Manual Cadru Societate

S.C. ...........
- MANUAL DE POLITICI CONTABILE
CUPRINS
CUPRINS.........................................................................................................................................1
CAPITOLUL I. INFORMAŢII GENERALE................................................................................3
1.1. POLITICI CONTABILE......................................................................................................3
1.2. CADRUL GENERAL DE RAPORTARE ..........................................................................6
1.2.1. Organizarea şi conducerea contabilităţii........................................................................6
1.2.2. Registrele de contabilitate..............................................................................................8
1.2.3. Situaţiile financiare anuale.............................................................................................8
1.3. PRINCIPII CONTABILE.....................................................................................................9
1.4. REGULI GENERALE DE EVALUARE...........................................................................12
1.4.1. Evaluarea la data intrării în societate...........................................................................12
1.4.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii.....................................................................................15
1.4.3. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar..................................................................15
1.4.4. Evaluarea la data ieşirii din entitate.................................................................................16
1.5. EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANŢULUI..................................................16
1.6. CORECTAREA ERORILOR CONTABILE.....................................................................18
1.7. PĂRŢILE AFILIATE (Atentie! Doar daca este cazul) .....................................................19
CAPITOLUL II. POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE..................20
2.1. GENERALITĂŢI...............................................................................................................20
2.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE NECORPORALE......................21
2.2.1. Clasificări, definiţii......................................................................................................21
2.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea iniţială .............................................................................22
2.2.3. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale ..................................................................23
2.2.4. Amortizarea imobilizărilor necorporale.......................................................................23
2.2.5. Cedarea........................................................................................................................24
2.2.6. Evaluarea la data bilanţului .........................................................................................24
2.2.7. Prezentarea informaţiilor............................................................................................24
2.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE...........................24
2.3.1. Definiţii, clasificări.....................................................................................................24
2.3.2. Recunoaşterea iniţială..................................................................................................25
2.3.3. Evaluarea iniţială.........................................................................................................26
2.3.4. Cheltuieli ulterioare.....................................................................................................27
2.3.5. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale...................................................................27
2.3.6. Amortizarea..................................................................................................................28
2.3.7. Cedarea şi casarea........................................................................................................29
2.3.8. Deprecierea..................................................................................................................30
2.3.9. Compensaţii de la terţi.................................................................................................31
2.3.10. Evaluarea la data bilanţului........................................................................................31
2.3.11. Prezentarea în situaţiile financiare.............................................................................32
2.4. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE FINANCIARE...........................33
2.4.1. Definiţie, clasificări......................................................................................................33
2.4.2. Evaluarea iniţială.........................................................................................................33
2.4.3. Evaluarea la data bilanţului..........................................................................................33
2.5. POLITICI CONTABILE PRIVIND LEASING – UL ......................................................33
1
S.C. ........... - MANUAL DE POLITICI CONTABILE
2.5.1. Definiţii, concepte-cheie..............................................................................................33
Dobanzile afernte leasingului intern se inregistreaza in contabilitate pe seama diferentelor de
pret( cont 668), iar cele afernte leasingului extern, pe seama diferntelor de curs valutar( cont 665)
........................................................................................................................................................35
CAPITOLUL III. POLITICI CONTABILE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE.................35
3.1. GENERALITĂŢI...............................................................................................................35
3.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND STOCURILE............................................................36
3.2.1. Definiţie, clasificări .....................................................................................................36
3.2.2. Evaluarea stocurilor.....................................................................................................38
3.2.3. Costul stocurilor...........................................................................................................38
3.2.4. Prezentarea informaţiilor.............................................................................................39
3.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND CREANŢELE...........................................................39
3.3.1. Definiţii şi clasificări....................................................................................................39
3.3.2. Evaluarea creanţelor.....................................................................................................41
3.4. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI.......................................................................................42
Pentru efectuarea operatiunilor in numerar, S.C. ........... respecta prevederile legale, respectiv
OG 15/1996, cu modificarile ulterioare, precum si Legea privind prevenirea spalarii banilor. 43
3.5. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT...................................................................................43
CAPITOLUL IV. POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN SCURT....43
4.1. Definiţii, clasificări.............................................................................................................43
4.2. Evaluare..............................................................................................................................45
CAPITOLUL V. POLITICI CONTABILE PRIVIND DATORIILE PE TERMEN LUNG.......46
5.1. Definiţii, clasificări.............................................................................................................46
5.2. Evaluare..............................................................................................................................46
CAPITOLUL VI. POLITICI CONTABILE PRIVIND PROVIZIOANELE...............................47
6.1. Definiţii, concepte-cheie.....................................................................................................47
6.2. Recunoaştere.......................................................................................................................48
6.3. Estimare..............................................................................................................................49
6.4. Prezentare şi descriere.........................................................................................................49
7.1. Definiţii şi concepte-cheie .................................................................................................49
7.2. Subvenţii aferente activelor................................................................................................50
7.3. Subvenţii aferente veniturilor.............................................................................................51
CAPITOLUL VIII. POLITICI CONTABILE PRIVIND CAPITALURILE PROPRII ..............51
8.1.CAPITAL.............................................................................................................................51
8.2. REZERVE DIN REEVALUARE.......................................................................................51
8.3. ALTE REZERVE ..............................................................................................................52
CAPITOLUL IX. POLITICI CONTABILE PRIVIND VENITURILE, CHELTUIELILE SI
REZULTATUL FINANCIAR.......................................................................................................52
9.1. VENITURI..........................................................................................................................52
9.1.1. Definiţii, clasificări......................................................................................................52
9.1.2. Recunoaşterea veniturilor...........................................................................................53
9.1.3. Evaluarea veniturilor...................................................................................................54
9.2. CHELTUIELI.....................................................................................................................55
9.3. REZULTAT....................................................................................................................56
12.1. Definiţii, concepte-cheie...................................................................................................57
12.2. Necesitatea prezentării informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate............58
12.3. Prezentare şi descriere...................................................................................................59
2
CAPITOLUL XIII. ANGAJAMENTE ŞI ALTE ELEMENTE EXTRABILANŢIERE.............60
13.1. Definiţii, generalităţi ........................................................................................................60
13.2. Prezentarea informaţiilor..................................................................................................62
CAPITOLUL I. INFORMAŢII GENERALE

1.1. POLITICI CONTABILE
Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convenţiile,
regulile şi practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare anuale.
Conducerea S.C. ........... a stabilit politicile contabile pentru operaţiunile
derulate, descrise în prezentul manual.
Aceste politici au fost elaborate având în vedere specificul activităţii şi
strategia adoptată de entitate.
Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin
situaţiile financiare anuale, a unor informaţii:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice;
b) credibile, în sensul că:
- reprezintă fidel activele, datoriile, poziţia financiară şi excedentul
sau pierderea societăţii;
3
- sunt neutre, lipsite de influenţe;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
c) comparabile , in sensul că utilizatorii trebuie să poată compara
situaţiile financiare ale entităţii în timp.
O dată ce politicile contabile ale S.C. ........... au fost stabilite în mod
adecvat, este important ca acestea să nu fie modificate în timp. Astfel, se
asigură o bază consecventă, de la un an la altul, de raportare a rezultatelor,
care vor putea fi comparate cu uşurinţă de către utilizatori. Aceasta
înseamnă că orice variaţie a rezultatelor, de la un an la altul, reflectă
fluctuaţii reale ale activităţii societăţii, şi nu reprezintă doar influenţa
modificărilor contabile. Utilizatorii vor putea, prin urmare, să detecteze
tendinţe pe termen lung ale rezultatelor şi fluxurilor de numerar ale
societăţii.
De aceea, dacă există modificări aduse politicilor contabile, este necesar ca
ele să fie evidenţiate în notele explicative, pentru ca utilizatorii să poată
analiza:
• corectitudinea şi necesitatea noii politici contabile;
• influenţa politicii asupra rezultatelor raportate, aferente perioadei; şi
• tendinţa reală a rezultatelor activităţii întreprinderii.
Politicile contabile ale S.C. ........... cuprind, dar nu se limitează la
următoarele aspecte:
- recunoaşterea veniturilor;
- recunoaşterea şi amortizarea activelor corporale şi necorporale;
- capitalizarea costurilor îndatorării şi a altor cheltuieli;
- contractele de construcţii;
- investiţiile în bunuri imobiliare;
- instrumentele şi investiţiile financiare;
- operaţiunile de leasing;
- stocurile;
- impozitele;
- provizioanele;
- conversia valutară şi acoperirea riscului valutar;
- definirea centrelor de costuri şi baza de alocare a costurilor pe
segmente;
- definirea numerarului şi a echivalentelor de numerar;
- fondurile nerambursabile;
- contabilitatea de gestiune;
- Tranzactii cu parti afiliate.
A. Modificări în politicile contabile

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege
sau are ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile referitoare la
operaţiunile S.C. ........... .
S.C. ........... trebuie să menţioneze în notele explicative orice
modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia
4
dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul
modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa
reală a rezultatelor activităţii societăţii.
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii
care diferă ca fond de evenimentele sau tranzacţiile produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzacţii
care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
Dacă S.C. ........... se află într-una din situaţiile următoare:
- modificarea voluntară într-o politică contabilă are un efect asupra
perioadei curente sau asupra oricărei alte perioade anterioare,
- ar fi avut un efect asupra acelei perioade cu excepţia faptului că
este imposibil de determinat valoarea ajustării, sau
- ar putea avea un efect asupra acelei perioade cu excepţia faptului
că este imposibil de determinat valoarea ajustării, sau
- ar putea avea un efect asupra perioadelor viitoare,
atunci, ea va prezenta:
a) natura modificării în politica de contabilitate;
b) motivele pentru care aplicarea noii politici contabile oferă informaţii
credibile şi mai relevante;
c) pentru perioada curentă şi pentru fiecare perioadă anterioară
prezentată, în măsura în care este posibil, valoarea ajustării:
- pentru fiecare element afectat al situaţiei financiare;
- pentru rezultatele de bază şi diluate pe acţiune (acolo unde e cazul).
d) suma ajustărilor aferente perioadelor de dinaintea celor prezentate în
măsura în care este posibil;
e) dacă aplicarea retroactivă este imposibilă pentru o anume perioadă
anterioară, sau pentru perioade de dinaintea celor prezentate,
circumstanţele care au condus la existenţa acelei condiţii şi o descriere a
modului şi a momentului în care modificarea politicii contabile a fost aplicată.
B. Modificări în estimările contabile

Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor, multe
elemente ale situaţiilor financiare întocmite de entitate nu pot fi evaluate cu
precizie, ci doar estimate. Procesul de estimare implică raţionamente bazate
pe cele mai recente informaţii credibile pe care S.C. ........... le are la
dispoziţie.
Se pot solicita, de exemplu, estimări ale:
- clienţilor incerţi;
- uzurii morale a stocurilor;
- valorii juste a activelor şi datoriilor financiare;
- duratei de viaţă utile, precum şi a modului preconizat de consumare a
beneficiilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile;
- obligaţiilor privind garanţiile.
Utilizarea unor estimări rezonabile reprezintă o parte esenţială a întocmirii
situaţiilor financiare şi nu subminează credibilitatea acestora.
5
O estimare poate necesita o revizuire dacă au loc schimbări privind
circumstanţele pe care s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi
informaţii sau experienţe ulterioare. Prin natura ei, revizuirea estimării nu
are legătură cu perioadele anterioare şi nu reprezintă corectarea unei erori.
O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica
de contabilitate şi nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Când
este dificil să se distingă între o modificare a politicii contabile şi o modificare
a unei estimări contabile, modificarea este tratată ca o modificare a estimării
contabile.
Efectul unei modificări a unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv
prin includerea ei în rezultatul:
a) perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează
numai respectiva perioadă; sau
b) perioadei în care are loc modificarea şi a perioadelor viitoare,
dacă modificarea are efect şi asupra acestora (de exemplu durata de viaţă
utilă a imobilizărilor corporale)
În măsura în care o modificare în estimările contabile dă naştere la modificări
ale activelor şi datoriilor, sau elementelor legate de capitaluri proprii, se va
recunoaşte prin ajustarea valorilor contabile a elementelor conexe de active,
datorii sau capitaluri proprii în perioada modificării.
1.2. CADRUL GENERAL DE RAPORTARE

1.2.1. Organizarea şi conducerea contabilităţii
S.C. ........... are obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea
proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit Legii
contabilităţii 82/1991 republicate,si a OMF 3055/29.10.2009 cu
modificarile ulterioare, precum şi contabilitatea de gestiune
adaptată la specificul activităţii.
Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea,
cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii,
precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice
trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,
performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele interne
ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii
financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda
naţională, cât şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.
Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în
momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în
contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
6
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate
angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat,
precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
S.C. ........... are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor
de activ şi de pasiv deţinute, cel puţin o dată pe an, precum şi în alte situaţii
prevăzute de lege.
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit
reglementărilor contabile aplicabile.
Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a
S.C. ........... sunt situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii, care
trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare
şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii
S.C. ........... revine administratorului si directorului economic.
S.C. ........... organizează şi conduce contabilitatea în cadrul serviciului
financiar-contabilitate, condus de către seful serviciului aflat in subordinea
directorului economic, ambele persoane avand studii economice superioare.
Directorul economic răspunde, împreună cu personalul din subordine, de
organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.
• Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de
evidenţă.
• Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric
• Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de
achiziţie, de producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât
cele prin achiziţie sau producţie, după caz.
• Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea
nominală.
• Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se
ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
• Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura
sau destinaţia lor, după caz.
• Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau
sursa lor, după caz.
• În contabilitate, excedentul sau pierderea se stabileşte cumulat de la
începutul exerciţiului financiar. Închiderea conturilor de venituri şi
cheltuieli se efectuează lunar.
• Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea
acestuia, prin inregistrarea impozitului pe profitul aferent activitatilor
economice.
• Repartizarea excedentului se înregistrează în contabilitate in contul
rezultatului reportat, pe tipuri de activitati, respectiv economic si fara
scop patrimonial, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.
• Pierderea contabilă reportată se acoperă din excedentul exerciţiului
financiar şi cel reportat, potrivit hotărârii Colegiului de conducere.
7
1.2.2. Registrele de contabilitate
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-
inventar şi Cartea mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de
contabilitate ale S.C. ........... se efectuează conform normelor elaborate de
Ministerul Finanţelor Publice.
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia
acestora şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită,
în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor
efectuate se întocmeşte lunar balanţa de verificare.
Întrucât S.C. ........... utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a
datelor, are obligaţia să asigure prelucrarea datelor înregistrate în
contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate, controlul şi
păstrarea acestora pe suporturi tehnice.
Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare, precum şi documentele
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se
păstrează în arhiva S.C. ........... timp de 10 ani, cu începere de la data
încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia
statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
Registrele de contabilitate se listeaza, semneaza, stampileaza si se
indosariaza periodic sau la sfarsitul anului. (Atentie ! Sepoate trece
conform OMFP 3512, adica la cererea.................., vezi Ordin 3512)
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se
vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile
de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.
1.2.3. Situaţiile financiare anuale
Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a

S.C. ........... sunt situaţiile financiare anuale, stabilite potrivit legii pentru
organizatiile fara scop patrimonial, care trebuie să ofere o imagine fidelă a
poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii
referitoare la activitatea desfăşurată in exercitiul financiar incheiat..
Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite
situaţiile financiare anuale şi coincide cu anul calendaristic. Durata
exerciţiului financiar este de 12 luni.
S.C. ........... aplică Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene.
Notele conţin informaţii în plus faţă de cele prezentate în bilanţ si in contul de
excedent şi pierdere. În note se prezintă descrieri narative sau împărţiri ale
elementelor prezentate în situaţiile financiare şi informaţii legate de elemente care
nu sunt recunoscute în situaţiile financiare
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi trebuie însoţite de o
declaraţie scrisă a administratorului S.C. ........... prin care îşi asumă
răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:
8
a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare
anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei
financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la
activitatea desfăşurată;
c) persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de
continuitate.
Deoarece S.C. ........... organizează contabilitatea în partidă dublă, ea trebuie
să publice situaţiile financiare anuale. Fac obiectul publicării situaţiile
financiare anuale, raportul administratorilor şi raportul de audit sau raportul
comisiei de cenzori, după caz. Aceste prevederi se aplică şi sucursalelor
înregistrate în România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în
străinătate, precum şi societăţilor-mamă care întocmesc situaţii financiare
consolidate.
Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
Pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional al statului,
un exemplar al situaţiilor financiare anuale se depune la Oficiul
Registrului Comerţului, în termenul legal stabilit de Ministerul Finantelor
publice pentru organizatiile fara scop patrimonial.
Situaţiile financiare anuale ale S.C. ........... sunt verificate de catre

