Rinita acută

Definiţie. Rinita este inflamația mucoasei foselor nazale produsă de un virus filtrant, microbi,
alergii etc. Rinitele se întâlnesc frecvent în patologia copilului şi a adultului, în sezonul rece.
Există două forme de rinite: rinite acute şi rinite cronice. Rinita acută reprezintă inflamația acută a
mucoasei nazale ce apare în epidemii, denumită şi coriză sau guturai. Se suprainfectează rapid cu
propagare posibilă spre sinusuri sau ureche.
Etiologie: adenovirus, enterovirus (determină şi viroze respiratorii), mixovirusuri de tipul A, B şi
C parainfluenze, contagiunea realizându-se prin picăturile Pfluge.
Factorii favorizanţi sunt imunitatea scăzută, diminuarea IgE; hiatusul imunologic la nou-născut
între transmiterea anticorpilor materni şi inhibiţia de producţie a anticorpilor proprii în primele 6-8
săptămâni de viaţă; variaţiile de temperatură şi umiditate; fumatul, poluarea mediului: pulberi,
gaze toxice; infecţiile acute sau cronice de vecinătate (gripă, difterie, rujeolă, scarlatină);
obstrucţia nazală de cauze diverse care favorizează stagnarea secreţiilor mucoase în fosele nazale,
ce pot determina leziuni ale mucoasei nazale favorizând infecţiile virotice şi bacteriene. Rinitele se
clasifică din punct de vedere etiologic în:
 rinita acută banală;
 rinita acută a sugarului şi nou-născutului;
 rinita acută specifică bolilor infecto-contagioase;
 rinita alergică sezonieră şi alergică perenă (tot timpul anului);
 rinita vasomotorie;

Simptomatologie:
În faza iniţială/de debut pacientul prezintă senzaţie de uscăciune şi prurit în fosele nazale, tuse,
strănut repetat, astenie, mialgii, subfebrilitate, febrilitate (la nou-născut şi sugar), uneori frison,
apoi se instalează un sindrom de obstrucţie nazală bilaterală, caracterizat prin jenă respiratorie
nazală, cefalee, tuse uşoară, inapetenţă, indispoziţie;
-ulterior rinoree seroasă, mucopurulentă uneori sangvinolentă sau seromucoasă, care după 3-7 zile
se reduce progresiv;
-conjunctivele sunt congestionate, apare lăcrimare;
-congestia mucoasei nazale şi faringiene (semn obiectiv);
-senzaţie de arsură faringiană, hiposmie/anosmie (scăderea percepţiei olfactive);
-tulburări de alimentaţie
-inapetenţă, vărsături;
-convulsii (apar doar la nou-născuţi şi sugari).
Tratament: nu există un tratament care să permită oprirea evoluţiei bolii, aceasta vindecându-se, de
cele mai multe ori spontan, în câteva zile.
Tratamentul curativ: repaus la pat, aerisirea încăperii de mai multe ori pe zi, alimentaţie uşoară
etc.
Local se fac instilaţii cu dezobstruante şi dezinfectante nazale: Colargol 0,5-1% de 2-3 ori pe zi, în
funcţie de vârsta; Pivalone, Picnas, Fedrocaină, Rinofug, Bixtonim;
RP: Efedrină 0,5 g şi ser fiziologic 20 g; aerosoli.
Administrare de antialgice, antiinflamatoare (Ibuprofen, Diclofenac), antihistaminice, corticoizi şi
vasoconstrictoare sub formă de preparate administrarea intranazal (în rinita alergică), antitermice
(Paracetamol), Aspirină, vitamine C, B, A, în caz de suprainfecţie se administrează antibiotic, de
preferinţă după efectuarea antibiogramei din secreţiile nazale.
Tratamentul profilactic: îndepărtarea factorilor favorizanţi şi evitarea contactului cu alergenul
causal.

