ACADEMIA REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA NSTITUTUL DE GEOGRAFIE N. N. LUPU, IULIA VACARASU, C. BRANDUS we are” a am Judetul BACAU wd qe ’ EDITURA ACADEMIE! REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA BUCURESTI, 1972CADRUL GEOGRAFIC Judetul Bacau se gaseste agezat in jumitatea de rasarit a farii, pe vaile Siretului mijlociu si Trotugului, ,,rezemindu-se”’ cu partea sa vesticé pe culmile muntoase ale Carpatilor Orien- tali si cu cea esticd pe dealurile gi colinele Podigului Moldovei. Este mentionat pentru prima oara, ca finut, in anul 1435, intr-un uric emis de Stefan Voievod cel Batrin (Stefan al IT-lea). Se poate presupune ins& c& exista sub forma aceasta ined din 1399, adic& din acelagi timp cu finutul Trotusului, care este mentionat la acea data intr-un urie al Inui Iuga Voievod (Docu- mente privind istoria Roméniei, veacurile XIV, XV, pentru Moldova, vol. I — 1384—1485, 1954). Intre anii 1681 si 1700, tinutul Bac&ului ereste in suprafati si ca importanta prin unirea sa cu finutul Trotugului (D. Ciurea, 1965). Mai tir- ziu, dup& Legea comunalaé din 1864, dat& de Al. I. Cuza, prin inlocuirea denumirii de finut eu aceea de judef, cum era in Muntenia, apare prima oar&é numele de ,,judetul Baciu” (Indi- cele comunelor Roméniei dupa noua organizare a Legit comunale, 1865), care se apropia, intr-o oarecare masura, ca form’ gi suprafata de actualul judet. Hotarele de astazi, privite in amanunt, sint sinuase, dar in ansamblu creeaz& impresia unei forme geometrice, de ee lelogram alungit pe directia vest—est. Spre vest, unde se invecineazi cu judetele Harghita si Covasna, hotarul urmareste in general cumpana de ape dintre bazinul hidrografie al Trotugului si cel al Oltului, cu exceptia sectorului sau de nord-vest, unde se giseste mai spre riisarit de aceast& cumpéna, in interiorul bazinului Trotugului. Hotarul vestic al vechiului judet gi finut era eu citiva kilometri mai laN,N. Lupu, 1u est de cel actual si coincides, al § idea, ca Moldova si Transilvania fe Oscilafiile lui in timp se datorese f Moldovei cu Transilvania a suferio moditiony Geek ai ‘ansilvania a suferit, modific&ri de-; ei (I. C.B& cil &, 1922) on Hotarul esti i acum, cn hota ( prin care se separ de judi mai inti pe interfluviul dintre- pittul besa apoi_pe interfluviul Zeletin — Tutova, ajungind 4au Superior al Tutovei mult mai la es Colinele Putovei Hotarele nordic si sndie mi au suferit modi in comparafie cu cele ale veehiulul judet, Asttel, tan dineolo de care se afli judejnl Neamt, stribate extren nordic a Colinelor Tutovei, valea Siretului pelanord de} lea Bistrifei pe la nord de Buhugi (veehiul hotar: sud de Buhusi), depresitnea subcarpaticd a Tazliuly ‘Paredului, iar hotaral sudie, comun en al judefului traverseazi capatul nordie al Muntilor Vraneei, Culmea Ou; valea Trotusului prin avale de Urechesti, valea Siretu nord de Siscani si sudul Colinelor ‘Tutovei. £ in limitele actuale, judejul Baciu are o suprafatt 6 630 km®, mai mare cu 3 220 km? decit fostul judet, plasindu: in aceast& privinfa printre judetele mijlocii ale tari, Peisajul fizieo-geografie de pe cuprinsul siiu este foarte variat si complex, avind condifii dintre cele mai optime pentru. o ampli dezvoltare economia. In structura sa geologic’ se inserin uniti{i eu formafiuni deosebite ca virsta, facies petrografie si tectonics, incepind cn unitafile muntoase ale flisului, din yest, unde formatiun dé suprafatai au cea mai mare vechime (eretacie inferior), tinuind cu unitatea