......................... si sunt supuse aprobarii Adunarii Generale a
actionarilor/asociatilor.
1.3. PRINCIPII CONTABILE
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale ale S.C. ........... se

evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform
contabilităţii de angajamente. Astfel, efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se
produc (şi nu pe măsură ce trezoreria sau echivalentul său este încasat sau
plătit) şi sunt înregistrate în contabilitate şi raportate în situaţiile financiare
ale perioadelor aferente.
1. Principiul continuităţii activităţii. Trebuie să se prezume că
S.C. ........... îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii
activităţii. Acest principiu presupune că S.C. ........... îşi continuă în mod
normal funcţionarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere
semnificativă a activităţii. Dacă conducerea S.C. ........... a luat cunoştinţă
de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot
duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente
trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare
anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie
trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a
acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia S.C. ...........
nu îşi mai poate continua activitatea.
9
2. Principiul permanenţei metodelor. Metodele de evaluare şi
politicile contabile trebuie aplicate în mod consecvent de la un exerciţiu
financiar la altul.
Modificările de politici contabile pot fi determinate de:
a) iniţiativa entităţii, caz în care modificarea trebuie justificată în notele
explicative la situaţiile financiare anuale;
b) o decizie a unei autorităţi competente şi care se impune entităţii
(modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată
în notele explicative, ci doar menţionată în acestea.
Modificarea de politică contabilă la iniţiativa entităţii poate fi
determinată de:
- o modificare excepţională intervenită în situaţia entităţii sau în contextul
economico-financiar în care aceasta îşi desfăşoară activitatea;
- obţinerea unor informaţii credibile şi mai relevante.
Exemple de situaţii care justifică modificarea de politici contabile pot fi:
- admiterea la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare
pe termen scurt ale entităţii sau retragerea lor de la tranzacţionare;
- schimbarea acţionariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile
metode asigură furnizarea unor informaţii mai fidele;
- fuziuni şi operaţiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se
impune armonizarea politicilor contabile ale societăţii absorbite cu cele ale
societăţii absorbante etc.
Schimbarea conducătorilor entităţii nu justifică modificarea politicilor
contabile.
Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfăşurarea activităţilor,
unele elemente ale situaţiilor financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie,
ci doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări ale: clienţilor incerţi;
uzurii morale a stocurilor; duratei de viaţă utile, precum şi a modului
preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare încorporate în
activele amortizabile etc.
Procesul de estimare implică raţionamente bazate pe cele mai recente
informaţii credibile avute la dispoziţie. O estimare poate necesita revizuirea
dacă au loc schimbări privind circumstanţele pe care s-a bazat această
estimare sau ca urmare a unor noi informaţii sau a unei mai bune
experienţe.
O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în
politica contabilă şi nu reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă
entitatea are dificultăţi în a face distincţie între o modificare de politică
contabilă şi o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a
estimării.
Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaşte prospectiv
prin includerea sa în rezultatul:
- perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai
perioada respectivă (de exemplu, ajustarea pentru clienţi incerţi); sau
- perioadei în care are loc modificarea şi al perioadelor viitoare, dacă
modificarea are efect şi asupra acestora (de exemplu, durata de viaţă utilă a
imobilizărilor corporale).
10
3. Principiul prudenţei. Evaluarea trebuie făcută pe o bază
prudentă şi, în special:
• poate fi inclus numai excedentul realizat la data bilanţului;
• trebuie să se ţină cont de toate datoriile apărute în cursul exerciţiul
financiar curent sau al unui exerciţiu precedent, chiar dacă acestea
devin evidente numai între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
• trebuie să se ţină cont de toate datoriile previzibile şi pierderile
potenţiale apărute în cursul exerciţiului financiar curent sau al unui
exerciţiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai
între data bilanţului şi data întocmirii acestuia;
• trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul
exerciţiului financiar este deficit sau excedent.
4. Principiul independenţei exerciţiului. Trebuie să se ţină cont
de veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, indiferent de data
încasării sau plăţii acestor venituri şi cheltuieli.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de
datorii. Conform acestui principiu, componentele elementelor de activ sau
de datorii trebuie evaluate separat.
6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere pentru fiecare
exerciţiu financiar trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al
exerciţiului financiar precedent.
7. Principiul necompensării. Orice compensare între elementele
de activ şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli este
interzisă. Eventualele compensări între creanţe şi datorii ale S.C. ........... faţă
de acelaşi agent economic pot fi afectate cu respectarea prevederilor legale,
numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor la
valoarea integrală.
8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.
Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de excedent
şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al
operaţiunii raportate şi nu numai de forma juridică a acestora.
9. Principiul pragului de semnificaţie. Elementele de bilanţ şi de
cont de excedent şi deficit care sunt precedate de cifre arabe pot fi
combinate dacă:
• acestea reprezintă o sumă nesemnificativă sau
• o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu
condiţia ca elementele astfel combinate să fie prezentate separat în
notele explicative.
Abateri de la principiile contabile generale pot fi efectuate în cazuri
excepţionale. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative,
precum şi motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului
acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a excedentului sau
pierderii.
11
1.4. REGULI GENERALE DE EVALUARE
Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă,

pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie.
1.4.1. Evaluarea la data intrării în societate

La data intrării în societate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau
constatate plus la inventariere
d) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării pentru bunurile
reprezentând aport la capitalul social.
În cazurile menţionate la lit. c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv,
valoarea justă, se substituie costului de achiziţie.
Prin valoare justă se înţelege suma pentru care activul ar putea fi
schimbat de bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei
tranzacţii cu preţul determinat obiectiv.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă
de pe piaţă, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesionişti calificaţi
în evaluare.
În situaţia în care nu există date pe piaţă privind valoarea justă, din cauza
naturii specializate a activelor şi a frecvenţei reduse a tranzacţiilor, valoarea
justă se poate determina prin alte metode utilizate, de regulă, de către
profesionişti în evaluare.
Costul de achiziţie al bunurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de
import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate
recupera de la autorităţile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare şi
alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziţiei bunurilor respective.
În costul de achiziţie se includ, de asemenea, comisioanele, taxele
notariale, cheltuielile cu obţinerea de autorizaţii şi alte cheltuieli
nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.
Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziţie şi atunci
când funcţia de aprovizionare este externalizată.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de
achiziţie ajustează în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate
ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidenţiază
distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv
contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
a) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra
preţului de vânzare;
12
b) remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit
sau dacă cumpărătorul are un statut preferenţial; şi
c) risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului
tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare
acordate pentru achitarea datoriilor înainte de termenul normal de
exigibilitate.
Reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale
perioadei indiferent de perioada la care se referă (contul 767 "Venituri din
sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli
ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă (contul 667 "Cheltuieli
privind sconturile acordate").
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe
o piaţă reglementată, costul de achiziţie nu include costurile de
tranzacţionare direct atribuibile achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate
în conturile de cheltuieli corespunzătoare.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată, precum şi al valorilor mobiliare pe
termen lung, costul de achiziţie include şi costurile de tranzacţionare direct
atribuibile achiziţiei lor.
Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor
prime şi materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct
atribuibile bunului.
Costul de producţie sau de prelucrare al stocurilor, precum şi costul de
producţie al imobilizărilor cuprind cheltuielile directe aferente producţiei, şi
anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice,
manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul proiectării
produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod
raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora.
În cazul producţiei de imobilizări, exemple de cheltuieli încadrate la alte
cheltuieli direct atribuibile sunt următoarele:
a) costurile de amenajare a amplasamentului;
b) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
c) costurile de instalare şi asamblare;
d) costurile de testare a funcţionării corecte a activului;
e) onorarii profesionale şi comisioane achitate în legătură cu activul etc.
Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera şi alte
cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv
personalul însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare.
În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din
cheltuielile care sunt indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea
sunt legate de perioada de producţie.
Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în
măsura în care reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul
şi forma dorite.
13
Exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt
recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt
următoarele:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie
înregistrate peste limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri
sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de
fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie atunci
când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se
găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la
aducerea stocurilor în forma şi locul final;
- costurile de desfacere;
- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în
perioada în care a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe
baza capacităţii normale de producţie (activitate).
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care
rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt:
amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu
conducerea şi administrarea secţiilor.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi
obţinută, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade, în condiţii
normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din
întreţinerea planificată a echipamentului.
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei, construcţiei
sau producţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse în costul
acelui activ. De exemplu, în costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la
capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei, construcţiei sau producţiei
de active cu ciclu lung de fabricaţie, precum şi comisioanele aferente acestor
împrumuturi contractate.
Costurile îndatorării pot fi incluse în costurile de producţie ale unui
activ cu ciclu lung de fabricaţie, în măsura în care sunt legate de perioada de
producţie.
Costurile îndatorării suportate de entitate în legătură cu împrumutul de
fonduri pot fi incluse în costul bunurilor sau serviciilor cu ciclu lung de
fabricaţie, cu respectarea principiului prudentei.
În sensul prezentelor reglementări, prin activ cu ciclu lung de fabricaţie
se înţelege un activ care solicită în mod necesar o perioadă substanţială de
timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau pentru vânzare.
Activele financiare şi stocurile care sunt fabricate pe o bază repetitivă de-a
lungul unei perioade scurte de timp nu sunt considerate active cu ciclu lung
de fabricaţie. Nu sunt active cu ciclu lung de fabricaţie nici activele care în
momentul achiziţiei sunt gata pentru utilizarea lor prestabilită sau pentru
vânzare.
Capitalizarea costurilor îndatorării trebuie să înceteze când se
realizează cea mai mare parte a activităţilor necesare pentru pregătirea
14
activului cu ciclu lung de fabricaţie, în vederea utilizării prestabilite sau a
vânzării acestuia.
În cazul includerii costurilor îndatorării în valoarea activelor, acestea
trebuie prezentate în notele explicative.
1.4.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face
potrivit reglementărilor legale şi normelor emise în acest sens de Ministerul
Finanţelor Publice, respectiv OMF 2861/09.10.2009.
1.4.3. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar

La încheierea exerciţiului financiar, elementele de activ şi de pasiv de natura
datoriilor se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea
de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.
În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza
inventarierii, denumită valoare de inventar. În acest caz, se vor avea în
vedere, printre altele:
a) pentru elementele de activ, diferenţele constatate în minus între
valoarea de inventar şi valoarea contabilă netă a elementelor de activ se
înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul
activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se
efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când
deprecierea este reversibilă, aceste elemente menţinându-se, de asemenea,
la valoarea lor de intrare.
Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de
tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai puţin
eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.( Atentie nu treceti daca
nu este cazul)
Valorile mobiliare pe termen lung se evaluează la costul istoric mai puţin
eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
Prin valoare contabilă netă se înţelege valoarea de intrare, mai puţin
amortizarea şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare,
cumulate.
Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferenţele constatate în
plus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de pasiv
de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor
corespunzătoare de datorii.
La fiecare dată a bilanţului:
a) elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte
elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi
datorii în valută) trebuie evaluate şi raportate utilizând cursul de schimb
comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii
15
exerciţiului financiar. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile,
între cursul de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută sau
cursul la care au fost raportate în situaţiile financiare anterioare şi cursul de
schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri
sau cheltuieli financiare, după caz.
b) pentru creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se
face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau
nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri
sau cheltuieli financiare, după caz.
c) elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi
înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie raportate utilizând
cursul de schimb de la data efectuării tranzacţiei.
d) elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi
înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb
existent la data determinării valorilor respective.
Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele /
datoriile de primit / de plătit în sume fixe sau determinabile.
Evenimentele care apar după data bilanţului pot furniza informaţii
suplimentare referitoare la perioada raportată faţă de cele cunoscute la data
bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea
trebuie ajustate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare.
1.4.4. Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se
scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt
înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru
imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru
valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată).
Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data
constatării lipsei acestora.
La scoaterea din evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.
1.5. EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANŢULUI

Definiţie
Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, favorabile
sau nefavorabile care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile
financiare anuale sunt autorizate pentru publicare.
Pot fi identificate două situaţii:

a) S.C. ........... obţine informaţii suplimentare faţă de cele
existente la data bilanţului, pentru evenimente care avuseseră deja loc la
data bilanţului. Dacă informaţiile suplimentare conduc la necesitatea
16
înregistrării în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea
unei imagini fidele, trebuie efectuate aceste înregistrări;
b) S.C. ........... obţine informaţii pentru evenimente petrecute
ulterior datei situaţiilor financiare, dar a căror prezentare este necesară
pentru utilizatorii de informaţii. În această situaţie, informaţiile respective se
prezintă în notele explicative, fără efectuarea unor înregistrări în
contabilitate.
Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului, care trebuie reflectate în
situaţiile financiare anuale pot fi următoarele:
 rezolvarea unui litigiu ulterior datei bilanţului impune ajustarea
unui provizion deja recunoscut sau recunoaşterea unui nou
provizion;
 insolvenţa unui client, înregistrată ulterior datei bilanţului,
confirmă că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei
creanţe comerciale şi, în consecinţă, S.C. ........... trebuie să
ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale;
 primirea de informaţii după data bilanţului, care semnalează că un
activ a fost depreciat sau că o pierdere anterioară din depreciere
trebuie ajustată.( ex. Falimentul unui client care intervine ulterior
datei bilanţului, confirmă, de obicei, existenţa unei pierderi la data
bilanţului, iar cedarea stocurilor după data bilanţului oferă dovezi
(chiar dacă nu întotdeauna concludente ) privind valoarea lor netă
realizabilă la data bilanţului;
 determinarea, după data bilanţului, a costului activelor
achiziţionate sau determinarea încasărilor din activele cedate la
data bilanţului;
 descoperirea fraudelor sau erorilor, după data bilanţului, care
arată că situaţiile financiare au fost incorecte la sfârşitul anului ,
înainte de ajustare.
Un exemplu de eveniment ulterior datei bilanţului pentru care nu se fac
ajustări ale situaţiilor financiare anuale este diminuarea valorii de piaţă a
valorilor mobiliare, în intervalul de timp dintre data bilanţului şi data la care
situaţiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare.
S.C. ........... trebuie să prezinte data la care situaţiile financiare au fost
autorizate pentru publicare, precum şi cine a dat această autorizare.
Comunicarea acestei date este foarte importantă pentru utilizatorii situaţiilor
financiare, pentru că ea indică şi faptul că evenimentele ulterioare acestei
date nu sunt reflectate în respectivele situaţii financiare.
În cazul în care S.C. ........... primeşte, după data bilanţului, informaţii despre
circumstanţe care existau la data bilanţului, va trebui să actualizeze
prezentarea acestor circumstanţe în situaţiile financiare conform noilor
informaţii.
În cazul în care evenimentele ulterioare datei bilanţului, care nu necesită
ajustare, au o importanţă semnificativă, neprezentarea lor ar putea afecta
capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua
decizii corecte pe baza acestor situaţii.
17
Exemple de evenimente ulterioare datei bilanţului care nu necesită ajustare,
ce pot avea o asemenea importanţă încât neprezentarea lor ar afecta
capacitatea utilizatorilor de situaţii financiare de a face evaluări sau de a lua
decizii sunt:
 modificări neobişnuit de mari în preţurile activelor sau în cursurile de
schimb valutar;
 emiterea de garanţii semnificative;
 anunţarea unui plan de întrerupere a unei activităţi;
 achiziţionări sau cedări majore de active sau exproprierea de către
guvern a unor active importante;
 anunţarea sau începerea implementării unei restructurări majore ;
 tranzacţii importante sau potenţiale cu acţiunile S.C. ........... ;
 începerea unui litigiu major generat în exclusivitate de evenimentele
ulterioare datei bilanţului.
Atunci când evenimentele au o asemenea importanţă încât neprezentarea
lor ar putea afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face
evaluări şi de a lua decizii corecte, S.C. ........... trebuie să prezinte
următoarele informaţii pentru fiecare categorie semnificativă de astfel de
evenimente:
• natura evenimentului;
• estimare a efectului financiar sau o menţiune conform căreia o
astfel de estimare nu poate fi făcută.
1.6. CORECTAREA ERORILOR CONTABILE