Rinita cronică
Reprezintă inflamația cronică a mucoasei nazale, evoluând de obicei pe un arbore respirator
fragil.
Rinita cronică poate fi alergică sau nealergică. Rinita cronică nealergică nu are o cauză bine
definită. Este favorizată de diverşi factori: fragilizarea mucoasei prin rinite acute repetate,
tabagism, expunere la poluare aeriana, abuz de medicamente locale bazoconstrictoare, focare
inflamatorii cronice amigdaliene, sinusale, dentare etc.
 Clasificare:
 rinita cronică catarală (banală);
 rinita cronică hipertrófica;
 rinita cronică atrofică;
 rinite cronice specifice/secundare unor afecţiuni: tuberculoza nazosinusală, lupusul
tuberculos al nasului,
Rinita cronică catarală
Simptomatologia rinitei cronice catarale:
-rinoree moderată cu aspect gelatinos, permanentă sau intermitentă, variabilă cantitativ,
-obstrucţie nazală (câte o fosă nazală),
- ropote de strănuturi, care survin în crize (în rinita cronică alergică)
- rinolalie închisă,
- răguşeală, sforăit,
-diminuarea mirosului;
-stare generală alterată din cauza dificultăţilor respiratorii, bolnavii devin inapetenţi, palizi şi
tuşitori;
-coriză spasmodică sau febra fânului în rinitele sezoniere sau alergice (rinite pera- nuale)
provocate de acarieni, praful de casă sau de fanere, influenţa anotimpului fiind nulă sau marcantă.
Tratamentul medical în rinita cronică catarală constă în aspirarea secreţiilor nazale asigurând o
igienă nazală riguroasă, dezinfecţie nazofaringiană cu antiseptice locale, inhalaţii, aerosoli cu
vasoconstrictoare (uneori acestea sunt contraindicate), antihistaminice pe cale orală şi uneori
sensibilizare la alergenul respectiv, corticosteroizi, antibiotice, mucolitice.
Tratamentul adjuvant constă în vitaminoterapie, administrarea de preparate de calciu, vaccinare,
tratament balneo-climateric (cure heliomarine, iod, ape minerale sulfuroase, hidroterapie etc.).
Se va efectua tratamentul tuturor focarelor infecţioase care au determinat inflamaţia mucoasei
nazale, tratamentul deviaţiei de sept nazal, polipozei nazale, adenoidectomie etc.
Rinita cronică hipertrofică este o etapa evolutivă a rinitei cronice catarale, stadiul avansat în care
mucoasele pituitare suferă degenerări hipertrofice şi edematoase.
Simptomatologia:
-obstrucţie nazală mai ales în decubit dorsal şi somn, unilaterală, bilaterală sau „în basculă",
-hiposmie, hipoacuzie,
-cefalee, oboseală, (datorată hipoxiei) astenie fizică şi psihică, sforăit, respiraţie orală, tulburări de
miros,
-rinoree mucopurulentă redusă cantitativ, secreţiile se scurg prin rinofaringe producând infecţii
descendente.
Tratamentul profilactic: aer curat, evitarea schimbărilor bruşte de temperatură, evitarea umezelii, a
aerului uscat şi supraîncălzit, evitarea consumului de tutun şi alcool, evitarea utilizării în exces a
substanţelor vasoconstrictoare (Bixtonim, Rinofug etc.), dezinfecţie periodică cu săruri coloidale
de argint, Neomicină şi Hidrocortizon.
Tratamentul medicamentos: vasoconstrictoare, aerosoli cu corticoizi, raze ultrascurte, infiltraţii cu
hidrocortizon în cornete.
Tratamentul medicamentos este de primă intenţie în rinita cronică.
-în faza avansată zona hipertrofiată se poate îndepărta prin tratament chirurgical constând în
refracţia chirurgicală a cornetului inferior prin: electrocauterizare, crioterapie, vaporizare laser,
mucotomie endoscopică, luxarea cornetului inferior în lateral.
Preoperator sunt necesare o serie de investigaţii de laborator şi obţinerea consimţământului
informat al pacientului.
Intervenţia chirurgicală se poate face cu anestezie locală sau generală. Postoperator nasul va fi
tamponat timp de 24-48 de ore. După detamponare se va face toaleta zilnică a foselor nazale de
către medicul specialist ORL, cu aspirarea secreţiilor şi crustelor, dezinfecţie nazofaringiană etc.
Ulterior tratamentul local se va face de 2 ori pe săptămână până la obţinerea vindecării totale.
Efectul final al intervenţiei chirurgicale poate fi observat la mai multe săptămâni postoperator.

Rinita cronica atrofică

Reprezintă evoluţia procesului inflamator, care a ajuns până la atrofia mucoasei nazale grăbită de
excesul de vasoconstrictoare aplicate local.
Din punct de vedere anatomo-clinic prezintă două forme:
1.Rinita cronică atrofică simplă (la bolnavii taraţi, cu igienă precară, alergii după boli infecţioase,
sinuzite, tuberculoză, sifilis sau la următorii lucrătorii: pietrari, sticlari, gipsari.
2.Rinita cronică atrofică ozenoasă (ozenă) este cea mai gravă formă (o rinită infecţioasă produsă
de klebsiella), atrofia mucoasei se însoţeşte şi de atrofia scheletului nazal, apar supuraţii însoţite
de cruste şi miros fetid, apare mai frecvent la femei, cu debut în perioada post-pubertară.
Etiologia este controversată, au fost elaborate mai multe teorii: anatomice, fiziologice, infecţioase,
metabolice, traumatice.
Simptomatologie:
- în forma banală, rinita cronică atrofică se manifestă clinic prin senzaţie de obstrucţie nazală, iar
local se constată fose nazale largi, permeabile, cu mucoasă palidă atrofică;
- în forma ozenoasă, fosele nazale apar largi, mucoasa este palidă-atrofică, senzaţie de uscăciune,
rinoree purulentă cronică fetidă, cacosmie (perceperea unui miros fetid, real sau imaginar) iniţial
subiectivă apoi obiectivă, cefalee supărătoare, nas uscat, dureri nazale cu iradiere către sinusuri,
orbite şi craniu.
Evoluţia bolii începe din copilărie, se accentuează la pubertate şi devine maximă la 30-40 de ani,
se accentuează în fazele menstruale şi se ameliorează în timpul sarcinii. Tratamentul medical în
rinita cronică atrofică vizează:
1. Modificarea troficităţii mucoasei nazale prin: aerosoli cu apa de mare, apă termală, apa
iodată; aeroterapie; aplicarea de substanţe caustice chimice (glicerină iodată 1%), instilaţii
periodice cu soluţie uleioasă de vitamina A, vitaminoterapie (vitamina A, E, D, PP).
2. Modificarea florei microbierie: pensulaţii (badijonări) cu glicerină, soluţie Lugol, aerosoli
cu antibiotice, vaccinare.
3. Tonificarea stării generale: calciu, vitamine, proteinoterapie.
Tratamentul chirurgical în rinita cronică atrofică vizează eliminarea crustelor,
combaterea formării lor şi micşorarea calibrului foselor nazale prin intervenţii la nivelul septului
nazal, peretelui extern al foselor nazale sau la nivelul planşeului foselor nazale