Sunteți pe pagina 1din 9

POEZII PENTRU COPII

PROF. SANDA ACHIHĂIE

SUCEAVA
2014

1
Dor de primăvară
Primăvară, primăvară,
Te-așteptăm să vii în țară,
S-aduci iarăși prin vâlcele
Ciripit de păsărele.
Ghiocei si viorele,
Stoluri mari de rândunele,
Buburuze și albine ,
Zile calde și senine. 

Primăvară, primăvară,
Scoate iar copii-afară
Să alerge, să se joace ,
Doar știi cât de mult le place !
Prin grădini , caută flori
Și oferă-le culori.
Prinde-n ramuri frunzulițe,
Dezmorțește musculițe.

Scoate albinele la soare,


Să zboare din floare-n floare.
Spune-i cucului să cânte,
Pe noi toți să ne încânte.
  
 

Laleaua
Mi -a șoptit aseară vântul
Că a înverzit pământul,
Iar grădinile, din zori,
S - au împodobit cu flori. 

Printre ghiocei, zambile, viorele,


Au răsărit de-aseară și lalele.
Abia zărisem ieri trei frunzulițe ,
Și iată, astăzi au deja rochițe.

Soarele de dimineață
Le -a aprins bujori pe față
Și -n rochii galbene sau roșii ca de foc,
Pe la amiază au pornit la joc.

Juca voioasă ,,Regina primăverii”,


Apoi , gingașă, la lăsarea serii,
Privi timidă cerul și zâmbi:
-De azi , prietena copiilor voi fi !

2
Fluturașul

- Fluturaş, de ce tot zbori


Ziua – ntreagă printre flori ?
N –ai putea să-mi spui şi mie
Ce tot cauţi pe câmpie ?

‐ De la flori eu vreau culoare,


Să mi-o pun pe aripioare .
Căci, nu ştiu cum s-a-ntâmplat
De-am rămas necolorat .

‐ Nu te întrista prea tare,


Noi cu drag îți dăm culoare! 
Roșu îți va oferi laleaua,
Iar albastru, vioreaua.
Gingașele păpădii
Îți dau galben auriu,
Puțin mov de la brândușe.
Acum ai aripi drăguțe !

Mulțumesc, iubite flori,


De acum suntem surori.
Culorile voastre de pe aripioare
Le voi înălța spre soare.
 
 
 
 
 
 

3
Livada toamnei

În livadă, toamna are


Fructe pentru fiecare:
Mere multe, bune , coapte,
Care ne dau sănătate.

Pere zemoase şi pline


Cu sute de vitamine, 
Boabe mari de struguri dulci,
Prune aromate, nuci.
Galbene ca nişte pui,
Parfumatele gutui.

Toamnă, noi îţi mulţumim


Că vrei sănătoşi să fim !
Fructele oferite-n dar
Ne-ajută să creştem mari . 

Toamna

Toamna e grădina-n care 


Cresc legume sănătoase,
Toamna e livada care
Ne dă fructele gustoase.

Toamna – ngălbeneşte frunze.


Ea ne-aduce vânt şi brumă.
Toamna-i para cea mai bună,
Ea e strugure şi măr şi prună.

Toamna-s roşiile coapte,


Varză, morcovi, castraveţi, 
Toamna , cu- ale ei legume, 
Face pe copii isteţi.

Toamna înseamnă crizanteme, 


Brumărele, dalii şi crăiţe,
Toamna-i anotimpul hărniciei
Pentru băieţi şi pentru fetiţe. 

4
Iarna
Mă-ntrebi ce-i iarna?
E – o minune ce-a aduce atâta bucurie-n lume.
În albul ei de gheață stau pitite
Povești, speranțe, jocuri nebănuite.

E bucurie și patine, 
E schiuri ,roiuri reci de albe-albine
Ce liniștite-ți cald pe palma udă,
Sfârșindu-și astfel viața mult prea scurtă. 