Definiţie
Erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exerciţiul financiar
curent, fie la exerciţiile financiare precedente.
Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni şi declaraţii eronate
cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii pentru una sau mai multe
perioade anterioare rezultând din greşeala de a utiliza sau de a nu utiliza
informaţii credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situaţiile financiare pentru acele
perioade au fost aprobate spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obţinute în mod rezonabil şi luate în considerare la
întocmirea şi prezentarea acelor situaţii financiare anuale.
Astfel de erori includ efectele greşelilor matematice, greşelilor de
aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a
evenimentelor şi fraudelor.
Corectarea erorilor aferente exerciţiului financiar curent se efectuează
pe seama contului de profit şi pierdere.
Corectarea erorilor semnificative aferente exerciţiilor financiare
precedente se efectuează pe seama rezultatului reportat.
18
Erorile nesemnificative aferente exerciţiilor financiare precedente se
corectează, de asemenea, pe seama rezultatului reportat. Totuşi, pot fi
corectate pe seama contului de profit şi pierdere erorile nesemnificative.
Erorile nesemnificative sunt cele de natură să nu influenţeze informaţiile
financiar-contabile. Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta
ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza
situaţiilor financiare anuale. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau
nu se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală
sau cumulată a elementelor.
În notele la situaţiile financiare trebuie prezentate informaţii
suplimentare cu privire la erorile constatate.
Corectarea erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente nu
determină modificarea situaţiilor financiare ale acelor exerciţii.
În cazul erorilor aferente exerciţiilor financiare precedente, corectarea
acestora nu presupune ajustarea informaţiilor comparative prezentate în
situaţiile financiare. Informaţii comparative referitoare la poziţia financiară şi
performanţa financiară, respectiv modificarea poziţiei financiare, sunt
prezentate în notele explicative.
Înregistrarea stornării unei operaţiuni contabile aferente exerciţiului
financiar curent se efectuează fie prin corectarea cu semnul minus a
operaţiunii iniţiale (stornare în roşu), fie prin înregistrarea inversă a acesteia
(stornare în negru), în funcţie de politica contabilă şi programele informatice
utilizate.
În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată,

aceasta trebuie acoperită înainte de efectuarea oricărei repartizări de
excedent.
TRATAMENTUL CONTABIL : se inregistraza in contul „Rezultat reportat”
TRATAMENTUL FISCAL AL ERORILOR CONTABILE : se intocmeste si se depune
declaratie rectificativa.
1.7. PĂRŢILE AFILIATE (Atentie! Doar daca este cazul)
O relaţie cu părţile afiliate (legate) poate avea un efect asupra poziţiei

financiare şi a rezultatelor entităţii. Din acest motiv, S.C. ........... trebuie să
îşi definească relaţiile şi tranzacţiile cu părţile afiliate (legate) şi să detalieze
prezentarea informaţiilor în situaţiile financiare, acest fapt fiind obligatoriu.
Situaţiile financiare ale S.C. ........... trebuie să conţină prezentarea
informaţiilor necesare pentru a atrage atenţia asupra posibilităţii ca poziţia
financiară şi excedentul sau deficitul să fi fost afectate de existenţa părţilor
afiliate (legate), precum şi de tranzacţiile şi soldurile cu acestea.
Părţile se consideră că sunt afiliate (legate) dacă una dintre părţi are
capacitatea fie de a controla cealaltă parte, fie de a exercita o influenţă
semnificativă asupra celeilalte părţi în luarea deciziilor financiare şi
operaţionale, fie este o asociaţie în participaţiune la care cealaltă este
19
asociată, fie operează în calitate de personal-cheie de conducere al celeilalte
părţi.
S.C. ........... detine un registru al tranzactiilor cu partile afiliate unde va
consemna valoarea lunara a tranzactiilor reciproce cu partile afiliate.
CAPITOLUL II. POLITICI CONTABILE PRIVIND

ACTIVELE IMOBILIZATE
2.1. GENERALITĂŢI
Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru

entitate pe o perioadă mai mare decât cea acoperită de situaţiile financiare
din anul curent.
Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct
sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie către
entitate.
Aceste active trebuie capitalizate, iar costurile lor trebuie să fie alocate pe
parcursul perioadelor cu beneficii pentru entitate (durata de viaţă utilă).
Activele imobilizate sunt clasificate în două categorii:
a) Imobilizări nefinanciare;
b) Imobilizări financiare.
a) Imobilizările nefinanciare sunt active funcţionale prin natura lor şi
pot fi clasificate în două tipuri de bază:
• Imobilizările corporale sunt acele active ce au consistenţă
fizică şi care sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri
sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate sau pentru alte
scopuri şi care se aşteaptă să se utilizeze pe parcursul mai multor
perioade ;
• Imobilizări necorporale sunt acele active fără consistenţă
fizică şi care sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri
sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate sau în scopuri
administrative, care sunt identificabile şi sunt controlate de entitate ca
rezultat al unor evenimente trecute şi de pe urma cărora se aşteaptă
beneficii economice viitoare.
b) Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile
afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare,
împrumuturile acordate entităţilor cu care S.C. ........... este legată în virtutea
intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte
împrumuturi.
În vederea înţelegerii politicilor contabile privind activele imobilizate, trebuie

avute în vedere următoarele concepte-cheie:
Durata de viaţă utilă. Perioada în care un activ va fi angajat în entitate,
fiind măsurată fie prin timpul în care se preconizează a fi folosit, fie prin
numărul de unităţi de producţie sau al unor unităţi similare ce se
preconizează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
20
Costul. Suma plătită în numerar sau echivalente de numerar sau valoarea
justă a oricărei contraprestaţii efectuate pentru a achiziţiona sau construi un
activ.
Valoarea justă. Suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de
bunăvoie între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii
desfăşurate în condiţii obiective.
Valoarea contabilă. Valoarea la care un activ este recunoscut după
scăderea amortizării cumulate şi a oricăror pierderi cumulate din depreciere
Amortizarea. Alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe
durata sa de viaţă utilă.
Valoarea reziduală. Valoarea estimată pe care o entitate o va obţine din
cedarea unui activ, după scăderea costurilor de cedare estimate
(presupunând că activul are deja vechimea şi se găseşte în starea
preconizată la sfârşitul duratei sale de viaţă utilă).
Valoarea amortizabilă. Costul unui activ sau altă valoare care a fost
substituită costului, minus valoarea reziduală a activului.
Unitate generatoare de numerar. Cel mai mic grup identificabil de active,
care generează intrări de fluxuri de numerar în urma funcţionării continue, în
mare măsură independente de intrările de fluxuri de numerar generate de
alte active sau grupuri de active.
Costuri aferente cedărilor. Costuri legate în mod direct de cedarea unui
activ ; acestea nu includ costurile de finanţare sau cheltuielile cu impozitul
pe excedent aferente.
Costuri cu scoaterea din uz. Costuri aferente dezmembrării unui active şi
reamenajării terenului pe care acesta era amplasat şi readucerii oricăror alte
active efectate la starea lor iniţială.
Pierderea din depreciere. Valoarea cu care valoarea contabilă a unui activ
depăşeşte valoarea sa recuperabilă.
Valoarea recuperabilă. Valoarea cea mai mare dintre preţul net de
vânzare al activului şi valoarea sa de utilizare.
Valoarea de utilizare. Valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de numerar
estimate ce se aşteaptă să fie generate din utilizarea unui activ.
Preţ net de vânzare. Suma obţinută din vânzarea unui activ printr-o
tranzacţie desfăşurată în condiţii obiective, minus costurile de cedare.
2.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

NECORPORALE
2.2.1. Clasificări, definiţii
În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
 concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile si
activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;
 alte imobilizări necorporale: programe informatice, garantii;
 avansuri acordate pentru imobilizări necorporale;
21
Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similare reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se
înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de aport sau
costul de achiziţie, după caz. În aceasta situaţie valoarea de aport se
asimilează valorii juste.
Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când
contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru
concesiune. Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de
folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului. În cazul în care contractul
prevede plata unei chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea
S.C. ........... care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala reprezentând
chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.
Concesiunea este convenţia unor persoane fizice sau juridice prin care statul
cedează, condiţionat şi pe un timp determinat, dreptul de exploatare a unor
servicii publice sau anumitor bunuri, în schimbul unor redevenţe.
Avansuri şi alte imobilizări necorporale
În cadrul avansurilor şi altor imobilizări necorporale se înregistrează
avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele
informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi, pentru
necesităţile proprii de utilizare, precum şi alte imobilizări necorporale.
2.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea iniţială
Un activ necorporal trebuie recunoscut dacă şi numai dacă:

a) se estimează că beneficiile economice viitoare care sunt atribuibile
activului vor fi obţinute de către entitate; şi
b) costul activului poate fi evaluat în mod fidel.
Un activ necorporal se înregistrează iniţial la costul de achiziţie .
Achiziţiile separate
Dacă un activ necorporal este achiziţionat separat, costul acestuia poate fi
evaluat cu fidelitate.
Costul unei imobilizări necorporale achiziţionate separat este alcătuit din:
- preţul său de achiziţie, inclusiv impozitele şi accizele aferente şi
nereturnabile;
- orice cost atribuibil direct pregătirii imobilizării pentru utilizarea
prevăzută. (exemple de costuri ce pot fi atribuite direct: costurile cu
beneficiile angajaţilor care reies direct din aducerea imobilizării la
condiţia sa de lucru; onorariile profesionale ce decurg direct din
aducerea imobilizării la condiţia sa de lucru, şi costurile testării
funcţionării corespunzătoare a imobilizării).
Orice sconturi comerciale şi rabaturi sunt deduse pentru a ajunge la valoarea
de cost.
22
Dacă plata pentru imobilizarea necorporală este amânată peste termenul
normal de creditare, costul său este echivalentul preţului în numerar.
Diferenţa dintre această sumă şi plăţile totale este recunoscută ca o
cheltuială cu dobânda pe perioada creditului.
Achiziţia prin intermediul unei subvenţii ( inclusiv din surse

nerabursabile cu finantare europeana)
Un activ necorporal poate fi achiziţionat având ca sursă de finanţare
subvenţie.
S.C. ........... recunoaşte iniţial activul la valoarea nominală, la care se
adaugă orice cheltuială care este direct atribuibilă pregătirii activului în
vederea utilizării sale, iar subvenţia se recunoaşte ca un venit amânat.
Recunoaşterea unei cheltuieli

Cheltuiala cu un element necorporal trebuie să fie recunoscută direct în
contul de excedent şi pierdere atunci când este efectuată, cu excepţia
cazului în care:
 face parte din costul unui activ necorporal care întruneşte criteriile de
recunoaştere;
Cheltuieli anterioare care nu vor fi recunoscute ca activ
Cheltuiala în cazul unui element necorporal care a fost iniţial recunoscut ca o
cheltuială de entitate, în situaţiile financiare ale anului precedent sau în
raportările financiare interimare, nu trebuie recunoscută, la o dată ulterioară,
ca parte din costul unui activ necorporal.
2.2.3. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale
Cheltuielile ulterioare cu un activ necorporal după cumpărare sau finalizarea

sa trebuie recunoscute în contul de excedent şi pierderi atunci când sunt
efectuate, cu excepţia cazului în care:
 este probabil că această cheltuială să permită activului să genereze
beneficii economice viitoare suplimentare faţă de cele estimate iniţial;
şi
 această cheltuială poate fi evaluată cu fidelitate şi atribuită activului.
Dacă aceste condiţii sunt întrunite, cheltuielile ulterioare trebuie adăugate la
costul activului necorporal.
2.2.4. Amortizarea imobilizărilor necorporale
Noţiuni generale
Valoarea amortizabilă a unui activ necorporal trebuie să fie alocată pe o bază
sistematică de-a lungul celei mai bune estimări a duratei sale de viaţă.
Metoda de amortizare trebuie să reflecte modul în care activul aduce
beneficii economice.
23
Revizuirea perioadei de amortizare şi a metodei de amortizare trebuie
efectuată cel puţin la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar.
2.2.5. Cedarea
Un activ necorporal trebuie scos din evidenţă la cedare sau atunci când nici
un beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa
ulterioară.
Câştigurile sau pierderile care apar o dată cu încetarea utilizării sau ieşirea
unui activ necorporal se determină ca diferenţă între veniturile generate de
ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate
din cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca venit sau cheltuială, după caz,
în contul de excedent şi pierdere.
2.2.6. Evaluarea la data bilanţului
Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare, mai

puţin amortizarea cumulată şi ajustările cumulate de valoare.
2.2.7. Prezentarea informaţiilor
S.C. ........... va prezenta în situaţiile financiare următoarele informaţii pentru

fiecare clasă de imobilizări necorporale:
 duratele de viaţă utile şi ratele de amortizare utilizate;
 metodele de amortizare utilizate;
 valoarea contabilă brută şi orice amortizări acumulate la
începutul şi sfârşitul perioadei;
 o reconciliere a valorii contabile de la începutul şi sfârşitul
perioadei, arătând intrările şi cedările, indicându-le separat pe cele din
dezvoltarea internă, pe cele achiziţionate separat şi pe cele achiziţionate
prin combinări de întreprinderi.
 valoarea imobilizărilor necorporale în curs;

CORPORALE
2.3.1. Definiţii, clasificări
24
Imobilizările corporale sunt elemente corporale care
• sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate altora sau pentru alte
scopuri ; şi
• se aşteaptă să se utilizeze pe parcursul mai multor perioade.
Imobilizările corporale cuprind :
• terenuri;
• construcţii ;
• instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii ;
• mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor ;
• avansuri acordate pentru imobilizări corporale ;
• imobilizări corporale în curs de execuţie.
Instalaţiile tehnice, mijloacele de transport, animalele şi plantaţiile se
prezintă pe următoarele categorii distincte :
- echipamente tehnologice ;
- aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare ;
- mijloace de transport ;
- animale şi plantaţii.
Evidenţa operativă a imobilizărilor corporale se ţine cu ajutorul programului
informatic în Registrul mijloacelor fixe, care se reconciliază lunar cu evidenţa
contabilă.
De asemenea, S.C. ........... detine un Registru al numerelor de inventar,
precum si un Registru al bunurilor de capital, in conformitate cu prevederile
legale.
2.3.2. Recunoaşterea iniţială

Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă şi
numai dacă
a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice
viitoare aferente activului ;
b) costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Părţile separate şi echipamentul de service sunt înregistrate ca stocuri şi
recunoscute în contul de excedent şi pierderi atunci când sunt consumate.
Dacă părţile separate şi echipamentul de service pot fi utilizate numai în
legătură cu un element de imobilizări sau se preconizează a fi utilizate mai
mult de o perioadă, ele se contabilizează ca imobilizări corporale. Elementele
nesemnificative (matriţe, şabloane) pot fi agregate ca elemente de activ
singulare.
S.C. ........... evaluează, conform principiului recunoaşterii, toate costurile
imobilizărilor corporale atunci când apar. Aceste costuri includ costurile
iniţiale pentru achiziţionarea sau construcţia unor elemente de imobilizări
corporale, precum şi costurile care apar ulterior pentru adăugarea,
îmbunătăţirea, înlocuirea sau întreţinerea acestora.
S.C. ........... trebuie:
25
• să capitalizeze costurile aferente înlocuirii sau reînnoirii
componentelor şi costurile aferente verificărilor majore;
• să înregistreze pe costuri (să amortizeze total) componentele
înlocuite sau reînnoite aferente unei verificări precedente;
• să înregistreze drept cheltuială costurile zilnice aferente
service-ului.
Activele care sporesc gradul de siguranţă sau de protecţie a mediului pot fi
recunoscute ca imobilizări corporale dacă permit S.C. ........... să crească
beneficiile economice viitoare peste beneficiile ce ar fi putut deriva dacă ele
nu ar fi fost achiziţionate.
2.3.3. Evaluarea iniţială

