Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
2.04.2020
Material pentru stagiul de lucrări practice An IV
2
exereza parţială/totală a dentinei infectate şi se îndepărtează smalţul demineralizat/nesusţinut
şi se obturează cavitatea rezultată cu material provizoriu;
Tratamentul papilei gingivale se poate desfăşura de-a lungul unui număr variabil de
şedinţe. Lipsa semnelor patologice permite trecerea la etapa 12.
12. Permeabilizarea spaţiilor interproximale pentru uşurarea aplicării sisteme lor de
digă dentară (cu o bandă metalică subţire sau o pensă specială)(vezi manual)(unde este
cazul);
13. Izolarea câmpului operator (alegerea metodei s-a realizat în concordanţă cu
particularităţile cazului clinic).
14. Izolarea adiţională la nivelul şanţului gingival (utilizând aceeaşi metodă ca la pct.
13 sau alta)(vezi manual);
15. Separarea rapidă cu ajutorul unor pene dentare sau a unor portmatrice cu
picioruşe.
16. Introducerea unei protecţii metalice pentru dintele vecin (ataşate sau nu unei pene
dentare) înaintea preparării cavităţilor proximale;
17. Prepararea cavităţilor modificate pentru materiale aderente prin îndepărtarea
ţesuturilor care nu mai pot fi conservate (cu instrumente manuale/mecanice - rotative sau
nerotative - (manual, curs).
3
Cavităţile (preparaţiile) sunt rezultatul îndepărtării ţesuturilor dure dentare care nu mai
pot fi conservate (smalţ demineralizat, smalţ nesusţinut în zonele cu fo rţe directe, dentină
necrotică) şi au configuraţii variabile în funcţie de caracteristicile cazului clinic.
Cavităţile pot fi localizate numai proximal (casetă, galerie, etc.) sau pot avea şi
deschidere ocluzală (tunel, picătură, slot, cavitatea extinsă modificată pentru materiale
aderente).
Astfel:
A - în cazul cariilor cavitare situate imediat sub aria de contact se poate prepara:
- dacă lipseşte dintele vecin: casetă modificată pentru materiale aderente;
- dacă nu lipseşte dintele vecin: - tunel (la molari);
- galerie (deschisă/închisă la premolari şi molari).
B - în cazul cariilor cavitare cu subminare sau întrerupere a crestei marginale se prepară
cavităţi proximale cu deschidere ocluzală variabilă (picătură, slot, aspect clasic) şi cu evoluţie
supragingivală sau subgingivală.
Doar unele cavităţi cu aspect clasic, foarte extinse, au componentă ocluzală care
depăşeşte regiunea crestei marginale şi a fosetei.
În situaţia în care caria proximală coexistă cu carie /carii ocluzale extinse, iar cavităţile
rezultate sunt separate de punţi foarte subţiri de structură dură sănătoasă şi susţinută dentinar
(sub 1-2 mm) ele pot fi unite într-o cavitate unică. Cavitatea compusă rezultată este proximo-
ocluzală, realizarea fiecăreia dintre părţile componente (proximală, ocluzală) respectând
regulile specifice de preparare.
A. Când nu există dinte vecin sau dintele vecin prezintă distrucţie coronară mare
Cavităţile ,,tip casetă” modificate pentru materiale aderente se pot extinde variabil în
jurul zonei ariei de contact, în toate planurile (vertical, transversal, sagital: superficial/mediu).
4
- în plan sagital: - proximal: - superficiale;
- medii;
- profunde.
- ocluzal (extindere limitată)(în cazul cariilor proximale foarte
extinse).
- în plan transversal: distrugeri variabile/inegale ale pereţilor V/O.
Pot fi:
- tip ,,picătură”;
- tip ,,slot” (fig.1);
5
şi oral sunt, cel mai frecvent, paraleli şi realizează cu restul suprafeţei dintelui unghiuri de
90° sau mai mari. Peretele gingival plan se întinde până la cel puţin 0,2 mm în interiorul
joncţiunii amelo-dentinare şi formează unghi (vezi unghiurile marcate pe fig.2) de
aproximativ 90° cu suprafaţa de smalţ sau cement.
