Capitolul 5.

Societățile comerciale

5.1 Constituire
Societatea comercială se constituie în baza actelor constitutive, însoțite de o serie de
formalități care se finalizează cu autorizarea constituirii de către funcționarul de la registrul
comerțului. Doar în urma constituirii legale, societatea comercială dobândește personalitate
juridică. Încheierea actelor constitutive are loc, ca regulă generală în urma negocierilor dintre
asociații fondatori. Societățile pe acțiuni se pot însă constitui și prin subscripție publică.
Conform art.5 LSC - Legea societăților comerciale, societățile de persoane se
constituie prin contract de societate, în timp ce societățile de capitaluri și societatea cu
răspundere limitată se constituie pe bază de contract de societate și statut. Societatea
unipersonală se constituie în baza unui statut. Societățile comerciale cu capital de stat sau
capital majoritar de stat se constituie prin cate administrative ale autorităților centrale sau
locale.
Actele constitutive ale societăților comerciale obișnuite sunt contracte de societate. Fiind
în prezența unui contract, contractul de societate trebuie să îndeplinească anumite cerințe
pentru a fi socotit valabil. Este vorba de condițiile generale de fond prevăzute de art.1179
NCC, cu aplicabilitate la orice convenție. Din punct de vedere al actelor constitutive, prezintă
particularități condiția consimțământului, cea a cauzei și cea a capacității. Consimțământul
asociaților are la bază principiul libertății de asociere. Asocierea în vederea constituirii de
societăți comerciale este reglementată în art.1 LSC în continuarea unui principiu cu
consacrare constituțională. Cauza actului constitutiv lipsește, este falsă sau ilicită în cazul
societăților fictive. În cea ce privește capacitatea de / admisă constituirea unei societăți doar
cu aporturi în natură sau industrie. Aporturile în natură constau în bunuri mobile sau imobile,
ori în bunuri mobile incorporale cum sunt creanțele, titluri de valoare, tehnologie, drepturi de
proprietate intelectuală sau industrială, fond de comerț. Aporturile în industrie poate consta în
munca de specialitate sau cunoștințele de specialitate ale unuia sau mai multor asociați.
Aporturile în numerar și în natură sunt permise în principiu, în orice tip de societate. Aportul
în muncă și aportul în creanțe nu sunt permise în societatea cu răspundere limitată.
Aporturile asociaților, odată ce societatea dobândește personalitate juridică, devin
proprietatea societății, dobândind expresie valorică și integrându-se în masa bunurilor ce
formează patrimoniul societății.
Capitalul social subscris este totalitatea aporturilor la care s-au obligat asociații, iar
capital social vărsat cuprinde totalitatea plăților efectuate de asociați în contul aporturilor la
care s-au obligat.
Affectio societatis reprezintă voința comună a asociaților de a coopera în cadrul
societății în scopul realizării obiectului de activitate al acesteia și al obținerii de beneficii.
Asociații sunt ținuți de obligația de fidelitate față de societate și față de ceilalți asociați.
Inexistența elementului affectio societatis la momentul semnării contractului de societate
poate fi sancționată cu nulitatea contractului.
Affectio societatis a fost definit ca un element constitutiv al societății, caracterizat prin
absența subordonării între asociați, voința de a colabora, pe picior de egalitate, în conducerea
afacerilor sociale, participând activ și/sau controlând gestiunea societății, precum și prin
acceptarea riscurilor comune, element a cărui intensitate diferă în funcție de forma societății
comerciale și/sau categoria de asociați, fiind în același timp revelatorul existenței societății și
în același timp regulatorul vieții sociale, care traduce voința de a fi și a se comporta ca un
asociat,precum și obligația pe care o au asociații de a respecta interesul social. 1

