Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acum, când, calendaristic, omeirea se găseşte în pragul unui nou mileniu,atât din
bilanţurile cât şi din prognozele care se fac vom putea desprinde cu uşurinţă o apreciere
cvasiunanimă şi anume accentuarea interdependenţelor economice şi nu numai,atât în
contextul economiilor naţionale,dar mai ales intre acestea.
Ştim de asemenea cǎ o asemenea evoluţie este obiectivǎ şi corespunde unui şir de
transformǎri economice şi sociale pe care le-a produs mai ales în cea de-a doua jumǎtate
a secolului XX,revoluţiile din ştiinţa şi tehnicǎ,din industrie,dar şi din societate.
România dupǎ cum este bine cunoscut,ocupǎ deocamdatǎ un loc modest în ierarhia ce
reflectǎ nivelul de creştere economica al statelor lumii,de aceea este cu mai mult imperios
necesar sǎ se foloseascǎ de acele forţe noi,aduse de era informaticii,pentru a-şi croi un
fǎgaş favorabil de dezvoltare acceleratǎ.În plus la aceasta se adaugǎ şi deschiderea
tratativelor de aderare la Uniunea Europeanǎ care susţine posibilitatea unei schimbǎri
pozitive in localizarea poziţiei noastre pe plan mondial.
O trǎsǎturǎ a economiei contemporane constǎ în aceea cǎ,deşi factorii interni rǎmân
decisivi, performanţa unei economii naţionale este condiţionatǎ într-o mǎsurǎ însemnatǎ
de participarea la circuitul economic mondial,la afcerile internaţionale.
Dezvoltarea relaţiilor economice si adâncirea interdependenţelor economice se reflectǎ în
diferite fenomene cantitative şi calitative din economia mondiala.Relaţiile economice
internaţionale cunosc în prezent numeroase forme de manifestare;în aceastǎ privintǎ cele
mai importante sunt:
-comerţul internaţional cu mǎrfuri tangibile;
-comerţul cu servicii;
-circulaţia internaţionala a capitalului şi alte relaţii financiare;
-cooperarea economicǎ internaţionalǎ;
-fluxurile monetar-valuatre etc.
Investiţiile strǎine directe de capital constituie una din formele cele mai rǎspândite ale
fluxurilor financiare monetare.Investiţiile externe de capital constituie un factor
complementar al creşterii economice,întrucât ele reprezintǎ eforturile proprii ale agenţilor
economici interni.Alǎturi de plusul de capital investit,cu efecte corespunzǎtoare ale
creşterii economice,investiţiile strǎine de capital stimuleaza transferul de tehnologie
modernǎ,vector al dezvoltǎrii.Ele ajuta la echilibrarea balanţei de plǎţi a tǎrii în care se
implanteazǎ.Investiţiile directe de capital îmbracǎ forme dintre cele mai variate şi pot
acoperi toate sferele vieţii economice: producţie,servicii,comerţ,ştiinţǎ şi
tehnologie,banci,asigurǎri etc.Ţǎrile aflate în plin proces de dezvoltare manifestǎ un
interes major pentru investiţiile in producţie,tehnologii avansate şi pregǎtirea cadrelor.
Deşi au cerscut investiţiile şi în ţǎrile în curs de dezvoltare,creşterea lor este mai mare în
cadrul grupului ţǎrilor dezvoltate.Mai mult, unele ţǎri în curs de dezvoltare cu surplus de
capital, în general cele exportatoare de petrol, investesc mai mult în ţǎrile dezvoltate
decât în cele în curs de dezvoltare. Fenomenul cel mai caracteristic al economiei
mondiale,sub aspectul fluxului investiţiilor de capital,este dominaţia triadei:S.U.A-U.E.-
Japonia şi schimbarea continuǎ a raporturilor de forta financiarǎ între acestea.