Peretele parapulpar prezintă uneori o uşoară convexitate spre spaţiul interproximal sau
are aspect variat în funcţie de evoluţia procesului carios. Nu sunt indicate bizotări cu excepţia
unor situaţii clinice (recomandate de unii autori) în care excavarea a condus la realizarea de
cavităţi cu pereţi V şi O care nu fac unghiuri obtuze cu restul suprafeţei. În această situaţie,
marginile V şi O se pot bizota uşor.
În situaţia în care pe un dinte există carii pe ambele feţe proximale, cavităţile se vor
efectua separat, în ordinea dictată de caracteristicile cazurilor clinice sau decisă de medic. Ele
nu se vor uni decât în situaţia excepţională în care, între cele două cavităţi, rămâne o punte de
structură dură sănătoasă mai îngustă de 1-2 mm.
În situaţia în care pe un dinte coexistă carii ale ambelor feţe proximale şi carii
ocluzale cu orificiu mic de deschidere, singulare sau multiple, cavităţile nu se vor uni dacă
între ele vor exista punţi de structură dură sănătoasă mai groase de 2 mm.
În situaţia în care pe un dinte coexistă carii ale ambelor feţe proximale şi carii
ocluzale cu orificii mari de deschidere, cavităţile se vor uni dacă între e le vor exista punţi de
structură dură sănătoasă mai subţiri de 2 mm. Cavitatea compusă rezultată este mezio-ocluzo-
distală, realizarea fiecăreia dintre părţile componente (proximale, ocluzală) respectând
regulile specifice de preparare.
În cazul cavităţilor clasice modificate pentru materiale aderente foarte extinse se pot
aplica sisteme suplimentare de retenţie. Acestea pot fi de mai multe feluri (manual).
Excavarea puţurilor pentru aplicarea propriu- zisă a pinurilor parapulpare se realizează cu
frezele speciale (manual). Pinurile sunt apoi aplicate.
II. Cavităţile rezultate în urma tratamentului cariilor localizate la nivelul zonei ariei de
contact fără subminarea/întreruperea crestei marginale se pot extinde:
A - pentru cavitatea tip ,,galerie” (fig.3):
► în plan transversal (cu întreruperea sau nu a suprafeţei vestibulare/orale);
► în plan sagital: - superficiale (frecvent);
- medii (rar).
6
► în plan vertical: supragingival.
7
Fiecare moment are avantaje şi dezavantaje.
În situaţia în care sistemul de conformare are portmatricea separată de matrice,
matricea (cu sau fără prelungire cervicală) este aplicată înaintea sau după aplicarea penei. Se
efectuează o brunisare a acesteia la nivelul viitoarei arii de contact. Se aplică portmatricea.
Conformatoarele (matrice, portmatrice) pentru zona laterală sunt clasificate din
mai multe puncte de vedere (manual).
Penele utilizate pentru restaurarea propriu- zisă a cariilor proximale laterale se prezintă
într-o gamă foarte variată. Ele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere (manual).
Ideal, penele, la dimensiunea potrivită, ar trebui aplicate în ambele nişe, să fie curbe
sau confecţionate din material flexibil/care să se expansioneze în nişele gingivale şi să
adapteze matricea în cele trei planuri la peretele proximal restant.
Penele se aplică:
- la evazare mică a pereţilor verticali: se poate aplica o pană, dinspre nişa mai mare (orală);
- la deschidere mai mare decât zona ariei de contact: ideal se aplică, 2 pene, atât în nişa
vestibulară, cât şi în cea orală, fără suprapunere în dreptul ariei de contact;
- la evoluţii subgingivale se pot aplica pene rotunde, teflon, sau pene în V suprapuse.
8
- tipul materialului de restaurare:
► supragingival:
- cu forţe directe: CIS armate, ormoceri cu vâscozitate mare, compozite (frecvent,
hibride, cu nanoumplutură, etc.);
- fără forţe directe: compozite fluide, giomeri, ormoceri fluizi, compomeri.
