Sunteți pe pagina 1din 14

 

 
INTRODUCERE 
 
În  ultimul  timp  primesc  multe  scrisori  de  la  oameni  care  abia  încep  să  îmi  cunoască 
cercetările  –  de  la  cei  grav  bolnavi,  de la cei cărora nu li se armonizează destinul, de la 
cei  pe  care  îi  urmăresc  neplăcerile  și  nenorocirile.  Oamenii  cer  ajutor  și,  de  regulă, 
pun  două  întrebări:  „De  ce  îmi  este  dat  să  trăiesc  toate aceste lucruri?” și „Ce să fac?”. 
Aceste  scrisori  sunt  destul  de  greu  de  citit  întrucât,  efectiv,  în  fiecare  mesaj  există  o 
tragedie și, din păcate, o lipsă totală de înțelegere a situației create. 
 
O  femeie  și-a  enumerat  nenorocirile  și  problemele  pe  câteva  pagini  ale  unei  scrisori, 
care  o  urmăreau  încă  din  copilărie,  iar  la  final  a  scris:  „Am  citit  câteva  cărți  de-ale 
Dumneavoastră. Ajutați-mă!” 
 
I-am  răspuns  prin  următoarele  rânduri:  „Câteva  cărți  –  deja  nu  este  rău.  Însă  trebuie 
să  citiți  toate  cărțile  cu  atenție  pentru  a  schimba  situația  cu  adevărat  și,  pe  deasupra, 
să nu le citiți asemenea unui roman polițist sau a unei literaturi, ci să le aprofundați, să 
le  înțelegeți  și  să  le  acceptați  cu  inima.  Iar  după  citirea  cărților,  trebuie  să  vă 
schimbați”. 
 
Aș  vrea  să  subliniez  încă  o  dată:  eu  nu  mă  ocup  cu  tratarea  oamenilor,  eu  îi  ajut  să  se 
vindece  –  informația,  cărțile  și seminariile mele ajută. Disponibilitatea unui om de a se 
schimba,  de  a-și  schimba  concepția  de  viață  –  asupra  trecutului,  a  prezentului  și  a 
viitorului  –  este  foarte  importan  tă.  Dacă  un  om  nu  este  pregătit  să  se  schimbe  și  se 
așteaptă  să  se  vindece  fără  a-și  îmbunătăți  caracterul  și  viziunea  asupra  lumii  atunci, 
din punctul meu de vedere, el are puține perspective. 
În  general,  numeroasele  scrisori  trimise  de  cititori  se  referă  la  sănătate,  la  destin și la 
relațiile  familiale.  Conținutul  acestor  scrisori  dovedește  faptul  că,  deși  mulți  oameni 
îmi  citesc  cărțile,  ei  nu-și  imaginează  prea  clar  ce  înseamnă  boala,  în  ce  mod  apare 
aceasta și cum poate fi tratată. 
 
De curând, am primit o astfel de scrisoare: 
 
„Bună ziua, Serghey Nicolaevici! 
 
Am  21  de  ani.  De  abia  am  început  să  Vă  citesc  cărțile  și  trebuie  să  spun  că  sunt  foarte 
impresionată.  Deși  sunt  interesată  de  un  asemenea  gen  de  literatură,  nu  am  mai 
întâlnit nimic asemănător înainte. 
 
Vreau  să  vă  întreb:  oare  mai primiți pacienți la consultații? Este vorba despre faptul că 
mă  rog  și  îi  cer  iertare  lui  Dumnezeu,  dar  mi  se  pare  că  totuși  nu  înțeleg  ceva  pe 
deplin.  Din această cauză, n-ar fi rău dacă m-ați diagnostica și pe mine și întreaga mea 
familie. 
 
Vă mulțumesc foarte mult, cu anticipație”. 
 
Firește,  mulți  oameni  ar  dori  să  primească atât o diagnosticare personală cât și pentru 
întreaga  familie  ca  să  afle  ce  trebuie  să  facă  pentru  a  se  vindeca  și  pentru  a-și 
îmbunătăți  destinul.  Însă  informația  conținută  în  cărțile mele este pe deplin suficientă 
pentru a-ți aduce în armonie sufletul, destinul și sănătatea. 
 
Ce-i  drept,  am întâlnit un fenomen interesant: unii dintre pacienții mei mi-au povestit 
că  au  început  să  înțeleagă  ceea  ce  este  prezentat  în  cărți  abia  după 10-15 ani de studiu 
minuțios.  De  ce  se  întâmplă  așa?  Deoarece  înțelegerea  presupune  întotdeauna  o 
schimbare  interioară.  Dacă  un  om nu este în stare să se schimbe, acesta nu va putea să 
înțeleagă  și  să  asimileze  ceva  nou.  Iar  schimbarea  este  un  proces  destul de important, 
de  lungă  durată,  uneori  dureros.  Din  acest  motiv,  de  regulă,  cărțile  mele sunt înțelese 
mai  ușor de acei oameni care au trecut prin încercări serioase, nenorociri, acei oameni 
care s-au străduit să-și înfrunte problemele și au crezut în Dumnezeu. 
 
Credința  în  Dumnezeu  a  avut  întotdeauna  legătură  cu  noțiunea  de  jertfă,  cu  noțiunea 
de  detașare  de  propriul  „Eu”  exterior,  uman.  Omul  care  nu  vrea  să  se  sacrifice,  omul 
zgârcit și lacom, își pierde pe neobservate credința în Dumnezeu. 
 
