2.4. Pus în cutie 60 0.00089 1544.10 2.0919


flacoane prospecte
închis cutia şi etichetat
2.5. Ştampilat etichetat
şi banderola

Total fază 0.00895 9388.10 14.00

Total general 0.02021 18.02440

Normele de timp se determină pentru fiecare operaţie din fiecare fază folosind
procedeul cronometrării timpului de lucru.

3.3. Programarea cheltuielilor indirecte

Programarea cheltuielilor cu unităţile


Cheltuielile cu unităţile se colectează pe staţiile de producere a utilităţilor din
incinta societăţii, iar apoi se repartizează pe secţiile de producţie în funcţie de necesarul
planificat pe fiecare secţie pentru fiecare utilitate.
La nivelul staţiilor se planifică pentru fiecare utilitate ce cantitate este necesară a
fi produsă astfel încât să se poată satisface cerinţele tuturor secţiilor, adică în limita
planului. Deci, staţiile au în plan producerea unei anumite cantităţi din fiecare utilitate,
acest plan fiind întocmit prin însumarea necesarului de utilitate de la fiecare secţie de
producţie consumatoare.
Este vorba de aburul produs de Centrala Termică şi utilizat de toate secţiile de
producţie, chiar şi de secţii auxiliare, apa produsă de staţia de apă potabilă şi industrială
care de asemenea este utilizată de toate secţiile de bază şi auxiliare, etc.
În cadrul fiecărei staţii de producere a utilităţilor se determină costul unitar (pe
unitate) de utilitate care înmulţit apoi cu cantitatea din utilitatea respectivă consumată
de fiecare secţie, rezultă cheltuiala cu utilitatea respectivă a secţiei în cauză.
Consumul de unităţi la secţiile de producţie şi auxiliare este contorizat urmând ca
la sfârşitul fiecărei luni, cantitatea înscrisă pe contor să fie citită. Pot deci apărea abateri
de la plan, adică de la consumul planificat fie ca depăşiri, fie ca economii faţă de plan.
La nivelul staţiei se determină la începutul anului pentru anul în curs cantitatea
necesară a fi produsă într-un an. Cheltuielile cu unităţile se pot determina global pentru

39
fiecare secţie, dar este necesar ca aceste cheltuieli să fie repartizate asupra fiecărui
fabricat în secţia respectivă.
S.C. Terapia S.A. foloseşte pentru repartizare cheia: Salarii directe +CAS.
Deci pe întreaga secţie se stabilesc Salariile directe (calculate în funcţie de
producţia fizică a fiecărei secţii x salariul direct pe unitatea de produs), se aplică apoi
cota de 29% CAS şi împreună cele două valori reprezintă baza de repartizare a
cheltuielilor pe unităţile de produs.
Apoi total cheltuieli cu utilităţile de repartizat colectate pe secţie se împarte la
(Salarii directe + CAS) pe secţia respectivă, rezultând un coeficient de repartizare a
acestor cheltuieli valabil pentru întreg anul pentru care a fost stabilit, pentru toate
produsele din cadrul aceleaşi secţii.
Acest coeficient urmează a fi înmulţit cu (Salariul direct + CAS) aferent fiecărui
produs şi rezultă cât din totalul cheltuielilor cu utilităţile îi revin produsului respectiv.

Total chelt cu utilităţi pe staţiile de producere


K1= ------------------------------------------------------------
( Salarii _directe +CAS) secţie

K1x(salarii directe +CAS)/produs = cota cheltuielilor cu utilităţile care revin asupra


produsului respectiv.
Suma tuturor cheltuielilor pentru fiecare produs obţinut într-o secţie este egal cu
total cheltuieli cu utilităţile pe secţie.
Prezentăm în continuare calculul cheltuielilor cu utilităţile la nivelul staţiilor de
producţie a acestora pentru anul 2014.
Necesarul pentru secţia Condiţionare a fost planificat în 2014 astfel:

Denumire Consum Cost unitar Valoare Pondere din


planificat total (%)
(lei)

