Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Argument. Adevărul este că, în ultimul timp, se vorbeşte şi se scrie foarte puţin despre
CZU. Mai mult decât atât, încă nu avem un manual actualizat de clasificare, deşi
specialiştii de la BCU Bucureşti fac de ani de zile demersuri în această direcţie. În schimb
se vorbeşte mult despre alte metode de relevare a structurii tematice a colecţiilor. În urma
informatizării, vedetele de subiect au câştigat teren în mod spectaculos, cuvântul
RAMEAU este pe toate buzele şi se fac eforturi concentrate de finalizare a traducerii lui,
ceea ce este foarte bine, deşi am impresia că orizontul de aşteptare este supradimensionat.
Mai puţin bine este că CZU pare a fi intrat într-un nemeritat con de umbră. Să fi devenit
rezultatele obţinute prin aplicarea CZU nesatisfăcătoare sau utilizarea mijloacelor tehnice
tot mai performante afectează percepţia asupra acestuia?
În acest context poate fi de mirare că s-au făcut auzite în ultimul timp voci care, mai făţiş
sau mai voalat, sugerează că CZU se apropie de momentul încheierii misiunii sale
biblioteconomice şi că, avâtea alte posibilităţi de configurare tematică a colecţiilor- de la
cuvinte cheie, la vedete de subiect şi termeni de tezaur - potenţate la maximum de
mijloace tehnice performante, se va putea renunţa la operaţiunea de clasificare. Dar cei
care fac astfel de afirmaţii nu sunt dintre clasificatori/indexatori.
Dacă se va renunţa la CZU sau nu – iată un mod de a pune problema care cere ca răspuns
profeţii biblioteconomice şi nu doresc să mă hazardez în astfel de aprecieri (să ne
amintim câte pasiuni inutile s-au consumat pe tema dispariţiei sau nu a cărţii). Ceea ce
vreau este doar să scot în evidenţă, prin comparaţie acolo unde se poate, câteva trăsături
ale CZU care, în opinia mea, fac ca aceasta să fie un instrument inegalabil de structurare
tematică a unei colecţii.
Mai trebuie să precizez, din start, că ideea existenţei unei relaţii de concurenţă sau
excludere între CZU şi celelalte forme de indexare mi se pare incorectă. Ele coexistă şi se
completează reciproc în avantajul utilizatorilor bibliotecii nu numai pentru că este
aproape imposibil să ierarhizezi impecabil un domeniu atât de dinamic cum este cel al
cunoaşterii umane, sau pentru că, de la căderea zidurilor turnului Babel, orice încercare
omenească de a găsi limba perfectă pare inevitabil sortită eşecului - vezi şi lucrarea lui
Umberto Eco, “În căutarea limbii perfecte” (Editura Polirom, 2002), ci şi pentru că omul,
oricât ar vrea, nu este perfect în acţiunile lui, şi cele mai performante metode sau
instrumente sunt, până la urmă, la mâna unui bibliotecar, adică a fiecăruia dintre noi.
Existenţa mai multor căi de căutare nu face decât să crească şansele de a găsi răspunsurile
căutate. Echilibrul este fragil pentru că prea multă informaţie (nesistematizată suficient),
se întâlneşte, ca efect, cu lipsa de informaţie
Opinia conform căreia s-ar putea renunţa la CZU, raportat la mijloacele compensatorii
existente în acest moment, mi se pare a fi, la rândul ei, o greşeală, dovada unui entuziasm
juvenil în faţa aparentei accesibilităţi a căutării cărţilor după cuvintele – ce prietenos faţă
de indicii CZU, nu-i aşa? Dar terenul de comparaţie real este cel al rezultatelor obţinute
în urma căutării. Se prea poate, cred, ca la conturarea acestei opinii să fi contribuit nu
atât cunoaşterea calităţilor sau imperfecţiunilor CZU, cât posibilele şi probabilele scăderi
manifestate de-a lungul timpului în utilizarea lui de către noi, bibliotecarii clasificatori,
inclusiv modul în care au fost aplicate sau nu modificările şi aducerile la zi ale sistemului.
De foarte multe ori, şi s-ar putea ca acesta să fie şi cazul CZU, problema cea mai mare nu
este a instrumentelor folosite, ci a modului în care sunt ele folosite.
Evident că opiniile cuprinse în acest material se bazează, cum ar putea fi altfel?, pe
experienţa personală de clasificator, şi pe observarea unui complex de situaţii din
biblioteca în care lucrez, însă, poate şi datorită perioadei extrem de uniformizante pe care
am străbătut-o cu toţii, nu văd nici un motiv pentru care noi am fi constituit o excepţie.
Bibliografie:
* * * Clasificarea Zecimală Universală : ediţie medie în limba română . – Bucureşti :
Biblioteca Naţională a României, 1997-
Eco, Umberto. În căutarea limbii perfecte. – Iaşi : Polirom, 2002
Gadamer, Hans-Georg. Adevăr şi metodă. – Bucureşti, Teora, 2001
Horvat, Săluc. Bibliotheca septentrionalis : o publicaţie bibliologică de prestigiu [în
Bibliotheca Septentrionalis : buletin semestrial. – an 12, nr.2(23), p.3]
Horvat, Săluc. Introducere în biblioteconomie. – Bucureşti : Grafoart, 1996
Richter, Brigitte. Ghid de biblioteconomie. – Bucureşti : Grafoart, 1995
Rezumat
The Universal Decimal Classification – An Instrument of High Present Interest
The aim of this work is to evaluate te UCD’s performances related to the other means of
thematic description of the collections, to determine the influence of the computerizatoin
impact on the UCD’s usage and that have led to the UCD’s apparent cast into a shadding
cone.