Să  ne  amintim  de  parabola  biblică  despre  Cain și Abel. Dumnezeu a primit darurile lui 
Abel,  dar  nu  și  pe  cele  ale  lui  Cain.  De  ce? Deoarece sufletul lui Cain s-a îndepărtat de 
Dumnezeu,  fiindcă  bunăstarea,  îndestularea  și  sănătatea  s-au  dovedit  a  fi  mai 
importante  pentru  el  decât  iubirea  și  sacrificiul,  ceea  ce  a  și  demonstrat  prin 
comportamentul său ulterior când și-a ucis propriul frate. 
 
Citirea  cărților  și  vindecarea  sunt  cu  mult  mai  grele  pentru  un  om  zgârcit,  invidios, 
lacom.  Căci  în  cărțile  mele  vorbesc  despre  faptul  că  sufletul  este  pe  primul  loc  și  că, 
dacă acesta este bolnav, atunci se vor îmbolnăvi inevitabil și destinul și trupul unui om. 
 
Recent, am cumpărat din piață mături pentru baie și am intrat în vorbă cu un vânzător. 
 
– Spuneți-mi, m-am adresat eu lui, dar cum este mai bine să folosesc pelinul în baie? 
 
–  Prima  dată,  pur  și  simplu,  atârnați-l,  lăsați-l  să  dea  miros.  Când  mirosul  se  va 
epuiza,  umeziți-l  și  atârnați-l  din  nou.  Pelinul  va  răspândi  o  mireasmă  plăcută  încă 
mult timp. Iar apoi puteți să faceți o infuzie și să-l stropiți pe cuptorul de piatră. 
 
Din  una  în  alta,  ne-am  luat  cu  vorba despre sănătate. Vânzătorul, un om bun și plin de 
viață, brusc, îmi comunică vesel: 
 
–  Iată,  am  65  de  ani  și  mă  simt  minunat.  Sincer  vorbind,  eu  eram  uimit  și  chiar  am 
întrebat din nou: 
 
– Câți? 65? 
 
El a dat din cap în semn de aprobare, iar eu i-am spus: 
 
– Dezvăluiți-mi secretul longevității dumneavoastră și a bunei dispoziții. 
 
Eu  credeam  că  va  începe  să-mi  povestească  despre  anumite  diete  miraculoase, 
vitamine, exerciții fizice. Răspunsul acestui bărbat simplu m-a uluit: 
 
–  Știți  de  ce  oamenii  îmbătrânesc  repede  în  zilele  noastre?  Au  puțină  bunătate  în  ei. 
Oamenii au încetat să zâmbească. Trebuie să zâmbești mai des! 
 
Iar apoi el a adăugat: 
 
–  Trebuie  să bei apă pură. Ecologia este de o calitate foarte slabă în prezent. Trebuie să 
te miști mai mult, mișcarea înseamnă viață. 
 
Acest  om  mi-a  dat  doar  câteva  recomandări,  dar  cel  mai  important  lucru  pe  care  l-a 
menționat  –  în  esență,  o  stare  interioară  de  bucurie,  de  fericire,  o  acceptare  a ceea ce 
se întâmplă. Tocmai aceasta este rețeta longevității. 
 
O DISCUȚIE CA DE LA OM LA OM 
 
Cu  mai  mult  de  25  de  ani  în  urmă,  încă  de  la  începutul  cercetărilor  mele,  am  ajuns  la 
concluzia  că  biocâmpul  unui  om  este  primordial  față  de  corpul  fizic.  Sufletul  nostru 
are  o  structură  de  câmp  și  continuă  să  existe  după  ce  corpul  fizic  se  distruge. 
Sentimentele  noastre  și  ceea  ce  se  numește  biocâmp  înseamnă,  în  realitate,  unul  și 
același lucru. Sentimentele noastre au o natură energetico-informațională. 
 
Ocupându-mă  cu  cercetările  mele,  am  descoperit  că  există  două  tipuri  de  câmp:  unul 
care  depinde  de  trup  (acest  câmp  se  deformează  atunci  când  apare  o  boală  la  nivel 
fizic)  și  unul  de  care  depinde  trupul.  Deformațiile  câmpului  primordial,  sau  karmic, 
așa  cum  l-am  numit  eu,  duc  la  boli  după  câțiva  ani.  Astfel,  boala  începe  la  nivel  de 
câmp  și,  abia  ulterior,  se  materializează  în  corpul  fizic.  Dacă  diagnostichezi  câmpul 
primordial,  atunci  boala  se  poate  determina  cu  mult  mai  devreme  ca  ea  să  apară  la 
nivel fizic. 
 
În  plus,  s-a  dovedit  că  deformările  câmpului  pot  duce  nu  doar  la  boli,  dar  și  la 
neplăceri,  nenorociri.  Destinul  unui  om,  bunăstarea,  sănătatea,  viitorul  lui au legătură 
strânsă între ele. 
 
Problemele  sufletului  se  pot  manifesta  ca  nenorocire,  dar  se  pot manifesta și ca boală. 
Uneori,  se  poate  întâmpla  și  una  și  alta  în  același  timp.  După  cum  sună  un  proverb 
rusesc: „O nenorocire nu vine niciodată singură”. 
 
Există  o  expresie:  „Mai  bine  să  fii  sănătos  și  bogat  decât  sărac  și  bolnav”.  Noțiunile  de 
sănătate  și  bogăție  au  legătură  cu  existența  energiei  interioare.  Dacă  în  suflet  există 
puțină  iubire,  atunci  energia  vitală  scade  treptat  și  încep  problemele și cu sănătatea și 
cu  destinul.  Totodată,  subconștientul nostru alege ce problemă va apărea – o boală sau 
o  nenorocire  –  conform  unei  anumite  logici  supreme  proprii,  care  nu  ne  este 
cunoscută. 
 
După  cum  s-a  dovedit,  nu  doar  bolile  și nenorocirile dar și orice eveniment au loc mai 
întâi la nivel de câmp, iar abia apoi la nivel fizic. 
 