Abur 5498,59 GC 35,327 210146 47,71

Apă potabilă 204,09 MC 524,290 107005 24,29

Aer comprimat 92,09 MC 77,970 7181 1,63

Aer 4 i 8,17MC 87,260 36490 8,28

40
instrumental

Curent electric 360,90KW 218,290 78783 17,88

Gaze naturale 7,09 MC 110,070 780 0,21

Total cheltuieli 440385 100,00


cu unităţile

Programarea cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi a


cheltuielilor generale ale secţiei

Planul cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi a cheltuielilor


generale ale secţiilor pentru întreaga societate reprezintă însumarea acestor cheltuieli
din planurile tuturor secţiilor de fabricaţie.
Amortizarea mijloacelor fixe care se cuprind în planurile cheltuielilor cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi a cheltuielilor generale ale secţiei şi ale
întreprinderii se calculează potrivit legii 15/1994.
Pentru determinarea cheltuielilor cu reparaţiile curente planificate, se stabilesc
retribuţiile muncitorilor care execută aceste reparaţii şi alte cheltuieli ocazionate de
reparaţii ca: materiale, uzură, energie, etc. Cheltuielile pentru protecţia muncii se
cuprind în planul cheltuielilor generale ale secţiilor şi cheltuielile generale ale
întreprinderii pe baza normativelor de cheltuieli.
Cheltuielile cu cercetările- încercările de noi experimente se determină în planul
costurilor de producţie, pe feluri de cheltuieli, în funcţie de scopul urmărit de acestea.
Planificarea cheltuielilor de desfacere se realizează pe feluri de cheltuieli în
conformitate cu planul de desfacere a producţiei, pentru fiecare produs şi se adaugă la
costul de producţie planificat.
„S.C. Terapia S.A.” stabileşte în calculaţia de plan pe produs cheltuielile de
transport- aprovizionare separat pentru materiile prime şi separat pentru materiale din
motive practice, uneori fiind necesar a efectua diverse analize pentru a evidenţia
ponderea cheltuielilor de transport a materiilor prime în totalul costului.
Planificarea cheltuielilor directe şi indirecte trebuie să asigure reducerea continuă
a acestor cheltuieli pe unitatea de produs, lucru posibil prin:
-folosirea judicioasă şi păstrarea în condiţii optime a materiilor prime;
-reducerea timpilor folosiţi în procesul tehnologic;

41
-creşterea eficienţei utilizării capacităţilor şi suprafeţelor de producţie pe seama
creşterii indicatorilor de utilizare a maşinilor, redistribuirii utilajelor nefolosite şi eliminării
locurilor înguste;
-programarea reparaţiilor de orice fel şi realizarea lor în scurt timp fără a afecta
calitatea acestora;
-normarea şi limitarea la strictul necesar a consumului de combustibil şi energie;
-folosirea eficientă a timpului de muncă, creşterea productivităţii muncii,
modernizarea în continuare a utilajelor şi a activităţii în general;
În 2018 planul cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielilor
generale ale secţiei Condiţionare se prezenta astfel:
- Lei -

Simbol cont Denumire Valoare planificată

923A Cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea 107.788,5


utilajelor, total din care:
-cheltuieli pentru revizii tehnice
49.095,2
-amortizare
58.352,2
-uzură
341,1

923B Cheltuieli generale ale secţiei (1+2) 113.025,2

1.cheltuieli de interes general, total din 84.969,7


care:
70.660,0
-salarii indirecte, sporuri muncitori
indirecţi 6.770,5

-amortizare; 227,3

-cheltuieli cercetare- încercare; 2.765,6

-cheltuieli protecţia muncii; 4.546,3

-alte cheltuieli generale 28.055,5

2.Cheltuieli administrativ gospodăreşti


total din care:
45,5
-furnituri de birou;
305,7

42
-materiale de întreţinere; 25.823,6
-reparaţii curente clădiri; 1.036,6
-cheltuieli încălzire; 618,3
-energie electrică; 225,8
-apă canal;

Programarea cheltuielilor generale ale întreprinderii


Nomenclatura cheltuielilor generale planificate ale întreprinderii este prezentată
în tabelul nr.6. Am ales anii 2019 şi 2020 pentru a evidenţia evoluţia acestora:

Nomenclatura cheltuielilor generale Tabel nr.6

Anul 2019 2020

Cheltuieli de interes 144.857,9 286.376,1


general, total din care;

-salarii 108.703,1 214.915,6

-cheltuieli cu tehnica 6.013,1 11.884,9


nouă;

-amortizare; 11.780,5 23.284,2

-cheltuieli de cercetare; 7.965,3 15.743,5

.-cheltuieli cu protecţia 908,9 1.796,5


muncii;

-cheltuieli prelucrări 5.948,9 11.758,1


mecanice

-alte cheltuieli generale; 3.538,1 6.993,2

Cheltuieli administrativ 28.078,9 55.510,4


gospodăreşti, total din
care:

-furnituri birou; 270,6 534,9

43
-cărţi reviste; 54,0 106,8

-cheltuieli PTTR; 108,0 213,6

Atât cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor cât şi cheltuielile generale


ale secţiei precum şi cele generale ale întreprinderii se repartizează asupra secţiilor şi
asupra produselor folosind cheia de repartizare Salarii directe +CAS.

