1

2 ELEMENTE DE CALCUL VARIAŢIONAL

2.1 Probleme clasice de calcul variaţional
Din punct de vedere istoric, prima problemă de calcul variaţional
este aşa numita problemă a lui Dido. Legenda mitologică spune
că Dido, sau Didona, prinţesă a unuia din cetăţile vechii Grecii
şi soră a lui Pygmalion, era măritată cu pontiful Siharbas. Pyg-
malion ı̂l asasinează pe pontif şi Dido fuge cu fratele său şi cu
averea soţului ı̂ntr-o flotilă improvizată. Debarcând pe ţărmul
african, localnicii ı̂i oferă ca loc de adăpost atâta pământ cât
poate cuprinde cu o piele de taur. Dido taie pielea ı̂n fâşii
ı̂nguste pe care le leagă cap la cap şi ı̂nconjoară cu ele o bu-
cată de teren pe care va construi cetatea Cartaginei, a cărei
regină devine Dido. Incă din antichitate, latura matematică a
legendei a interesat pe matematicieni: cum trebuie dispus firul
alcătuit din fâşiile ı̂nguste pentru ca el să ı̂nconjoare o porţiune
de arie maximă? Problema are mai multe variante. Una dintre
acestea ar fi următoarea: să presupunem că axa x0 Ox reprezintă
ţărmul mării şi că punctele A(a, 0), B(b, 0) reprezintă capetele
firului, graficul funcţiei y = y(x), definită şi derivabilă pe [a, b],

1
este firul. Aria limitată de fir şi de ţărm este
Zb
S= y(x)dx,
a

ı̂n timp ce lungimea firului este

Zb p
L= 1 + y 0 (x)2 dx.
a

Atunci problema lui Dido revine la determinarea funcţiei y =

y(x), definite şi derivabile pe [a, b], care satisface condiţiile
Zb p
y(a) = 0, y(b) = 0, L = 1 + y 0 (x)2 dx
a

astfel ı̂ncât integrala

Zb
S= y(x)dx
a

să aibă valoarea maximă. Din motive evidente, o asemenea prob-

lemă se numeşte problem ă izoperimetrică. Încă din antichi-
tate se cunoştea că forma căutată a firului este cea a unui arc
de cerc, aşa cum vom arăta şi noi mai ı̂ncolo.
Putem raţiona şi altfel. Fied AB arcul graficului. În relaţia
Z
S= y(x)dx,
AB

2
considerăm pe x, y ca funcţii de abscisâ curbilinie s şi integrăm
prin părţi
Z ZL p
S = yx|B
A− = xdy = − x(s) 1 + x0 (s)2 ds.
AB 0

Problema revine la a determina funcţia x = x(s) definită pe

intervalul [0, L] cu proprietatea că x(0) = a, x(L) = b şi că
integrala
ZL p
S = − x(s) 1 + x0 (s)2 ds
0
are valoare minimă.
O altă variantă a problemei lui Dido ar fi aceea ı̂n care pre-
supunem că firul ar reprezenta o curbă netedă ı̂nchisă cu ecuaţiile
parametrice
x = x(t)y = y(t)t ∈ [t1 , t2 ],
funcţiile x(t), y(t) fiind deci derivabile pe porţiuni pe [t1 , t2 ].
Atunci lungimea firului este
Zt2 p
L= x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt,
t1

iar aria limitată de fir este

Zt2
S= [y(t)x0 (t) − x(t)y 0 (t)]dt.
t1

Problema revine deci la determinarea celor două funcţii x(t),

y(t) definite şi derivabile pe porţiuni pe intervalul [t1 , t2 ] astfel

3
ı̂ncât să aibă loc relaţia
Zt2 p
L= x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
t1

şi ca integrala
Zt2
S= [y(t)x0 (t) − x(t)y 0 (t)]dt
t1

să fie maximă. Şi aceasta este tot o problemă izoperimetrică şi
curba care dă soluţia este un cerc.
O altă problemă importantă care a dus la apariţia calculului
variaţional este problema brahistocronei. Ea a fost propusă
ı̂n 1696 de către Jean Bernoulli şi a fost rezolvată ı̂n diferite mod-
uri de Jacob Bernoulli, Leibniz, lHospital, Euler. Ea constă ı̂n
determinarea unei curbe care uneşte punctele A(0, h) şi B(b, 0)
pe care se mişcă un punct material de masă m plecând din A cu
viteză iniţială nulă şi ajunge ı̂n B sub influienţa greutăţii după
un timp T minim. Dacă presupunem că y = y(x) este ecuaţia
curbei căutate şi v(x) este mărimea vitezei punctului ı̂n poziţia
(x, y(x)), atunci conformlegii conservării energiei avem
mv(x)2
gm(h − y) = ,
2
de unde p
v(x) = 2g(h − y).
Pe de altă parte
ds p
v= = 1 + y 0 (x)2dx
dt
4
şi deci timpul ı̂n care mobilul se deplasează din punctul (x, y(x))
ı̂n punctul (x + dx, y(x + dx)) este
s
1 + y 0 (x)2
dt = dx.
2g(h − y)
Rezultă că timpul ı̂n care mobilul ajunge din A ı̂n B este
Zb s
1 + y 0 (x)2
T = dx.
2g(h − y)
a
Deci problema brahistocronei revine la determinarea funcţiei
y = y(x), definite şi derivabile pe [0, b] astfel ı̂ncât y(0) = h,
y(b) = 0 şi astfel ı̂ncât integrala
Zb s
1 + y 0 (x)2
T = dx
2g(h − y)
a
să fie minimă. Este evident că şi ı̂n acest caz curba poate fi
căutată ca ı̂n problema precedentă sub formă parametrică.
O problemă asemănătoare este problema opticii geomet-
rice. Într-un mediu izotrop neomogen lumina se propagă ı̂n
fiecare punct M (x, y, z) cu o viteză v(x, y, z) independent ă
de direcţie. Timpul necesar ca lumina să ajungă din punc-
tul M1 (x1 , y1 , z1 ) ı̂n punctul M2 (x2 , y2 , z2 ) de-a lungul curbei de
ecuaţii y = y(x), z = z(x) este
Zx2 p
1 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2
T = dx.
v(x, y(x), z(x)
x1