Am  început  să  studiez  din  ce  cauze  se  deformează  structurile  de  câmp  primordiale. 
Observând  pacienții,  cercetând  zeci,  sute  și  mii  de  cazuri,  am  făcut  o  descoperire: 
deformarea  structurilor  fundamentale  de  câmp  are  legătură  cu  emoțiile  agresive. 
Tocmai  emoțiile  agresive  ale  unui  om  îi  deformează  câmpul  primordial.  Ura, 
supărarea,  teama,  tristețea  deformează  structurile  de  câmp  ceea  ce  duce  la  boli  și 
nenorociri după un anumit timp. 
 
Mie  mi  se  pune  permanent  o  astfel  de  întrebare.  Se  întâmplă  adesea  ca  un  om  să  se 
supere,  să  urască  și  să  judece  și  el  are  o  sănătate  excelentă.  Iar  alt  om  pare  că  nu  are 
nici ură, nici supărări, însă este grav bolnav. De ce se întâmplă astfel? 
 
Omul  este  o  ființă  multistratificată.  Un  om  are  sentimente,  emoții,  gânduri  la  nivel  de 
suprafață,  conștient,  dar  are  și  sentimente,  emoții,  gânduri  la  nivel  profund, 
subconștient. 
Supărarea,  judecarea,  nemulțumirea  nu  sunt  practic  periculoase,  întrucât  nu  fac  rău 
lumii  înconjurătoare.  Însă,  dacă  omul  se  supără,  urăște,  judecă  sau  se  mâhnește  des, 
atunci  aceste  sentimente,  aceste  emoții  negative  pătrund  în  subconștient,  în  adâncul 
sufletului.  Tocmai  emoțiile  subconștiente,  adică  starea  sufletului  nostru,  ne 
influențează  sănătatea.  Dacă  agresivitatea  a  pătruns  în  suflet,  atunci  încep  bolile.  Mai 
întâi, omului i se îmbolnăvește sufletul, iar apoi corpul său. 
 
Toate  ființele  vii  sunt  unite  la  nivel  subtil,  la  nivel  de  suflet;  se  poate  spune  că  noi, 
oamenii,  suntem  parte  a  sufletului  colectiv  universal.  Când  agresivitatea  pătrunde  ca 
otrava  în  planurile  subtile,  acest  lucru  este  periculos  nu  doar  pentru  un  anumit  om, 
dar  și  pentru  tot  ce  este  viu.  De  aceea,  se declanșează sistemul de protecție pe care eu 
l-am  denumit  sistemul  autoreglării  câmpului.  Are  loc  un  fel  de  viraj  al  agresivității, 
transformarea  acesteia  într-un  program  de  autodistrugere  și  omul  primește  ulterior 
boli și alte necazuri. 
 
Astfel,  există  două  niveluri  de  agresivitate  –  conștientă  și  subconștientă.  Oamenii cu o 
agresivitate ridicată au întotdeauna probleme cu sănătatea și cu destinul. 
Emoțiile  subconștiente  nu  pleacă  nicăieri,  nu  dispar  pur  și  simplu  de  la  sine.  În 
subconștient  nu  există  un  termen  de  valabilitate:  dacă emoția supărării se acumulează 
și  pătrunde  în  subconștient,  rămâne  acolo  ani întregi și decenii. Iar aceasta „iese” și se 
neutralizează doar prin boli, suferințe sau căință. 
 
Mai  mult  de  atât,  emoțiile  subconștiente  se  transmit  ereditar.  O  supărare  puternică, 
pătrunsă  în  adâncul  sufletului,  poate  să  provoace  cele  mai  grave  boli  nu  doar  omului 
însuși, dar și copiilor și nepoților săi. 
 
Se  crede  că  păcatul,  comportamentul  imoral,  emoțiile  negative  –  de  exemplu,  ura, 
supărarea,  dorința  de  a  jefui,  de  a  ucide  –  pot fi îndreptate doar spre alți oameni, ceea 
ce  duce  la  boli  și  la  o  pedeapsă  de  Sus.  În  toate  religiile  se  consideră  că  o  atitudine 
incorectă față de oameni duce la boli și nenorociri. 
 
Am  aflat  cu  mare  uimire  că  o  atitudine  incorectă  față  de  sine  este,  de  asemenea,  o 
cauză  a  multor  boli.  Nemulțumirea  de  sine,  neacceptarea  propriului  destin, 
autocritica, tristețea – toate acestea sunt germenii viitoarelor boli grave și nenorociri. 
 
Dacă  un  om  este  necinstit  față  de  alți  oameni,  acest  lucru  duce  la  boli;  dacă  el  este 
necinstit  față  de  sine,  și  acest  lucru  provoacă  boli;  dacă  este  incorect  față  de 
Dumnezeu, și acest lucru atrage după sine boli. 
Atitudinea  incorectă  față  de  Dumnezeu  arată  ca  o  renunțare  la  iubirea  din  suflet,  ca  o 
nemulțumire  față  de  propriul  destin,  ca  o  lipsă  de  respect  față  de  Creator,  ca o lipsă a 
dorinței de a-I respecta poruncile. Toate acestea sunt cauzele multor boli grave. 
 
IERTAREA ȘI CĂINȚA 
 
„Dacă  supărarea  declanșează  boala  –  m-am  gândit  eu  odată  –  atunci,  probabil, 
înlăturarea supărării prin căință ar trebui să ducă la sănătate”. 
 