► subgingival:
- CIMR (RMGI) pentru restaurări de durată (de preferinţă).
9
Obturaţia unei cavităţi de clasa II cu profunzime, de obicei, mare
(bază cu CIS/CIMR)
şi evoluţie subgingivală
(material de durată supragingival: răşină compozită,
material de durată subgingival: CIMR pentru obturaţii de durată, de
elecţie)
se numeşte restaurare de tip
„sandwich deschis‟.
10
Selectarea unei tehnici de aplicare şi polimerizare a materialului de
restaurare se realizează în concordanţă cu caracteristicile acestuia şi cu
caracteristicile cazului clinic.
II. Aplicarea stratificată este foarte frecventă, marea majoritate a produselor cu răşini
necesitând aplicarea în straturi oblice, cu grosime maximă de 2 mm.
Există mai multe modalităţi de stratificare, cea care satisface cele mai multe criterii de
obţinere a unei obturaţii morfo-funcţionale fiind tehnica anatomic-stratificată.
Această tehnică presupune aplicarea unor mase de dentină/smalţ cu fotopolimerizare
succesivă, straturile cu o grosime de maxim 2 mm refăcând cuspizii în ordinea
descrescătoare a dimensiunii.
11
Aplicarea compozitului în cavităţi de clasa II-a mici fără componentă ocluzală se
poate realiza cu tehnica aplicării în masă sau cu straturi succesive de masă de dentină şi masă
de smalţ, în câte un strat, urmate de fotopolimerizare.
În aceste situaţii, matricea este aplicată după aplicarea materialului.
12
Instrumentarul special pentru realizarea unei arii de contact core cte implică
utilizarea unor instrumente de mână al căror cap activ este introdus în materialul de restaurare
de durată nepolimerizat din zona proximală şi este menţinut pe durata fotopolimerizării
acestuia. Rolul lor este acela de a stabiliza matricea într-o poziţie corectă şi de a realiza o arie
de contact corespunzătoare cu dintele vecin (fig.6, 7).
13
15. Îndepărtarea portmatricei şi a penei dentare, cu păstrarea opţională a matricei
metalice care este întoarsă peste faţa proximală a dintelui vecin cu scopul protejării acesteia
în timpul finisării la nivelul închiderii marginale a pereţilor verticali;
16. Îndepărtarea izolării;
17. Finisarea obturaţiilor după verificarea ocluziei statice şi dinamice cu ajutorul
mediilor de înregistrare (unde este cazul);
18. Lustruirea obturaţiilor şi aplicarea lacului protector (unde este cazul).
19. Verificarea corectitudinii restaurării cu ajutorul examenului radiologic
(radiografie retroalveolară).
Bibliografie:
1. Mariana Brânduşa Popa. Estetica în Odontoterapia Restauratoare, Ed. Editura
Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 2002.
2. Ritter A, Walter R, Boushell LW. Sturdevant’s Art and Science of Operative Dentistry,
7th Ed. Elsevier, 2019.
3. Hilton TJ, Ferracane JL, Broome JC. Summitt’s Fundamentals of Operative Dentistry,
A Contemporary Approach, 4th Ed, Quintessence Publishing, 2013.
4. Elena-Cristina Marcov. Manual de odontoterapie restauratoare, vol. 2, Instrumentarul
utilizat în odontoterapia restauratoare, Ed.Ars Docendi, Bucureşti, 2012.
5. Liliana Pădure, Elena-Cristina Marcov, Claudia-Camelia Burcea. Actualități în
asistența medicală, vol. IV. Protocol de restaurare aderentă directă a leziunilor carioase
simple proximale din zona laterală. Ed. Ars Docendi, București, 2013.
6. Elena Cristina Marcov- Note de curs, 2019-2020- Protocol de tratament aderent direct al
cariei simple cavitare proximale de pe dinţii laterali, U.M.F. Carol Davila.
14