Principiul lui Fermat afirmă că lumina se propagă de-a lungul

acelei curbe pentru care T este minim. Problema opticii geo-
metrice este deci determinarea funcţiilor y = y(x), z = z(x)

5
definite pe [x1 , x2 ] astfel ı̂ncât y(x1 ) = y1 , y(x2 ) = y2 , z(x1 ) =
z1 , z(x2 ) = z2 şi pentru care integrala de mai sus are valoare
minimă.
O altă problemă clasică a calculului variaţional este aşa nu-
mita problemă a lui Plateau (Plateau, Antoine Ferdinand
Joseph, 1801-1883, belgian, profesor de fizică şi anatomie la
Universitatea din Gand). Ea constă ı̂n determinarea formei de
echilbru a unei pelicule de săpun susţinute de două inele (pen-
tru simplitate de aceeaşi rază R) perpendiculare pe axa comună
Ox ı̂n punctele de abscise -b, b. Neglijând greutatea peliculei,
din proprietăţile tensiunii superficiale rezultă că pelicula se dis-
pune astfel ı̂ncât ea să aibă o suprafaţă minimă. Din motive de
simetrie evidente, pelicula are forma unei suprafeţe de rotaţie
de arie minimă. De aceea problema lui Plateau se mai numeşte
şi problema suprafeţei de rotaţie de arie minimă. Dacă notăm
cu y = y(x), −b ≤ x ≤ b ecuaţia curbei de secţiune cu planul
x0y, atunci aria suprafeţei de rotaţie este
Zb p
S = 2π y(x) 1 + y 0 (x)2 dx.
−b

Deci, problema lui Plateau revine la determinarea funcţiei y =

y(x) definite şi derivabile pe [−b, −b] astfel ı̂ncât y(−b) = R,
y(b) = R şi astfel ı̂ncât integrala
Zb p
S = 2π y(x) 1 + y 0 (x)2 dx
−b

să fie minimă.

Tot problemă clasică de calcul variaţional este problema
formei de echilibru a unui fir greu omogen flexibil şi

6
inextensibil de lungime dată l fixat la capete. Se vede uşor
că la echilibru firul se află ı̂ntr-un plan vertical. Considerând
acest plan vertical drept planul xOy, unde axa Oy este dirijată
după verticala locului, curba de echilibru corespunde la acea
curbă pentru care energia potenţială a firului este minimă, adică
la acea curbă pentru care ordonata yG a centrului de greutate
al firului este minimă. Dacă punctele A(a, ya ), B(b, yb ) sunt
capetele firului, dacă y = y(x), x ∈ [a, b] este ecuaţia explicită
a curbei de echilibru, cu y(x) funcţie derivabilă pe [a, b], dacă
ρ este densitatea lineară a firului, atunci ordonata centrului de
greutate al firului este
Rb p
ρy(x) 1 + y 0 (x)2 dx Zb
a 1 p
yG = = y(x) 1 + y 0 (x)2 dx
Rb p l
ρ 1 + y 0 (x)2 dx a
a

lungimea firului fiind

Zb p
l = ρ 1 + y 0 (x)2 dx.
a

Deci, problema revine la determinarea funcţiei y(x) definite şi

derivabile pe [a, b], astfel ı̂ncât
Zb p
y(a) = ya , y(b) = yb , 1 + y 0 (x)2 dx = l
a

şi astfel ı̂ncât integrala

Zb p
y(x) 1 + y 0 (x)2 dx
a

7
să fie minimă. şi aici curba de echilibru poate fi căutată sub
formă parametrică luând ca parametru o abscisă curbilinie. Aşa
cum vom vedea, curba de echilibru a firului este o porţiune din
aşa-numitul lănţişor, un arc de curbă apropiat de un arc de
parabolă.
Altă problemă clasică de calcul variaţional este problema
geodezicelor pe o suprafaţă S, adică problema determinării pe
o suprafaţă S a unei curbe care uneşte două puncte de pe acea
suprafaţă şi are lungimea minimă. Dacă suprafaţa S este dată
parametric prin ecuaţia vectorial parametrică

~r = ~r(u, v), (u, v) ∈ Du,v ,

dacă

ds2 = d~r2 = E(u, v)du2 + 2F (u, v)dudv + G(u, v)dv 2 ,

este prima sa formă fundamentală cu coeficienţii

E(u, v) = ~ru (u, v) · ~ru (u, v),

F (u, v) = ~ru (u, v) · ~rv (u, v),

G(u, v) = ~rv (u, v) · ~rv (u, v)
şi dacă

u = u(t), v = v(t), t ∈ [t1 , t2 ], u(t1 ) = u1 , v(t1 ) = v1 , u(t2 ) = u2 , v(t2 ) = v2

sunt ecuaţiile parametrice ale unei curbe care uneşte punctele

M1 (u1 , v1 ), M2 (u2 , v2 ), atunci lungimea acestei curbe este
Zt2 p
l= y(x) E(u(t), v(t))·u0 (t)2 +2F (u(t), v(t))·u0 (t)v 0 (t)+G(u(t), v(t))·v 0 (t)2 dt.
t1

8
Deci, problema determinării geodezicelor pe S revine la deter-
minarea funcţiilor derivabile
u = u(t), v = v(t), t ∈ [t1 , t2 ], u(t1 ) = u1 , v(t1 ) = v1 , u(t2 ) = u2 , v(t2 ) = v2
astfel ı̂ncât integrala
lF CE(u(t), v(t)) · u0 (t)2 + 2F (u(t), v(t)) · u0 (t)v 0 (t) + G(u(t), v(t)) · v 0 (t)2 dt
să fie minimă. În cazul ı̂n care suprafaţa S este planul xOy cu
ecuaţia parametrică ~r = x~i + y~j, (x, y) ∈ R2 cu prima formă
fundamentală ds2 = dx2 + dy 2 , problema geodezicei care uneşte
punctele M1 (x1 , y1 ), M2 (x2 , y2 ) revine la determinarea funcţiilor
derivabile x = x(t), y = y(t), t ∈ [t1 , t2 ] cu x(t1 ) = x1 , y(t1 ) =
y1 , x(t2 ) = x2 , y(t2 ) = y2 astfel ı̂ncât integrala să fie minimă.
Dacă alegem ca parametru coordonata x, problema revine la
determinarea funcţiei derivabile y = y(x), x ∈ [x1 , x2 ] cu y(x1 ) =
y1 , y(x2 ) = y2 astfel ı̂ncât integrala
Zx2 p
1 + y 0 (x)2 dx
x1

să fie minimă.