La  început,  eu  tratam  cu  ajutorul  mâinilor,  iar  apoi  am  înțeles  că  doar  omul  însuși  se 
poate  vindeca  pe  sine,  schimbându-și  caracterul  și  concepția  despre  lume.  De 
exemplu,  la  mine  venea  un  om  grav  bolnav  de  cancer  la  stomac.  Eu  îi  explicam  că  el 
este  foarte  supărat  pe  oameni,  este  nemulțumit  de  sine  și  îi  propuneam  să-i  ierte  pe 
toți și să elimine supărările prin căință. 
Iertarea  înseamnă  renunțarea  la  dorința  interioară  de a-l ucide pe cel care ne-a jignit, 
întrucât  orice  jignire  reprezintă  o  dorință  de  moarte  interioară.  Iar  căința  este  un 
proces  mai  profund,  o  schimbare  de  sine:  este  necesar să fii puțin altfel pentru a nu te 
mai supăra, mai bine zis, să nu-ți repeți propriile greșeli în viitor. 
 
Pacientul  făcea  lucruri  simple:  îi  ierta  pe  oameni,  elimina  supărările  prin  căință  și 
boala se retrăgea. Iertarea și căința ne tratează de cele mai grave boli. 
 
Adesea,  mi  se  adresau  femei  ai  căror  copii  erau  bolnavi.  Eu  mă  uitam  în  plan  subtil 
după  cauza  bolii  copilului  și  vedeam  că  această  boală  avea  cauze  înapoi  în  timp,  încă 
până la nașterea lui. 
În  tinerețe,  femeia  suferise  o  tentativă  de  viol,  și-a  urât  asupritorul  și  ura  ei a început 
să  ucidă pe toți bărbații, inclusiv pe fiul ei cel mic. Copilul s-a îmbolnăvit grav. Eu i-am 
propus  să-l  ierte  pe  acel  bărbat,  să  vadă  voia  Divină  în  ceea  ce  s-a  întâmplat  cândva. 
Imediat ce ea a reușit să facă acest lucru în mod real, copilul s-a însănătoșit. 
 
Noi ne-am obișnuit să fim atenți doar la evenimentele exterioare: la nivel extern, cauza 
dispare,  dar consecința rămâne. Iar la nivel subtil, totul arată altfel: cauza și consecința 
au  legătură  una  cu  alta,  cauza  alimentează  consecința  în  mod  permanent.  Este 
suficient  doar  să  elimini  cauza  (de  exemplu,  supărarea  pe  care  o  avea  mama  în 
tinerețe) și efectul sub formă de boală fizică a copilului dispare. 
 
Recent,  am  primit  o  scrisoare  de la o cititoare. Ce-i drept, să te schimbi la vârsta de 70 
de ani este destul de dificil. 
 
Acest lucru s-a întâmplat cu fratele meu, pe când el avea 70 de ani. A avut al doilea atac 
cerebral,  mâna  și  piciorul  i-au  paralizat.  La  doi ani după aceasta, el a fost dus la spital. 
I se făcuse rău brusc. A fost internat la secția de terapie, i s-au făcut analize. Concluzia: 
ulcer  gastric  de  aproximativ  3  cm.  Medicii  i-au  făcut transfuzie de sânge, l-au pregătit 
de operație și l-au mutat în secția de chirurgie. 
Eu  îl  vizitam  în  fiecare  zi  și  îi  explicam  sistemul  lui  Lazarev.  I-am  povestit  că  ulcerul 
înseamnă  autodistrugere.  Din  această  cauză,  dacă  ești  nemulțumit  de  cineva,  trebuie 
să  spui  totul  cu  sinceritate,  dar  fără  ură  și  supărare.  I-am  adus  prima  carte  a  lui 
Lazarev.  A  citit-o.  Apoi  a  citit-o  pe  cea  de-a  doua.  În  fiecare  zi  îi  duceam  apă 
structurată,  asupra  căreia  citeam  rugăciuni  și  îi  explicam  totul  despre  sistemul  lui 
Lazarev. 
Apoi m-am apropiat de medicul care-l trata și l-am rugat să amâne puțin operația. Dar 
acesta  a  spus  că  chirurgul  care-l  va  opera  pleacă  în  concediu  și,  din  această  cauză,  el 
însuși  îl  va  opera  pe  fratele  meu  peste  cinci  zile.  Atunci  l-am  rugat  să-i  să-i  mai  facă 
un  control  înainte  de  operație.  Medicul  era  indignat:  „De  ce  să-i  mai  fac  încă  o  dată? 
Asemenea  ulcere  mari  nu  se  cicatrizează.  Iar  el  mai  are  și  o  tumoare  –  cancer,  mai 
mult  ca  sigur.  În  practica  mea  de  35 de ani, nu s-a întâmplat niciodată ca un asemenea 
ulcer  să  se  cicatrizeze”.  Însă  eu  am  insistat,  doar sunt sora lui și am dreptul să mai cer 
încă un control. În linii mari, el mi-a promis că va vorbi cu șeful de secție. 
 
Chiar  în  ziua  operației,  șeful  de  secție  l-a  examinat  pe  fratele  meu  și  a  fost  foarte 
uimit:  ulcerul  aproape  că  se  vindecase,  tumoarea  se  micșorase.  Operația  devenise 
inutilă. 
 
Fratele  meu  a  stat  în  spital doar 17 zile. Firește, s-a lăsat de fumat și băut, iar acum bea 
câte puțin în compania prietenilor și fumează foarte rar. 
 
Astăzi  l-am  sunat  pe  fratele  meu  și  l-am  întrebat  cum  stă  cu  sănătatea.  Mi-a  spus  că 
totul  este  bine,  se  plimbă  în  fiecare  zi,  are  o  poftă  bună  de  mâncare,  mănâncă  tot  și 
aproape s-a lăsat de fumat. 
 