E omul de zăpadă năzdrăvan


Și derdelușu-ntins sus pe tăpșan,
E bucuria pruncului poznaș
Cu sănătatea roșie-n obraji.

E -ntinderea de alb nemărginit.


E alb aici, și-aici , la nesfârșit!
E puritatea naturii adormite,
Ce liniște și vrajă ne trimite.

Și dacă-mi spui că iarna-i frig și-ngheață


Și nu poți să străbați troianul greu,
Mă tem că sufletu-ți îngheață
Și nu poți înțelege ce simt eu ! 

5
Un copil

Un copil e-o primăvară


Cu ochi mari de păpădie,
E speranţă şi candoare,
Zâmbet pur şi veselie.

Un copil e zbor de fluturi


Colindând din floare-n floare,
E privirea spre înalturi,
Aşteptând să crească mare.

Un copil e joc şi cântec,


Braţe întinse a- mbrăţişare ,
E lumina lunii- în noaptea
Clipelor de închinare.

Un copil e-o bucurie,


Un copil e-o sărbătoare,
Un copil e viitorul,
E o binecuvântare !
 
 
 

Mama
Mama – gingăşia florilor
Şi leagănul de dor al viselor.
Mama – foşnetul frunzelor
Şi puterea firului de iarbă ce străpunge gheaţa.
Mama – bunătatea şi sfinţenia îngerilor,
Vocea caldă şi surâsul încurajator.
Mama – anotimpul fericirii eterne
Şi înţelepciunea veşnicului suflet de copil.
Mama – iubire, credinţă şi povaţă,
Prietenă , soră , pavăză şi mângâiere .
Mama .

 
 
 
 