2.2 Funcţionale
Toate problemele enunţate mai sus erau probleme de extremum
- determinarea maximului sau minimului - pentru o anumită
integrală, care depinde de o anumită curbă, deci de una sau
mai multe funcţii definite pe un anumit interval. Spre deosebire
de problemele de extremum pentru funcţiile de o variabilă sau
mai multe variable, rezolvate cu mijloacele calculului diferenţial,
unde aveam de-a face cu probleme cu unul sau mai multe grade

9
de libertate (dar ı̂n număr finit), aici avem de-a face cu probleme
cu un număr infinit de grade de libertate. În cazul extremelor
funcţiilor de n variabile, cele n variabile x1 , x2 , ..., xn erau co-
ordonatele unui element, unui punct x = (x1 , x2 , ..., xn ) din Rn .
În Rn avem operaţiile de adunare a două asemenea elemente şi
operaţia de ı̂nmulţire a unui element cu un număr real, Rn fiind
astfel un spaţiu vectorial n-dimensional, de aceea spuneam că
avem un număr finit de grade de libertate. În plus, ı̂n Rn puteam
introduce o normă, deci o distanţă, astfel ı̂ncât să putem vorbi
de puncte vecine. În problemele calculului variaţional este vorba
de găsirea extremului unei integrale care depinde de una sau mai
multe funcţii şi de derivatele acestora. O asemenea integrală este
o funcţie definită pe o mulţime de funcţii şi are valori reale. Ea
se numeşte funcţională exprimată printr-o integrală. Deci
calculul variaţional studiază extremele funcţionalelor exprimate
prin integrale. În continuare, vom conveni ca funcţionalele să
fie notate prin litere mari latine, marcând argumentele lor, deci
funcţiile de care depind, ı̂ntre paranteze drepte. Vom conveni
să marcăm ı̂n paranteze rotunde argumentul sau argumentele
funcţiilor, deşi acestea sunt variabile mute, deci pot fi notate
oricum.
Astfel, funcţionala din problema lui Dido este
Zb
I[y(x)] = y(x)dx
a

sau
ZL p
I[x(s)] = x(s) 1 − x0 (s)2 ds
0

10
sau
Zt2
1
I[x(t), y(t)] = = [x(t)y 0 (t) − y(t)x0 (t)]dt
2
t1
după cum folosim reprezentarea explicită sau parametrică a curbei.
În celelalte probleme enunţate funcţionalele sunt:
- ı̂n problema brahistocronei
Zb s
1 + y 0 (x)2
I[y(x)] = dx;
2g(h − y(x))
a

- ı̂n problema suprafeţei de rotaţie minime

Zb p
I[y(x)] = 2π y(x)) 1 + y 0 (x)2 dx;
−b

- ı̂n problema echilibrului firului greu

Zb p
I[y(x)] = y(x)) 1 + y 0 (x)2 dx;
a

- ı̂n problema geodezicelor ı̂n plan

Zx2 p
I[y(x)] = 1 + y 0 (x)2 dx.
x1

Domeniul de definiţie al unei funcţionale este o mulţime de

funcţii reale definite pe un interval ı̂n cazul funcţiilor de o vari-
abilă, sau pe un domeniu ı̂n cazul funcţiilor de mai multe vari-
abile, care satisfac anumite condiţii de netezime - derivata con-
tinuă sau continuă pe porţiuni - ı̂n interval sau domeniu şi anu-
mite condiţii la capetele intervalului sau pe frontiera domeniului.

11
Mulţimile de funcţii reale definite pe un interval sau domeniu cu
anumite condiţii de netezime ı̂nzestrate cu operaţia de adunare a
funcţiilor şi cu operaţia de ı̂nmulţire a funcţiilor cu numere reale
formează spaţii vectoriale cu dimensiune infinită. Se spune că
avem de-a face cu probleme cu un număr infinit de grade de
libertate. Mai mult, aceste spaţii vectoriale pot fi ı̂nzestrate cu
anumite norme, deci cu anumite distanţe, şi putem astfel vorbi
despre funcţii vecine şi despre vecinătatea unei funcţii.

2.3 Clasificarea extremelor

Fie I[y(x)] o funcţională definită pe o mulţime de funcţii M
. Vom spune că funcţionala I[y(x)] are minim (maxim) pe
mulţimea M0 ⊂ M ı̂n y0 (x) ∈ M0 dacă pentru orice y(x) ∈ M0
are loc relaţia
I[y(x)] − I[y0 (x)] ≥ 0(≤ 0).
Dacă funcţionala I[y(x)] are minim (maxim) pe mulţimea
M0 ⊂ M ı̂n y0 (x) ∈ M0 atunci ea are minim (maxim) ı̂n y0 (x)
pe orice mulţime mai mică M1 ⊂ M0 , y0 (x) ∈ M1 .
Fie I[y(x)] o funcţională definită pe o mulţime de funcţii M .
Vom spune că funcţionala I[y(x)] are un minim (maxim) tare
ı̂n y0 (x) ∈ C[a, b] ⊂ M dacă există o vecinătate tare V (y0 (x))
astfel ı̂ncât funcţionala are un minim (maxim) pe V (y0 (x)) ∈ M
ı̂n y0 (x). Analog, vom defini minimul (maximul) slab cu derivată
discontinuă.
Dacă funcţionala I[y(x)] definită pe mulţimea de funcţii M
are un minim ( maxim) pe M ı̂n y0 (x) ∈ M vom spune că ea
are un minim (maxim) absolut pe M ı̂n y0 (x).
Definiţiile date mai sus se extind ı̂n mod natural atât ı̂n cazul
funcţionalelor care depind de o funcţie de mai multe variabile

12
definită pe un domeniuşi de derivatele parţiale ale acesteia cât
şi ı̂n cazul funcţionalelor care depind de mai multe funcţii de
o variabilă definite pe un interval şi de derivatele acestora. In
ultimul caz, ı̂n locul funcţiei y(x) putem considera că avemde-a
face cu o funcţie vectorială y(x) cu n componente funcţii de o
singură variabilă.