Un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut va fi evaluat
iniţial la costul său.
Costul unei imobilizări corporale este format din:
• preţul de cumpărare, incluzând taxele vamale şi taxele
nerecuperabile, după deducerea reducerilor comerciale şi a rabaturilor;
• orice costuri direct atribuibile aducerii activului la locaţia şi
condiţia necesare pentru ca acesta să poată opera în modul dorit de
conducerea S.C. ........... ;
• materialele, manopera şi alte costuri direct atribuibile pentru
activele construite în regie proprie.
Exemple de costuri direct atribuibile:
• costurile cu beneficiile angajaţilor care rezultă direct din
construcţia sau achiziţionarea elementului de imobilizări corporale ;
• costuri iniţiale de livrare şi manipulare ;
• costurile de instalare şi asamblare ;
• costurile de testare a funcţionării corecte a activului, după
deducerea încasărilor nete provenite din vânzarea elementelor produse în
timpul testării ;
• onorariile profesionale.
Exemple de costuri care nu se includ în costul unei imobilizări corporale:
• costurile de deschidere a unei noi instalaţii ;
• costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu
(costuri cu publicitatea, activităţi promoţionale) ;
• costuri de dirijare a activităţii într-un nou amplasament ;
• costurile administrative şi alte costuri de supraveghere
generală ;
• pierderile iniţiale de exploatare, angajate înainte ca bunul să
ajungă la performanţa prevăzută;
• în cazul unui activ construit în regie proprie, nu se includ în
costul de producţie excedenturile interne şi costurile anormale generate
de risipa de materii prime şi folosirea ineficientă a forţei de muncă.
26
2.3.4. Cheltuieli ulterioare
Costurile care sunt realizate ulterior achiziţiei se adaugă valorii contabile a
activului respectiv doar atunci când este probabil ca beneficii economice
viitoare, dincolo de cele anticipate iniţial, să fie primite de către entitate.
Dacă scopul cheltuielilor este fie de menţinere a capacităţii de producţie
anticipate când activul este achiziţionat sau construit, fie de readucere a
acestuia la acel nivel, costurile nu sunt supuse capitalizării (reparaţiile şi
cheltuielile de întreţinere care nu permit decât atingerea nivelului de
performanţă aşteptat iniţial).
Excepţie: atunci când un activ este achiziţionat într-o stare ce necesită
anumite cheltuieli pentru a-l aduce în starea corespunzătoare utilizării dorite,
aceste cheltuieli se capitalizează, cu condiţia ca activul să nu fie prezentat la
o valoare care să depăşească valoarea recuperabilă a acestuia. După
finalizarea restaurării, cheltuielile ulterioarede acelaşi tip vor fi tratate ca
fiind cheltuieli cu reparaţiile şi întreţinerea obişnuite şi vor fi imputate pe
costuri pe măsură ce sunt realizate.
2.3.5. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Ulterior recunoaşterii iniţiale, un element de imobilizări corporale va fi
înregistrat la costul său minus orice amortizare cumulată şi orice pierderi din
depreciere.
Reevaluările se vor face cu suficientă regularitate pentru a se asigura că

valoarea contabilă nu diferă prea mult de ceea ce s-ar fi determinat prin
utilizarea valorii juste la data bilanţului.Pentru imobilizările care nu sunt
supuse unor fluctuaţii mari de valoare, o periodicitate a reevaluării de 3-5 ani
este suficientă.
Reevaluarea trebuie efectuată de profesionişti calificaţi în evaluare. Pentru
activele strict specializate, care nu fac obiectul unor tranzacţii regulate,
valoarea justă se identifică cu costul de înlocuire diminuat cu amortizarea.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, orice amortizare cumulată la data
reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri :
a) recalculată proporţional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a
activului, astfel încât după reevaluare valoarea contabilă a activului
să fie egală cu valoarea sa reevaluată (reevaluarea se face prin
aplicarea unui indice la costul de înlocuire amortizat).
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă
recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă se
poate folosi pentru clădiri.
Dacă un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga
clasă din care face parte acel element va fi reevaluată.
Dacă valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei
reevaluări, această majorare va fi direct înregistrată în creditul conturilor de
capitaluri proprii, sub titlul « rezerve din reevaluare ». Majorarea constatată
din reevaluare va fi recunoscută în contul de excedent şi pierderi, în măsura
27
în care aceasta compensează o descreştere din reevaluarea aceluiaşi activ
recunoscută anterior în contul de excedent şi pierderi.
Dacă valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al reevaluării,
această diminuare va fi recunoscută în contul de excedent şi pierderi. În
măsura în care există sold creditor în surplusul din reevaluare pentru acel
activ (în capitalurile proprii), diminuarea va fi scăzută direct din acesta.
Surplusul din reevaluare inclus în capitalurile proprii în privinţa unui element
de imobilizări corporale este transferat direct în rezultatul reportat atunci
când activul este retras sau cedat.. Transferurile din surplusul din reevaluare
în rezultatul reportat nu se efectuează prin contul de excedent şi pierdere.
Dacă reevaluarea nu este recunoscută fiscal, diferenţa dintre valoarea
contabilă a activului reevaluat şi baza sa fiscală reprezintă o diferenţă
temporară care dă naştere unei creanţe sau datorii de impozit amânat. În
acest scop se întocmesc evidenţe operative ale mijlocelor fixe, distincte,
pentru necesităţi fiscale şi pentru contabilitatea financiară.
2.3.6. Amortizarea
Amortizarea unui activ corporal este recunoscută ca o cheltuială, cu excepţia
cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui activ construit în
regie proprie.
Se aplică următoarele principii:
• valoarea amortizabilă este alocată sistematic de-a lungul duratei de
viaţă utilă ;
• metoda de amortizare reflectă modul de consumare preconizată a
beneficiilor ;
• fiecare parte a unui element de imobilizări corporale care are
un cost semnificativ în raport cu costul total al elementului trebuie
amortizat separat, folosindu-se ratele de amortizare diferite
corespunzătoare;
• părţile componente sunt tratate ca elemente separate dacă
activele aferente au durate de viaţă utilă diferite sau furnizează
beneficii economice într-un mod diferit (de exemplu, o navă şi motoarele
sale).
Metoda de amortizare utilizată reflectă modelul după care beneficiile
economice viitoare ale unui activ vor fi consumate de către entitate şi
trebuie aplicată cu consecvenţă de la o perioadă la alta.
Metoda şi durata de amortizare trebuie revizuite periodic. Atunci când
previziunile iniţiale nu mai exprimă realitatea, cheltuielile cu amortizările
exerciţiului în curs, precum şi cele referitoare la exerciţiile următoare trebuie
să fie ajustate.Aceste modificări sunt considerate schimbări de estimări si nu
schimbări de metode, astfel încât nu este necesară o retratare a
amortizărilor exerciţiilor anterioare.
Metoda de amortizare trebuie revizuită cel puţin la sfârşitul fiecărui an
financiar şi, dacă se constată o modificare semnificativă în modelul de
28
consumare a beneficiilor economice viitoare, atunci metoda va fi schimbată
pentru a reflecta acea modificare.
Amortizarea începe atunci când activul este pregătit pentru utilizare şi se
încheie când activul este fie derecunoscut, fie reclasificat ca fiind deţinut în
vederea vânzării.
Beneficiile economice viitoare înglobate într-un activ se consumă de către
entitate în special prin utilizare. Totuşi, alţi factori (uzura morală tehnică sau
comercială şi uzura fizică până la scoaterea din uz a activului) au adesea
drept rezultat diminuarea beneficiilor economice viitoare ce ar putea fi
obţinute de la activul respectiv. De aceea, la stabilirea duratei de viaţă utilă
a unui activ trebuie luaţi în considerare următorii factori :
- utilizarea preconizată a unui activ. Utilizarea este evaluată la
capacitatea sau produsul fizic al anui active;
- uzura fizică preconizată;
- uzura morală preconizată care rezultă din modificările şi îmbunătăţirile
din producţie sau dintr-o modificare de pe piaţă pentru produsul sau
serviciul furnizat de active;
- limitele legale sau similare privind utilizarea activului (ex. Datele de
expirare ale contractelor de leasing aferente).
Managementul S.C. ........... poate decide ca un activ să fie cedat după o
perioadă specificată de timp, prin urmare durata de viaţă utilă a unui activ
poate fi stabilită ca fiind mai scurtă decât durata sa economică.
S.C. ........... aplică ca metodă de amortizare :
• metoda liniară – are ca rezultat o cheltuială constantă de-a lungul duratei
de viaţă utilă
Atunci când managementul S.C. ........... decide utilizarea amortizării

accelerate în scopuri fiscale sau stabileşte durate de viaţă utile diferite de
cele stabilite prin lege (catalogul privind clasificarea şi duratele normale de
funcţionare a mijloacelor fixe), evidenţa operativă a mijloacelor fixe trebuie
ţinută distinct pentru necesităţi contabile şi fiscale. În acest caz, se stabilesc
diferenţele temporare dintre valoarea contabilă a mijloacelor fixe şi baza
fiscală a acestora şi se determină oportunitatea constituirii de provizioane
pentru impozite amânate.
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de
gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către
S.C. ........... care le are în proprietate.
Terenurile nu se amortizează.
2.3.7. Cedarea şi casarea

Valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale va fi
derecunoscută:
a) la cedare; sau
b) când nu se mai aşteaptă beneficii economice viitoare din utilizarea sa.
Câştigul sau pierderea care rezultă din derecunoaşterea unui element de
imobilizări corporale va fi inclus(ă) în excedent sau pierdere. Câştigul sau
29
pierderea se determină ca fiind diferenţa dintre încasările nete la cedare,
dacă există, şi valoarea contabilă a elementului cedat sau casat.
Cedarea poate avea loc în mai multe moduri:
- prin vânzare;
- printr-un contract de leasing (cesiunea unui contract de leasing);
2.3.8. Deprecierea
Valoarea contabilă a unei imobilizări corporale trebuie comparată cu
valoarea sa recuperabilă oride câte ori există un indiciu de depreciere.
Dacă valoarea recuperabilă este mai mică decât valoarea contabilă,
elementul de imobilizări corporale respectiv trebuie depreciat, respectiv
valoarea sa contabilă trebuie redusă la valoarea recuperabilă. Această
reducere este recunoscută ca o pierdere din depreciere. Pierderea din
depreciere se contabilizează ca o cheltuială, cu excepţia cazurilor când, în
prealabil, activul depreciat a făcut obiectul unei reevaluări. În această
situaţie, deprecierea se înregistrează pe seama diferenţei din reevaluare şi,
dacă este cazul, a impozitelor amânate aferente.
După recunoaşterea unei pierderi din depreciere, cheltuiala cu amortizarea
aferentă activului respectiv va fi ajustată în perioadele viitoare, în vederea
repartizării valorii contabile revizuite a activului, în mod sistematic pe toată
durata de viaţă utilă rămasă.
După recunoaşterea unei pierderi din depreciere, se determină creanţele şi
datoriile privind impozitul amânat, conexe acestei pierderi, prin compararea
valorii contabile a activului cu baza sa fiscală. În acest scop, S.C. ........... va
urmări mijloacele sale fixe în evidenţa operativă atât din punct de vedere
contabil, cât şi din punct de vedere fiscal.
S.C. ........... nu trebuie să calculeze în fiecare an valoarea recuperabilă a
activelor sale pentru a determina dacă acestea trebuie să fie depreciate.
Testul de depreciere se efectuează atunci când există indicii care sugerează
o posibilă pierdere de valoare. Aceste indicii pot fi:
 scăderea semnificativă a valorii de piaţă a activului;
 schimbări semnificative în mediul tehnologic, comercial şi juridic al S.C.
........... ;
 creşterea semnificativă a ratei dobânzii;
 activul net al S.C. ........... este mai mare decât capitalizarea bursieră.
De asemenea, o posibilă pierdere de valoare pentru o imobilizare corporală
poate fi indicată de:
 deterioararea şi uzura morală a acesteia;
 schimbări semnificative în utilizarea actuală sau prevăzută (plan de
restructurare sau abandonul activităţii);
 performanţe economice inferioare celor previzionate.
Valoarea recuperabilă reprezintă valoarea maximă ce se poate obţine din
activul respectiv:
 fie prin exploatarea sa până la sfârşitul duratei de utizare (valoare de
utilitate);
 fie prin cedarea sa (valoarea justă diminuată cu cheltuielile de cedare).
30
Valoarea de utilitate se obţine prin actualizarea fluxurilor de trezorerie
viitoare ce se aşteaptă să se obţină din utilizarea imobilizării corporale şi
vânzarea sa la sfârşitul perioadei de utilizare. Aceste fluxuri de trezorerie
trebuie să se bazeze pe cele mai recente bugete sau previziuni aprobate de
conducerea S.C. ........... . Orizontul acestor previziuni nu trebuie să fie mai
mare de cinci ani.
În fiecare an, S.C. ........... trebuie să stabilească dacă este necesar să reducă
sau să anuleze deprecierea activelor contabilizată în exerciţiile precedente.
Indicatorii ce trebuie luaţi în calcul sunt aceeaşi cu cei utilizaţi atunci când s-
a constatat necesitatea contabilizării deprecierii.
În cazul creşterii valorii recuperabile, deprecierea se diminuează sau se
anulează, astfel încât valoarea contabilă a activului să fie adusă la nivelul
valorii recuperabile. Totuşi, reluarea deprecierii nu trebuie să conducă la o
valoare mai mare decât aceea pe care acesta ar fi avut-o dacă nu ar fi fost
depreciat. Diminuarea deprecierii unui activ constituie un venit, cu excepţia
situaţiei în care aceasta nu se referă la un activ imobilizat reevaluat, situaţie
în care trebuie considerată o reevaluare de activ (surplus din reevaluare
recunoscut în capitalurile proprii).
După recunoaşterea reluării unei pierderi din depreciere, cheltuiala cu
amortizarea aferentă acelui activ va fi ajustată ulterior pentru a aloca, pe o
bază sistematică pe parcursul duratei de viaţă utilă ramasă, valoarea
contabilă revizuită a activului.
2.3.9. Compensaţii de la terţi

Compensarea de la terţi pentru elementele de imobilizări corporale
depreciate, pierdute sau cedate este inclusă în determinarea excedentului
sau pierderii când aceasta devine creanţă.
Asemenea compensaţii pot fi înregistrate în următoarele situaţii:
- sume plătite/de plătit de către companiile de asigurări pentru
deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzate de
dezastre naturale, furt, etc.
- sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale (ex.
terenuri care au fost expropriate).
Costul elementelor de imobilizări corporale restaurate, cumpărate sau
construite ca înlocuitori este determinat în conformitate cu principiile
evaluării iniţiale.

O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare,
mai puţin ajustările cumulate de valoare;
31
2.3.11. Prezentarea în situaţiile financiare
Situaţiile financiare vor prezenta următoarele informaţii, pentru fiecare clasă

de imobilizări corporale:
• bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;
• metodele de amortizare folosite;

• duratele de viaţă utilă;
• valoarea contabilă brută şi amortizarea cumulată (împreună cu
pierderile acumulate din depreciere) la începutul şi sfârşitul perioadei ;
• reconciliere a valorii contabile la începutul şi sfârşitul perioadei,
menţionându-se :
- intrările ;
- cedările ;
- creşterile sau diminuările din timpul perioadei rezultate din reevaluări
şi din pierderi din depreciere recunoscute sau reluate direct în capitalurile
proprii ;
- pierderile din depreciere recunoscute în excedent sau pierdere ;
- pierderile din depreciere reluate în contul de excedent şi pierdere ;
- amortizarea ;
De asemenea, vor fi prezentate următoarele informaţii :
• existenţa şi valoarea imobilizărilor corporale gajate sau ipotecate sau
acordate drept garanţie pentru anumite datorii ale S.C. ........... ;
• valoarea cheltuielilor recunoscute în valoarea contabilă a unui element

de corporale în cursul construcţiei sale ;
• valoarea compensaţiei de la terţi pentru elemente de imobilizări
corporale depreciate, pierdute sau cedate care sunt incluse in contul
de excedent şi pierdere.
Dacă imobilizările corporale sunt prezentate la valori reevaluate, trebuie

prezentate următoarele informaţii :
• data intrării în vigoare a reevaluării ;
• dacă a fost implicat un evaluator independent;
• metodele şi evaluările semnificative aplicate în estimarea valorii juste

a elementelor;
• măsura în care valorea justă a fost determinată direct prin referirea la
o piaţă activă sau prin utilizarea altor tehnici de evaluare;
• pentru fiecare clasă reevaluată de imobilizări corporale, valoarea
contabilă care ar fi fost recunoscută dacă acestea s-ar fi înregistrat la
cost;
• suplusul din reevaluare, indicând şi modificările aferente perioadei.
32
În situaţiile financiare se vor prezenta şi următoarele informaţii:
• valoarea contabilă a imobilizărilor corporale aflate temporar în
conservare;
• valoarea contabilă brută a oricăror active integral amortizate şi care
sunt încă în folosinţă.