Preoții  ne  spun  mereu  că  păcatul  duce  la  boală.  Însă  ce  este  păcatul?  Din  obișnuință, 
noi credem că păcatul este o escrocherie, furt, crimă… 
 
Un  om  începe  să  fure,  să  jefuiască  și  să  ucidă  atunci  când  iubirea  pleacă  din  sufletul 
său  și,  în  consecință,  cresc  atașamentul  și  închinarea  la  bani  și  bunăstare.  Dar  când 
iubirea  pleacă  din  suflet,  omul  începe  nu  doar  să-i  jefuiască  pe  alții  –  el  se jefuiește și 
pe  el  însuși.  Gândurile  rele  și  nemulțumirea  de  sine,  autocritica  –  sunt  tot  un  păcat. 
Doar  revizuirea  atitudinii  față  de  sine  poate  să  vindece  cele  mai  grave  boli,  precum 
ulcerul și cancerul. 
 
Iertarea  și  căința  se  pot  dovedi  a  fi  cu  mult  mai  eficiente  decât  orice  medicamente  și 
operații  deoarece  sufletul  este  pe  primul  loc  și  starea  corpului  depinde  de  starea 
acestuia. 
Când  îmi  efectuam  cercetările,  mai  întâi  am  văzut  că  agresivitatea  subconștientă 
reprezintă  cauza  bolii.  Pacienții  eliminau  această  agresivitate  prin  iertare și căință, iar 
boala trecea. 
 
Însă, uneori, în cazuri grave, acest lucru nu ajuta și boala rămânea. Eu am concluzionat 
că  este  necesar  să  îndepărtez  cauzele  agresivității  subconștiente,  rădăcinile  ei  fiind 
legate  de  concepția despre lume și de caracterul unui om. O atitudine incorectă față de 
lume,  obiceiuri  incorecte  fixate  prin  caracter  sau  printr-o  atitudine  incorectă  față  de 
oameni  și  față  de  sine  –  toate  aceste  lucruri  sunt  rădăcinile  viitoarei  agresivități  și  ale 
bolilor. 
 
Dacă  omul  refuză  schimbarea  și  îmbunătățirea  caracterului  atunci, în acest caz, căința 
și iertarea probabil că nu îl vor ajuta să-și îmbunătățească sănătatea. 
 
ISTORII 
 
În  Evanghelii  este  descris  un  asemenea  caz:  o  femeie  avea  o  hemoragie  de  12  ani, 
medicii  nu  o  puteau  ajuta  și  ea  și-a  cheltuit  toată  averea  pentru  a  se vindeca. Iar când 
aceasta  s-a  atins  de  Hristos,  din  El  s-a  degajat  o  energie  și  femeia  s-a  vindecat 
instantaneu.  Cu  toate  acestea,  în  Sfânta  Scriptură  nu  se  explică ce s-a întâmplat. Deși, 
în principiu, acest lucru poate fi explicat din punctul de vedere al bioenergiei. 
 
Îmi  amintesc  că,  acum  20  de  ani,  mi  s-a  adresat  o  femeie  care  avea  exact  aceeași 
problemă  –  o  hemoragie  foarte  puternică.  Medicii  nu  au  reușit să o vindece, niciun fel 
de  medicamente  nu  o  ajutau. Ea putea să moară din cauza pierderii continue de sânge. 
Femeia implora să fie ajutată. 
 
Eu am întrebat: 
 
– Când a început această nenorocire? 
 
– Cu aproximativ opt luni în urmă. 
 
M-am  uitat  în  plan  subtil  să  văd  ce  se  întâmpla  atunci în viața ei și am întrebat-o dacă 
ea  se  supărase  pe  șeful  ei.  Suprinsă,  mi-a  răspuns  afirmativ. Și-a amintit imediat că el 
murise cu opt luni în urmă. 
 
I-am explicat ce s-a întâmplat cu ea: 
 
–  Când  vă  supărați  pe un om și supărarea dumneavoastră este de scurtă durată, atunci 
această  emoție  este  de  suprafață  și,  practic, nu are deloc urmări asupra sănătății. Însă, 
dacă  supărarea  este  puternică  și  de  lungă  durată,  aceasta  ajunge  în  subconștient  și  îl 
atacă nu doar pe agresorul dumneavoastră ci îi atacă și copiii, și nepoții și alte rude. 
 
Dacă  totuși  acest  om  a  murit  și  sunteți  încă  supărată  pe  el, atunci îl atacați nu doar pe 
el  și  pe  rudele  lui,  dar  și  întreaga  lume  de  dincolo  de  mormânt.  Iar aceasta este deja o 
agresivitate  de  mari  dimensiuni.  Agresivitatea  virează  și  se  întoarce  imediat  la 
dumneavoastră. 
 
Astfel,  agresivitatea  dumneavoastră  s-a  transformat  într-un  program  de 
autodistrugere,  care  ar  fi  trebuit  fie  să  ducă  la  probleme  cu  capul,  inclusiv  la  tumori, 
fie la probleme cu intestinele, fie la probleme ginecologice. 
 
– Cum mă pot salva? a întrebat femeia. 
 
–  Trebuie  doar să mergeți la biserică, să vă rugați și să-l iertați pe acel om, am răspuns 
eu. 
 
Este  necesar  să  vă  adresați  lui  Dumnezeu  și  să-I  cereți  iertare  pentru  că v-ați supărat 
pe  șeful  dumneavoastră.  Nu  este  voie  să  te  superi  pe  oameni.  Ei  pot  fi  pedepsiți,  ei 
trebuie  educați.  Cu  ei  poți  să  te  cerți.  Trebuie  ca,  în  mod  sincer,  să  le  spui  oamenilor 
propriile pretenții, nu să le ții în interior. Însă nu este permis să te superi și să judeci. 
 