Rolul Triadei în economia mondialǎ, mǎsurat prin investiţii strǎine directe,este în
creştere. Ponderea Triadei în investiţii este mai mare decât ponderea sa în fluxurile
comerciale şi aceastǎ discrepanţǎ va creşte în viitor. Prin urmare, dacǎ la începutul anilor
’80 era dificilǎ caracterizarea S.U.A-U.E-Japonia ca o triadǎ,la sfârşitul deceniului nouǎ,
Triada s-a afirmat ca fiind un nou fenomen.Dacǎ actualele tendinţe continuǎ, va apǎrea
un nou tablou de distribuire a volumului de investiţii strǎine directe, în care U.E. va
depǎşi S.U.A, atât ca exportatoare cât şi ca importatoare de capital, iar Japonia va depǎsi
S.U.A, ca ieşiri de investiţii directe de capital.
Cap. I. Conţinutul, sursele şi formele investiţiilor internaţionale
1.1. Definiţia investiţiei
În sens economic,investiţiile reprezintǎ ansamblul cheltuielilor orientate spre
achiziţionarea bunurilor capital, în vederea sporirii avuţiei societǎţii. Spre deosebire de
bunurile de consum bunurile capital nu satisfac în mod direct nevoile umane,dar
contribuie la crearea de noi bunuri, fie de consum final, fie tot de investiţii.Într-o
accepţiune largǎ, investiţiia reprezintǎ orice decizie de cheltuire care conduce la
dobândirea unui activ (real sau financiar), în vederea obţinerii ulterior a unui flux de
lichiditǎti.
Conceptual, investiţiile cuprind în principal cheltuieli cu activele fixe achiziţionate sau
cedate, înlocuite şi reconstruite sau cele modernizate.În categoria investiţiilor se cuprind
şi cheltuielile aferente activelor fixe necorporale.
Pentru agentul economic investiţia este în primul rând o decizie de a imobiliza o parte din
capital în vederea obţinerii unei rentabilitǎţi viitoare optime.Procesul investiţional
presupune afectarea la un moment dat a unei cantitǎţi de monedǎ într-o direcţie
susceptibilǎ de a procura venituri în mai multe perioade viitoare succesive.Din punct de
vedere financiar, investiţia se caracterizeazǎ prin cheltuieli relative mari la un moment
dat şi prin intrǎri de fonduri în toate perioadele de exploatare viitoare ale acestora.
Pentru adoptarea deciziei de investiţie trebuie sǎ se compare cheltuielile iniţiale de
investiţie cu încasǎrile previzibile a se realiza şi sǎ se acopere acel proiect de investiţie a
cǎrui rentabilitate este superioarǎ costului.Totodatǎ trebuie sǎ se aibǎ în vedere
recuperarea într-un termen cât mai scurt a sumei investite.Prin urmare, în selecţionarea
proiectelor de investiţii trebuie sǎ se tinǎ seama de criteriul rentabilitǎţii, al riscului şi al
lichiditǎţii
În 2009, şi volumul ISD în România s-a redus tot cu 48,4% faţă de 2008, până la 4,899
miliarde euro, conform statisticilor băncii naţionale. Investiţiile au finanţat deficitul de
cont curent în proporţie de 96,9%, anul trecut. Creditele intra-grup au reprezentat 37,4%
din volumul ISD, însumând 1,834 miliarde euro, iar participaţiile la capital, inclusiv
profitul reinvestit, 62,6%, respectiv 3,065 miliarde euro, în 2009, conform BNR.
Studiul Atractivităţii Investiţionale a Europei din 2010, dat publicităţii de Ernst & Young,
se bazează pe informaţiile din baza de date European Investment Monitor (EIM) a Ernst
& Young. Această bază de date unică centralizează proiecte de investiţii străine directe
care au dus la crearea de noi facilităţi şi/sau de noi locuri de muncă. EIM
exclude investiţiile de portofoliu, fuziunile şi achiziţiile şi evidenţiază situaţia reală a
investiţiilor străine din sectorul de producţie şi din servicii, realizate pe continent.
Atractivitatea unui amplasament de investiţii reprezintă o combinaţie între imaginea,
încrederea investitorilor şi modul în care aceştia percep capacitatea unei ţări sau a unei
regiuni de a oferi cele mai competitive avantaje pentru ISD.