neogeni (subearpatici) in partea sa trali si terminind eu formafiunile mai recente, sarmat pliocene si cuaternare, ale podisulni din est. 4 Relieful este reprezentat prin munfi, muncei, dealuy coline si corespunde acestei structuri geologice variate, mai inalt in yest, unde citeva vinfuri tree de 1600 m, §i dim Fapii de vechiul hotar, eel de incluzind la actualul judej o bi [CADRUL GEOGRAFIG, mai coborit citre est, unde altitudinea cea mai mic& se A cuaenrt pe vaile Siretulni, Berheciului si Zeletinului, ‘Diversitatea aceasta mare a reliefului, ca altitudine si ca mod de orientare a culmilor, a determinat aparifia unui mare numir de nuante elimatice in eadrul tipului temperat- ‘ontinental, earaeteristie judefului. : . F mete ua hidrografies este bogaté, cu un debit relativ mare, atit cea alohtond (Siretul si Bistrifa), eit si cea autohtond, cum este Trotnsul care, prin afluentii siti mai importanfi,Asinl, (aul, Oituzul, Caginul, Taziiul, dreneazi mai bine de jumi- fate ‘din suprafaja judetului. De mai mick important’ sint riurile de la est de Siret, al ciror debit gi Jungime nu sint com- bile cu cele din unitatea Montana, a >: “dla toate elementele aritate mai sus adiugim piidurile istile de silvostepi, precum si solu- rile si animalele corespunzittoare acestora, peisajul fizieo-geo- Erafie al judefulni ne apare in toata diversitates lui RELIEFUL ‘Teritoriul judetului Baciu apartine celor donk unitati ucostracturale ¢e earacterizeant fara noastri, de orogen si de platforma, al caror regim tectonic diferit a jueat un rol deter- iminant asupra infiitistirii lor morfologice. Astiel, relieful montan, si subearpatic al unitifii de orogen este esenfial deosebit fata de relieful de podis al unitafii de platform’, prin gener’ si Virsti, form’ sau altitudine absolutii, energie san densitate a fragmentiirii, precum si prin natura si intensitaten proceselor geomorfologice actuale. of Contactul tectonic intre aceste doud mari unititi se face prin intermedinl agasmumitei ,,Depresiuni precarpatice” ce 7de fapt, margineav seufundata Ja mai multe m patie, Corespondentul ei in. relief 1 PSretaloy, Mee separ’, Ia rindul sin, unit de met in fafa orogent este, in ansambla, v ratea montana | carpatick de unitatea de podi Unitatea montana Toatii treimea vestied a judejului este ocupata de 4 unitate, fiind reprezentata prin o parte a munfilor §i mu grupei Carpafilor Moldovenesti si grupei Carpafilor de ‘Dupii indltimile ce le are, relieful de aici se ine in categoria muntilor mijlocii si jogi ai firii noastre. Din punet de vedere geologic, unitatea montand zinti ca o arie de puternicd scufundare a scoartei, pe direcfia nord—sud, umpluti ew sedimente intens eut % si paleogend, ce stau pe un funda cristalin carpati Tectonica de ansamblu a depozitelor care umpla depresiune” imbraci forma a cinei pinze de gariaj ce se suc- edi de la vest Ja est in ordinea vechimii lor. Fiecare unitate mai veche, din vest, inealecX peste unitatea mai nowk din faja sa, din est, aceasta find, de altfel, prineipala cauzii care a, facut ca relieful muntos si fie mai inalt in vest si s% coboare ‘zeptat spre est. De asemenea, tectonica de ansamblu, in pinze de sariaj, cit si tectonica de aminunt a depozitelor, sub forma, de anticlinale si sinclinale normale, cute solai si cute izoclins deversate spre est au jucat de cele mai multe ori un rol det minant in orientarea actual, pe direcfia nord—snd, a en montane principale, precum si fn erearea unor tipuri i fo specifice de relief (structurale), Daci