Peste  două  zile, femeia m-a sunat și m-a anunțat că i-a trecut totul. Ea se însănătoșise. 
Așadar, supărarea duce la boli, iar iertarea și căința ne vindecă. *** 
 
De  asemenea,  această  istorie  a  avut loc cu mai mult de un an în urmă. Eu eram în Soci, 
în  sudul  Rusiei.  Noi  stăteam  la  masă,  într-un  cerc  de  prieteni,  și  discutam  pe  diverse 
teme.  O  femeie  își  manifestase  interesul  pentru cercetările mele. Am aruncat o privire 
la cum arăta ea în plan subtil și acolo am văzut viitoarea ei moarte, care se apropia deja 
cu rapiditate. 
 
Există  o  astfel  de  noțiune  –  „karmă  matură”.  Aceasta  este  karma  care  nu  poate  fi 
îndreptată.  Schimbându-se  la  interior,  un  om  poate  să  prevină  o  nenorocire  cu  un  an 
înainte  ca  aceasta  să  se  întâmple,  ceea  ce  este  practic  imposibil  atunci  când  au  mai 
rămas câteva zile. Această femeie a avut parte tocmai de un asemenea eveniment. 
 
După  cum  se  știe,  un  vindecător  nu  trebuie  să-l  înștiințeze  pe  pacient  că  va  muri. 
Vindecătorul poate plăti cu sănătatea proprie pentru acest lucru. 
 
O  boală  înseamnă,  în  esență,  vindecarea  sufletului  nostru.  Nenorocirile  și  neplăcerile 
reprezintă  tot  o  vindecare  a sufletului nostru. Moartea este tot un medicament pe care 
omul  este  nevoit să îl accepte în cazul în care nu este în stare să se schimbe și nu poate 
să păstreze iubirea în suflet. 
 
Dacă  îi vorbești unui om despre apropierea morții, îl vor cuprinde teama, tristețea, ura 
și  sufletul  său  se  va  murdări  și  mai  mult.  Din  această  cauză,  nu  se  poate  să  spui  unui 
om că va muri. 
 
I-am  spus  femeii  că  îi  pot  apărea  probleme  serioase  de  sănătate  în cel mai scurt timp. 
Dar a avertiza nu înseamnă și a rezolva o problemă. 
 
Ea m-a întrebat: 
 
– Acest lucru va avea loc neapărat? 
 
I-am răspuns afirmativ: 
 
– Oare este posibil să previi măcar ceva? s-a interesat ea. 
 
–  Este  suficient  să  încerci,  am  răspuns.  Însă,  pentru  acest  scop,  trebuie  să  înțelegi 
cauza eventualelor nenorociri și nefericiri. 
 
Și  i-am  explicat  următorul  lucru.  Toate  religiile  vorbesc  despre  faptul  că  doar  lui 
Dumnezeu  trebuie  să  i  te  închini.  Din  punctul  de  vedere al Creștinismului, Dumnezeu 
înseamnă  iubire.  Dacă  omul  înțelege  că  iubirea  este  cea  mai  importantă,  el  nu  se 
dezice  niciodată  de  aceasta.  I-am  explicat  femeii  că  moralitatea,  sentimentele  alese  și 
frumoase  sunt  Dumnezeu  pentru  ea.  Aceasta  se  închină  moralității,  corectitudinii  și 
disprețuiește oamenii necinstiți. 
 
M-a întrebat cu uimire: 
 
– Oare, chiar trebuie să-i respecți? 
 
I-am  răspuns  că  este  necesar  să-i  pedepsim  pe  asemenea  oameni,  trebuie  să-i 
educăm, dar nu este voie să-i disprețuim. Noi toți suntem precum frunzele unui copac: 
la  exterior,  totul  este  separat,  fiecare  fiind  de  sine  stătător,  iar  la  interior  noi  toți 
suntem  uniți.  Disprețul  pentru  un  alt  om  reprezintă  dorința  de  a-l ucide, dorință care 
se transformă într-un program de autodistrugere. 
 
–  Aveți  foarte  multă  judecată a oamenilor, acumulată în suflet, am spus eu. În Iudaism, 
crima,  hoția,  adulterul  sunt  considerate  păcate...  În  Iudaism,  disprețul  față  de  un 
criminal,  un  ticălos,  este  ceva  absolut  normal.  Însă disprețul, de fapt, ucide sufletul. În 
Creștinism,  judecarea  oamenilor  și  desconsiderarea  acestora  sunt  cele  mai  grave 
păcate. 
 
Trebuie  să  învățați  a  iubi  oamenii,  a-i  educa  și,  în  același  timp,  a-i  pedepsi  și  a  fi duri 
cu ei, dacă este necesar. 
 
Această  femeie  pleca din hotel în ziua următoare. O mașină a fost trimisă după ea ca să 
o  ducă  la  aeroport.  Din  motive  complet  necunoscute,  într-un  tunel,  aceasta  a  fost 
izbită  cu  viteză  mare.  A  avut  loc  un  accident  grav  și  mașina  nu  a  mai  putut  fi 
recuperată. 
 
Femeia  nu  a  suferit.  Cei  care  au  examinat  mașina  au  spus  că  pasagerul  (adică  această 
femeie)  ar  fi  trebuit  să  moară.  Înseamnă  că  ea  a  reușit  totuși să se schimbe și moartea 
sa a fost înlocuită printr-un accident. 
 
A  renunța  la  judecarea  oamenilor  este,  de  asemenea,  un  medicament  pentru  sufletul 
nostru. 
 
*** 
 
La  fel  ca  și  un  sacrificiu,  iertarea  și  căința  vindecă  un  om  deoarece,  atunci  când  omul 
sacrifică  ceva,  lui  îi  scade  atașamentul  față  de  lume.  Căci  tocmai  atașamentul  duce  la 
intensificarea agresivității subconștiente. 
 