CAPITOUL IV - POSIBILITĂŢI DE PERFECŢIONARE A CALCULAŢIEI


COSTURILOR PRIN UTILIZAREA METODEI STANDARD-COST

4.1. Calculul standardelor de materiale

Standardele de materii prime şi materiale directe constituie o cheltuială variabilă,


ele se bazează standarde cantitative de materii prime şi materiale şi preţuri de
aprovizionare standard.
Stabilirea standardelor cantitative pentru materiale se face printr-o analiză atentă
a diferitelor materiale care vor fi utilizate în procesul de producţie. În acest scop de
procurare, operaţiile de prelucrare pe care le suportă etc.
Standardele cantitative sunt stabilite prin colaborarea între tehnicieni şi
economişti. Ele se consemnează în documentaţia tehnică de unde se extrag în „lista
standardelor cantitative” de materiale care facilitează efectuarea calculelor ulterioare.
Preţurile standard de aprovizionare trebuie să aibă de asemenea, caracter de
etalon. De aceea ele se stabilesc ţinând seama de evoluţia lor în una din variantele:
-varianta preţurilor medii dintr-o perioadă mai îndelungată de timp (5-10 ani);
-varianta trendului care are în vedere direcţia evoluţiei preţurilor în perioada luată
în calcul;
-varianta folosirii preţurilor din perioada anterioară etapei pentru care se
elaborează standardele;
În condiţiile actuale din ţara noastră considerăm că pentru stabilirea standardelor
de materiale trebuie să se ţină seama de preţurile liberalizate, negociate în ultima
perioadă de an. Se vor determina preţuri medii standard sub forma unor preţuri medii
ponderate pe baza cantităţilor şi preţurilor materialelor care se vor aproviziona de la
diferiţi furnizori. Preţurile stabilite drept standard se înscriu în „listele de preţuri”.
Prin ponderarea standardelor cantitative cu preţurile standard rezultă cheltuielile
standard pe feluri de materiale şi pe produse. Instalându-se toate cheltuielile aferente
tuturor felurilor de materiale care intră în componenţa unui produs se determină costul
standard cu materialele pentru produsul respectiv.

44
După aceeaşi metodologie se stabilesc costurile standard pentru energie,
combustibil, apă, aer comprimat, semifabricate din cooperare etc., Toate acestea fiind
cuprinse tot la articolul de calculaţie „materiale”.

4.2.Calculul standardelor pentru manoperă

Costurile standard pentru manopera directă se determină pe baza standardelor


de timp cantitativ şi a tarifelor de salarizare standard.
Standardele de timp se determină sub forma timpilor necesari executării
operaţiilor prevăzute în tehnologia de fabricaţie pentru fiecare produs. Aceştia pot fi
stabiliţi prin cronometrare sau prin procedee statistice. Dacă timpii de efectuare a
diferitelor operaţii sunt foarte scurţi, timpii standard se primă în ore pentru 100 bucăţi.
Astfel se uşurează calculele de stabilire a salariilor întrucât tarifele t stabilite de obicei
tot pe oră.
Timpii standard sunt consemnaţi în documente speciale de măsurare a timpului
şi apoi se înscriu în documentaţia tehnologică.
Tarifele de salarizare standard se stabilesc ţinându-se seama de clasificarea
standard a muncitorilor, a datelor privind salariile plătite în perioadele anterioare, cu
luarea în considerare a condiţiilor de muncă şi de viaţă din perioada pentru care se
calculează.
Calculul standardelor pentru manoperă depinde de forma de salarizare folosită:
acord direct, acord global, regie, etc.
Pentru fiecare operaţie prevăzută în vederea fabricării produselor se ponderează
standardul de timp (cantitativ) cu tariful standard, rezultând cheltuielile standard cu
manopera pentru operaţia în cauză. Însumându-se cheltuielile de la toate operaţiile care
se execută pentru un produs rezultă standard cu manopera pe produs.
Vom prezenta modul de calcul al tarifelor care se folosesc la determinarea
salariilor directe standard.

