Manipularea

Manipularea psihologică este un tip de influență socială care urmărește schimbarea percepției

sau comportamentului celorlalți cu ajutorul unor tactici ascunse, amăgitoare sau chiar abuzive.
[1]
 Pentru că manipulatorul își urmărește doar propriile interese, deseori în detrimentul altora,
aceste metode pot fi considerate exploatatoare, imorale și înșelătoare.
Influența socială nu este în mod necesar negativă. De exemplu, doctorii pot încerca să convingă
pacienții să renunțe la obiceiurile nesănătoase. În general, influența socială este percepută ca
fiind inofensivă atunci când se respectă dreptul celui influențat de a alege. În funcție de context
și motivații, influența socială poate fi considerată manipulare ascunsă.

Tehnici de manipulare a minţii

1. Minciuna: manipulatorii ştiu foarte bine să-i mintă pe subiecți. Adesea, subiecții vor constata
că este dificil a-şi da seama că sunt mințiți în momentul acela. Cand subiectul află despre
minciună, de obicei este prea târziu să mai facă ceva în acest sens. Singura cale prin care te poţi
asigura că reduci șansele de a fi mințit este să verifici care este baza de expertiză pe care o are
individul. Este el persoana în măsură să îţi vorbească astfel? Are vreo pregătire specială în acest
sens?
2. Omisiune: aceasta este similară metodei sus amintite, cu câteva ușoare diferențe. Omisiunea
este ceva mai subtil deoarece manipulatorul va spune o parte din adevăr, dar va reține anumite
probleme cheie care ar fi trebuit dezvăluite. În unele cazuri, acest lucru s-ar putea numi
propagandă.

Spre exemplu, la un proces juridic, un martor a vazut o scenă de omucirede. Se pare că agresorii
au fost un necunoscut şi un prieten foarte bun. Martorul, nevoind să îşi bage prietenul după
gratii, neagă acuzaţia în favoarea lui, dar mărturiseşte doar despre complice. În acest caz, el a
folosit una dintre acele tehnici de manipulare, omisiunea, pentru a manipula instanţa şi a-şi salva
prietenul.

3. Negarea: manipulatorii sunt experți la negare. Nici unul dintre ei nu va recunoaște că a făcut

ceva rău, chiar și atunci când toate dovezi se îndreaptă spre el. Vor nega întotdeauna totul și de
multe ori vor recurge la o înscenare.
4. Rușine: întregul obiectiv al manipulatorului este să facă subiectul să se simte prost sau să
câştige simpatie pentru el, astfel încât acesta va simţi o nevoie să iasă din starea respectivă,
conformându-se la ceea ce doreşte manipulatorul.

Acestă tehnică de manipulare va face subiectul să se simtă nevrednic, sentiment ce trebuie

compesant cumva, prin conformarea la cerinţele manipulatorului. Cele mai multe dintre aceste
tahnici de manipulare a minţii prin rușine vor fi folosite foarte subtil și ar include lucruri precum
sarcasmul, retorica, comentarii, un ton neplăcut al vocii sau o privire aprigă. Aici este vorba de
emoţia pe care o simte subiectul.

5. În rolul victimei: în momentele critice, când manipulatorul este pe punctul de a fi prins, el

recurge la o înscenare ori la o scuză care-l va face să arate bine, ori pentru a evita acuzaţiile care
îi sunt aduse.
6. Raţionalizare: individul găseşte scuze foarte bune pentru tot ceea ce se întâmplă sau pentru
acuzele care i se aduc.
7. Minimizare: aceasta este un amestec între două tactici de manipulare a minţii: raționalizarea
și negarea. Manipulatorul va spune la toată lumea că comportamentul lui nu este la fel de
iresponsabil sau dăunător ca al altei persoane. Un exemplu în acest sens ar fi situaţia în care
manipulatorul spune că nu insultă sau păcălește ci doar a făce o glumă și că subiectul nu ar trebui
să o ia atât de în serios.
8. Atenție selectivă sau neatenție: manipulatorul acționează pentru a nu cădea în atenţia cuiva,
spre a nu ajunge potenţial suspect. Totodată, le poate distrage altor persoane atenţia în acelaşi
scop. Un exemplu în acest sens ar fi când manipulatorul spune „Nu vreau să aud.” El creează o
diversiune. Dacă cineva îl întreabă ceva ce nu-i place, va încerca să ducă conversația într-o altă
direcție. De multe ori, manipulatorul va oferi un răspuns vag la întrebare, înainte de a muta
conversația la un alt subiect.
9. Evaziunea: această tactică este foarte similară, dar cu câteva diferențe. Manipulatorul va
răspunde la întrebările puse, dar prin cuvinte vagi şi răspunsuri irelevante.
10. Denigrarea: Manipulatorul va încerca să transforme împrejurările astfel încât să nu pară el
inculpatul, aruncând toate dovezile pe urma altcuiva.
11. Rolul servitorului: manipulatorul se va ascunde în spatele unui renume, pentru ca acţiunile
sale să semene a muncă pentru o cauză nobilă.
12. Inocență: dacă manipulatorul este prins în act, va încerca să sugereze că răul făcut e complet
neintenționată. Va afişa un aspect de indignare sau surpriză pe feța lui, scopul fiind a pune actul
pe care l-a făcut pe seama unor probleme de sănătate mintală, ori pe inconştienţa sa, când
contextul o permite.
13. Crearea unei iluzii: se rezumă la mascarea scopului final. Va lucra pentru a crea o imagine
care pare în acord cu preferinţele subiectului și apoi îl va convinge sub pretextul că această iluzie
este de fapt realitatea. Pentru a face asta, manipulatorul urmează a construi dovezile care duc pe
o pistă falsă. Pentru a porni iluzia, manipulatorul plantează ideile și dovezile în mintea
subiectului.