Ja toate acestea amintim gi structura petrogt Tariatd, ce earacterizeazi in general fligil, complexiaten tol lor de relief din zona montani ne apate $i mai evidentssi aici sint uncle virfuri mai inalte, ee tree de 1,50 de thuies petrogrnie, cum este vist , tea nord-vesticd a judepului, Ac anaes a te inl Reece si piriul Bolovanis, eu vii i intens populate Tia vest de culmea Geam ului mijlocin gi inferior, relieful coboard a )0 si chiar sub 1000 m, dincolo de Tazliiul ; ae de fapt cele thai mici din Munfit Tare datorese m: : de ansamblu & unitifii n cea mai coboriti dintre pinzele lig In extremitates cei izolafi, ce variazi intre 800 destul de puternic, domin& ex 200—300 m culmile subearps le Depresiunii Tazlaului. Aga irfurile Bitea in nord, cel mai inalt de a Stogul de Piatti (9 de aproape 800 m) gi Pi efului exprimd, la rindul ei, in bund ai influenta tectonicii si a faciesulni petrogratie diferit: din Munfilor Taredului. Astfel, cea mai mare energie de relief inregistreaza tot in cadrul pinzei de Tareéu, De exemphi, € mea Grindusul — Cindomir domind en peste 800 m vaile Cami i Tarhausul si cu aproape 1000 m valea Trotusuluila Palay r in culmile Preluea Tilharului — Alunig si Geamina — Rotundul energia reliefului este de 500-600 m. Spre energia de relief seade Ia apro: s de Tazlinl Sarat, ajunge la Marea majori rate, in ansamblu, ¢ mate printr-o adapta a culmilor din aeesti munti pot fi consi fiind forme structural-litologice, ¢ ui Ja structura. Aga, Cindomir si Geamina — Roti Ce corespund eu axele unor anticlinale normale, Destull deft Teg Aint sf hogbackurile si suprafejele structurale, ‘irii in pinze de gariaj sau in eute solzi gi izoclinale, dn Munfii Taredului se pot identi eroziune, mai ales in sud, si unele nin spre valea Trotusului, sub forreo de 1.500 m, ea de exon unde a det ehinn d6 600 8 a Ge xemira Mare (1 648 mh), Nem u Sandrul Mare (1 639 m). neeii Trotus — Oituz % oS oare cu a Munfilor Tare, sic acre sud a pinzelor flisului de la nord argc bate prezent numai in sectorul de nor rei pinze ale sale, extindere mai mare avind pinza corteal, cu un facies sistos-grez08, Aga 86 @xpI dinile na depagese decit in citeva Je Cotumba (1 251 m) si Pieiorul Pid cIui petrografie (coineid eu gres Virfurile mai inalte, din vest, respectiv. Hog Apohavasul (1328 m), Voica (1 305 m), situate) cu judetul Harghita, se datorese tot faciesu ui p ttului superior de gresii masive al stratelor ¢ pinza de Geabliu) 4 In schimb, toati zona muntoasé de 1a su 1626 m Munti cretacic es ntinuare hotarul de vest al judefulul s-au. ‘eotonicii gi a faciesului petrografie al fligulu special a pinzei de Tarciu. Astfel, pe seama gr ie puse indltimile cele mai mari, din ve 1600 m (Carunta, Soul, Nemira), Spre deosebire de Munfii Taredului, in M ‘Trotus — Oituz formele structurale nu sint ag tate, insensul e& si-au pierdut earaeterul inifial d site pe directia nord—sud, datoritd strap de afluenii mai importanfi de pe dreapta ‘transformarii lor in culmi seurte sau chiar Astfel, virfurile Piligea (1320 m) gi Criste Conile® Sultei si a Ciobanngului, vintul Soful fe nits si valea Uzului, preeum §i Bobigen (U sal fea aul corespund, in ansamiblay en 8 exer 4 lune €¢ a fost sectionat transversal in il reprezint masivele Carunta (1 514 1srozentat printramn hogback. Abrap tic, find al structural, oi gt litologio, (Omi te Bana) Desi nt este prew inaltaly Cuil wa) ant prin Tungimea sa (ntre I aaa ee Gepageste 20 km), comparabild eu w Culmitay $i prin faptul c& domind cu. peste 300—400 m atit Dep gipnm farfior din vest, cit gi Depresiunea Taziitinigg peat tniimile absolute ale Muntilor gi Muneeilor Txt nu sint prea mari, totusi energia reliefului ajunge Ja. mportante, de G00—T00 m si chiar peste 800m Si sect ., iar daca se ia in considera Sintre Gulmea Nemirei si valea Trotusului, altitnd tivd ajunge la peste 1300 m. Acest Incru se datoreste de bazi coborit al retelei hidrografice ce dreneazit fivel generat de valea ‘Protusului, eare la, Palanea ane 600 ‘Asim 400 m si la Dofteana 300 m. : Situatia respectival x al viiilor. ‘Astfel, riurile mai importante, cum sint Ciughegul, § Ciobimasul, Uzul, Dofteana, Skinieul, aw vii adie: inguste, i pante accentuate, afeetate puternie de rigoliri gi alunecari. Aspeetul vailor este in bund misuré determinat de sului petrogratic, astfel ed in profilul lor v rv 0 succesiune de Hirgiri si ingustitri maim sau mai miei, in funefie de lungimea si debitul riului. Cea mai reprezentativa in acest sens este valea care, prin lungimea sa considerabili, de peste 40 km, seefi transversal aproape intreaga zon muntoasi a. fligului acca motiv, valea Uralat reproduce, tn andi aaa morfologie al viii Trotugului, inst la 0 scar& mick. Di shu e individualizeagh, izet ‘barinele eprosidnaroel tante, separate de tot atiten sectoare de tagustare'a-viitl EM barinet se dezvolta in eursul superior 9 a test nbetorerpl a faciesulul gintos-grezoa al fligulal eurbicortieal, At deen eal de la Valea Uzulti, ereat pe sean fecinviGi eRe Cee alee Cau. creat pe seama facies gneaoa Hat fel de 1a Pore “au) a Agu paleogen, tay al trellea g ; format pe seama faciesului gi cel vestic, fiind © pectiv tele si gresia zanjului este imprCont untele este mai trangat in vest si nord-veNh dominat’ cu aproximatiy 400 m df uri (1 049 m) si Laloifa (1.046 m), prea unjului se inalfi, de asemenea, 6 easupra celor mai inalte dealuri din depresiumes ‘ita in sud-vest, unde se observa 0 trecerg Jurile depresiunii la plainrile ce ureé domol pre Oulmea Nemirei, de asemenea in nord-est, unde ,,gaua” Jor (460 m) functioneaz’ ca punte de legaturay ntramontand si depresiunea subear= infurile P \ Culmea Be foinest easti. depresiune Tazlaului Ge vedere geologic, Depresiunea Darménesti pazinet posttectonic, ce a Inat nagtere in sarmas tian, pe seama pinzei de Tarciu. Peste fundamentul sim palleos afli Gepozite sarmatiene si meotiene, cu un facies argilos argilo-marnos gi conglomeratic, ce au iri ulterioare sedimentarii lor, astfel ch se prezint& sub: sinclinale si anticlinale largi, cu direetia nord—sud. al din Depresiunea Dirmiinesti este lipsit de forme ructurale, cea mai mare parte a culmilor, in general largi §i rotunjite, fiind de origine sculptural’, Acestea sint orientate proximativ radiar, de la periferie spre centrul depresiunii, 4 rejelei hidrografice care le-a generat. Altitus dinea lor absolut este mai mare la contactul eu rama muntoasis din jur si coboara treptat spre valea Trotugului, are ooup’ sub forma unui culoar larg axul longitudinal al depresiunii (fig. 1)s depresiune, din avale de Straja, valew aproape complet aspectul morfologie, Jerabil, ajungind si depageascd 2 km la undabile in sectorul de la Cominesti sau de numérul teraselor acumulative devine gi mai mare. Acelagi Ineru se intimpli si eu celelalte riunt intre paticd a Din _punc uni O data cu intrarea ui igi schimba 1 ' 1 care stribat depresiunea, ea de exemplu Uzul, Dofteana, dat intro Proportie mai micd. Astfel, valea Uzului, in sectoy rul din amunte de defilenl de Ia Pivniceri, are aspeet de vale ontand tiple evalbiemajoré putin deavoltat, {ard terase xaMt “e numa cu. terase iferioare, dar in avale de Piviigeny 0 dat dlitruc, se lirgeste, iar nun fost afectate ig. 1. — Terasa Trotusulul de 70—80 m altitudine relativa din extremitatea ‘sudied a Depresiunit Darminesti (foto Iulia Vaearayn). teraselor eregte, in special in zona de confluent eu Trotugul (N.N. Lupu $i colab., 1969). Acest lucrn trebuie pus pe seama faciesului petrografic, mai friabil, ce caracterizeazi depozitele sarmato-meotice ale depresiunii. 5 ‘Valea Trotugului in Depresiunea Dirménesti are un numir de opt nivele de terasi, situate aproape in exelusivitate pe ‘versantul drept, Extinderea cea mai mare o an terasa de 5-6 m altitudine relativa, care reprezinté de fapt lunea neinundabiliy a Trotusului, terasa de 10—12 m gi cea de 65—80 m altitudine relativ’. Oelelalte nivele de terasi, mai inalte, de 85—90, 95—110, 135—140, 175—180 gi 210 ae altitudine retativs, sint mai reduse ca intindere gi au aparifii sporadice. e Prezenfa teraselor inalte in Depresiunea Dirminestilor si faptul c& ele se racordeazi en terasele Trotugului din avale de Tg. Ocna (interfluviul Trotus — Oituz) sint elemente care Gemonstreaz’ antecedenta ‘Trotusului in sectorul defileului de Ja Ciregoaia—Tg. Oona (N.N.Lupu gi colab., 1970) (fig 2). a - ome ELIEFUL 7cele oligocene, in faciesul bituminos eu gresie de Kliwa, al semi- ferestrei Oituz—Oagin. 3 il cel mai inalt din acesti munfi coincide en hotarul sudic care separa teritoriul judejului Baciu de cel al Vrancei. Fl se prezint& sub forma unei culmi aproape continui, orien- tata vest—est, evo altitudine medie de 1 200 m, ce separa bazi nul Casinului superior de al piriului Lepsa. Culmea respectiv se inalyé in citeva virfuri Ia peste 1300 m, ca de exemplu in. rarile Zboina Neagré (L348 m), Zboina Verde (1380 m), Glabucul (1365 m) gi doming valea Caginului eu 600—700 m. Fa se continu’ spre nord-vest pind deasupra viii Oituzutui, jinde se termini’ eu virful Dobrii (1139 m). Din aceast’ eulme pleact spre nord (spre valea Casinului) mai multe plaiuri, Mgatiy senrte, cu spiniri domoale, a edror altitudine coboard, sub 1000 m. Regiunea muntoash dintre Casin si Oituz are un relief amai coborit cu 200-300 m decit cea de la sud de Casin gi se Y prezint& sub doui aspecte diferite. Tn jumitatea vesticd este Pig 2 — Trane noc ep tiga etapa 8 95 alae aaa Porezentat deo cule principal eu o altitudine medie de din aeetbeil delle ae a eee 1600-1 100 m, ce pleack din virful Dobrii (1139 m) si se ter, 4 ming deasupra Depresinnii Hirja (pe Oituz) prin virful Pisen! I j ‘Arsurii (1 031 m). Din aceast® eulme, care separ bazinul hidro- Deci, acest riu a curs pe aetuala directte nek de g grafie al Casinului de cel al Oituzului, se desprind spre nord sa ca refea hidrografies, dup seurgerea lacului pliocen ditt Erapre sud ealii secumdare a eiror altindine eoboaré de multe eee firms axial Bagels anterioard, sustinuta ji eub 800 m, mai ales spre valea Oituzului. de S.At pasiu 907), conform reia Trotu a i $ * curs intr-o anv 4 etapa peste ga Pazla ‘fn jumatatea esticd, reliefal imbraci de cele mat multe Mare. imita etaph peste saua Moinestilor, spre Tazlitul ori et de eulmi scurte si de maguri izolate, cum sint Magura Caginului (1 163 m), Coarnele (L wT ™) si Maguricea (080 m). Magura Casinului este un masiy putin alungit pe dine: {nord — sud, marginit, de pante aceentuate, ce, se tnalls {y 500 m deasupra reliefulni deluros si colinar al depresiuan: Munii Vrancei reprezint& cea mai nordic’ subunitate a Carpatilor de curburi. Teritoriul judefulni Backn nu euprinde decit extremitatea nordied a Munfilor Vraneei, in care culmile sve atice 2 Caginului gi eu. aproape 700 m deasmpra v Ait muntoase oscileazd intre 900 si 1000 m, cel mai important Cajal saqura Caginal reprezint’ unul din pufinele cazuri masiv fiind Magura Casinului, de 1163 m ‘ cae atare a reli la structurd din aceast® regitne, 1% Structura geologied a sectorului la care ne referim este oe dP aul cali mai ridicat antielinal din cadral unin f ssemanatoare et a rmuntilor de In nord de Oitue, in senstl flisului marginal, Mai sint si alte exruri, Note ee domina formatiunile eoce i in faciesul gresiei de Taredu, si setae. ine, in marea lui majoritate, relieful acestel reziuniy RELEFUL 9pe o suprafafi redusi, sint prezentii si Subearpafii Oractu PY Bistrifa care, de fapt, se rezumi mai mult la versantul drept al Bistrifei, pin la sud de Buhusi. Subcarpatii Tazkiu — Cagin se prezinté ca o figie continua, de la hotaral de nord pind la cel sudic, cu lifimi considerabile, de aproape 30 km in partea centrala, fiind limitapi attt in vest, Ja contactul cn muntele, cit gi in est, la contactul en podisul, de abrupturi puternice. Se poate considera c& ei sint una din cele mai tipice regi subearpatice, deoarece atit depresiunile de la eee tinitatea montana, eit si culmile inalte ce le inchid la exterior, forme de relief caracteristice pentru Subearpafi, an aici : tare aproape ideali. Formatiunile geologice ale acestei unitdfi apartin, aproape in totalitate, miocenului, motiy pentru care geologii o mai numese si j,zoni neogeni”. Ou totul local apar formafiuni paleogene (numai in axul unor anticlinale). Dintre formafiunile Miocene, mai rispindite sint cele ee Re ea facies argilos-grezos cu intercalafii de gipsuri i dacitice, dez- Yoltate cu precidere in depresiuni, si cele burdigaline, eu un 1015 m altitudine relativl, din OFa§ orizont. earacteristie de conglomerate eu elemente verzi, ce educany) (te domini in Culmea Pietriciea. 4 ‘Tectonica de ansamblu a acestor depozite este aceea a i unui sinclinoriu in vest, inedlecat de formatiunile fligului pale- ogen, si a unui anticlinoriu in est, care inealecé peste forma- tiunile sarmato-pliocene ale Platformei Moldovenesti. é Incilecarea peste depozitele de ge face de-a lun- gul faliei pericarpatice (pind la Trotus) si a faliei Cagin — Bisoca (a sud de Trotus). Se constata astfel cit atit in vest, eit giin est, limitele morfo- logice, sub forma unor abruptari de 200—300 m, coincid eu limi- tele geologice, fiind reprezentate prin fruntea pinzelor flisului paleogen si, Tespectiv, fruntea pinzei pericarpatice. Bxistenja pinzei pericarpatice a fost presupust ined din 1911 deL. Mrazee Si LPopescu-Voitesti ea ,pinzi niscindi specialit”, iar astiizi ea este dovediti prin foraje (I. Ban cil &, 1963). Tectonica de amianunt este destul de complicati gi-i redati prim orba de eulmi sa 4 regiune, Oituzului, au vai ading ciafi puternice de procesel Unitatea subcarpatica idevulni Baciu, cea de a douw unitate geom ntata aproape in exclusivitate pri, 20 Subearpat died, iTazliu — Cagin, Numai n nai in extremitatea nordieayyprin cute enleate gi ente faliatay oer rectia nord — std © in aaetorme de Telief ale unitajii subearpatioe : ‘major, in sensul ea sinclinalulu di ares | ulue depresionar”, sitnat Ta poale we oscileaza intre 400 si 500M ii corespund eulmile inalte, de pes depresionar la exterior; exemplal é Calmea Pietricica eu virfurile Capita (40m te vorba de o adaptare clara a reliefulm a rer ce nu se mai constata si la relieful de ail : si orientare ignoreazit aproape complet nied a depozitelor D viral Subearpatilor Tazkiu — Cagin se deosebey | y nititi geomorfologice principale, respectiv ,ulnen epres calmile inalte externe”, a edror origine este 3 Ie ructura tectonicd majora a Tor Fig. 4, — Terasa de 60-80 m altitudine relativa de pe interftuvial Trotug — Oituz, Ulucul depresionar este format din Depresiunea Tazlaiy Ape SUNaLaaie P le de Tg. Ocna (lato N.N-L-u pu). Casin si Depresiunea Craciu — Bistrita, limitate intre élé e cumpiina de ape dintre Bis:rita si Tazkiul Mi are as} . 4 ul unei culmi joase, fragmentat& de citeva ingeuari largi Peotra Task, “Oitue se Depres Ta:liu — Cain ,este cea mai vast ea intl pepte lorel oi ane ey sagan Pe interfluviul Trotus — Oituz se inregistreazi aproape intreaga succesiune a teraselor ce le are Trotugul in Depresiu- nea Dirménesti, element @ vine in sprijinul antecedentei sale jepresiune subearpatica din fara vastra: un mare «ulne» la marginea munfilor flisulwi . i e i. u oe p. 108, Depr ee a aa largii, cw in sectorul de defile (N. N. Lu pu, 1970 a). Se pare ci numarul “ ae cxterior oa teraselor Trotugului se reduce treptat spre avale (Adjud) (fig. 4). i dul ei din doud compartimente Dene diate ji largé in jumiitatea sudi cu orientari diferite, respectiv Depresiunea ‘Tari Etibenge pears fates rt intre Culmea Berzunfului si Culmea Pietriciea, de fapt sectoral 1 mai tipie de depresiune subearpatied, si se ingusteazs treptat in jumitatea nordic&, ineit la nord de Frumoasa se rezumi doar la valea terasat& a Pazkiului Mare. Depresiunea Gasim- drenata pr ul ei de Tazkiul Mare, orientat& aproximati NNV —S8E Dep nea Casinului, drenata tot longitudinal ul eu acelasi nume, orientati aproximativ NNE—SSii ae le a Trot 1 lui ituatdi intre aceste doud. compartimemte Tui este de asemenea mai larg’ spre valea Trotugului si se ingus- re detectn®, 4° fapt aceea care crear’ impresiayam cazi in amunte, ea un fund de sac. Compartimentul acesta, ne comidstuni, a Tazliului gi Casinului, datorita Tanga de la sud de Trotus, numit de I. §an dru (1956) Depresiunea re Gansiderabile “dupa iesirea din defileul’ de la Cirexoniag Onesti, se pare ed prezint® deosebiri importante din punet de n heen yineires maxima se inregistreazi in jurul localitibil vedere structural si morfologic; », . . . aspectal « de ulue », 1-Dej, adevarati ,,piati”’ de adunare a pel © apare atit de clar in depresiunile Tazlaielor si Vrancei, aici, 2B24 in regiunea Onesti, in cea mai mare parte este sters)” (Ts ay 956, p. 410) Hiehil. Depresiunii Oasin (Onesti) este reprezentag special prin forme de eroziune, de acumulare si mixte, Beli spetyortune ,uu prezinti triskturile wnor nivele de tip pla oe eegne wiapare mai mult ca forme epiciclice, platfo jarfiaie sat simple nivele de creste”” (L, § a n dr u, 1906, D. 40 Vormele de acumulare sint date de o succesiune de glacisuri fapsane piemontane Ia. contactul cu muntele, iar formele mix Ge erase si pseudoterase care au cea mai mare dezvoltare pt ‘nterfluviile de confluent’ Trotus — Oituz si Oituz — Oagi Relieful Depresiunii Tazliului este reprezentat, Ia rindi siu, prin forme predominant erozive (sculpturale), forme acumulative fiind prezente doar la contactul cu Culmea Ber vunjului sia Pietricieai, sub forma de glacisuri piemontam precum si pe versanfii Tazliului, sub forma de terase. Reli Etructural apare cu totul local, sub form’ de hogbackuri @ este versantul estic al dealului Perchiu, de Ja nord de Ghorg Gheorghiu-Dej, sau prin mici suprafefe structurale, Relieful sculptural se prezint& sub forma unor dealuri §} coline eu spiniri largi sau inguste, ori prin creste de intersecfi 4 versanfilor, cu orientare perpendiculark sau oblied fafit direofia Tazldului, determinata de direcfia principalilor afluenti ai Tazliului, ce coboard din mun{i sau din Culmea Pietricieas ‘Altitudinea lor absolut este mai mare in nord, de aproxie mativ 500—550 m, dar scade treptat spre sud, o dati cu bor rea talvegului Tazkiului, ajungind la aproximativ 420—4500m im partea central a depresiunii (zona de confluent’ eu Taziiial Sat), de unde se menfine cam Ja accag! nivel ping la conf enja. cn Trotugul. Se mai constat comoues, Cate medio a acestr interfuvi: este mal mare spre peierie aeteea uni, Js contachal ou glacisurile plemontane foe ons Oa Tui. Adineimea fragmentirit interfluviller etalon le oa a aceeagi in partes nordied si central a deprece on a ee cae Coram aan gi central a depresiuni de aproximae I cantina c a, crete spre sod ajungind 1a 300 m in zon cirii mai puternice a Taz apia aceasta se datoreste adin= endinta lui de a se pane mai repede in concordant ew nivelul de baz dat de valea Trotu- sului (0. Br andug gi colab., 1964). Versantii sint in general abrupti si puternic afectati de procese geomorfologice actuale, mai ales de alunecliri, datoriti predominan(ei argilelor gi marnelor gi a alternanjei lor eu ori, Ponturi subtiri de gresii friabile. Toate interfluviile sculpturale din ‘Depresiunea Tazliului au fost repartizate de citre SL_ David (1931) la trei platforme de eroziune: superioar’ (de peste 600 m), ce apare mai mult ca martori de eroziune, {edie (de 450—530 m), eu cea mai mare extindere in jumitatea Rordied a depresiunii, §1 inferioard (in jur de 400 m), mai extins& in jumitatea sudici, de la aceasta facindu-se trecerea 1a terasa cea mai inalti, de 100—110 m altitudine relativa. ‘Tazliul, principala refea hidrografick a depresiunii, are valea larg’, cu o albie majoré ce depiigeste in unele sectoare 1 km litime si cu mai multe nivele de terasd, situate ou precidere pe versantul sting, In sectorul de la nord de Teseani, Tazléul Tre cinci nivele de terasi, cea mai inalt& find de 110—120 m altitudine relativi, iar celelalte de 70—80, 30—40, 20—25 gi 510 maltitudine relativi (0. Brandug si colab., 1965). Dintre acestea, cele mai bine reprezentate sint nivelele de 30--40 si 5—10 m_altitudine relativi, ce apar pe ambit versanfi ai Tazléului. Tua sud de Tescani, Tazliul are sapte nivele de terasi, la cele de mai sus addugindu-se o terasi de 50—60 m, care apare {ns numai local (la confluenfa cu unii afluenfi mai importanti), si o terasi de 130—140 m altitudine relativa, cea mai inalta do pe valea Tazliului (C. Br 4nd u§ si colab., 1965). Terasele inalte de 100—110 m gi 130—140 m, din sectorul sudie al Taz Tiului, apar numai pe versantul sting si_,numai in zona in care afluenfii de pe stinga Tazkiului isi au obirsia in Culmea Pietri- ciea, de unde au adus o mare cantitate de material alnvionar” (C. Brandusg gi colab., 1965, p. 116). Cel mai important afluent al Tazkiului este TazlAul Sarat care, dupi ce iese din munte,-in avale de Tueticesti (cartier AI oragului Moinesti), secfioneazi transversal o bund parte din depresiune, ereindu-i o vale langi pe seama argilelor, marnelor fi presiilor friabile, helvefiene. Degi are aspect de vale evoluati, RELIEFUL,