Lângă boi v-alăturați Și cuvântul mi-ascultați. – Anul Nou cu nouă lună Să ne-aducă voie bună, Fericire, sănătate, Si mari succese în toate Gospodarilor de casă, Dați-vă lângă fereastră Ș-ascultați urarea noastră.
Vă urăm la toți pe rând –
De la tânăr la bătrân, De la cel cu barba deasă Pâ-n la cel mai mic, din fașă, De la cel cu sapa-n spate Pâ-n la cel cu studii nalte.
Iar acum, feciori, să stăm
Și mai ceva să urăm. Să urăm mai din trecut, Când oamenii trăiau mai mult, Că îmblau cu cămeși lungi Și ițari cusuți cu dungi, Cojoace până-n pământ – Când e ploaie, ger sau vânt. Și erau voinici și tari, Stau flăcăi treizici de ani.
Și vă spun acum pe șleau,
Cum femeile îmblau, Căci purtau tot pânzătură Ș-aveau toți dinții în gură Și cămeșe cu altițe Și cu frumoase catrințe. La joc încălțau papuci, Iar la câmp îmblau desculț. Nu se mai temeau de boală Și-n sat nu erau spitale, Numa-n orașe centrale.
Dar amu lumea-i fudulă-
Cu parfum și cu frezură, Creți făcuți cu mașinuța, Dinți spălați cu periuța. Fata-i încă la părinți, Dar se jeluie de dinți; Tânăru-i neînsurat, Dar cu pleș de acum pe cap. Rar mai vezi cojoc mițos Și om zdravăn, sănătos.
De urat multe-am ura,
Dar suntem numai câțiva, Căci din cei ce ne-a-nsoțit La vecini i-am prăpădit; Și pe cel ce-a fost la boi Căutați-l, că-i la voi. Mai treziți din cei ce dorm, Că ne trebuie un om. – Mânați, măi! – Hăi, hăi!
Gospodari din astă casă,
Vă dorim belșug pe masă Și să stați lângă ea roată Cu-a voastră familie-toată; Frați, surori, câți voi sunteți, Împreună să ședeți. – Ian sunați din zurgălăi Pentru gospodari, flăcăi! – Hăi, hăi! La anul și la mulți ani!