Faringosept

Denumire fază Norma Salariu orar Tarif (lei/u.m.)


fabricaţie ore/u.m.B/A
A B

1.Fabricaţie

1.1. Preparare 0.00192 1769.60 3.3895

1.2. Comprimare 0.00038 1670.40 0.6398

45
Total fază 0.00230 3440.00 4.0293

2. Ambalare

2.1. Numărat 30 0.00197 1667.60 5.0073


tablete pus vată şi
capac

2.2. Lipit etichetă pe 0.00050 1544.10 1.2615


fiecare flacon 10ml

2.3. Confecţionat cutie 0.00031 1544.10 0.7348


colectare din pliant

2.4. Pus în cutie 60 0.00089 1544.10 2.0919


flacoane prospecte,
închis cutia şi
etichetat

2.5. Ştampilat 0.00056 1544.10


etichetat şi banderola

Total fază 0.00895 9388.10 14.00

Total general 0.02021 18.02440

Diazepam infantil

Denumire fază Norma Salariu orar Tarif (lei/u.m)


fabricaţie ore/u.m B/A
A B

1. Fabricaţie

1.1. Preparare 0.00012 2695.30 0.3235

1.2. Umplere capsule 0.00050 2544.30 1.2618


67568/oră/operator

Total fază 0.00062 5239.60 1.5853

2. Ambalare

2.1.Numărat 30 0.00197 2544.30 5.0073


tablete pus vată şi
capac

46
2.2. Lipit etichetă pe 0.00050 2544.30 1.2615
fiecare flacon 10 ml

2.3. Confecţionat cutie 0.00031 2544.30 0.7348


colectoare din pliant

2.4. Pus în cutie 60 0.00089 2544.30 2.0919


flacoane prospecte,
închis cutia şi
etichetat

2.5. ştampilat etichetat 0.00056 2544.30


şi banderola

Total fază 0.00422 12154.50 10.41

Total general 0.00906 11.999990

4.3. Determinarea cheltuielilor de regie standard

Stabilirea standardelor la cheltuielile de regie reprezintă o problemă ,mai


complexă şi dificil de rezolvat datorită conţinutului eterogen al acestor cheltuieli şi
comportamentului diferit pe care-l au faţă de modificarea volumului de producţie.
Cheltuielile de regie standard pot fi stabilite în două moduri:
a. global, pe grupe de cheltuieli indirecte (articole de calculaţie, formate din
cheltuieli de regie);
b. analitic sau individual pe fiecare fel de cheltuială în parte;
Calculul global al cheltuielilor de regie standard se face pe fiecare dintre
articolele de calculaţie care conţin cheltuieli indirecte cum ar fi: cheltuielile cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, cheltuielile generale ale secţiilor de fabricaţie,
cheltuielile generale ale întreprinderii şi cheltuieli de desfacere.
Stabilirea standardelor pentru aceste grupe şi categorii de cheltuieli se poate
face în două variante:
-pe baza cheltuielilor medii stabilite în funcţie de datele provenind din mai multe
perioade de gestiune anterioare;
-prin luarea în considerare ca standard a sumei cheltuielilor respective din anul
precedent;
Stabilirea analitică a cheltuielilor de energie presupune în prealabil, examinarea
fiecărui element cheltuiala pe zonele sau sectoarele care le-au generat, în vederea

47
stabilirii caracterului lor fix sau variabile. Cheltuielile indirecte stabilite prin unul din cele
două procedee se cuprind în bugetul de cheltuieli indirecte.
Bugetele de cheltuieli se întocmesc pe zone de cheltuieli sub forma unor bugete
fixe sau bugetele care ţin seama de variabilitatea cheltuielilor, stabilindu-se nivelul
cheltuielilor de regie pentru diferite de încărcare a capacităţilor de producţie.
Determinarea volumului producţiei în ore / om
Volumul producţiei a fost în 2019 de 1.450.485,6 lei
Ştim că în secţia Condiţionare lucrează 410 oameni, deci:
1om…………..1 lună………………149ore
12 luni…………………1788ore
Vp= 1.450.485,6 / (1788*410) = 1,978608 lei /oră / om
Datorită faptului că volumul producţiei a fost scăzut în anii anteriori, el a
înregistrat pe om are următoarele valori:
2019 Volumul producţiei a fost 966.990,4 lei
Vp = 966.990,4 / (1788*410)= 1,319978 lei /oră /om
2018 Volumul producţiei a fost 805.825,3 lei
Vp = 805.825,3 / (1788*410) = 1,099232 lei/ oră/om
2017 Volumul producţiei a fost 725.248,2 lei
Vp = 725.248,2 / (1788*381) = 1,064618 lei/ oră/ om
2016 Volumul producţiei a fost 580.194,2 lei
Vp = 580.194,2 / (1788*335) = 0,968637 lei /oră/ om