2.4 Condiţii necesare de extremum

Orice condiţie necesară de extremum va fi şi o condiţie nece-
sară pentru extremum absolut. Exact ca ı̂n cazul extremelor
funcţiilor de mai multe variabile avem următoarele teoreme:
Teorema 2.1. Dacă funcţia y0 (x) realizează extremul funcţionalei
I[y(x)] atunci derivata sa de ordinul ı̂ntâi este nulă.
Teorema 2.2. Dacă funcţia y0 (x) realizează minimul (maximul)
funcţionalei I[y(x)] atunci derivata sa de ordinul doi este pozi-
tivă (negativă).
Avem şi o teoremă care dă condiţii suficiente de extremum.
Teorema 2.3. Dacă funcţia y0 (x) este o extremală a funcţionalei
I[y(x)] şi dacă există constanta C astfel ı̂ncât
∂2

d I[y0 (x); η(x)] = 2 I[y0 (x) + tη(x)] > C||η(x)||2
2

∂t t=0

pentru orice

η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b) = 0}

, atunci funcţia y0 (x) realizează minimul funcţionalei.

13
 Demonstraţie.
În adevăr, cum
1
I[y(x) + η(x)] − I[y(x)] = δ 2 I[y0 (x); η(x)] + o(||η(x)||2 )
2
rezultă că fiind dat ε > 0 există δ(ε) astfel ı̂ncât pentru ||η(x)|| <
δ(ε) avem
1
I[y(x)+η(x)]−I[y(x)] == δ 2 I[y0 (x); η(x)]+θε(||η(x)||2 )cuθ ∈ [−1, 1].
2
C
Atunci pentru ε < avem
2
 
C
I[y(x) + η(x)] − I[y(x)] ≥ ||η(x)||2 + θε > 0
2
pentru η(x) 6= 0. 
Condiţia nu poate fi ı̂nlocuită cu condiţia mai slabă
δ 2 I[y0 (x); η(x)] = 0
cum se vede ı̂n cazul funcţionalei
Z1
I[y(x)] = y 2 (x)(x − y(x))dx
0

pentru care funcţia identic nulă extremală,

Z1
δ 2 I[0; η(x)] = xη(x)2 dx ≥ 0,
0

dar funcţionala nu are extremum pentru că pentru o funcţie


e − x pentru x < e
yε (x) =
0 pentrux = e

14
 ε4
ia valori negative I[yε (x)] = − . Din acest motiv această
6
teoremă este greu de aplicat ı̂n practică.
În particular vom avea:
Teorema 2.4. Dacă funcţia y0 (x) realizează extremul funcţionalei
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y0 (x))dx
a

pe mulţimea funcţiilor admisibile

M = {y(x)|y(x) ∈ C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }
atunci variaţia ı̂ntâia a funcţionalei este nulă.
Altfel spus, dacă funcţia F are derivate parţiale de ordinul
ı̂ntâi continue atunci are loc relaţia
Zb
δI[y0 (x); η(x)] = [Fy (x, y0 (x), y00 (x))η(x)+Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))η 0 (x)]dx = 0,
a

pentru orice funcţie

η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b) = 0}.
Dacă funcţia F are derivate parţiale de ordinul doi continue şi
dacă funcţiile admisibile sunt cu derivată de ordinul doi atunci
are loc relaţia
Zb
d
δI[y0 (x); η(x)] = Fy (x, y0 (x), y00 (x))− Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))η(x)dx = 0
dx
a

pentru orice funcţie

η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b) = 0}.

15
 Această condiţie este numai necesară pentru realizarea ex-
tremului, nu şi suficientă.
Definiţia 2.1. Dacă pentru funcţia y0(x) prima derivată a funcţionalei
este nulă δI[y0 (x); η(x)] = 0 pentru orice variaţie
η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b) = 0}
se spune că funcţionala este staţionară de-a lungul lui y0 (x).
Teorema 2.5. Dacă funcţia y0 (x)realizează minimul (maximul)
funcţionalei
Zb
y(x)] = F (x, y(x), y( x))dx
a
pe mulţimea funcţiilor admisibile
= y(x)|y(x) ∈ C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2
atunci derivata a doua a funcţionalei este pozitivă (negativă)
δ 2 I[y0 (x); η(x)] ≥ 0(≤ 0)
pentru orice funcţie
η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b) = 0}.
Deci dacă funcţia F are derivate parţiale de ordinul doi con-
tinue, atunci
Zb
δ 2 I[y0 ; η] = {Fyy (x, y0 , y00 )η 2 +2Fyy0 (x, y0 , y00 )ηη 0 +Fy0 y0 (x, y0 , y00 )η 02 }dx ≥ 0(≤ 0)
a
pentru orice funcţie
η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b) = 0}.
Teoreme de genul celor de mai sus au loc evident şi ı̂n cazul
celorlalte funcţionale din exemplele de mai sus.