Aceste tehnici de manipulare a minţii sunt lipsite de etică.

De fiecare dată când cineva foloseşte una dintre aceste tehnici de manipulare a minţii, el comite
un delict care îl poate afecta psihic prin sentimentele de remuşcare.
Pentru că “minciuna are picioare scurte”, faptele sale vor ieşi la iveală, iar consecinţele vor
apărea şi în plan extern, nu doar intern.

10 tipuri de manipulatori

1. Comportament infantil
Persoana se comportă ca un copil pentru ca alții să o ajute să îndeplinească anumite sarcini. Cel
mai des acest rol și-l asumă femeile, deși tot mai des găsești și astfel de bărbați. Acest gen de
manipulatori obțin succese în carieră datorită muncii altor persoane.
2. Influența prin limbaj
Câteodată întâmpinăm dificultăți în a ne înțelege reciproc. Manipulatorii folosesc aceasta pentru
pentru a supăra sau a influența alte persoane. Ei vor să te facă să te simți confuz pentru a te
determina să faci ceea ce își doresc ei.
3. Promisiuni irealizabile
De multe ori, sub presiunea altor persoane, facem promisiuni pe care nu suntem în stare să le
realizăm. Manipulatorii te vor face să te simți servil față de ei, pentru ca în viitor să ai și mustrări
de conștiință. Gândește-te de câteva ori înainte de a promite ceva.
4. Părinții în calitate de manipulatori
Este destul de dificil să crezi că părinții ne pot șantaja. Ei își pot manipula copiii prin faptul că le
impun atitudinile și viziunile lor asupra vieții. Trebuie să înveți să îți aperi opiniile și ideile.
5. Manipulări din partea părinților partenerului
Părinții consideră că acționează exclusiv în favoarea copiilor lor. Ei nu încetează să își atribuie
ideile despre cum trebuie să se comporte o soție sau un soț. În aceste acțiuni pot fi dăunătoare
unui mariaj fericit.
6. Victima nevinovată
Există persoane care sunt obișnuite să îi acuze pe alții pentru greșelile lor. Astfel de persoane vor
încerca să se dezică de orice responsabilitate.
7. Iertarea prin cadouri
După o ceartă o persoană manipulatoare va încerca să își răscumpere vina prin cadouri. Ea va
încerca să te facă să te simți obligat să o ierți, fără a avea opțiunea de a nu o face.
8. ”Așa va fi mai bine”
Un manipulator va încerca să te controleze prin sentimentul de datorie pe care îl experimentezi
față de persoanele dragi. Nu trebuie să te lași influențat când cineva va folosi iubirea și
afecțiunea pe care o simți față de alții împotriva ta.
9. Manipularea prin familie
În familie, când unul din partener își va dori un copil, va încerca să își influențeze iubitul. El va
tinde să accentueze importanța pe care o are un copil pentru o familie armonioasă, dar aceasta
este o decizie prea importantă care poate fi întreprinsă înainte să fii pregătit.
10. Supraestimarea personală
Unele persoane, care se vor considera superiori, nu vor ezita să își exercite puterea asupra altora.
Ele vor folosi orice oportunitate pentru a-și demonstra autoritatea. Pentru a nu deveni victima lor
este important să nu fii servil.

Manipularea situațiilor de muncă prin crearea relației de încredere. Ataşamentul

personalului sau „efectul de loialitate".
Efectul de loialitate este încrederea pe care o întreprindere știe să o trezească în sufletul
angajaților, clienților și acționarilor sãi, încredere ce-i conduce pe aceștia la acțiuni pozitive față
de întreprindere și anume: valorizarea întreprinderii, refuzul de a o părăsi, ataşamentul față de
produsele acesteia, apărararea întreprinderii, a personalului și a produselor sale în orice
circumstanță.
Compania X în loc să caute super-specialişti în marketing și comunicare , ea a preferat să-i
atragă pe cei care-i împărtăşesc „filozofia" conform careia rolul angajatului este acela de a
acționa ca reprezentant al clientului.
O filosofie transimsă noilor recruți și apoi angajaților prin evaluări și seminarii coordonate chiar
de către directorull firmei, astfel el susține că dorește „oameni de caracter care ne impărtäşeste
valorile și care se vor simți confortabil în cultura noastră organizațională.
De asemenea compania susține că se străduiește să unească interesele personalului cu cele ale
firmei, dându-i clientului posibilitatea de a dispune de ambele categorii după bunul plac.