20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0

48
Cheltuielile generale de administraţie şi vânzări = 24.193,4 lei
Coeficientul de repartizare K = 24.193,4 / 12400 =1,951
De aceea se impune ca toate standardele atât cele pentru materii prime şi
materiale cât şi cele cu cheltuieli de regie şi cele pentru manoperă să se stabilească
prin varianta luării în considerare a datelor din perioada imediat precedentă etapei
pentru care se elaborează standardele.
Aşadar vom obţine următoarele rezultate. Menţionez că toate calculele care
urmează se referă cele două produse selectate.
Valoarea standard pentru materii prime şi materiale este 25989008,30 lei, iar
nivelul efectiv al acestor cheltuieli au fost de 5112243,95 lei. Cheltuielile generale
standard şi efective ale secţiei Condiţionare sunt prezentate în tabelul de mai jos:
- lei -

Nivel standard Nivel efectiv

Salarii indirecte 58.883,4 70.660,0

Amortizarea mijloacelor 54.268,9 65.122,7


fixe

Energie electrică şi 38.265,9 45.919,2


termică

Mat. întreţ. şi 254,7 305,7


gospodăreşti

Uzură 284,2 341,1

Cheltuieli cercetare şi 6.282,6 7.539,2


dezvoltate

Cheltuieli birou secţie 38,2 45,5

Cheltuieli revizii tehnice 40.912,6 49.095,2

În anul precedent coeficientul de repartizare a cheltuielilor generale de


administraţie şi vânzarea a fost de 0,80289. Cheltuielile generale de administraţie şi
vânzare în anul precedent au fost 7.473,1 lei.
K= 8,831862 lei /11 = 0,80289
Coeficientul de repartizare standard se determină:
Cheltuieli_ generale _ de administraţie_ şi _vânzare = 91520 = 7.04

49
Valoarea_ producţiei _ standard 13000
Metodele de organizare a contabilităţii costurilor standard se tamponează toate
trei şi prin dezavantaje.

4.4. Repartizarea cheltuielilor indirecte şi stabilirea costului standard pe


unitate de produs

Cheltuielile indirecte stabilite global sau individual pe fiecare zonă (secţie sau
sector de activitate) trebuie repartizate asupra purtătorilor (produselor) care se
realizează pe fiecare zonă.
În acest scop se aplică procedeul suplimentării, realizându-se situaţii de
repartizare pe fiecare şi la nivel de întreprindere pentru fiecare grupă (articol de
calculaţie) în parte. O atenţie aparte acordată alegerii bazei de repartizare, care trebuie
astfel stabilită încât să asigure o repartizare mai bună a cheltuielilor indirecte pe
produse, ţinându-se seama de faptul că totalitatea cheltuielilor stabilite la nivelul unei
zone depind de o multitudine de cauze, se recomandă ca pentru cheltuielile indirecte să
se utilizeze mai multe criterii de repartizare sau criterii complexe ar fi costul de secţie.
Rezultatele foarte bune în repartizarea acestor cheltuieli se obţin dacă aceasta
se face prin folosirea coeficientului de structură agregaţi.
În urma repartizării cheltuielilor de regie (indirecte) se stabileşte cota din aceste
cheltuieli care fiecărui purtător. Acest lucru permite stabilirea costului standard pe
fiecare produs, semifabricat piesă, etc.
Costul standard se determină prin centralizarea pe fiecare purtător a tuturor
cheltuielilor stabilite a fi necesare pentru fabricarea produsului respectiv. Acest cost va
cuprinde cheltuieli standard cu, manoperă şi cheltuieli de regie. El va fi singurul cost
determinat în întreprindere şi va servi toate nevoile unităţii. Acest cost se va recalcula
numai atunci când se modifică substanţial de cheltuieli care au stat la baza determinării
lui.
4.5. Organizarea evidenţei cheltuielilor efective