Următoarea  întâmplare  s-a  petrecut  cu  un  om de afaceri. Acesta își ajuta o cunoștință, 
îl  susținea  prin  toate  mijloacele.  Respectivul  a  trăit  aproximativ  un  an  la  el.  Iar  apoi, 
cunoștința  s-a  pus  pe  picioare  și  a  decis  să  îi  ia afacerea cu forța. În momentul în care 
omul  de  afaceri  mi  s-a  adresat,  bandiții  voiau  să-i  ia  cu  forța  mașina  cu  care  el  își 
ducea marfa. 
 
Aceștia  erau  anii  `90.  Cunoștința  omului  de  afaceri  a  apelat  la  reprezentanții  lumii 
criminale  și  omul  de  afaceri  i-a  urmat  exemplul.  S-a  dovedit  a  fi  o  situație  la  limita 
morții. 
 
Când  acest  om  mi-a  cerut sfatul, i-am explicat că, fără îndoială, el are dreptate la nivel 
exterior,  căci este absolut corect să aperi ceea ce ai. Dar, dacă analizăm situația la nivel 
subtil,  atunci  el  nu  are dreptate. Este vorba despre faptul că el are un atașament foarte 
puternic  pentru  dreptate,  bunăstare  și,  prin  intermediul  infractorilor,  sufletul  lui este 
vindecat de Sus. 
 
Omul  m-a  întrebat  ce  să  facă.  I-am  răspuns  că  este  necesar  să  facă  un  sacrificiu  –  să 
renunțe  la  mașină.  Dar  acesta  s-a  revoltat  și  a  spus  că  este  mai  bine  să  aibă  loc  un 
conflict între două grupuri. 
 
Eu l-am avertizat că, în acest caz, el va muri: 
 
–  Vei  fi  ucis.  Acesta  este  un  lucru  cert.  Nu  știu cum vei fi ucis însă, practic, nu ai șanse 
de supraviețuire. 
 
– Dar ce se va întîmpla cu acei oameni care îmi vor lua mașina? a întrebat el. 
 
–  Sufletul  tău  se  va  purifica  printr-o  jertfă,  am  răspuns  eu.  Iar  ei  își  vor  lua  toată 
„murdăria”  asupra  lor  înșiși.  Deoarece  omul  care  se  jertfește,  se  purifică,  iar  cel  care 
fură, își murdărește sufletul. Ieși din situație, dă-i drumul. 
 
El a făcut exact așa. 
 
Noi  am  vorbit  recent,  amintindu-ne  de  acele  evenimente.  Eu  am  menționat  că,  în 
biocâmpul  fiecărui  om,  sunt  „înregistrate”  comportamentul  și  toate  faptele  sale.  Cu 
alte  cuvinte,  păcatele  noastre  nu  dispar  nicăieri,  mai  devreme  sau  mai  târziu,  acestea 
„ies”  la  suprafață  sub  formă  de  probleme.  M-am  interesat  ce s-a întâmplat ulterior cu 
acei  oameni. S-a dovedit că doi dintre ei au fost uciși, iar al treilea a rămas infertil – nu 
are copii. 
 
*** 
 
Această  întâmplare  s-a  petrecut  la  începutul  activității  mele.  Soția  mea  a  început  să 
aibă  probleme  de  sănătate,  o  durea  inima.  I-am  propus  să  meargă  la  biserică  și  să 
înlăture  supărările  –  atunci  toate  durerile  vor  trece.  Ea  nu  putea  să  creadă  că 
schimbarea  sentimentelor  acționează  cu  adevărat  asupra  sănătății fizice și a refuzat să 
meargă la biserică. Eu am încercat să o conving timp de câteva luni, dar a fost în zadar. 
 
Ulterior,  noi  am  plecat  în  vacanță  la  Marea  Neagră.  La  sala  de  mese,  soția  a  intrat  în 
vorbă  cu  o  femeie  a  cărei  fiică  suferea  de  psoriazis.  Părinții  o  aduceau  în  fiecare  an în 
Anapa,  unde  nămolul  medicinal  îi ușura starea. Însă, pe lângă această boală, mai exista 
încă  o  nenorocire  –  fetița  țipa  atât  de  tare  în  fiecare noapte, încât părinții erau nevoiți 
să  închidă  ermetic  toate  ferestrele. Medicii credeau că nu există șanse ca această boală 
să se vindece. 
 
Am  înțeles  că  mi  s-a  ivit  posibilitatea  de  a-mi  convinge  soția  și  i-am  spus  că  o  pot 
vindeca  pe  fetiță  într-o  jumătate  de  oră,  dacă  voi  vorbi  cu  mama  ei.  Noi  am  făcut  un 
pariu:  dacă  fetița se va însănătoși, atunci soția va merge la biserică și va face ceea ce eu 
o rog de mult timp. 
 
Am invitat-o pe mama fetiței în camera de hotel și am întrebat-o: 
–  Ați  făcut  vreun  avort  până  la  conceperea  fiicei?  Ea  a  aprobat,  dând  din  cap.  I-am 
explicat  femeii  că  nu  există  un  termen  de  valabilitate  în  subconștientul nostru. Dacă o 
mamă  întrerupe  prima  sarcină  printr-un  avort,  atunci  programul  de  distrugere  a 
copilului,  apărut  în  suflet,  adică  în  subconștient,  începe  să-l  ucidă  și  pe  următorul 
copil, pe care femeia îl iubește la exterior. 
 
–  Psoriazisul  fetiței  dumneavoastră  și  țipetele  ei  sălbatice  au  legătură  cu  faptul  că 
dumneavoastră o ucideți în mod subconștient, în fiecare secundă. 
– Ce să fac? a întrebat ea. 
 