16
2.5 Lemele fundamentale ale calculului variaţional
Condiţiile necesare de extremum slab stabilite mai sus conţin
ı̂n enunţul lor funcţiile arbitrare η(x) sau δy(x). Pentru a sta-
bili condiţii necesare de extremum slab care să conţină numai
funcţiile care realizează extremul vom da ı̂n prealabil câteva
propoziţii ajutătoare, cunoscute sub numele de lemele funda-
mentale ale calculului variaţional.
Lema 1. (lema lui Lagrange, prima lemă fundamen-
tală)Fie funcţia continuă f (x) ∈ C 0 [a, b]. Dacă
Zb
f (x)η(x)dx = 0
a

pentru orice funcţie η(x) ∈ C k [a, b], k ∈ N care verifică condiţiile

η(a) = η(b) = 0, atunci f (x) = 0 pentru orice x ∈ [a, b].
Dacă f nu ar fi identic nulă ı̂n [a, b] atunci ar exista un punct
c ∈ [a, b] unde f (c) 6= 0. În virtutea continuităţii lui f putem
presupune că punctul c este punct interior intervalului. Dar
atunci, tot ı̂n virtutea continuităţii, există un ı̂ntreg interval
(α, β) care ı̂l conţine pe c şi unde funcţia nu se anulează, este de
exemplu strict pozitivă. Dacă considerăm funcţia

η(x) =???(x − a)2(x − β)2, x?(a, β), 0, x/?(a, β)

ea satisface condiţiile lemei şi avem

Zb Zβ
f (x)η(x)dx = f (x)(x − α)2 (x − β)2dx > 0
a α

şi ajungem la o contradicţie cu ipoteza lemei.

17
 O lemă asemănătoare avem ı̂n cazul funcţiilor de mai multe
variabile:
Lema 2. (lema lui Lagrange pentru funcţii de mai
multe variabile) Fie funcţia f (x) ∈ C 0 (D̄) unde D este un
domeniu mărginit din Rn şi D̄ = D ∪ ∂D este ı̂nchiderea sa.
Dacă Z
f (x)η(x)dx = 0
D
pentru orice funcţie η(x) ∈ C1(D̄) care verifică condiţia η(x)|D̄ =
0, atunci funcţia f este nulă ı̂n D.
Aici am notat prin x punctul x = (x1 , x2 , ..., xn ) din Rn şi
dx = dx1 dx2 ...dxn .
Demonstraţia este identică celei de sus.
Lema 3. (lema lui Paul Du Bois Raymond) Fie funcţia
g(x) ∈ C 0 [a, b]. Dacă
Zb
g(x)η 0 (x)dx = 0
a

pentru orice funcţie η(x) ∈ C 1 [a, b] care verifică condiţiile η(a) =

η(b) = 0, atunci g(x) =constant ı̂n [a, b].
Demonstraţie.
Într-adevăr, funcţia
Zx
η(x) = g(t)dt − C(x − a)
a

aparţine lui C 1 [a, b], este nulă ı̂n a şi putem determina constanta
Zb
1
C= g(x)dx
b−a
a

18
astfel ı̂ncât şi η(b) = 0. Dar atunci avem
Zb Zb
g(x)η 0 (x)dx = g(x)(g(x) − C)dx
a a

Zb
= g(x)[g(x)(g(x) − C) − C(g(x) − C)]dx
a
Zb
= (g(x) − C)2 dx = 0
a
şi deci g(x) = C (∀)x ∈ [a, b]. 
Lema 4. (a doua lemă fundamentală) Fie funcţiile f (x), g(x) ∈
0
C [a, b]. Dacă
Zb
η(x) + g(x)η 0 (x)]dx = 0
a
pentru orice funcţie η(x) ∈ C 1 [a, b] care verifică relaţiile η(a) =
η(b) = 0, atunci funcţia g este derivabilă pe [a, b] şi verifică
relaţia g 0 (x) = f (x) (∀)x ∈ [a, b].
Demonstraţie.
Într-adevăr, considerând funcţia
Zx
F (x) = f (t)dt, F 0 (x) = f (x),
a

integrând prin părţi putem scrie

Zb Zb Zb Zb
f (x)η(x)dx = F (x)η(x)| − f (x)η 0 (x)dx = − f (x)η 0 (x)dx.
a a a a

19
Relaţia din lemă devine
Zb
[g(x) − F (x)]η 0 (x)dx = 0
a

şi după Lema 3 rezultă că

g(x) = F (x) + C.

Cum membrul al doilea este o funcţie derivabilă, rezultă că şi

membrul ı̂ntâi este derivabil şi g 0 (x) = f (x). 

2.6 Ecuaţiile lui Euler-Lagrange

Fie y0 (x) funcţia care realizează extremul funcţionalei
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y0 (x))dx
a

pe mulţimea funcţiilor admisibile

M = {y(x)|y(x) ∈ C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }.

Atunci conform teoremei 6., dacă funcţia F are derivate parţiale

de ordinul ı̂ntâi continue, atunci are loc relaţia
Zb
∂I[y0 (x); η(x)] = [Fy (x, y0 (x), y00 (x))η(x)+Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))η 0 (x)]dx = 0,
a

pentru orice funcţie

η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b) = 0}.

20
Conform celei de a doua leme a calculului variaţional funcţia
Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) este derivabilă pe [a, b] şi are derivata Fy (x, y0 (x), y00 (x)),
altfel spus are loc ecuaţia lui Euler- Lagrange:
d
Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) = Fy (x, y0 (x), y00 (x)), (∀)x ∈ [a, b]
dx
sau ecuaţia lui Euler-Lagrange sub formă integrală există
C astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ [a, b]
Zx
Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) = Fy (t, y0 (t), y00 (t)) + C.
a

Definiţia 2.2. Orice funcţie y0 (x) care verifică ecuaţia lui Euler-
Lagrange se numeşte extremală a funcţionalei I[y(x)].
Teorema 2.6. Dacă y0 (x) este funcţia care realizează extremul
slab al funcţionalei
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y0 (x))dx
a

pe mulţimea funcţiilor admisibile

M = {y(x)|y(x) ∈ C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }

şi dacă funcţia F are derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi continue

atunci ea este o extremală a funcţionalei care verifică la capetele
intervalului condiţiile date.
Vom observa că dacă funcţia F are derivate parţiale de or-
dinul doi şi dacă funcţia y0 (x) are derivată de ordinul doi, prima
din ecuaţiile lui Euler-Lagrange rezultă din a doua formă a
variaţiei de ordinul ı̂ntâi şi din lema fundamentală a calculului

21
variaţional (lema lui Lagrange). În aceste condiţii, prima ecuaţie
a lui Euler-Lagrange este o ecuaţie diferenţială de ordinul doi:

Fxy0 (x, y0 , y00 )+Fyy0 (x, y0 , y00 )y00 +Fy0 y0 (x, y0 , y00 )y”0 −Fy (x, y0 , y00 ) = 0.