6
 
Educatoarea – doamna mea
Trăindu-şi minunata viaţă cu aer de poveste
Al cărei autor şi personaj şi scenarist ea însăşi este ,
În tumultoasa şi fermecătoarea - i viaţă
Educatoarea , în care şi mama şi bunica şi sora dragă pot încape,
Străbate, ca-n orice lume de poveste, trei etape.
În prima parte a vieţii de educatoare, la debut,
Când totul e surprinzător, parcă necunoscut,
Porneşte cu paşi mici, atenţi şi măsuraţi de mii de ori.
Îşi cheamă adesea cărţile , profesoriii, colegii-n ajutor
Ca-n dificila şi delicata muncă ce stă acum să-nceapă
Confuzii şi greşeli să nu încapă.
Este frumoasă , tânără, îi place să se joace
Nu ştie ce e oboseala sau durerea şi-asta copiilor le place .
Învăţătura, studiul încep din nou să fie-n floare
Fiindcă-şi doreşte o necesară afirmare.
Schiţe de lecţii şi proiecte ,zeci de planificări
Simpozioane şi referate şi perfecţionări,
Examene de grad sau de titularizare ,
Dosare pentru pentru un transfer sau pentru detaşare.
Şi tot acum, iubirea , iubirea jucăuşă o caută, o copleşeşte
Şi- asemeni unei dragi prinţese , se căsătoreşte.
Mult şi-ar dori o casă doar pentru ei, palatul lor să fie,
Dar banii le ajung doar pentru una cu chirie.
Dorinţe, vise, călătorii, vacanţe toate îi dau ocol,
Căci viaţa de educatoare-i mereu cu buzunarul gol.
Făcând mereu concesii, economii cu carul,
Ajunge ca speranţa să-i îndulceasă-amarul.
Abia dacă mai ştie ce este un concediu...
Şi trece-astfel rapid, în următorul stadiu - stadiul mediu.
Acum ,destinul, cu a sa veşnică poruncă,
O tot îndeamnă şi mai mult la muncă;
Vrea performanţă, calitate şi o evaluare bună ,
Iar gradele didactice să-i fie o cunună,
Nu doar de-adeverinţe şi ceritificate ,
Ci de salarii majorate şi binemeritate..
Munceşte educatoarea zile şi nopţi de-a rândul,
Dorind să schimbe lumea în bine, acesta-i gândul.
Nicicând nu-i obosită şi poate multe,multe să adune-n ea,
Să tacă, să-aştepte , să spere , să asculte, 
Să se supună tuturor cu zel,
Căci la experienţa-i de viaţă ea trebuie să fie un model.
Pentru copiii personali , timpul ,în clipe prea puţine, îi este măsurat
Şi lucrul acesta , adesea , pe toţi i-a-ntristat.
Pe umeri responsabilitatea devine tot mai grea
Şi poate- ar vrea ca viaţă de-la-nceput s-o ia.
Dar oricât de mult şi cât de mulţi o-ndeamnă la schimbare,
Educatoarea noastră cu pasiune şi răbdare
Se-nscrie la încă un curs de perfecţionare,
Ştiind că rostul ei în viaţă nu-i drum spre bogăţie,
7
Ci să sădească seminţe de –nvăţătură, de iubire ,
De generozitate , cinste şi omenie
În suflete curate de ,, îngeri pe pământ”,
Dornici să crească mari cât mai curând.
Trăind între copii, prin ei şi pentru ei ,
Şi înarmată cu noi speranţe şi idei ,
Rapid o vezi trecând spre următorul stadiu- stadiul trei.
Acum e necesară o amplă reverenţă,
Căci intră-n scenă educatoarea cu experienţă.
Şi fără nicio notă de generalizare,
Conştiinţa hotărăşte cum să se manifeste fiecare.
Se ţine tare în lupta cu progresul
Şi nu-I dispare nici elanul muncii şi nici interesul.
Dar e mai înţeleaptă, poate mai reţinută,
Dă importante sfaturi celor ce vor s-asculte.
Mişcările poate-I sunt puţin mai lente
Şi de aceea face doar,, mişcări inteligente”.
E rezistentă şi deschisă la schimbări
Dar e puţin sătulă de explicaţii, detalii, întrebări.
Urmându- şi devotat menirea de a-I educa pe copii ,
Nu înţelege rostul munţilor de hârtii,
Ea caută emoţii şi trăiri în inimi să-nfiripe,
Nu să transforme micuţii ,, învăţăcei” în cifre, 
Statistici, grafice , procente.
Ea modelează caractere şi minţi inteligente,
Deschide drumul lung şi important spre -învăţătură
Sădeşte-n gând şi-n inimi dragostea de cultură.
Poate c-ar vrea să fie precum a fost odată,
Acum e însă mamă , nevastă şi soacră şi are şi nepoată.
Iubirea de copii rămâne tot sacră şi adâncă,
Chemarea nobilei profesii e în suflet, încă.
Şi e convinsă că în viaţă ea şi-a atins cu prisosinţă ţelul
Şi n-o să uite de-a pururi clopoţelul!
Iar glasurile de copiii gălăgioşi
Îi vor aduce-n minte anii cei mai frumoşi,
Când , nu conta efortul prin care-ai mai modelat un OM,
Când cu iubire , răbdare şi miii de vorbe bune
Ai oferit frumosul şi demnitatea-n lume.
Toţi ştim , că-n modestia-i ce-i lege pentru ea,
Discretă, educatoarea nu şi-ar dori atingere de stea,
Însă vibrează şi se-opreşte-n loc să stea,
De câte ori , cu bucurie- aude :
-,,Ea este educatoarea mea !!!!!”

 
 

8
Cuprins

Dor de primăvară ............................................... 2

Laleaua........................................................... 2

Fluturașul .......................................................... 3

Livada toamnei ................................................ 4

Toamna ............................................................ 4

Iarna ...................... ............................................ 5

Un copil .............................................................. 6

Mama ................................................................. 6

Educatoarea – doamna mea ............................ 7

S-ar putea să vă placă și