Lucrare de seminar

„Legea cultelor din România și legea cultelor din Republica Moldova”

Lucrare realizată de studentul: Popovici Darius-Dorin, anul IV, Teologie Pastorală

Profesor coordonator: Pr.Prof.Lect.Dr. Marius Florescu
Disciplina: Ecumenism
 Statul român tratează cultele religioase recunoscute drept persoane juridice de drept
privat și de utilitate publică. Acestea sunt egale în fața legii și a autorităților publice, se
organizează și funcţionează în mod autonom, potrivit propriilor statute, coduri canonice și
regulamente, cu respectarea Constituţiei și a legilor ţării. Statul român își declină neutralitatea
în fața credințelor religioase, în sensul că nu privilegiază niciuna dintre acestea în detrimentul
celorlalte, dar are o relație de cooperare și parteneriat social cu diferitele culte religioase
recunoscute. Asociațiile religioase nu primesc în mod automat statutul de utilitate publică, ci
beneficiază doar de unele facilități și scutiri fiscale. În cele de mai jos sunt prezentate pe scurt
câteva date esențiale privind istoricul, organizarea și funcționarea actuală a cultelor
recunoscute din România.

În România, regimul relațiilor dintre stat și culte, guvernat de Constituția României și

de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, este unul de
cooperare și de recunoaștere pe mai multe niveluri. Ca și în alte state europene precum
Austria, Belgia, Italia sau Spania, unde prin tradiție majoritatea populației aparținea unei
anumite confesiuni (catolică în cazul acestora, ortodoxă în cazul României), relația dintre stat
și culte este marcată de tradiția istorică și legală a prezenței unei Biserici majoritare, dar și de
existența unor minorități religioase substanțiale.

Creștinismul ortodox are, în spațiul românesc, o tradiție și o istorie bimilenară,

dezvoltându-se sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. În
perioada modernă, în anul 1872, Biserica Ortodoxă Română s-a organizat ca Biserică unitară
de sine stătătoare, prin desprinderea de sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ecumenice a
Constantinopolului, unificarea Mitropoliilor Ungrovlahiei și Moldovei și ridicarea
Mitropolitului Ungrovlahiei la rangul de Mitropolit primat al României. Biserica Ortodoxă
Română a devenit autocefală în anul 1885 și a fost ridicată la rangul de Patriarhie în 1925.

Biserica Ortodoxă Română întreţine relaţii frăţești și ecumenice cu aproape toate

Bisericile creștine din lume, în primul rând cu celelalte Biserici Ortodoxe. În acest context, au
avut loc schimburi de vizite și contacte bilaterale la cel mai înalt nivel, atât cu Bisericile
Ortodoxe surori34, cât și cu Bisericile Ortodoxe Orientale35, cu Biserica Romano-Catolică,
cu Bisericile Protestante din Europa, cu Biserici din America, Asia și alte părţi ale lumii. De
asemenea, Biserica Ortodoxă Română activează în cadrul organizaţiilor bisericești europene
și internaţionale – fiind membră a Consiliului Mondial (Ecumenic) al Bisericilor, a
Conferinţei Bisericilor Europene, a altor organizaţii creștine profilate pe anumite domenii de
activitate (pentru tineret, pentru femei etc.) –, precum și în cadrul dialogurilor bilaterale
internaţionale dintre Biserica Ortodoxă și alte mari familii creștine (ortodocșiorientali,
catolici, vechi-catolici, anglicani, luterani, reformaţi etc.).

Ca și în România, Republica Moldova Constituția prevede dreptul la libertate

religioasă, dreptul la liberă exprimare. Potrivit art. 31 alin. (4) din Constituție, cultele
religioase sunt autonome și separate de stat. Este menţionat că păstrarea atitudinii neutre faţă
de religie a fost instituită ca principiu de la fondarea statului Republica Moldova, iar din art.
15 alin. (2) din Legea nr. 125 din 11 mai 2007 privind libertatea de conştiinţă, de gândire şi
de religie rzultă: „Cultele religioase şi părţile lor componente se vor abţine de la exprimarea
sau manifestarea publică a preferinţelor lor politice sau favorizarea vreunui partid politic
ori a vreunei organizaţii social-politice." O diferență între România și Republica Moldova
este că în România avem o singură Biserică Ortodoxă națională majoritară, pe când în
Republica Moldova avem 2 mitropolii, cea a Basarabiei ce se află sub jurisdicția Bisericii
Ortodoxe Române și cea a Moldovei ce se află sub jurisdicția Patriarhei Moscovei și întregii
Rusii. Iată că în România vorbim despre o patriarhie și în Republica Moldova despre două
mitropolii. Patriarhia este o structură bisericească superioară mitropoliei, întrucât o patriarhie
este alcătuită din mai multe mitropolii. Asemănările din punct de vedere al legii cultelor
pentru aceste două state sunt date de: libertate religioasă, neutralitatea statului din punct de
vedere religios, cu luare aminte trebui să fim la faptul că am spus că aceste state sunt neutre,
nu indiferente, deoarece Biserica în sine reprezintă o comunitate de oameni ce lucrează
împreună spre propășirea spirituală, materială și socială a poporului lui Dumnezeu.

Sprijinul financiar acordat Bisericii în ambele state este unul necesar și care aduce
roadă în sensul că în ambele state Biserica este locul unde diferite tipuri de oameni se
întâlnesc, sunt diferiți ca formare intelectuală, au opinii și dorințe diferite, dar fundamental
este că principiul milei creștine are ca beneficiari pe cei vulnerabili din punct de vedere
social. Filantropia făcută și din sprijinul material de la stat este astfel o altă trăsătură comună
ce se desprinde din legea cultelor religioase a României și Republicii Moldova.
 Biblografie

1.https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/comunicate-de-presa/precizari-privind-
impozitarea-si-transparenta-veniturilor-unitatilor-de-cult-161736.html

2.Statul și cultele religioase, Ediția a II-a revizuită și adăugită, București, 2018.

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_%C3%AEn_Republica_Moldova

4. https://moldova.europalibera.org/a/24322567.html

5.https://paulnegoita.ro/2018/12/01/biserica-ortodoxa-din-moldova-aspecte-legale-si-
canonice/