1
Piperea, G., op.cit., p. 159
24
 Affectio societatis este un element definitoriu esențial al contractului de societate. Acest
element trebuie să existe la semnarea contractului de societate, căt și în cursul existenței
societății, prin participarea activă a asociaților la viața socială..
În societatea unipersonală și în societatea ce are ca unic acționar statul român, neputând
fi vorba de o colaborare, întrucât nu există un coasociat, affectio societatis are conotația
specifică intenției asociatului unic de a desprinde o fracțiune din patrimoniul propriu care să
fie afectată scopului constituirii societății unipersonale respective.
Uneori, affectio societatis, deși inerent contractului de societate, poate ajunge să
dispară, adică să nu mai fie exercitat în fapt. Este cazul societăților de capitaluri, mai ales cele
cotate pe piețe reglementate de instrumente financiare, din cauza numărului mare de
acționari, caracterul instituțional, face practic să dispară fundamentul contractului inițial al
societății. În aceste societăți affectio societatis, ca și voință individuală, este mult diminuat,
existând și acționari care speculează prețul acțiunilor doar pentru a dobândi un
profit,neexistând nici o intenție de colaborare a acestora cu restul acționarilor.
Împărțirea beneficiilor și pierderilor sau asocierea la risc este un alt element specific
contractului de societate. Asociații își riscă aporturile, punându-le în comun cu alții cu scopul
de abține profit. Pierderile societății, chiar dacă din punct de vedere fiscal pot fi raportate
pentru anii financiari viitori, sunt în final suportate de asociați. Dacă se ajunge la falimentul
societății, asociații își mai pot recupera investițiile doar în cazul excepțional în care din
lichidarea patrimoniului societății vor fi îndestulați toți creditorii societății și va rămâne un
surplus care să poată fi distribuit acestora.
În scopul obținerii de profit, societatea se înființează ca o colectivitate, dar totodată,
asocierea are și un risc.
Participarea la beneficii și la pierderi este scopul pentru care asociații se asociază în
vederea constituirii societății. Semnarea contractului de societate reprezintă o asociere la risc
întrucât societatea poate câștiga sau pierde din afacerea preconizată.
Atitudinea față de politica de dividente a societății este un alt element esențial al
implicării acționarilor în viața societății. Dividendele și câștigurile de capital reprezintă
remunerația asumării de către acționari a riscului investițional.
Lipsa elementului risc, prin încasarea de un asociat a tuturor beneficiilor sau exonerarea
unui asociat de orice răspundere pentru pierderile societății, duce la anularea clauzei
respective sau a întregului contract de societate.
Conform art.67 LSC, nu se pot distribui dividende decât din profitul determinat
conform legii, adică din încasările societății ce depășesc cheltuielile de exploatare.
Cuprinsul actului constitutiv poate fi rezumat astfel:
- clauze de identificare a societății;
- clauze referitoare la asociați/acționari, precum și drepturile respectiv obligațiile acestora;
- clauze referitoare la capitalul social subscris și vărsat;
- clauze referitoare la organizarea, funcționarea și conducerea societății;
- clauze referitoare la modificarea actelor constitutive;
- clauze referitoare la dizolvare și lichidare;
În privința condițiilor de formă cerute pentru validitatea actului constitutiv, regula o
reprezintă forma scrisă ad validitatem, fără să fie necesară forma autentică. Pentru
opozabilitate față de terți, actul sub semnătură privată trebuie să aibă dată certă. Darea de dată
certă se obține fie prin procedura dării de dată certă de către notar, fie prin certificarea
înscrisurilor de către avocați, fie prin depunerea actului la registrul comerțului. Prin excepție,
forma scrisă ad validitatem este obligatorie în cazurile în care printre bunurile aduse aport în
proprietate se află un teren, când se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită
simplă și când societatea se constituie prin subscripție publică.
25
 Pentru a dobândi personalitate juridică deplină, societatea trebuie să parcurgă o serie de
formalități de constituire și publicitate profesională. De asemenea, o societate pentru a-și
putea începe activitatea propusă ca obiect statutar de activitate, societatea trebuie autorizată
să funcționeze. În vederea asigurării unei evidențe oficiale a comercianților, cu caracter strict
profesional a fost instituit încă din 1931 Registrul comerțului. Registrul comerțului reprezintă
instrumentul publicității legale și profesionale a comerciantului și a activității sale. Registrul
comerțului pune la dispoziție și o dovadă certă de credibilitate și bonitate a unei societăți prin
publicarea anuală a situației financiare. Partenerii de afaceri pot foarte simplu să afle
informații legate de dimensiunile patrimoniului societății cercetând date de la Registrul
comerțului.
Pentru simplificarea formalităților de înregistrare și autorizare a funcționării
comercianților, implicit a societăților comerciale, legiuitorul a experimentat mai multe soluții,
ultima pusă în practică prin O.U.G. nr.116/2009.
Art.41 LSC dispune că societatea comercială este persoană juridică de la momentul
înregistrării în Registrul comerțului. Conform art.3 din Legea nr.359/2004 2, înmatricularea
societăților comerciale, ca și a sucursalelor acestora, se face în condițiile Legii nr.26/1990
privind registrul comerțului. Înmatricularea se dispune prin hotărâre a funcționarului la
registrul comerțului în raza căruia își va avea sediul societatea. Acest funcționar va exercita
controlul legalității actelor și faptelor care potrivit legii, se înregistrează în registrul
comerțului și deci și legalitatea cererii de înregistrare. Dacă cerințele sunt îndeplinite,
funcționarul, prin încheiere, pronunțată în termen de 5 zile de la îndeplinirea acestor cerințe,
va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea ei la registrul comerțului.
Autorizarea funcționării presupune obținerea actului administrativ emis de autoritatea
competentă care permite desfășurarea activității propuse de societate în actul constitutiv, fie
asumarea de către solicitant a responsabilității privitoare la legalitatea desfășurării activității.
În practică, toate noile societăți, inclusiv cele ce necesită autorizații speciale de mediu,
sanitare, sanitar-veterinare, protecție civilă, etc., vor fi autorizate să funcționeze de această
simplă declarație pe proprie răspundere.
Biroul unic este format din reprezentanți ai oficiului teritorial al registrului comerțului
și ai instituțiilor care eliberează avizele strict necesare autorizării funcționării societății.
Biroul unic este un departament în cadrul registrului comerțului organizat pe lângă tribunal și
realizează toate operațiunile necesare înregistrării și autorizării funcționării societății, la
cererea și pe cheltuiala solicitantului.
Prin înmatricularea la registrul comerțului, societatea comercială dobândește codul unic
de înregistrare fiscală sub care societatea va figura la registrul comerțului și la organele
fiscale.
Conform art.42 LSC, filialele sunt societăți comerciale cu personalitate juridică și se
înființează în una din formele de societate cunoscute și în condițiile prevăzute pentru forma
respectivă. Art.43 LSC arată că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică
ale societăților comerciale și se înmatriculează înainte de începerea activității lor la registrul
comerțului din județul în care vor funcționa. Regimul juridic al sucursalei se aplică oricărui
alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui,căruia societatea care îl înființează îi atribuie
statut de sucursala. Celelalte sedii secundare precum agențiile sau reprezentanțele sau alte
asemenea sedii, se menționează numai în cadrul înmatriculării societății în registrul
comerțului sediului principal.

2
Legea 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice,
asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării
persoanelor juridice a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 839 din 13 septembrie 2004 și intrată în vigoare din
11 noiembrie 2004
26
 Filiala este o societate comercială cu personalitate juridică și patrimoniu propriu,
înființată în una din formele de societate enumerate la art.2 LSC, având la baza constituirii un
act constitutiv valabil încheiat. Filiala este dependentă din punct de vedere economic de
societatea mamă.
Sucursala este un dezmembrământ al societății, o extindere în teritoriu a acesteia, nu are
personalitate juridică, iar pentru constituirea lor se modifica actele constitutive ale societății.
Sucursala este dependentă economic și juridic de societatea mamă, obiectul său de activitate
este circumscris celui al societății.

27