FINANCIARE
2.4.1. Definiţie, clasificări
Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate,

împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare,
împrumuturile acordate entităţilor de care S.C. ........... este legată în
virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte
împrumuturi.
În conturile de creanţe reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează
sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care S.C. ...........
percepe dobânzi, potrivit legii.
La alte împrumuturi acordate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile
depuse de entitate la terţi.
Dacă sunt evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţele aferente
contractelor de leasing financiar, precum şi alte creanţe imobilizate cu
scadenţa mai mare de 1 an, S.C. ........... va prezenta în bilanţ, la imobilizări
financiare, numai partea cu scadenţă mai mare de 12 luni, diferenţa urmând
a fi reflectată la creanţe.
2.4.2. Evaluarea iniţială

Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de
achiziţie sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.

Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare mai putin
ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
2.5. POLITICI CONTABILE PRIVIND LEASING – UL

2.5.1. Definiţii, concepte-cheie
Contractul de leasing este un acord prin care locatorul (S.C. ........... de

leasing) transferă locatarului (utilizatorului) dreptul de a utiliza un activ
33
pentru o durată de timp convenită între cele două părţi, contra unei plăţi
periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing
locatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a
achiziţiona activul, de a prelungi durata contractului de leasing sau de a
înceta raporturile contractuale.
Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul
perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită
toate obligaţiile asumate prin contract.
Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziţionat bunul de
către finanţator, respectiv costul de achiziţie.
Valoarea totală reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se
adaugă valoarea reziduală.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, după achitarea de către
utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum şi a
tuturor celorlalte sume datorate conform contractului se face transferul
dreptului de proprietate asupra bunului cătrelocatar/ utilizator .
Se disting două tipuri de contracte de leasing:
 Contract de leasing financiar
 Contract de leasing operaţional.
Rata de leasing reprezintă:

 În cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a
bunului şi a dobânzii de leasing. care se stabileşte pe baza ratei
dobânzii convenite prin acordul părţilor;
 În cazul leasingului operaţional, cota de amortizare calculată în
conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de
părţile contractante.
Leasingul financiar are ca scop principal facilitarea procurării activului de

către locatar, constituind mai degrabă o formă de finanţare decât o formă de
cesiune temporară a unui drept de folosinţă.
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau
mai multe dintre următoarele condiţii:
1. riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care fac
obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care
contractul de leasing produce efecte;
2. părţile au prevăzut expres ca la expirarea contractului de leasing se
transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de
cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţa)
pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin
75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final
dreptul de proprietate nu este transferat.
Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă următoarele elemente:
34
 Părţile contractante (locatorul şi utilizatorul);
 Aspecte legate de descriere a bunului care face obiectul contractului
de leasing;
 Valoarea iniţială a bunului;
 Valoarea ratelor de leasing, precum şi tratamentul de achitare a
acestora;
 Valoarea totală a contractului formată din totalitatea ratelor de leasing
la care se adaugă valoarea reziduală;
 Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
 Clauza de obligativitate a asigurării bunului;
 Clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la
cumpărarea bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat.
Prezentarea informaţiilor
În cazul leasingului financiar trebuie prezentate următoarele informaţii:
- pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă netă la data
bilanţului;
- totalul plăţilor minime de leasing clasificate în funcţie de exigibilitate.
Leasingul operaţional are ca scop principal cesiunea temporară a

dreptului de folosinţă a bunului care face obiectul contractului de leasing
către locatar.
Contractul de leasing operaţional reprezintă orice tip de alt contract de
leasing decât cel financiar.
În cazul leasingului operaţional:
 locatorul este tratat din punct de vedere financiar ca proprietar;
 utilizatorul deduce chiria (rata de leasing);
 opţiunea de cumpărare la sfârşitul contractului nu este implicită;
 locatorul amortizează bunul care face obiectul contractului de
leasing.
Dobanzile afernte leasingului intern se inregistreaza in contabilitate pe

seama diferentelor de pret( cont 668), iar cele afernte leasingului extern,
pe seama diferntelor de curs valutar( cont 665)
CAPITOLUL III. POLITICI CONTABILE PRIVIND

ACTIVELE CIRCULANTE
3.1. GENERALITĂŢI
Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

a. este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul
comercializării şi se aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la
data bilanţului;
b. este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
35
c. este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror
utilizare nu este restricţionată.
Ciclul de exploatare al S.C. ........... reprezintă perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime care intră într-un proces de transformare şi
finalizarea acestora în trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.
Echivalentele de trezorerie reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt
extrem de lichide care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui
risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
În categoria activelor circulante sunt cuprinse:
• stocuri, inclusiv valoarea serviciilor pentru care nu a
fost întocmită factura;
• creanţe;
• investiţii pe termen scurt;
• casa şi conturi la bănci.
Activele circulante se evaluează la cost de achiziţie sau la cost de producţie,
mai puţin ajustările de valoare. Ajustările de valoare se fac în vederea
prezentării activelor circulante la cea mai mică valoare de piaţă. Dacă
motivele pentru care s-au făcut ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile,
ajustarea devine fără obiect şi trebuie reluată corespunzător la venituri.
Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare exclusiv în scop
fiscal, suma ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate
trebuie prezentate în notele explicative la situaţiile financiare.
3.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND STOCURILE

3.2.1. Definiţie, clasificări
Stocurile reprezintă active:
a) care sunt deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea unei vânzări pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii;
c) sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează
a fi folosite în procesul de producţie sau prestarea de servicii.
În cadrul stocurilor se cuprind:
a) mărfurile;
b) materiile prime care participă direct la fabricarea produselor şi se
regăsesc în produdul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială,
fie transformată;
c) materiale consumabile , care participă sau ajută la procesul de
fabricaţie sau exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
d) materiale de natura obiectelor de inventar;
Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum şi efectuarea de
operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
În aplicarea celor menţionate anterior este necesar să se asigure:
36
• recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în
entitate şi înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile
materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie se
recepţionează şi se înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În
contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în
afara bilanţului.
• în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia
bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea S.C. ...........
, se procedează astfel:
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în
gestiune atât la locul de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza
recepţiei şi a documentelor însoţitioare;
- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în
contabilitate ca intrare în gestiune.
• în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor,
acestea se înregistrează ca ieşiri din entitate, nemaifiind considerate
proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune,
iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din
gestiune atât la locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe
baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune;
- bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de
proprietate se înregistreză la intrări şi respectiv, la ieşiri, atât în
gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric prin folosirea
inventarului permanent.
Soldul conturilor de stocuri reflectă valoarea bunurilor existente în gestiune,
la preţ de înregistrare.
În vederea înţelegerii politicilor contabile privind stocurile, trebuie avute în
vedere următoarele concepte-cheie:
Materii prime. Materialele care sunt la dispoziţia S.C. ........... aşteptând
intrarea în procesul de producţie.
Bunuri finite. Produse finalizate realizate de entitate, dar nevândute.
Producţie în curs de execuţie. Stocurile de produse parţial finite.
Primul intrat - primul ieşit (FIFO). Metodă de stabilire a costurilor
stocurilor conform căreia primele bunuri cumpărate sau produse se
presupune a fi şi primele bunuri vândute (consumate).
Metoda preţului cu amănuntul. Metodă de stabilire a costurilor stocurilor
prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor.
Valoarea realizabilă netă. Preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut
pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate
pentru finalizarea bunului şi a costurilor estimate necesare vânzării.
Dreptul de proprietate asupra bunurilor
Pentru a obţine o evaluare corectă a cantităţii de stocuri şi a reprezentărilor
monetare conexe ale stocurilor şi ale costului bunurilor vândute, în situaţiile
37
financiare, este necesară determinarea momentului transferului de titlu
legal.
3.2.2. Evaluarea stocurilor

Stocurile trebuie evaluate la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea
realizabilă netă.
3.2.3. Costul stocurilor

Baza principală pentru contabilizarea stocurilor este costul.
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi
prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma
şi în locul în care se găsesc în prezent.
Costurile de achiziţie a stocurilor cuprind preţurile de cumpărare, taxe de
import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care S.C. ........... le poate
recupera de la autorităţile fiscale, costuri de transport, manipulare şi alte
costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de produse finite, materiale şi
servicii.
Reducerile comerciale, rabaturile şi alte astfel de elemente vor fi deduse la
determinarea costului stocurilor.Dacă nu se procedează astfel înseamnă că
stocurile vor fi raportate la valori care sunt în exces faţă de costurile istorice
fidele.
În ceea ce priveşte costurile cu dobânda, acestea nu vor fi capitalizate
pentru achiziţiile de stocuri în cazul în care perioada necesară pentru a
aduce bunurile la condiţia de a fi gata pentru vânzare nu va fi foarte mare.
Totuşi dacă este necesar un proces îndelungat de producţie pentru a pregăti
bunurile pentru vânzare un procentaj din costurile împrumutului va deveni
parte a costurilor.
Costurile de prelucrare includ costurile direct aferente unităţilor produse,
cum ar fi manopera directă şi alocarea sistematică a cheltuielilor de regie,
fixă şi variabilă. În cazul unor costuri fixe de regie (adică acele costuri care
nu variază direct proporţional cu nivelul producţiei), procesul de alocare
trebuie bazat pe niveluri normale ale producţiei.
Alte costuri decât costurile de achiziţie şi de prelucrare pot fi alocate
stocurilor doar în măsura în care ele sunt necesare pentru a aduce bunurile
în condiţia şi la locaţia lor prezentă.
Din costurile stocurilor se exclud:

 Cheltuielile administrative şi de vânzare (care ar trebui tratate ca fiind
costuri ale perioadei);
 Costuri ale deşeurilor;
 Costurile cu depozitarea, cu excepţia cazurilor când astfel de stocuri
sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă
fază de fabricaţie;
 Regiile generale de administraţie care nu participă direct la aducerea
stocurilor în forma şi locul în care se găsesc în prezent;
 Costurile de desfacere.
38
Dacă S.C. ........... achiziţionează stocuri în condiţii de decontare amânată,
iar acordul conţine efectiv un element de finanţare, acel element (exemplu:
diferenţa dintre preţul de cumpărare în condiţi normale de creditare şi suma
plătită) este recunoscut ca o cheltuială cu dobânda de-a lungul perioadei de
finanţare.
Formule de stabilire a costurilor stocurilor
Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau
servicii produse şi destinate unor comenzi distincte va fi determinat prin
identificarea specifică a costurilor individuale.
În cazul în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de
regulă, fungibile, costul stocurilor este determinat utilizând: Metoda FIFO
(primul intrat- primul ieşit)
FIFO (Primul intrat - primul ieşit).
Metoda FIFO de evaluare a stocurilor presupune că primele bunuri
achiziţionate sunt primele care sunt folosite sau vândute fără a ţine cont de
fluxul fizic real.
Documentele utilizate de S.C. ........... pentru evidenta stocurilor sunt: Nota
de intrare si receptie ( pentru intrari) si Bon de consum( pentru iesiri).
Atentie! Daca utilizati alta metoda, acea trebuie trecuta
3.2.4. Prezentarea informaţiilor

Situaţiile financiare trebuie să prezinte următoarele informaţii referitoare la
stocuri:
 politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv formulele
folosite pentru determinarea costului;
 valoarea contabilă totală a stocurilor şi valoarea contabilă a
categoriilor de stocuri, grupate într-un mod adecvat de catre
S.C. ........... ;
 valoarea contabilă a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea
realizabilă netă minus costurile de vânzare;
 valoarea stocurilor recunoscută ca o cheltuială din timpul perioadei;
 valoarea oricărei diminuări a valorii stocurilor recunoscută ca o
cheltuială a perioadei;
 circumstanţele sau evenimentele care au condus la stornarea unei
diminuări a valorii stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete;
 valoarea contabilă a stocurilor gajate în contul datoriilor.
3.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND CREANŢELE

3.3.1. Definiţii şi clasificări
Conturile de creanţe reprezintă sume datorate de clienţi pentru bunuri sau

servicii oferite în cursul normal al operaţiunilor de activitate.
Creanţele includ:
39
• creanţe comerciale, care sunt sume datorate de clienţi
pentru bunuri vândute sau servicii prestate în cursul normal al activităţii;
• efectele comerciale de încasat, acceptări comerciale,
instrumente ale terţilor;
• sume datorate de directori, acţionari, angajaţi sau
companii afiliate.
Efectele comerciale de încasat sunt obligaţii formale evidenţiate prin bilete la
ordin. Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi
fond prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi
contestată sau anulată. Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă
se înregistrează într-un cont în afara bilanţului şi se menţionează în notele
explicative la situaţiile financiare.
Creanţele în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de
schimb de la data efectuării operaţiunilor, comunicat de Banca naţională a
României, cât şi în valută. Operaţiunile în valută trebuie înregistrate în
momentul recunoaşterii iniţiale în moneda de raportare (leu), aplicându-se
sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare şi moneda
străină, la data efectuării tranzacţiei.
Contabilitatea clienţilor şi a celorlalte creanţe se ţine pe categorii, precum şi
pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea
analitică, clienţii se grupează în clienţi interni şi clienţi externi, iar în cadrul
acestora, pe termene de încasare.
Dacă valoarea brută a creanţelor include dobânzi neîncasate sau cheltuieli
financiare, acestea trebuie deduse pentru a se obţine valoarea netă care
urmează a fi prezentată în bilanţ.
Deducerile trebuie făcute pentru valori ce se estimează că nu vor putea fi
colectate, precum şi pentru returnări estimate, reduceri şi alte rabaturi
acordate clienţilor înainte de sau la data plăţii.
Refuzurile la plată ale clienţilor, datorate calităţii necorespunzătoare a
bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate sau din alte cauze
obiective, acceptate, presupune anularea creanţei sau diminuarea acesteia
(în cazul refuzurilor parţiale) prin stornarea formulei contabile, pe baza
facturii de stornare.
Reducerile de preţ acordate clienţilor (rabat, remiză, risturn) ulterior
livrărilor, se înregistrează asemănător refuzurilor de plată, dar numai cu
valoarea acestor reduceri şi TVA colectată aferentă.
Sconturile acordate clienţilor, conform clauzelor contractuale, pentru
achitarea facturilor înainte de termen, reprezintă pentru entitate o cheltuială
financiară .
Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, precum şi
debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în
baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti şi alte creanţe faţă de
personalul S.C. ........... se înregistrează ca alte creanţe în legătură cu
personalul.
40
Subvenţiile de primit, inclusiv finantarile externe, se înregistrează în
contabilitate într-un cont distinct.
Contabilitatea decontărilor dintre entităţile din cadrul grupului cuprinde
operaţiile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune,
atât în contabilitatea S.C. ........... debitoare, cât şi a celei creditoare.
Creanţele S.C. ........... faţă de terţi, alţii decât personalul propriu şi clienţi,
se înregistrează în conturile de debitori diverşi.
Cheltuielile plătite în avans vor fi debitate într-un cont de cheltuieli în avans
şi trecute pe cheltuieli în perioada la care se referă cheltuielile.
Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare,
pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu,
într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest cont, trebuie clarificate de
către entitate într-un termen de cel mult trei luni de la data constatării.
3.3.2. Evaluarea creanţelor
Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor în valută

la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul
perioadei sau faţă de cele la care au fost raportate în situaţiile financiare
anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada
în care apar.
Atunci când creanţa în valută este decontată în decursul aceluiaşi exerciţiu
financiar în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este
recunoscută în acel exerciţiu. Atunci când creanţa în valută este decontată
într-un exerciţiu financiar ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în
fiecare exerciţiu financiar, care intervine până la data decontării, se
determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în
cursul fiecărui exerciţiu financiar.
Pentru creanţele exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de
cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care
rezultă din evaluarea acestora se înregistreză la venituri sau cheltuieli
financiare, după caz.
La finele fiecărei luni, creanţele în valută se evaluează la cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din
ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se
recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după caz.
Prevederile de mai sus se aplică şi creanţelor exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcţie de cursul unei valute. În acest caz, diferenţele
înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte
cheltuieli financiare, după caz.
La data bilanţului creanţele trebuie evaluate la valoarea realizabilă
netă, respectiv pentru creanţele incerte se înregistrează ajustări de valoare.
S.C. ........... va aplica Metoda cronologică de estimare a creanţelor, conform
căreia este pregătită o analiză a creanţelor la data bilanţului. Aceste conturi
sunt ordonate după numărul de zile sau luni de la scadenţă. Pe baza
41
experienţei anterioare a S.C. ........... sau pe baza altor statistici sau
informaţii disponibile, procentele de ajustare a valorii creanţelor îndoielnice
sunt aplicate fiecăreia din aceste sume agregate, procentele mai mari fiind
aplicate conturilor mai vechi.
Pentru evidenta creantelor si datoriilor, S.C. ........... respecta legislatia in
materie, respectiv OUG 77/1999 cu modificarile si completarile ulterioare.
3.4. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI

Conturile la bănci cuprind:
• Valorile de încasat (cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci)
• Disponibilităţile în lei şi valută
• Dobânzile aferente disponibilităţilor în conturile curente si depozitelor
Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de
documente prezentate S.C. ........... şi neapărute încă în extrasele de cont,
se înregistrează într-un cont distinct.
Conturile la bănci se dezvoltă analitic pe fiecare bancă.
Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci se
înregistrează distinct faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de
bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe
termen scurt.
Dobânzile de plătit şi de încasat, aferente exercitiului financiar în curs se
înregistrează la cheltuilei finaciare sau venituri financiare, după caz.
Evidenţa disponibilităţilor aflate în bănci, casierie şi a mişcării acestora, ca
urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate se ţine distinct în lei şi valută.
Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se evidenţiază la cursul zilei
comunicat de BNR.
Operaţiunile de vânzare – cumpărare de valută se înregistreză la cursul
utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca
acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.
La încheierea exerciţiului financiar, diferenţele de curs valutar rezultate din
evaluarea disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie (titluri de
stat, acreditive, depozite pe termen scurt în valută) la cursul de schimb
comunicat de BNR, valabil la data încheierii exerciţiului financiar, se
înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli, după caz.
Sumele depuse la bănci şi sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului
sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea S.C. ........... se
evidenţiază în conturi dostincte.
În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi
băneşti între conturile la bănci precum şi între conturile la bănci şi casieria
S.C. ........... .
Operaţiunile financiare în lei sau valută se efectuează cu respectarea
regulamentelor BNR şi a altor reglementări emise în acest scop.
La finele fiecărei luni, disponibilităţile în valută provenite din fonduri cu
finantare europeana se evalueaza la cursul de schimb comunicat de BNR, iar
diferentele rezultate fata de cursul de schimb valabil la data inregistrarii
42
acestor disponibiltati, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli,
după caz.
Pentru efectuarea operatiunilor in numerar, S.C. ........... respecta prevederile
legale, respectiv OG 15/1996, cu modificarile ulterioare, precum si Legea
privind prevenirea spalarii banilor.
3.5. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT
Investiţiile pe termen scurt reprezintă actiunile tranzactionate la bursa în
vederea realizării unui excedent pe termen scurt.
La intrarea în entitate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de
achiziţie sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe termen scurt, acestea se evaluează
aplicând: Metoda FIFO (primul intrat- primul ieşit)
La data bilanţului, valorile mobiliare pe termen scurt admise la

tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie
din ultima zi de tranzacţionare , iar cele netranzacţionate la costul istoric mai
puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare. Valorile mobiliare pe
termen lung se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări
pentru pierdere de valoare.
Pentru deprecierea investiţiilor pe termen scurt, se înregistrează pe seama
cheltuielilor, ajustări pentru pierdere de valoare.
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierdere de valoare
înregistrate anterior se reanalizează şi se suplimentează, se diminuează sau
se anulează, după caz.
La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări
pentru pierderi de valoare se anulează.
CAPITOLUL IV. POLITICI CONTABILE PRIVIND

DATORIILE PE TERMEN SCURT
4.1. Definiţii, clasificări
Datorie. O obligaţie prezentă a S.C. ........... care derivă din evenimentele

din trecut şi a cărei compensare se preconizează să rezulte dintr-o ieşire din
entitate a unor resurse care reprezintă beneficii economice.
Datoriile reprezintă angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume
de bani sau bunuri cuvenite creditorilor şi reprezintă surse atrase de unitatea
patrimonială la finanţarea activităţii de exploatare a acesteia.
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie
curentă atunci când:
a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al
S.C. ........... ,
sau
43
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelate datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Datoriile sunt elemente patrimoniale de pasiv care se constituie la apariţia
lor şi se lichidează la plata lor.
Datoriile sunt clasificate după mai multe criterii:
1. După natura operaţiilor care le generează:
o datorii comerciale;
o datorii financiare;
o datorii fiscale;
o datorii salariale şi sociale;
o alte datorii.
2. După obiectul datoriilor:
o datorii faţă de furnizori;
o datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia;
o datorii faţă de buget;
o datorii din efecte de comerţ;
o datorii faţă de salariaţi;
o datorii faţă de asigurările şi protecţia socială;
o datorii faţă de acţionari;
o datorii faţă de entităţi afiliate;
o alte datorii.
Prin specificul lor, datoriile sunt reprezentate de o multitudine de persoane
juridice sau fizice, a căror urmărire individuală se realizează prin organizarea
contabilităţii analitice. Spre deosebire de activele circulante materiale,
activele circulante de natura creanţelor, ca şi pasivele de natura datoriilor,
se urmăresc în desfăşurarea lor analitică numai valoric.
În contabilitatea furnizorilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările,
respectiv achiziţiile de mărfuri şi produse, de lucrări şi servicii, precum şi alte
operaţiuni similare efectuate.
Avansurile primite de la clienţi se înregistrează în conturi distincte.
Operaţiunile privind cumpărările pe baza efectelor comerciale se
înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează
extrabilanţier şi se menţionează în notele explicative la situaţiile financiare.
Contabilitatea furnizorilor şi a celorlalte datorii se ţine pe categorii, precum şi
pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, în contabilitatea
analitică, furnizorii se grupează pe categoriile interni şi externi, iar în cadrul
acestora pe termene de plată.
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale,
sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru
concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de
muncă, plătite din fondul de salarii şi alte drepturi în bani şi/sau în natură
datorate de entitate personalului pentru munca prestată.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un
cont distinct, pe prsoane
44
Sumele datorate şi neachitate personalului, aferente exerciţiului în curs, se
înregistrează ca alte datorii în legătură cu personalul.
Reţinerile din salariul personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii
sau alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor, se efectuează numai în
baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile
pentru contribuţia la asigurări sociale, şomaj şi la asigurările de sănătate.
În cadrul decontărilor cu bugetul şi fondurile speciale se cuprind: impozitul
pe excedentul aferent activitilor economice, taxa pe valoarea adăugată,
impozitul pe veniturile de natura salariilor, alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Datoriile S.C. ........... faţă de alţi terţi se înregistrează în conturile de
creditori diverşi.
În notele explicative se menţionează sumele datorate de entitate care devin
exigibile într-o perioadă mai mare de cinci ani, precum şi valoarea totală a
datoriilor S.C. ........... acoperite cu garanţii reale depuse de aceasta, cu
indicarea naturii şi formei garanţiilor. Aceste informaţii trebuie prezentate
distinct pentru fiecare element bilanţier de natura datoriilor, potrivit
formatului de bilanţ.
4.2. Evaluare
Evaluarea datoriilor se face la valoarea nominală înscrisă în documentele

care consemnează apariţia lor.
Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării datoriilor în valută
în care apar.
Atunci când datoria în valută este decontată într-un exerciţiu financiar
ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar,
care intervine până la data decontării, se determină ţinând seama de
modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui exerciţiu
financiar.
Pentru datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de
cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care
rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli
financiare, după caz.
La fiecare dată a bilanţului datoriile exprimate în valută trebuie evaluate
utilizând cursul de schimb comunicat de BNR şi valabil la data încheierii
exerciţiului financiar.
45
CAPITOLUL V. POLITICI CONTABILE PRIVIND
DATORIILE PE TERMEN LUNG
5.1. Definiţii, clasificări
Datoriile pe termen lung reprezintă sacrificii viitoare de beneficii economice

care trebuie plătite pe o perioadă mai mare de un an sau de un ciclu
economic. Datoria pe termen lung include împrumuturi din emisiuni de
obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen
mediu şi lung, obligaţii din contractele de leasing, sume datorate entităţilor
afiliate şi entităţilor cu care compania este legată prin interese de
participare, alte împrumuturi şi datorii asimilate şi dobânzile aferente
acestora, pensii şi obligaţii amânate din planurile de contribuţii, impozit pe
excedent amânat.
Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea
obligaţiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidenţiate
distinct împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile.
Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare se referă la bunurile
preluate cu acest titlu de către S.C. ........... primitoare, potrivit contractelor
încheiate. La sfârşitul perioadei contractului de concesiune, bunurile se
restituie proprietarului, situaţie în care are loc anularea datoriilor
corespunzătoare privind concesiunea.
S.C. ........... trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung
purtătoare de dobândă în această categorie, chiar şi atunci când acestea
sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului dacă:
 termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
 există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care
este încheiat înainte de data bilanţului.
5.2. Evaluare
Evaluarea datoriilor se face la valoarea nominală înscrisă în documentele
care consemnează apariţia lor.
Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării datoriilor în valută
în care apar.
Atunci când datoria în valută este decontată într-un exerciţiu financiar
ulterior, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare exerciţiu financiar,
care intervine până la data decontării, se determină ţinând seama de
modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui exerciţiu
financiar.
Pentru datorile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul
unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile care rezultă
46
din evaluarea acestora se înregistreză la venituri sau cheltuieli financiare,
după caz.
La finele fiecărei luni, datoriile în valută se evaluează la cursul de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din
ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se
recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după caz.
Prevederile de mai sus se aplică şi datoriilor exprimate în lei, a căror
decontare se face în funcţie de cursul unei valute. În acest caz, diferenţele
înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte
cheltuieli financiare, după caz
CAPITOLUL VI. POLITICI CONTABILE PRIVIND

PROVIZIOANELE
6.1. Definiţii, concepte-cheie
În vederea înţelegerii politicilor contabile privind provizioanele, trebuie avute
în vedere următoarele concepte-cheie:
Provizion. Datorie cu moment de apariţie sau valoare incerte. Provizioanele
se pot distinge de alte datorii cum ar fi furnizorii şi angajamentele pentru că
există o incertitudine asupra momentului sau valorii cheltuielilor viitoare
necesare pentru stingerea obligaţiei.
Datorie. O obligaţie prezentă a S.C. ........... care rezultă din evenimente
trecute, a cărei stingere se aşteaptă să dea naştere unei ieşiri de resurse
încorporatoare de beneficii economice din entitate.
Eveniment angajat. Evenimentul care generează o obligaţie legală sau
implicită, astfel încât S.C. ........... trebuie să onoreze obligaţia respectivă.
Obligaţie legală. Obligaţia care rezultă dintr-un contract din legislaţie sau
din alt efect al legii.
Obligaţie constructivă. Apare doar când ambele condiţii de mai jos sunt
îndeplinite:
• S.C. ........... a precizat către terţe părţi, cutumiar, prin intermediul
unor politici publicate sau al unei declaraţii curente suficient de
precise, că va accepta anumite responsabilităţi.
• ca rezultat, S.C. ........... a indus o aşteptare validă, în rândul acelor
terţe părţi, ca-şi va îndeplini acele responsabilităţi.
Contract oneros. Acel contract în care costurile inerente pentru
îndeplinirea obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice ce se
asteaptă a fi obţinute în baza lui.
Restructurare. Un program elaborat şi controlat de conducere care
modifică, în mod semnificativ, fie obiectul de activitate, fie maniera de
desfăşurare a activităţii.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă.
47
6.2. Recunoaştere
Un provizion trebuie recunoscut doar atunci când:

• S.C. ........... are o obligaţie prezentă (legală sau constructivă) ca
rezultat al unui eveniment anterior (eveniment obligativ),
• este probabil necesară o ieşire de resurse încorporatoare de beneficii
economice pentru stingerea obligaţiei, şi
• poate fi făcută o estimare rezonabilă a valorii obligaţiei.
Un eveniment trecut se consideră că dă naştere unei obligaţii prezente dacă
este o probabilitate mai mare de 50% să existe o obligaţie prezentă la data
bilanţului, adica probabilitatea ca obligaţia să apară este mai mare decat
probabilitatea ca ea să nu apară.
Provizioanele nu pot depăşi ca valoare sumele care sunt necesare stingerii
obligaţiei curente la data bilanţului.
Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de
evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale
S.C. ........... .
Obligaţia prezentă în baza unui contract oneros trebuie recunoscută şi
evaluată ca provizion.
Provizionele se constituie pentru elemente cum sunt:

• litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
• cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi
alte cheltuieli privind garanţia aordată clienţilor;
• acţiuni de restructurare ;
• pensii şi obligaţii similare;
• impozite;
• alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul
sau obiectul pentru care au fost constituite.
Provizionul pentru restructurare este recunoscut atunci când sunt îndeplinite
condiţiile normale de recunoaştere a acestuia, respectiv în următoarele
condiţii :
• vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii ;
• închiderea unor sedii ale S.C. ........... ;
• modificări în structura conducerii;
• reorganizări fundamentale care au un effect semnificativ în activitatea
S.C. ........... .
Provizionul pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată
datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar
reflectate ca datorie în relaţia cu bugetul de stat.
48
6.3. Estimare
Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.

Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie
luate în considerare toate informaţiile disponibile.
Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să fie cea mai bună estimare la
data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Acolo unde
efectul valorii în timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului
reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru
stingerea obligaţiei.
Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în
considerare în evaluarea unui provizion.
Daca se estimează că o parte sau toate cheltuilile legate de un provizion vor
fi rambursate de o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în
momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie
considerată ca un activ separat.
Provizioanele trebuie revăzute la fiecare dată a bilanţului şi ajustate astfel
încat să reflecte cea mai bună estimare curentă. În cazul în care, pentru
stingerea unei obligaţii, nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul
trebuie anulat prin reluare la venituri.
Provizionul va fi utilizat numai în scopul pentru care a fost constituit iniţial.
6.4. Prezentare şi descriere

În situaţiile financiare se prezintă următoarele informaţii referitoare la
provizioane:
• o reconciliere, detaliată pe elemente, a valorii contabile la începutul şi
sfârşitul perioadei contabile, inclusive majorările şi diminuările în cursul
exerciţiului financiar; comparativele nu sunt necesare;
• o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi momentul estimat al ieşirilor de
beneficii economice rezultate;
• o precizare privind incertitudinile asupra valorii sau momentului
apariţiei ieşirilor respective;
• valoarea rambursărilor anticipate, specificând valoarea activelor
recunoscute pentru rambursările respective.
CAPITOLUL VII. POLITICI CONTABILE PRIVIND

SUBVENTIILE SI FONDURILE NERAMBURSABILE
7.1. Definiţii şi concepte-cheie
Subvenţiile reprezintă asistenţă acordată de autorităţile publice sub forma
unor transferuri de resurse în scopul:
49
 finanţării unor investiţii care se concretizează în cumpărarea,
construirea sau achiziţionarea unor active cu ciclu lung de fabricaţie:
 finanţării unor activităţi, sau
 finanţării unor cheltuieli de natura investiţiilor.
Guvernul – se referă la guvernul propriu-zis, la agenţiile guvernamentale şi
la alte instituţii similare, locale, naţionale sau internaţionale.
Asistenţa guvernamentală – reprezintă acţiunile întreprinse de guvern cu
scopul de a acorda beneficii economice specifice unei entităţi sau unei
categorii de entităţi care îndeplinesc anumite criterii.
Subvenţiile guvernamentale – reprezintă asistenţa acordată de guvern
sub forma unor transferuri de resurse către o entitate în schimbul respectării,
în trecut sau în viitor, a anumitor condiţii referitoare la activitatea de
exploatare a acestei entităţi.
Subvenţiile aferente activelor – reprezintă subvenţii guvernamentale
pentru acordarea cărora principala condiţie este ca S.C. ........... beneficiară
să cumpere, să construiască sau să achiziţioneze în alt mod active
imobilizate. De asemenea, pot exista şi condiţii secundare care
restricţionează tipul sau amplasarea activelor sau perioadele în care acestea
urmează a fi achiziţionate sau deţinute.
Subvenţiile aferente veniturilor – cuprind toate subvenţiile
guvernamentale diferite de cele pentru active.
Împrumuturile nerambursabile – sunt împrumuturi al căror creditor se
angajează să dispenseze debitorul de rambursarea acestora, dacă se
îndeplinesc anumite condiţii prestabilite.
Valoarea justă – reprezintă suma pentru care un activ poate fi
tranzacţionat între un cumpărător interesat şi în cunoştinţă de cauză şi un
vânzător interesat şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii
desfăşurate în condiţii obiective.
În categoria subvenţiilor se disting două tipuri, şi anume:

1. Subvenţii aferente activelor (subvenţii pentru investiţii)
2. Subvenţii aferente veniturilor.
7.2. Subvenţii aferente activelor
Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea
justă, nu se recunosc până când nu există suficientă siguranţă că:
 S.C. ........... va respecta condiţiile ataşate acordării lor; şi că
 subvenţiile vor fi primite.
Subvenţiile vor fi recunoscute, pe o bază sistematică, drept venit pe
perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii
urmează a le compensa.
Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve.
Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă,
se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc
în bilanţ ca venit amânat.
50
Venitul amânat se înregistrează în contul de excedent şi pierdere pe măsura
înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.
Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin
reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
7.3. Subvenţii aferente veniturilor
O subvenţie care urmează a fi primită drept compensaţie pentru cheltuieli
sau pierderi deja suportate în cursul exerciţiului (eliminarea efectelor unor
calamităţi), fără a exista costuri viitoare aferente, se recunoaşte ca venit în
perioada în care devine creanţă, fiind înregistrată în venituri din subvenţii de
exploatare.
Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează prin reducerea
veniturilor amânate, dacă există.
Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează pe seama
cheltuielilor.
CAPITOLUL VIII. POLITICI CONTABILE PRIVIND

CAPITALURILE PROPRII
Capitalurile proprii reprezintă acumularile S.C. ........... , după deducerea
tuturor datorilor.
Capitalurile proprii cuprind:
• capital
• rezervele
• rezultatul reportat
• rezultatul exerciţiului financiar.
8.1.CAPITAL
Capitalul este reprezentat de capitalul social al S.C. ........... si poate fi creat

prin repartizari din rezultatul pozitiv nerepartizat.
8.2. REZERVE DIN REEVALUARE
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie

reflectat în debitul sau creditul contului “ Rezerve din reevaluare “după caz,
cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale.
Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita
soldului creditor existent şi numai în condiţiile prezentate la capitolul „Active
imobilizate”.
Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibill.
51
8.3. ALTE REZERVE
Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve:

• rezerve statutare sau contractuale;
• alte rezerve ;
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din excedentul net
al S.C. ........... , conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
Alte rezerve pot fi constituite facultativ pe seama excedentului net pentru
acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării
generale a membrilor S.C. ..........., cu respectarea prevederilor legale.
CAPITOLUL IX. POLITICI CONTABILE PRIVIND

VENITURILE, CHELTUIELILE SI REZULTATUL
FINANCIAR
9.1. VENITURI
9.1.1. Definiţii, clasificări
Veniturile reprezintă creşteri de avantaje economice, intervenite în cursul
exerciţiului, care au generat o majorare a capitalurilor proprii. În categoria
veniturilor se includ atât sumele încasate sau de încasat în nume propriu de
către entitate din activităţile curente, cât şi câştigurile din orice sursă.
Sumele colectate de entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul
contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea
curentă. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt
reprezentate de comisioanele cuvenite.
- Veniturile din activitati economice cuprind, dar nu sunt limitate la:

 Venituri din lucrari executate si servicii prestate;
 Venituri din studii si cercetari;
 Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii;
 Venituri din vanzarea marfurilor;
 Venituri din activitati diverse;
 Variatia stocurilor;
 Venituri din productia de imobilizari necorporale;
 Venituri din productia de imobilizari corporale;
 Venituri din subventii de exploatare;
 Alte venituri din exploatare: venituri din despagubiri, amenzi si
penalitati;venituri din donatii si subventii primite;venituri din
vanzarea activelor si alte operatii de capital; venituri din subventii
pentru investitii; alte venituri din exploatare;
 Venituri financiare;
 Venituri din provizioane
52
 Venituri din subventii pentru evenimente extraordinare si altele
similare.
9.1.2. Recunoaşterea veniturilor

Criteriile generale de recunoaştere a veniturilor sunt următoarele:
o este probabil ca S.C. ........... să beneficieze de avantaje
economice din operaţia realizată;
o marimea veniturilor să poată fi măsurată cu fiabilitate.
 Venituri din prestarea de servicii
Pentru înregistrarea în contabilitate, trebuie să poată fi măsurat gradul de
avansare de manieră fiabilă.
Prestările de servicii implică, în general, executarea de către entitate a unei
sarcini convenite contractual ,într-o perioadă de timp prestabilită. Serviciile
pot să fie prestate într-un singur exerciţiu sau pe parcursul mai multor
exerciţii.
Atunci când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii poate fi
estimat în mod fiabil, venitul asociat tranzacţiei trebuie să fie recunoscut în
funcţie de gradul de execuţie a contractului, la data încheierii acestuia.
Rezultatul unei tranzacţii poate să fie estimat fiabil atunci când sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
 suma veniturilor poate fi estimată fiabil;
 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei
să intre în întreprindere;
 stadiul de execuţie al contractului, la data bilanţului, poate
să fie evaluat cu fiabilitate;
 costurile apărute pe parcursul contractului pot fi evaluate
în mod fiabil.
 Venituri din vânzări de bunuri

În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul
predării bunurilor către cumpărător, al livrării lor pe baza facturii sau în alte
condiţii prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de
proprietate asupra bunurilor respective, către clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) S.C. ........... a transferat la cumpărător principalele riscuri şi avantaje
inerente proprietăţii
b) S.C. ........... nu conservă nici participarea la gestiune şi nici controlul
efectiv al bunurilor cedate;
c) costurile angajate sau de angajat, ce vizează operaţia, pot să fie
măsurate în mod fiabil.
În general, transferul riscurilor şi avantajelor legate de proprietate coincide
cu transferul dreptului de proprietate (livrarea).Totuşi, acest transfer poate
să fie decalat în timp, în special în următoarele cazuri:
53
 vânzătorul rămâne obligat din cauza unei execuţii
nesatisfăcătoare, neacoperită prin clauze privind garanţia;
 realizarea veniturilor din vânzarea bunurilor este subordonată
revânzării acesteia de către cumpărător;
 bunurile sunt livrate sub rezerva instalării lor, această din urmă
operaţie repreyentând o parte importantă a contractului, însă
nesatisfăcută de vânzător;
 cumpărătorul are dreptul să anuleze cumpărarea pentru un
motiv precizat în contractul de vânzare, probalitatea de
returnare a bunurilor la vânzător fiind incertă.
În toate aceste cazuri, tranzacţia nu constituie o vânzare şi nu este constatat
nici un venit.
 Venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende
a) Dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării
venitului respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente; acestea sunt
contabilizate în funcţie de timpul scurs şi pe baza randamentului efectiv al
activului;
b) Redevenţele se recunosc pe baza contractelor de angajamente, pe
măsura ce sunt achiziţionate, conform contractului.
c) Dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a
încasa (de a percepe) suma respectivă.
 Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare se evidenţiază distinct in funcţie de
natura acestora.
Diminuarea sau anularea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru
depreciere sau pierdere de valoare se efectuează prin înregistrarea la
venituri, în cazul în care nu se mai justifică menţinerea acestora , sau în
momentul în care are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.
9.1.3. Evaluarea veniturilor

Veniturile trebuie să fie evaluate la valoarea justă a elementelor primite sau
de primit în contrapartidă, după deducerea reducerilor comerciale.
Determinarea venitului este uşurată atunci când contrapartida se prezintă
sub formă de lichidităţi sau echivalente de lichidităţi.
În cazul vânzărilor pe credit,o parte a preţului de vânzare corespunde
remunerării creditului acordat şi se înregistrează ca venit finaciar
determinat:
- fie prin diferenţa faţă de preţul utilizat în condiţiile încare plata s-ar fi
făcut imediat;
- fie prin actualizarea încasărilor viitoare la rata dobânzii pe care ar
procura-o un activ financiar de risc echivalent cu cel al
cumpărătorului.
Venitul din vânzare este contabilizat la nivelul valorii exigibile la scadenţă,
iar scontul de decontare este considerat de vânzător o cheltuială financiară.
54
9.2. CHELTUIELI
Cheltuielile S.C. ........... reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri;
- lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau
nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a S.C. ........... . Acestea nu
diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea,
provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de
valoare reflectate.
Contabilitatea cheltuielilor se tine atat pe elemente de cheltuieli, conform
clasificatiei din planuri de conturi, cat si pe tipuri de activitati, astfel:
a) cheltuieli aferente activitatilor economice;
b) cheltuieli comune.
a) cheltuieli aferente activitatilor economice , simbolizate in

evidenta contabila ”cuprind, dar nu sunt limitate la:
 Cheltuielile de exploatare care includ:
• cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de
achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al
materialelor nestocate, imputate direct asupra cheltuielilor;
contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi
păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
• cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte
servicii executate de terţi; comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări,
detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii,
cheltuieli cu servicii bancare şi altele;
• cheltuieli cu personalul (salarii, asigurările şi protecţia socială şi alte
cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
• cheltuieli de exploatare privind provizioanele, amortizările şi ajustările
pentru depreciere sau pierdere de valoare;
• cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii;
• alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi;
despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital).
 Cheltuielile financiare cuprind:

• pierderi din creanţe legate de participaţii;
• cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
55
• diferenţele nefavorabile de curs valutar;
• dobânzile privind exerciţiul financiar în curs;
• sconturile acordate clienţilor;
• pierderi din creanţe de natură financiară;
• cheltuieli financiare privind provizioanele, amortizările şi ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare;
 Cheltuielile extraordinare se referă la calamităţi naturale şi

alte evenimente extraordinare.
b) cheltuielile comune sunt acele elemente de cheltuieli care nu pot fi

alocate direct pe tip de activitate, respectiv acele elemente care
contribuie deopotriva atat la realizarea activitatilor fara scop
patrimionial cat si la realizarea activitatilor economice.
Lunar, cheltuielile comune se aloca pe tip de activitate pe baza unei chei
de repartizare.
Cheia de repartizare a cheltuielilor comune pe tipuri de activitati este
reprezentata de ponderea lunara a veniturilor aferente fiecarui tip de
activitate in total venituri.
La finele anului, cheia de repartizare se recalculeaza la nivelul ponderii
veniturilor anuale pe tipuri de activitati in total venituri, si se recalculeaza
repartizarea cheltuielilor comune pe tipuri de activitati, respectiv:
- pentru activitati economice
Cheltuielile comune repartizate pentru activitatile economice = Venituri
anuale din activitati economice / Total venituri * Total cheltuieli comune
9.3. REZULTAT
Rezultatul financiar (profit sau pierdere) se stabileşte cumulat de la începutul
exerciţiului financiar. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte
la închiderea acestuia şi este reprezentat de soldul final al contului de profit
şi pierdere.
Repartizare profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după
aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se face în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi
cel reportat, si din rezerve, potrivit hotărârii adunării generale a
asociaţilor/acţionarilor, cu respectarea prevederilor legale.
CAPITOLUL X
ORGANIZAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE
Atentie !!! daca aveţi
Contabilitatea de gestiune este organizata si condusa in conformitate cu
prevederile OMF 1826/2003, privind organizarea contabiliatii de gsetiune, si
se realizeaza efectiv prin intermediul programului de contanbilitate
..................
56
In cadrul S.C. ........... , centrele de cost de cost sunt reprezentate de
departamente si compartimente, asa dupa cum sunt delimitate in
organigrama S.C. ........... si sunt simbolizate cu litere, iar in cadrul acestora,
sunt repartizate pe tipuri de activitati, respectiv: activitati fara scop
patrimonial si activitati economice.
Toatele cheltuielile si veniturile sunt inregistrate in evidenta contabila a
S.C. ..........., pe centre de cost , iar rezultatul financiar pe centre de cost este
stabilit lunar, dupa repartizarea cheltuielilor comune, cu ajutorul modulului
de Analiza din cadrul programului de contabilitate ...........
In cadrul contabilitatii de gestiune se urmaresc veniturile si cheltuielile pe
activităţi sau centre de costuri, astfel incat rezultatul financiar poate fi
determinat si analizat pe fiecare activitate derulata sau centru de cost.
Toate cheltuielile si veniturile aferente unui an fiscal, cu defalcare pe
trimestre, se bugeteaza la finele anului precedent, si se aproba de catre
Adunarea Generala a actionarilor/asociatilor al S.C. ............
CAPITOLUL XI. POLITICI CONTABILE PRIVIND