Dacă funcţia F are derivate parţiale de ordinul doi continue,

folosind teorema funcţiilor implicite se poate arăta că ı̂n toate
punctele ı̂n care Fy0 y0 (x, y0 , y00 ) 6= 0 funcţia y0 (x) admite derivate
de ordinul doi şi verifică ecuaţia diferenţială de ordinul doi de
mai sus.
Teorema 2.7. Dacă y0 (x) este o extremală a funcţionalei
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y0 (x))dx
a

pe mulţimea funcţiilor admisibile

M = {y(x)|y(x) ∈ C 1 [a, b], y(a) = y1 , y(b) = y2 }

şi dacă funcţia F are derivate parţiale de ordinul doi continue,

atunci ı̂n toate punctele ı̂n care Fy0 y0 (x, y0 , y00 ) 6= 0 funcţia y0 (x)
are derivată de ordinul doi şi verifică ecuaţia lui Euler-Lagrange
de ordinul doi:

Fxy0 (x, y0 , y00 )+Fyy0 (x, y0 , y00 )y00 +Fy0 y0 (x, y0 , y00 )y”0 −Fy (x, y0 , y00 ) = 0.

Vom observa că la fel ca ı̂n cazul extremelor funcţiilor de

mai multe variabile, ecuaţiile lui Euler-Lagrange reprezintă nu-
mai condiţii necesare pentru funcţia care realizează extremul
funcţionalei. Cu alte cuvinte, funcţia care realizează extremul
trebuie căutată printre funcţiile care verifică ecuaţiile lui Euler-
Lagrange.

22
 Repetăm, funcţiile care realizează extremul funcţionalei se
caută printre extremalele funcţionalei; nu orice extremală real-
izează extremul funcţionalei, o extremală poate fi numai bănuită
că ar putea realiza extremul.
De-a lungul unei extremale putem scrie
d
F (x, y0 (x), y00 (x)) = Fx (x, y0 , y00 ) + Fy (x, y0 , y00 )y00 + Fy0 (x, y0 , y00 )y”0
dx
d
= Fx (x, y0 , y00 ) + Fy0 (x, y0 , y00 )y00 + Fy0 (x, y0 , y00 )y”0
dx
d
= Fx (x, y0 , y00 ) + (Fy0 (x, y0 , y00 )y00 )
dx
adică ecuaţiile lui Euler-Lagrange sunt echivalente şi cu ecuaţiile
oricare fi x ? [a, b]

F (x, y0 (x), y00 (x))−Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x)) = Fx (x, y0 (x), y00 (x)) (∀)x ∈ [a, b]

sau există C astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ [a, b]

Zx
F (x, y0 (x), y00 (x))−Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x) = Fx (t, y0 (t), y00 (t))dt+C.
a

Observăm că există situaţii când ordinul ecuaţiilor lui Euler-

Lagrange se reduce cu o unitate, adică există integrale prime:
Teorema 2.8. Dacă funcţia F nu depinde de y, Fy = 0, atunci
ecuaţia lui Euler- Lagrange admite o integrala primă:
există C astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ [a, b]

Fy0 (x, y0 (x), y00 (x)) = C.

Teorema 2.9. Dacă funcţia F nu depinde de x, Fx = 0, atunci

ecuaţia lui Euler- Lagrange admite o integrală primă:

23
 există C astfel ı̂ncât oricare ar fi x ∈ [a, b]

F (x, y0 (x), y00 (x)) − Fy0 (x, y0 (x), y00 (x))y00 (x) = C.

Exemplul 2.1. Fie funcţionala

Zx2 p
I[y(x)] = 1 + y 0 (x)2 dx
x1

din problema geodezicelor ı̂n plan definită pe mulţimea

M = {y(x) : [a, b] → R|y(x) ∈ C 2 [a, b], y(a) = ya , y(b) = yb }.

p
Funcţia de sub integrală F = 1 + y 0 (x)2 nu depinde de y,
deci vom avea integrala primă Fy0 = C, adică
y0
p = C,
1 + y 0 (x)2
sau renotând constanta,

y 0 = C,

de unde
y = Cx + C1 .
Constantele C ,C1 se determină din condiţiile

y(a) = ya , y(b) = yb ,

adică extremala este segmentul de dreaptă care uneşte cele două

puncte. În acest caz, ştim din geometrie că extremala chiar
realizează minimul funcţionalei.

24
Exemplul 2.2. Fie funcţionala
Zb s
1 + y 0 (x)2
I[y(x)] = dx
2g(h − y(x))
0

din problema brahistocronei definită pe mulţimea

M = {y(x) : [0, b] → R|y(x) ∈ C 2 [0, b], y(0) = h, y(b) = 0}.
Funcţia de sub integrală
s
1 + y 0 (x)2
F =
2g(h − y(x))
nu depinde de x deci vom avea integrala primă
F − y 0 Fy0 = C,
1
adică, lăsând la o parte factorul constant ,
2g
s
1 + y 0 (x)2 y 02
= −p = C,
h − y(x) (h − y)(1 + y 02 )
de unde
C
y =h− .
1 + y 02
Punând
y 0 = tan u,
avem
y = h − C cos2 u.
Din relaţia dy = tan udx găsim
dx = 2Ccos2 u = C(1 + cos 2u)

25
şi obţinem ecuaţiile parametrice ale extremalei
 
1
x = C u + sin 2u + C1
2
C
y =h− (1 + cos 2u).
2
Extremala este un arc de cicloidă. Constantele C, C1 se deter-
mină din condiţiile la capete
y(0) = h, y(b) = 0.
Fie funcţionala
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y 0 (x), ..., y (m) (x))dx
a

definită pe mulţimea funcţiilor admisibile

M = {y(x)|y(x) ∈ C 2m [a, b], y (i) (a) = yia , y (i) (b) = yib , i = 0, 1, ..., m−1}
şi unde presupunem că funcţia F are derivate parţiale de ordinul
2m ı̂n raport cu toate argumentele continue ı̂ntr-un domeniu din
Rm+2 . Funcţia y0 (x) este extremală a acestei funcţionale dacă
satisface ecuaţia lui Euler-Poisson
m
d m d
Fy − Fy + ... + (−1)
0 F (m) = 0.
dx dxm y
Fie cazul unei funci̧onale
Z b
I[y1 (x), y2 (x), ..., yn (x)] = F (x, y1 (x), y2 (x), ..., yn (x), y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x))dx,
a
definite pe o mulţime de n funcţii de obilă derivabile pe intervalul
[a, b] :
M = {yi (x), i = 1, 2, ..., n|yi (x) ∈ C 1 [a, b], yi (a) = yia , yi (b) = yib },

26
funcţia F fiind definită ı̂ntr-un domeniu şi cu derivatele parţiale
de ordinul doi continue ı̂n acel domeniu. Funcţiile y10 (x), y20 (x), ..., yn0 (x)
constituie extremala acestei funcţionale dacă satisfac sistemul de
ecuaţii ale lui Euler
∂F 0 d ∂F 0
(yi0 (x), yi0 (x)) − 0 (yi0 (x), yi0 (x)), i = 1, 2, ..., n.
∂yi dx ∂yi
Dacă se introduc operatorii diferenţiali
∂
   
∂
 ∂y1   ∂y10 
∂  .
..
 ∂  .. 
= , =
 ∂y 0 
 . 
∂y   ∂   ∂


∂yn ∂yn0
atunci acest sistem se scrie exact ca ecuaţia lui Euler pentru
funcţionala
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y 0 (x))dx :
a

∂F d ∂F
(y(y0 (x), y00 (x)) − 0
(y0 (x), y 0 0(x)) = 0.
∂y dx ∂y
În cazul unei funcţionale al cărui argument este o funcţie de
două variabile definită pe un domeniu D din planul xOy
ZZ
I[z(x, y)] = F (x, y, z(x, y), zx (x, y), zy (x, y))dxdy
D

definită pe mulţimea funcţiilor admisibile

M = {z(x, y)|z(x, y) ∈ C 2 (D), z(x, y)|∂D = dat}

27
presupunând că funcţia F are derivate parţiale de ordinul doi
continue ı̂n raport cu toate argumentele sale ı̂ntr-un domeniu
mărginit din expresia variaţiei de ordinul ı̂ntâi rezultă că funcţia
z0 (x, y) este extremală a funcţionalei dacă ea verifică ecuaţia lui
Euler- Ostrogradski
∂F ∂ ∂F ∂ ∂F
− − = 0.
∂z ∂x ∂zx ∂y ∂zy

2.7 Exerciţii
1. Să se determine extremalele următoarelor funcţionale cu
condiţiile la capete date:
R2 02
a) I[y(x)] = (y − 2xy)dx; y(1) = 0, y(2) = −1.
1
x
R.y = (1 − x2 ).
6
R3 9
b) I[y(x)] = (3x − y)ydx; y(1) = 1, y(3) = .
1 2
R. nu există extremală.
R2π
c) I[y(x)] = (y 02 − y 2 )dx; y(0) = 1, y(2π) = 1.
1
R. o infinitate de extremale y = cos x + C sin x.
R0
d) I[y(x)] = (12xy − y 02 )dx; y(−1) = 1, y(0) = 0.
−1
3
R. y = −x .
R1
e) I[y(x)] = yy 02 dx; y(0) = 1, y(1) = 41/3 .
0
R. două extremale y = (x + 1)2/3, y = (3x − 1)2/3.
R1 02
f) I[y(x)] = (y − y 2 − y)e2x dx; y(0) = 0, y(1) = e−1 .
0
1
R.y = [e−x + (1 + e)xe−x − 1].
2
28
 R1
g) I[y(x)] = (y 02 − 2xy)dx; y(−1) = −1, y(1) = 1.
−1
7 1
R.y = x − x3 .
6 6
R1 02
h) I[y(x)] = (y + 4y 2 )dx; y(0) = e2 , y(1) = 1.
0
2(1−x)
R.y = e .
R1
i) I[y(x)] = (360x2 y − y 002 )dx; y(0) = 0, y 0 (0) = 1, y(1) =
0
0, y 0 (1) = 2.5.
1 3
R. y = x6 + x3 − 3x2 + x.
2 2
R1 2
j) I[y(x)] = (y + 2y 02 + y 002 )dx; y(0) = 0, y(1) = 0, y 0 (0) =
0
0
1, y (1) = − sinh 1.
R. y = (1 − x) sinh x.
R0
k) I[y(x)] = (240y−y 0002 )dx; y(−1) = 1, y(0) = 0, y 0 (−1) =
−1
−4.5, y (0) = 0, y 00 (−1) = 16, y 00 (0) = 0.
0

x3 3
R. y = (x + 6x + 1).
6
R1
l) I[y(x)] = y 002 dx, y(0) = 0, y(0) = 0, y 0 (1) = 1.
0
1
R. y = x2 .
2
R2
m) I[y(x), z(x)] = (y 02 + z 2 + z 02 )dx; y(1) = 1, y(2) =
1
2, z(1) = 0, z(2) = 1.
sinh(x − 1)
R.y = x, z = .
sinh1
Rπ
n) I[y(x), z(x)] = π(2yz−2y 2 +y 02 −z 02 )dx; y(0) = 0, y(π) =
0

29
1, z(0) = 0, z(π) = −1.
x 1
R.y = C sin x − cos x, z = C sin x + (2 sin x − x cos x) ,C
π π
arbitrar.
π
R2
o) I[y(x), z(x)] = (y 02 + z 02 − 2yz)dx; y(0) = 0, y(p/2) =
0
1, z(0) = 0, z(p/2) = 1.
R. y = sin x, z = sin x.
R1 02
p) I[y(x), z(x)] = (y + z 02 + 2y)dx; y(0) = 1, y(1) =
0
3/2, z(0) = 1, z(1) = 1.
x2
R. y = , z = 1.
2