După cum s-a arătat, caracteristica principală a metodei costurilor standard de


calculaţie a costurilor constă în faptul că, costul standard (antecalculat) este considerat
şi cost real, tipic, normal. Din aceste considerente nu se mai dovedeşte necesară
organizarea postcalculaţiei , e evidenţei cheltuielilor de producţie efective pe fiecare
purtător de cheltuieli, ci numai pe elemente de cheltuieli, pe zone de cheltuieli (ateliere,
secţii) şi pe responsabilităţi.
Realizându-se o simplificare a evidenţei analitice a cheltuielilor de producţie se
asigură condiţiile necesare pentru sporirea ponderii muncii de analiză a abaterilor pe

50
cauze şi responsabilităţi. Abaterile după ce sunt analizate şi raportate către factorii de
decizie pot fi repartizate fie direct asupra rezultatelor financiare fie asupra fiecărui
purtător de cheltuieli în parte.

4.6. Metoda de organizare a contabilităţii cheltuielilor în metoda standard-


cost

După cum sa arătat, particularitatea esenţială a metodei costurilor standard,


rezidă din faptul se renunţă la evidenţa analitică a cheltuielilor pe purtători de cheltuieli,
renunţându-se prin consecinţă şi la postcalcul, accentul punându-se pe stabilirea şi
analiza abaterilor pe responsabilităţi şi pe cauze.
Renunţându-se la evidenţa analitică a cheltuielilor şi al postcalcul pe sortimente
ale producţiei, se reduce volumul de muncă administrativă din acest sector de activitate,
asigurându-se condiţiile necesare pentru o mai bună analiză şi control a cheltuielilor
atât în faza de stabilire a standardele cât şi în faza de urmărire a abaterilor.
După modul de stabilire a abaterilor se disting mai multe variante ale metodei
costurilor standard, dintre care menţionăm:
Specific variante este faptul că înregistrările în contul „Cheltuielile producţiei de
bază” şi conturile de stoc (materiale, producţie neterminată) se fac la standard. Soldul
contului „Cheltuielile producţiei de bază” reflectă în mod automat neterminată la cost
standard nemaifiind necesară inventarierea ei.
Obiectul principal al acestei variante constă în asigurarea unui control al
cheltuielilor înainte de înregistrarea lor în contabilitate. Acest control se exercită pe baza
documentelor primare de cheltuieli. Abaterile de preţ la materiale (Pe-Ps) se delimitează
în momentul aprovizionării, iar abaterile de consum (Ce - Cs) se acoperă în momentul
eliberări în consum. Aceste abateri stabilite pe secţii sunt analizate şi codificate după un
„Nomenclator al abaterilor la materiale” urmând a fi centralizate până la nivelul
societăţii.
În mod similar se determină, cu ocazia desfăşurării procesului de producţie.
Abaterile la celelalte articole de calculaţie (manoperă, regie). Abaterile astfel
determinate se înregistrează în conturile de abateri pe articole de calculaţie, pa cauze şi
pe secţii. Înregistrările în cont „Cheltuieli producţiei de bază se fac atât în debit cât şi în
credit la cost standard astfel:
Cheltuielile producţiei de bază
Analitic: materiale

-Costul standard al materialelor Costul standard al materialelor incluse


consumate în cursul perioadei în

51
Qe* Cs * Ps -produse finite
-producţia neterminată
(soldul debitor)
analitic: salarii

-Costul standard al salariilor plătite în Costul standard al salariilor incluse în :


cursul perioadei
-produse finite
Qe* tx* Sc
-producţia neterminată
(sold debitor)
analitic: cheltuieli de regie

Cheltuieli de regie standard aferente Cheltuieli de regie standard incluse în :


perioadei
-produse finite
-producţia neterminată
Qc* tc* CVs+CF
(sold debitor)

Cheltuielile de regie efective sunt colectate în debitul conturilor „Cheltuieli


comune ale secţiilor” şi „Cheltuieli generale ale întreprinderi”. Aceste conturi se
creditează în cursul perioadelor de gestiune cu cheltuielile standard aferente producţiei
efective prin debitul contului „Cheltuielile producţiei de bază”. Ca urmare abaterile dintre
cheltuielile de regie efective şi standard sunt reflectate la sfârşitul perioadelor de
gestiune, în soldurile conturilor de colectare şi repartizare de cheltuieli (923 şi 924) de
unde sunt virate, după efectuarea analizei arătate, în conturile corespunzătoare de
abateri.
Prin această standardizare a decontărilor dintre secţii (a costurilor directe şi a
cotelor de cheltuieli indirecte) se asigură cel puţin următoarele avantaje:
a. fiecare zonă de activitate nu mai trebuie să aştepte ca celelalte zone să-şi
calculeze şi deconteze „Cheltuielile efective” cu care urmează a se debita,în vederea
determinării cheltuielilor „efective” aferente producţiei ieşite din secţia respectivă;
b. decontarea între zone făcându-se la nivelul costurilor standard permite o
delimitate riguroasă a abaterilor pe fiecare secţie în parte. Aceste abateri nu mai
influenţează costurile secţiilor următoare, ele sunt analizate la nivelul fiecărui secţii în
care s-au produs şi de aici sunt trecute în conturile corespunzătoare de abateri

52
c. abaterile la materiale şi manoperă stabilindu-se direct pe baza documentelor,
şi nu pe cale contabilă permite o informare operativă a organelor de decizie asupra
dereglărilor intervenite.
Ulterior ceste abateri se confruntă cu datele din contabilitate în vederea depistării
eventualelor erori;
d. după cum s-a arătat, soldurile analitice contului „Cheltuielile producţiei de
bază” reflectă producţia neterminată la cost standard. Ca urmare , nu mai este
necesară nu mai influenţează delimitarea cheltuielilor între perioadele de gestiune.
Varianta costurilor standard unice impune un efort suplimentar ocazionat de
determinarea şi raportarea operativă a abaterilor, dar avantajele arătate mai sus
compensează acest efort. Totodată se modifică natura activităţii, aparatului tehnico-
economic din secţii, crescând ponderea muncii de analiză şi control şi scăzând
ponderea muncii de evidenţă.

CAPITOLUL V- CONCLUZII

Metoda standard- cost prezintă o serie de avantaje dintre care, menţionăm:


-metoda oferă un etalon de măsură şi comparaţie, pa baza căruia se poate
aprecia operativ evoluţia cheltuielilor. În aceste condiţii, calculaţia costurilor are, în
primul rând rolul de a furniza informaţii în cadrul procesului informaţional decizional.
-asigură integrarea activităţii de calculaţie a costurilor în activitatea de
programare aprovizionării, producţiei, desfacerii şi beneficiilor.
-metoda utilizează bugetele flexibile de cheltuieli, care permit trecerea operativă
de la un ţel al cheltuielilor la altul în funcţie de gardul de încărcare a capacităţilor de
producţie;
-utilizarea bugetelor fixe, asigură o strictă delimitare şi o creştere a operativităţii
şi eficienţei controlului cheltuielilor pe zone de activitate:
Implementarea metodei costurilor standard impune efectuarea unor lucrări
prealabile, dintre
-normarea riguroasă a cheltuielilor directe pe fiecare sortiment de produs

53
- elaborarea bugetelor flexibile de cheltuieli indirecte, bugete bazate pe
împărţirea acestor cheltuieli în fixe şi variabile;
-integrarea activităţii de standardizare (planificare) a costurilor în procesul de
planificare operativă a producţiei (calculul influenţei gradului de utilizare a capacităţilor
de producţie asupra costurilor);
-organizarea unui sistem informaţional prin excepţie în sensul eliminării
informaţiilor inutile pentru conducerea de la diferitele niveluri ierarhice;
După cum s-a arătat, metoda costurilor standard asigură:
-eliminarea evidenţei analitice a cheltuielilor efectuate pe fiecare produs în parte;
-eliminarea postcalculului;
- eliminarea translocării abaterilor între responsabilităţi şi secţii, prin aceasta se
realizează o mai bună delimitare în spaţiu a cheltuielilor şi abaterilor;
Abaterile de la costurile standard stabilite pe articole de calculaţie, pe secţii şi pe
cauze pot fi trecute asupra rezultatelor financiare sau asupra fiecărui produs în parte cu
ajutorul indicilor de eficienţă. (dacă se doreşte calculul costului efectiv)
Toate aceste aspecte reflectate mai sus vin să aducă lămuririle necesare la
etapele şi caracteristicile operaţiunilor ce fac obiectul calculului şi determinării obiective
şi reale a pragului de rentabilitate şi semnificaţia acestuia prin efectul de levier sau
deficit de resurse.

54

S-ar putea să vă placă și