 
–  Acum  voi  ieși  și  vă  voi  lăsa  în  camera  de  hotel pentru o jumătate de oră, am spus eu. 
Iar  dumneavoastră  adresați-vă  lui  Dumnezeu  și  cereți-vă  iertare  pentru  că  ați  făcut 
avort, pentru că v-ați dezis de iubire și pentru că v-ați ucis copilul. 
 
În  următoarea  zi,  ne-am  întâlnit  în  sala  de  mese.  Femeia  mi-a  povestit  că,  pentru 
prima  dată,  după  mult  timp,  fetița  a  dormit  toată  noaptea  foarte  bine,  fără  să  se 
trezească. 
 
Ulterior, soția mea s-a dus la biserică și problemele cu inima i-au dispărut fără urmă. 
 
*** 
Ne-am  obișnuit  să  credem  că  putem  găsi  cauza  în trecut. Dar se întâmplă și ca o boală 
să  apară  din  cauza  viitoarelor  evenimente.  Recent,  am  fost  rugat  să  consult  o  tânără 
femeie  care  s-a  îmbolnăvit  de  cea  mai  banală  angină.  Niciun  fel  de  medicamente  nu o 
ajutau.  Boala  s-a  prelungit  mult  timp  –  o  lună,  două...  Femeia  a  început  să  se 
descurajeze.  Iar  pentru  o  femeie,  depresia  este  cea  mai  periculoasă  emoție  pentru  că 
aceasta „lovește” în copii. 
 
I-am  explicat  tinerei  femei  că,  după  cât  se  pare,  trebuie  să  rămână  însărcinată  și  să 
nască  în  curând.  Din  acest  motiv,  ea  nu  trebuie  să  se  gândească  la  pastile  ci  la cum să 
învingă  depresia,  supărările  pe  soartă  și  pretențiile  față  de  cei  apropiați.  Angina  i-a 
trecut după o săptămână, iar peste o lună și jumătate, ea a rămas însărcinată. 
Deseori,  încercările și bolile noastre reprezintă un ajutor pentru viitorii copii și nepoți. 
Cand  aducem armonie in suflet, acest lucru ne salveaza nu doar pe noi dar si pe viitorii 
nostri urmasi. 
 
*** 
Cu  câțiva  ani  în  urmă,  am  povestit  la  un  seminar  despre  un  caz  îngrozitor,  cum  un 
câine  de  luptă  a  sfâșiat  un  băiețel  mic.  În  plus,  acest  câine  fusese  întotdeauna  foarte 
blajin,  nu  se  repezise  niciodată  la  nimeni.  Dar,  în  acest  caz,  din  senin,  câinele  s-a 
năpustit  brusc  asupra  copilului,  l-a  mușcat  și  era  cât  pe ce să-i rupă scalpul. Animalul 
nu  a  fost  eutanasiat,  însă  a  fost  dat  altor  oameni.  Am  fost  rugat  să  explic  de  ce  s-a 
întâmplat așa ceva. 
S-a  dovedit  că  acel  copil  avea  un  program  de  autodistrugere  foarte  puternic,  o 
agresivitate  subconștientă  ridicată.  Iar  animalele  reacționează  la  un  program  de 
autodistrugere;  și  oamenii  reacționează  în  mod  asemănător.  Copiii  umilesc  la  școală 
pe  acela  care  are  un program puternic de autodistrugere, bătându-și joc de el. Aceasta 
este  legea  selecției  naturale:  cel  slab  nu  trebuie  să  aibă  urmași.  Din  această  cauză,  cel 
care are o energie slabă este presat, umilit și renegat. 
 
Apare  întrebarea:  oare  de  ce  un  copil  mic  s-a  dovedit  a  fi  într-o  stare  atât  de 
îngrozitoare? Căci tocmai starea interioară atrage evenimentele din exterior. 
S-a  clarificat  faptul  că  părinții  se  certau  mereu.  Mama  cădea  des  în  depresie  și 
amenința  cu  sinuciderea  în  caz  de  divorț.  Aceasta  este  o  cauză  foarte  serioasă  a  lipsei 
de  vitalitate  la  un  copil.  Lipsa  dorinței  de  a  trăi  și  depresia  sunt  unele  dintre  formele 
orgoliului.  Omul,  care  are  un  orgoliu  ridicat,  fie  se  calcă în picioare pe sine, fie îi calcă 
pe alții. 
 
Această  întâmplare  misterioasă  a  avut  o  continuare,  aproximativ  o jumătate de an mai 
târziu.  Am  vorbit  cu  bunicul  băiețelului,  care  mi-a  povestit  despre  un  incident 
neprevăzut  în  ceea  ce îl privește pe copil. El a intrat în camera unde nepotul său de doi 
ani  se  juca  la  calculator.  Observându-și  bunicul,  care  l-a  împiedicat  să  se  joace, 
băiețelul  l-a  înjurat.  Acest  lucru  vorbește  despre  faptul  că  nivelul  orgoliului  și  cel  al 
agresivității copilului sunt extrem de mari. 
 
Un  orgoliu  ridicat  înseamnă  nu  doar  dispreț  pentru  oameni  și  sentimentul  de 
superioritate;  un  orgoliu  crescut  este  și  sentimentul  de  a  avea  dreptate  absolută,  și 
incapacitatea  de  a  ierta,  și  impunerea  propriei  voințe  asupra  altora,  și  nemulțumirea 
de  soartă,  și  depresie,  și  inflexibilitate,  și  lipsa  dorinței  de a face un compromis. Toate 
acestea creeaza un orgoliu subconstient, iar mai departe duce la nenorociri si boli. 
 
 
 
 
 
Versiunea completă a cărții va fi publicată în curând în format 
electronic. Urmăriți autorul pe rețelele de socializare pentru 
ultimele știri. 
 
 
UITĂ-TE PE YOUTUBE  URMĂREȘTE PE FACEBOOK 
 

S-ar putea să vă placă și