2.8 Condiţii naturale, condiţii de transversalitate

Fie y0 (x) funcţia care realizează extremul slab al funcţionalei
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y 0 (x))dx
a

pe mulţimea funcţiilor admisibile

M = y(x)|y(x) ∈ C 1 [a, b], y(a) = y1,

adică numai capătul din stânga este fixat, capătul din dreapta
putându-se mişca pe verticala x = b. Relativ la funcţia F ,
presupunem că are derivate parţiale de ordinul doi continue.
Funcţia y0(x) este evident o extremală a funcţionalei I[y(x)]
pentru că ea realizează minimul acestei funcţionale pe mulţimea
funcţiilor care au aceleaşi capete cu ea. Ea verifică deci ecuaţia

30
lui Euler-Lagrange
d
Fy0 − Fy = 0.
dx
Vom avea prima variaţie
Zb
d
δI[y0 ; η] = Fy (x, y0 , y00 )− Fy0 (x, y0 , y00 )ηdx++Fy0 (x, y0 (b), y00 (b))η(b).
dx
a

Cum y0 (x) realizează extremul, trebuie să avem δI[y0 ; η] = 0

pentru orice funcţie

η(x) ∈ M0 = {η(x)|η(x) ∈ C 1 [a, b], η(a) = 0, η(b)arbitrar}.

Cum primul termen este nul pentru că y0 (x) este extremală,
rezultă că ı̂n capătul mobil ı̂n mod necesar trebuie să aibă loc
aşa numita condiţie naturală
∂F
0
(b, y0 (b), y00 (b)) = 0.
∂y
Condiţiile naturale sunt importante ı̂n rezolvarea numerică
a ecuaţiilor diferenţiale sau cu derivate parţiale considerate ca
ecuaţii Euler-Lagrange a unei anumite funcţionale. În acest caz
nu trebuie să se ţină seama ı̂n mod special de condiţiile natu-
rale pentru că ele se realizează automat dacă se rezolvă direct
problema de extremum.
Să considerăm acum problema mai generală a extremului
funcţionalei
Zb
I[y(x)] = F (x, y(x), y 0 (x))dx
a

31
pe mulţimea funcţiilor

M = {y(x)|y(x) ∈ C 1 [a, B], y(a) = y1, yc (b) = y(b), b ≤ B}

adică pe mulţimea funcţiilor al căror grafic are capătul din stânga

fixat, iar capătul din dreapta se poate deplasa pe o curbă cu
ecuaţia explicită y = yc (x), a ≤ x ≤ B.
Dacă y0 (x) realizează acest extremum, evident ea este o ex-
tremală a funcţionalei, adică verifică ecuaţia Euler-Lagrange
d
Fy0 − Fy = 0.
dx
ţinând cont că y0 (x) este extremală rezultă
∂F
δI[y0 (x); δy(x)] = 0
(b, y0 (b), y00 (b))δy(b)+
y
 
0 0 ∂F 0
+ F (b, y0 (b), y0 (b)) − y0 (b) 0 (b, y0 (b), y0 (b)) δb = 0.
∂y
Punctul (b, y(b)) aflându-se pe curba y = yc (x) avem δy(b) =
yc0 (b)δb şi deci vom avea condiţia
∂F
F (b, y0 (b), y00 (b)) − (y00 (b) − yc0 (b)) 0
(b, y0 (b), y00 (b)) = 0.
∂y
Dacă punctul (b, y(b)) se deplasează pe curba cu ecuaţia ex-
plicită τ (x, y) = 0 având ı̂n vedere relaţia
δy(b) τx (b, y0 (b))
=−
δx(b) τy (b, y0(b))
vom avea condiţia
F (b, y0 (b), y 0 0(b)) − Fy0 (b, y0(b), y00 (b))y00 (b) Fy0 (b, y0(b), y 0 0(b))
= .
τx (b, y0 (b)) τy (b, y0 (b))
32
 Aceste condiţii se numesc condiţii de transversalitate. Ele
trebuie verificate ı̂n capătul mobil. În cazul ı̂n care curba pe
care se mişcă capătul din dreapta este x = b regăsim condiţia
naturală.
Exemplul 2.3. Fie funcţionala opticii geometrice ı̂n plan
Zb p
1 + y 0 (x)2
I[y(x)] = dx.
v(x, y(x))
a

Cum
p
1 + y 0 (x)2 y0 1
F = , Fy 0 = p , F − y 0 Fy 0 = p
v v 1 + y 02 1 + y 02
condiţia de transversalitate devine
1 y0
p =p
v 1 + y 02 τx 1 + y 02 τy
sau
1 y0
= ,
τx τy
adică extremalele şi curba t(x, y) = 0 se taie ortogonal.

2.9 Exerciţii
1. Să se găsească distanţa cea mai scurtă ı̂ntre parabola y = x2
şi dreapta x − y − 5 = 0.
Ind. Problema revine la a găsi minimul funcţionalei
Z bp
I[y(x)] = 1 + y 0 (x)2 dx
a

33
cu condiţiile y(a) = a2 , y(b) = b − 5. Extremalele sunt dreptele
y = C1 x+C2 . Condiţiile la capete dau C1 a+C2 = a2 , C1 b+C2 =
b − 5. Condiţiile de transversalitate dau
C1
q
1 + C12 + (2a − C1 ) p =0
1 + C12
C1
q
1 + C12 + (1 − C1 ) p = 0.
1 + C12
3 1 23
Rezultă C1 = −1, C2 = , a = , b = . Deci extremala
4 2 8
3
este y = −x + şi distanţa este
4
23
Z8 p √
19 2
1 + (−1)2 dx = .
8
1
2
2. Să se găsească distanţa cea mai scurtă dintre punctul
A(1, 0) şi elipsa 4x2 + 9y 2 − 36 = 0.
4
R. √ .
5

34