PĂRŢILE AFILIATE – UNDE ESTE CAZUL
12.1. Definiţii, concepte-cheie
O parte este afiliată unei entităţi dacă:
a) direct sau indirect, prin unul sau mai mulţi intermediari, partea:
- controlează, este controlată de sau se află sub controlul comun
al S.C. ........... (aceasta include socităţile-mamă, filialele sau
filialele membre);
- are un interes într-o entitate care îi oferă influenţă semnificativă
asupra S.C. ........... respective, sau
- deţine controlul comun asupra S.C. ........... .
b) partea reprezintă o entitate asociatăa S.C. ........... ;
c) partea reprezintă o asociere în participaţie în care S.C. ...........
reprezintă un asociat;
d) partea reprezintă un membru al personalului cheie din conducere al
S.C. ........... sau al S.C. ........... ;
e) partea reprezintă un membru apropiat al familiei persoanei menţionate
la punctul a) sau d);
f) partea reprezintă o entitate care este controlată, controlată în comun
sau influenţată semnificativ sau pentru care puterea semnificativă de
vot într-o asemenea entitate este dată, direct sau indirect, de orice
persoană menţionată la punctul d) sau e).
Nu sunt în mod necesar părţi afiliate:
 două entităţi doar pentru că au director sau un alt membru al
personalului - cheie din conducere în comun, în pofida punctelor d) şi f)
ale definiţiei
 două entităţi asociate doar pentru că exercită controlul în comun
asupra unei asocieri în participaţie
57
 finanţatorii, sindicatele, serviciile publice, departamentele şi agenţiile
guvernamentale
doar în virtutea relaţiilor obişnuite pe care le au cu o entitate (deşi acestea
pot să afecteze libertatea de acţiune a S.C. ........... sau să participe la
luarea deciziilor S.C. ........... ).
 un client, un furnizor, un francizor, un distribuitor sau un agent
general cu care S.C. ........... desfăşoară un volum semnificativ de
activitate, numai în virtutea dependenţei economice rezultate.
În vederea înţelegerii politicilor contabile privind părţile afiliate trebuie avute
în vedere următoarele concepte- cheie:
Control. O entitate este considerată a avea posibilitatea de a controla o altă
entitate, dacă are puterea de a guverna politicile financiare şi operaţionale
ale celeilalte entităţi în aşa fel încât să obţină beneficii din activităţile
acesteia.
Control comun. O entitate este considerată a avea control în comun cu o
altă entitate dacă acestea convin prin contract să împartă asupra unei
activităţi economice.
Personal - cheie de conducere. Acele persoane din entitate care au
autoritatea şi responsabilitatea de a planifica, conduce şi controla activităţile
S.C. ........... care raportează.
Tranzacţii cu societăţile afiliate. Tranzactiile cu părţile afiliate sunt
afaceri între părţi afiliate care implică un transfer de resurse sau obligaţii
între acestea, indiferent dacă se percepe sau nu un preţ pentru tranzacţii.
Influenţă semnificativă. O entitate este considerată a avea capacitatea de
a exercita o influienţă semnificativă asupra unei alte entităţi, dacă aceasta
participă, şi nu controlează, la luarea de decizii de politică financiară şi nu
controlează, la luarea de decizii de politică financiară şi operaţională ale
acelei entităţi.
Existenţa capacităţii de a exercita o influenţă semnificativă poate fi
evidenţiată în unul sau mai multe din următoarele moduri:
 prin prezenţa în Consiliul director al celeilalte entităţi ;
 prin încheierea unor tranzacţii semnificative intra - companii între cele
două entităţi ;
 prin interschimbarea personalului personalului de conducere între două
entităţi ;
 prin dependenţa de o altă entitate pentru informaţii tehnice.
12.2. Necesitatea prezentării informaţiilor referitoare la

tranzacţiile cu părţile afiliate
Relaţiile dintre societăţile afiliate pot avea impact asupra pozitţiei financiare
şi a rezultatelor operaţionale ale S.C. ........... deoarece:
 părţile afiliate pot încheia anumite tranzacţii între ele, pe care
societăţile neafiliate ar putea să nu dorească în mod normal să le
încheie ;
58
 sumele percepute din tranzacţiile dintre societăţile afiliate pot să nu fie
comparabile cu sumele percepute pentru tranzacţiile similare între
societăţile neafiliate;
 simpla existenţă a relaţiei poate uneori fi suficientă pentru a afecta
tranzacţiile S.C. ........... cu alte părţi (neafiliate). (Exemplu: o entitate
poate înceta achiziţia de la furnizorul său principal la momentul
achiziţionării unei filiale care este un competitor al fostului său
furnizor principal).
 tranzacţiile dintre entităţi nu ar fi avut loc dacă relaţia dintre societăţile
afiliate nu ar fi existat. (Exemplu: o entitate îşi vinde întreaga producţie
unui asociat la cost. Ar fi putut să nu supravieţuiască dacă nu ar fi
existat aceste vânzări către asociat )
O tranzacţie cu părţi afiliate este un transfer de resurse, servicii sau obligaţii
între părţi afiliate (legate), fără a avea importanţă dacă se percepe sau nu un
preţ, acest transfer de resurse, incluzând tranzacţiile încheiate de bunăvoie şi
între părţi aflate în cunoştinţă de cauză.
Exemple de astfel de tranzacţii:
 Cumpărarea sau vânzarea de bunuri;
 Cumpărarea sau vânzarea de proprietăţi sau de alte active;
 Prestare sau primire de servicii;
 Acorduri de reprezentare;
 Acorduri de leasing;
 Transfer de cercetare şi dezvoltare;
 Contracte de licenţă;
 Finanţare, inclusiv împrumuturi şi aporturi la capitalurile proprii;
 Garanţii personale şi reale;
 Contracte de management.
Dacă S.C. ........... efectuează părţi separate ale activităţii sale prin intermediul
filialelor, societăţilor asociate şi asocierilor în participaţiune şi altele, aceste părţi
intră, uneori, în tranzacţii prin intermediul unor termeni de afaceri şi preţuri
atipice.
Părţile afiliate (legate) au un grad de flexibilitate în procesul de stabilire a
preţurilor, care nu este prezent în tranzacţiile dintre părţile neafiliate (nelegate).
12.3. Prezentare şi descriere

Relaţiile dintre S.C. ........... mamă şi filiale trebuie să fie prezentate în situaţiile
financiare, indiferent dacă au avut loc sau nu tranzacţii între părţi. Trebuie
prezentate numele societăţii-mamă şi, dacă este diferit, numele părţii care deţine
controlul final.
Compensaţiile pentru personalul managerial-cheie trebuie să fie prezentate pe
total şi pentru fiecare din categoriile următoare de compensaţii:
 Beneficii ale angajaţilor pe termen scurt;
 Beneficii post-angajare;
 Alte beneficii pe termen lung;
 Beneficii de terminare a contractului;
59
 Beneficii de compensare pentru capitaluri proprii;
Dacă există tranzacţii între părţile afiliate (legate), trebuie prezentate
următoarele informaţii:
 Natura relaţiilor cu părţile afiliate (legate);
 Natura tranzacţiilor;
 Tranzacţiile existente, inclusiv valoarea tranzacţiilor şi soldurilor;
 Termenii şi condiţiile;
 Garanţiile oferite sau primite;
 Provizioane pentru datoriile incerte şi cheltuielile cu datoriile,
nerecuperate sau incerte.
Elementele trebuie să fie prezentate separat pentru:
 S.C. ........... mamă;
 entităţile care controlează în comun sau care exercită o influenţă
semnificativă asupra S.C. ........... ;
 filiale;
 societăţi asociate;
 asocieri în participaţiune în care S.C. ........... este asociat;
 personalul managerial-cheie al S.C. ........... sau al S.C. ........... sale
mamă
 alte părţi afiliate (legate).
CAPITOLUL XIII. ANGAJAMENTE ŞI ALTE ELEMENTE

EXTRABILANŢIERE
13.1. Definiţii, generalităţi
Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în
activele şi pasivele S.C. ........... se înregistrează în contabilitate în conturi în
afara bilanţului (elemente extrabilanţiere).
În această categorie se includ:
- angajamente (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite;
- imobilizări corporale luate cu chirie;
- valori materiale în păstrare sau în custodie;
- debitori scoşi din activ şi urmăriţi în continuare;
- locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate;
- efecte scontate şi neajunse la scadenţă;
- active şi datorii contingente.
Activ contingent. Un activ posibil care este generat de evenimente din
trecut şi a cărui existenţă va fi confirmată doar de apariţia sau absenţa unuia
sau mai multor evenimente viitoare care nu sunt în totalitate sub controlul
S.C. ........... .
S.C. ........... nu trebuie să recunoască activele contingente. Prezentarea
acestora se realizează când este probabilă o intrare de beneficii economice.
Activele contingente apar din evenimete neprogramate sau neaşteptate care
dau naştere posibilităţii unui flux de intrare de beneficii economice. (ex.un
drept de creanţă (despăgubire) ce poate rezulta dintr-un litigiuîn instanţă în
60
care este implicată S.C. ........... şi al cărui rezultat este incert). Activele
contingente trebuie să fie permanent evaluate pentru a ne asigura că
evoluţiile sunt reflectate corect în situaţiile financiare. (ex.dacă devine
posibilă producerea fluxului de intrare de beneficii economice, activul şi
venitul aferent trebuie recunoscute în situaţiile financiare ale perioadei în
care are loc modificarea). Dacă, totuşi fluxul de intrare de beneficii
economice a devenit probabil (în loc de posibil) atunci ar trebui prezentat
drept un activ contingent.
Datorie contingentă. O obligaţie care este fie:
 O obligaţie posibilă generată de evenimente din trecut, a cărui rezultat
va fi confirmat doar de apariţia sau de absenţa unuia sau mai multor
evenimente viitoare care nu sunt în totalitate sub controlul
întreprinderii raportoare; fie
 O obligaţie prezentă care este generată de evenimente din trecut şi nu
este recunoscută, fie pentru că nu este probabil să fie necesară o ieşire
de resurse pentru a deconta respectiva obligaţie, fie pentru că valoare
obligaţiei nu poate fi evaluată cu o credibilitate suficientă.
S.C. ........... nu trebuie să recunoscă o datorie contingentă. Trebuie însă să
prezinte datoria contingentă dacă probabilitatea ieşirii de resurse
încorporatoare de beneficii economice nu este îndepărtată. Datoriile
contingente sunt evaluate continuu pentru a determina dacă ieşirea de
resurse încorporatoare de beneficii economice a devenit probabilă. O dată
devenită probabilă pentru un element recunoscut anterior ca datorie
contingentă, este recunoscut provizionul.
Trebuie făcută distincţia între datorii contingente şi datorii estimate, cu toate
că amblele implică o incertitudine care va fi clarificată de evenimente
viitoare. Totuşi există o estimare din cauza incertitudinii privind valaorea
implicată de un eveniment care impune o recunoaştere contabilă.(ex.
amortizarea este o estimare, dar nu este o contingenţă deoarece faptul real
al deprecierii fizice este recunoscut, cu toate că valoarea este obţinută
printr-o metodă contabilă de presupunere).
În vederea înţelegerii politicilor contabile privind datoriile şi activele
contingente, trebuie avute în vedere următoarele concepte-cheie:
Datorie. O obligaţie prezentă a S.C. ........... raportoare care derivă din
evenimentele din trecut şi a cărei compensare se preconizează să rezulte
dintr-o ieşire din entitate a unor resurse care reprezintă beneficii economice.
Datorii curente. Obligaţiile S.C. ........... a căror lichiditate se aşteaptă să
necesite utilizarea resurselor existente, obligaţiile care sunt scadente la
vedere sau vor fi scadente la vedere într-un interval de 1 an sau în intervalul
ciclului de exploatare.
Datorii estimate. Obligaţii a căror existenţă este cunoscută, cu toate că
este posibil să nu se cunoască creditorul, iar valoarea şi momentul plăţii să
fie incerte.
Evenimente ulterioare datei bilanţului. Evenimentele care au loc după
încheierea exerciţiului financiar al S.C. ........... (data bilanţului) şi până la
data la care sunt autorizate pentru emitere situaţiile financiare anuale, fapt
61
care ar conduce fie la ajustarea situaţiilor financiare fie la prezentarea
informaţiilor.
Eveniment care obligă. Un eveniment care generează o obligaţie legală
sau implicită care face ca S.C. ........... să nu aibă nici o altă alternativă
realistă decât decontarea obligaţiei respective.
Data autorizării. Data la care situaţiile financiare ar fi considerate ca fiind
autorizate legal pentru emitere.
Contract oneros. Un contract în care costurile inevitabile de îndeplinire a
obligaţiei, în conformitate cu contractul, depăşesc beneficiile economice care
se preconizează să fie primite în urma acelui contract.
Ciclu de exploatare. Perioada de timp medie care este necesară unei
entităţi pentru a converti stocurile în creanţe şi apoi în numerar.
Pierdere posibilă. O pierdere incertă care se bazează pe apariţia unui
eveniment sau a unor evenimente viitoare a căror probabilitate de apariţie
este mai mult decât îndepărtată, dar mai puţin decât posibilă.
Pierdere probabilă. O pierdere incertă care se bazează pe apariţia unui
eveniment sau a unor evenimente viitoare care probabil vor avea loc.
Pierdere îndepărtată. O pierdere incertă care se bazează pe apariţia unui
eveniment sau a unor evenimente viitoare a căror posibilitate de apariţie
este foarte mică.
Provizion. Datorie cu moment de apariţie sau valoare incerte. Provizioanele
se pot distinge de alte datorii cum ar fi furnizorii şi angajamentele pentru că
există o incertitudine asupra momentului sau valorii cheltuielilor viitoare
stingerii obligaţiei.
13.2. Prezentarea informaţiilor
S.C. ........... trebuie să prezinte, pentru fiecare clasă de datorii contingente,

la data bilanţului, o scurtă descriere a naturii datoriei contingente, şi acolo
unde este posibil, o estimare a efectului său financiar, evaluată în acelaşi fel
ca si provizioanele, o indicare a incertitudinilor aferente valorii sau
momentului producerii oricăriu flux de ieşire, precum şi posibilitatea oricărei
rambursări.
În cazul activelor contingente, când este probabil un flux de intrare de
beneficii economice, S.C. ........... trebuie să prezinte o scurtă descriere a
naturii activelor contingente la data bilanţului, şi acolo unde este posibil, o
estimare a efectului lor financiar evaluat utilizând aceleaşi principii ca şi
pentru provizioane.
CAPITOLUL XIV PROCEDURI DE CONTROL INTERN

14.1 Cadrul legislativ
 Ordinul Ministrului Finantelor 522/2003 privind Normele
Metodologice referitoare la exercitarea Controlului Financiar
preventiv propriu.
62
14.2 Exercitarea controlului financiar preventiv prorpiu
In cadrul S.C. ..........., controlul financiar preventiv se exercita conform
deciziei emise de Administrator, anexa la prezentul manual.
14.3 Regulamentul financiar propriu
S.C. ........... deruleaza operatiunile financiare in baza unui Regulament
aprobat de Consiliul de administratie si care este anexa la prezentul
manual.
63

Manual Cadru Societate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Cadru Societate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S.C. ...........

- MANUAL DE POLITICI CONTABILE

CAPITOLUL I. INFORMAŢII GENERALE

A. Modificări în politicile contabile

B. Modificări în estimările contabile

1.2. CADRUL GENERAL DE RAPORTARE

1.2.3. Situaţiile financiare anuale

Documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare a

Situaţiile financiare anuale ale S.C. ........... sunt verificate de catre

1.3. PRINCIPII CONTABILE

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale ale S.C. ........... se

Elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează, de regulă,

1.4.1. Evaluarea la data intrării în societate

1.4.2. Evaluarea cu ocazia inventarierii

1.4.3. Evaluarea la încheierea exerciţiului financiar

1.4.4. Evaluarea la data ieşirii din entitate

1.5. EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANŢULUI

Pot fi identificate două situaţii:

1.6. CORECTAREA ERORILOR CONTABILE

În cazul corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată,

1.7. PĂRŢILE AFILIATE (Atentie! Doar daca este cazul)

O relaţie cu părţile afiliate (legate) poate avea un efect asupra poziţiei

CAPITOLUL II. POLITICI CONTABILE PRIVIND

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice pentru

În vederea înţelegerii politicilor contabile privind activele imobilizate, trebuie

2.2. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

2.2.2. Recunoaşterea şi evaluarea iniţială

Un activ necorporal trebuie recunoscut dacă şi numai dacă:

Achiziţia prin intermediul unei subvenţii ( inclusiv din surse

Recunoaşterea unei cheltuieli

2.2.3. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Cheltuielile ulterioare cu un activ necorporal după cumpărare sau finalizarea

2.2.4. Amortizarea imobilizărilor necorporale

2.2.6. Evaluarea la data bilanţului

Un activ necorporal trebuie prezentat în bilanţ la valoarea de intrare, mai

2.2.7. Prezentarea informaţiilor

S.C. ........... va prezenta în situaţiile financiare următoarele informaţii pentru

2.3. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

2.3.2. Recunoaşterea iniţială

S.C. ........... trebuie:

2.3.3. Evaluarea iniţială

2.3.5. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Reevaluările se vor face cu suficientă regularitate pentru a se asigura că

Atunci când managementul S.C. ........... decide utilizarea amortizării

2.3.7. Cedarea şi casarea

2.3.9. Compensaţii de la terţi

2.3.10. Evaluarea la data bilanţului

Situaţiile financiare vor prezenta următoarele informaţii, pentru fiecare clasă

• metodele de amortizare folosite;

• valoarea cheltuielilor recunoscute în valoarea contabilă a unui element

Dacă imobilizările corporale sunt prezentate la valori reevaluate, trebuie

• metodele şi evaluările semnificative aplicate în estimarea valorii juste

2.4. POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate,

2.4.2. Evaluarea iniţială

2.4.3. Evaluarea la data bilanţului

2.5. POLITICI CONTABILE PRIVIND LEASING – UL

Contractul de leasing este un acord prin care locatorul (S.C. ........... de

Rata de leasing reprezintă:

Leasingul financiar are ca scop principal facilitarea procurării activului de

Leasingul operaţional are ca scop principal cesiunea temporară a

Dobanzile afernte leasingului intern se inregistreaza in contabilitate pe

CAPITOLUL III. POLITICI CONTABILE PRIVIND

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când: