FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ŞI ŞTIINŢA ALIMENTELOR

DEPARTAMENTUL INGINERIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA MONTANOLOGIE

REFERAT
Ecoproduse Agricole Montane

Cadru didactic: Student:

Conf. dr. ing. Daniela Alexandrescu Oprea Radu Silvian

2021-2022
Agricultura ecologică în România
 Introducere
Agricultura ecologică câştigă o importanţă din ce în ce mai mare și este într-o
continuă extindere. Această dezvoltare este susţinută de cererile crescânde ale
consumatorilor pentru produse agricole ecologice, aceştia devenind din ce în ce
mai conştienţi şi interesaţi de asigurarea sănătăţii prin consumul produselor, la care
se adaugă şi cerinţele societăţii pentru o dezvoltare agricolă durabilă, precum și
multitudinea de efecte favorabile la nivel de fermă agricolă şi mediu înconjurător.
Agricultura ecologică a cunoscut o creştere continuă a suprafeţelor în ultimul
deceniu, atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară, asociat cu diversificarea
producţiei ecologice şi o organizare din ce în ce mai bună a sistemului ecologic. La
nivelul anului 2012, agricultura ecologică se practica în mod organizat în 164 de
ţări, de către 1,9 milioane de agricultori, care lucrau o suprafaţă totală de 37,5
milioane ha. Comparativ cu anul 1999, care este anul în care au fost pentru prima
dată accesibile datele statistice la nivel mondial referitoare la agricultura ecologică,
în anul 2012 suprafaţa agricolă ecologică s-a triplat (FiBL-IFOAM, 2014)

În România, la nivelul anului 2012, suprafaţa agricolă ecologică era de 288.261 ha,
iar numărul de operatori (producători, procesatori, comerciaţi) înregistraţi în
agricultura ecologică era de 15.544 (MADR, Comunicări organisme de inspecţie şi
certificare). Comparativ cu anul 1999, în anul 2012 suprafaţa agricolă ecologică
aproape s-a dublat, în timp ce numărul de operatori a crescut de 4,8 ori. Agricultura
ecologică reprezintă un sector de mare perspectivă pentru România, ţara noastră
beneficiind de condiţii corespunzătoare pentru dezvoltarea acestui sistem de
agricultură, precum solul fertil şi nivelul redus de poluare a spaţiului natural, prin
comparaţie cu ţările dezvoltate economic, în care se folosesc pe scară largă
tehnologii agricole superintensive, bazate în mare măsură pe îngrăşăminte chimice
şi pesticide de sinteză. Sistemele de producție ecologică se bazează pe reguli şi
principii de producţie stricte și vizează obținerea de produse ecologice într-un mod
durabil din punct de vedere ecologic, social şi economic. Acest sistem trebuie
considerat ca parte integrantă a strategiilor de dezvoltare rurală durabilă şi ca o
alternativă viabilă la agricultura convenţională.
 Definirea agriculturii ecologiece
„Agricultura ecologică” este termenul protejat şi atribuit României de către UE.
Acesta este similar cu termenii „Agricultură organică” sau „Agricultură biologică”
utilizaţi în alte state membre ale UE. Agricultura ecologică constituie un mod de
producţie care se caracterizează prin utilizarea de tehnici de cultivare a plantelor şi
de creştere a animalelor ce respectă echilibrul natural prin excluderea utilizării
produselor chimice de sinteză, promovarea şi sporirea biodiversităţii, promovarea
şi stimularea ciclurilor biologice şi limitarea utilizării de inputuri. Federația
Internațională a Mișcărilor pentru Agricultură Ecologică (IFOAM) definește
agricultura ecologică ca fiind „un sistem de producţie care susţine starea de
sănătate a solurilor, a ecosistemelor şi a oamenilor. Aceasta se bazează pe
sistemele ecologice, biodiversitate și cicluri de viață adaptate condiţiilor locale, în
locul utilizării inputurilor cu efecte adverse. Agricultura ecologică combină
tradiţia, inovaţia şi ştiinţa în beneficiul mediului înconjurător şi promovează
relaţiile echitabile, precum şi o calitate bună a vieţii tuturor celor implicaţi”.

Organizaţia pentru Alimentație şi Agricultură (FAO) şi Organizaţia Mondială a

Sănătăţii (OMS) definesc agricultura ecologică în „Codex Alimentarius“ ca fiind
un „sistem integrat de gestionare a procesului de producţie agricolă, care contribuie
la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului, incluzând
biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului”. Regulamentul
(CE) nr. 834/2007 al Consiliului defineşte producția ecologică ca fiind „un sistem
global de gestiune agricolă și de producție alimentară care combină cele mai bune
practici de mediu, un nivel înalt de biodiversitate, conservarea resurselor naturale,
aplicarea unor standarde înalte privind bunăstarea animalelor și o metodă de
producție care respectă preferințele anumitor consumatori pentru produse obținute
cu ajutorul unor substanțe și procese naturale”.
 Siglele folosite in agricultura ecologica
Sigla ,,ae”, proprietate a MADR, garantează că produsul, astfel etichetat, provine
din agricultura ecologică şi este certificat de un organism de inspecţie şi certificare
aprobat. Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele şi ambalajele
produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii şi comercianţii înregistraţi la
MADR, numai după ce aceștia au completat cererile de solicitare.

In prezent, alături de sigla naţională, aplicarea siglei comunitare pe eticheta

produselor ecologice este obligatorie în conformitate cu prevederile
Regulamentului (CE) nr. 967/2008 al Consiliului de modificare a Regulamentului
(CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice.

Efectele benefice ale practicarii agriculturii

ecologice
 Efecte benefice la nivel de fermă

Refacerea echilibrelor naturale privind circuitul apei şi al elementelor nutritive şi

infestarea cu buruieni, boli, insecte şi alţi dăunători Refacerea echilibrelor naturale
se realizează, atât prin folosirea de măsuri tehnologice clasice (fertilizare, lucrări
ale solului etc.), cât şi prin folosirea de măsuri ecologice (rotaţie, culturi asociate şi
intercalate, perdele agroforestiere, garduri vii, fâşii înierbate etc.), măsuri de
ameliorare a solurilor (îngrăşăminte verzi, mulcire, lucrări conservative etc.) şi de
protecţie a plantelor (metode preventive, biologice, biotehnice etc.). Creşterea
sustenabilă a fertilităţii solurilor Agricultura ecologică are cele mai sănătoase
metode şi mijloace de refacere şi conservare a fertilităţii solurilor prin stimularea
activităţii microorganismelor solului şi folosirea de compost, îngrăşăminte verzi şi
rotaţii lungi cu plante perene şi anuale cu sistem radicular bogat şi/ sau profund.
Diminuarea eroziunii solului Diminuarea eroziunii solului se realizează ca urmare
a ameliorării solului (creşterea conţinutului în materie organică şi îmbunătăţirea
structurii) şi a unei mai bune acoperiri a acestuia (mulcire, culturi de protecţie etc.).

Conservarea mai bună a apei în sol Conţinutul ridicat de materie organică a solului
duce la o mai bună reţinere şi conservare a apei în sol, ceea ce are ca efect
reducerea nevoilor de irigare. Respectarea nevoilor intrinseci ale animalelor
privind hrana, adăpostul, mişcarea Adevăraţii crescători de animale caută să
asigure, pe orice cale, cele mai bune condiţii de viaţă pentru fiecare specie şi
categorie de animale, acest obiectiv fiind unul primordial în agricultura ecologică.

Efecte benefice asupra mediului înconjurător

Diminuarea problemelor globale de mediu Agricultura ecologică contribuie la

diminuarea problemelor globale de mediu, precum: ploaia acidă, încălzirea
globală, reducerea biodiversităţii şi deşertificarea. Protecţia solului, apei şi aerului
Prin neutilizarea de îngrăşăminte chimice de sinteză, pesticide şi alte produse
chimice de sinteză, prin utilizarea raţională şi echilibrată a resurselor, în special a
celor regenerabile, prin grija faţă de natură şi prin metodele şi tehnicile specifice,
agricultura ecologică asigură o bună protecţie a resurselor de sol, apă şi aer.
 Creşterea şi conservarea biodiversităţii În sistemele agricole convenţionale,
biodiversitatea s-a diminuat proporţional cu gradul de intensificare al tehnologiilor
agricole. Agricultura ecologică are ca principiu de bază creşterea şi menţinerea
biodiversităţii care contribuie la asigurarea durabilităţii agroecosistemului.
Refacerea şi protejarea peisajului natural În cele mai multe cazuri, agricultura
intensivă a provocat deteriorarea, adesea ireversibilă, a peisajului natural şi
distrugerea multor frumuseţi ale naturii. Agricultura ecologică, care este un sistem
agricol prietenos cu mediul ce promovează folosirea durabilă a resurselor şi
conservarea ariilor de interes pentru protecţia mediului, contribuie la refacerea şi
protejarea peisajului natural.

Bibliografie
1. www.madr.ro/ro/agricultura-ecologica