LUCRAREA NR.

STUDIUL ALUNECĂRII CU INTERMITENŢE (STICK-SLIP) ÎN FUNCŢIE DE

CUPLUL DE MATERIALE ŞI DE SARCINA NORMALĂ DE ÎNCĂRCARE

1. Scopul lucrării
Lucrarea urmăreşte determinarea pe cale experimentală a forţelor de frecare şi a
coeficienţilor de frecare în cazul alunecării cu intermitenţe a două elemente ale cuplei de
frecare sub acţiunea sarcinilor normale pe suprafaţa de contact.
2. Scopul lucrării
„ Stick- slip” sau alunecare cu intermitenţă a elementelor cuplei de frecare se manifestă
în funcţionarea cuplelor de frecare la viteze de alunecare foarte mici (0.18, ..., 180mm/min),
în regim de frecare uscată sau limită.
Alunecarea cu intermitenţă poate să apară pe de o parte în mişcarea de translaţie ( cilindri
hidraulici, ghidaje, ascensoare stc.) iar pe de altă parte în cazul mişcării de rotaţie ( ambreiaje,
procese de roluire a tablelor, lagăre, etc.) cu o influienţă nefavorabilă asupra funcţionării unor
cuple de frecare reale, deci implicit a utilajului din care acestea fac parte ( ghidajele preselor a
maşinilor unelte etc.)
Tribometrul fig. 1 cu ajutorul căruia se modelează fenomenul de alunecare cu
intermitenţă este compus din elemntele 3, respectiv 4 ( contact pe suprafeţe plane ) arcul
elicoidal 2 cu ajutorul căruia elementul 3 este legat de un punct fix şi amortizorul de vibraţii 1

1.

Fig. 1 Tribometru: 1-amortizor de vibraţii; 2- arc elicoidal; 3,4- elementele cuplei de frecare.
 Epriveta 4, fig. 1, este acţionată de un sistem mecanic exterior, cu o viteză de alunecare constantă,
va. Elementele 3 şi 4 iniţial se mişcă împreună, lipite. În acest timp forţa de frecare variază de la 0 la
Ffmax. Pentru această perioadă de timp ( t0-t1, fig. 2, perioada de “stick”) forţa de frecare statică poate fi
determinată cu relaţia:
𝐹 =𝜇 ∙𝑁 (1)
unde:
- Ffn- forţa de frecare statică [N];
- μs- coeficientul de frecare static;
-Nn- sarcina normală [N].
În momentul când forţa elastică din arc ( Fe= kx, unde k este constanta arcului [N/mm], iar x este
săgeata arcului [mm]) depăşeşte forţa de frecare statică ( Fe >Ffs ) apare dezlipirea şi alunecarea
relativă dintre elementele cuplei de frecare 3, respectiv 4, cu viteza relativă vs1 ( perioada de “ slip”,
aferentă curbei 1-2 din fig. 2).
Viteza relativă de deplasare vs1 este mult mai mare decăt viteza de alunecare va, (vs1>>va).
Forţa de frecare cinetică dezvoltată în timpul alunecării relative dintre elementele cuplei de frecare
se poate scrie:
𝐹 =𝜇 ∙𝑁 (2)
unde:
- Ffk- forţa de frecare statică [N];
- μk- coeficientul de frecare cinetic;
- Nn- sarcina normală [N].

Fig. 2 Variaţia forţei de frecare în funcţie de timp Ff = f(t)

Practic, coeficientul de frecare μk se determină cu relaţia:

𝜇 = (3)
∙
Variaţia forţelor de frecare în funcţie de timp, în cadrul fenomenului de alunecare cu intermitenţe este
schiţat în fig. 2.
3. Aparatura utilizată
Tribometrul pentru studiul alunecării cu intermitenţe este prezentat în fig.3.

Fig. 3 Tribometru: 1-epruvetă cilindrică; 2- epruvetă prismatică; 3- cărucior; 4- ghidaje; 5- fir din oţel (ø0.3mm); 6,12- role
de sprijin; 7- tijă piston; 8- cilindru hidraulic; 9- piston; 10- taler şi greutăţipentru deplasarea căruciorului; 11- taler şi greutăţi
pentru echilibrare; 13- arc lamelar; 14- braţ suport; 15-traductoare tensometrice rezistive; 16- comparator cu cadran; 17-braţ
oscilant; 18- greutăţi pentru încărcarea cuplei de frecare.

Cupla de frecare este formată din elementul 1 de formă cilindrică şi elementul 2 de formă
prismatică. Piesa 3 în care se fixează elementul 2 al cuplei are forma unui cărucior, se deplasează pe
două ghidaje 4 şi este antrenată în mişcarea de translaţie de către un fir de oţel 5 trecut peste două role
de ghidare cu rulmenţi 6 şi 12. Firul din oţel 5 este legat de capătul tijei 7 a unui piston 9 care se
deplasează în interiorul cilindrului hidraulic 8.
Prin montarea greutăţilor 10 se produce deplasarea spre dreapta a căruciorului. Pistonul se va
deplasa în jos obligând lichidul hidraulic să treacă printr-o fantă a pistonului în partea de deasupra
pistonului 9. În acest mod se obţine o viteză mică de deplasare a căruciorului.
Pentru menţinerea firului din oţel 5 întins, în partea stângă a căruciorului 3 este ataşat un taler pe
care se aşează greutăţile 11.
 Forţa de frecare se determină din diagrama de etalonare a arcului lamelar fig.4 în funcţie de
mărimea săgeţii arcului lamelar 13 citită cu ajutorul comparatorului cu cadran 16.
Sarcinile normale care acţionează asupra cuplei sunt realizate prin montarea diferitelor greutăţi 18
pe braţul suport 17.

Fig. 4 Variaţia forţei de frecare funcţie de numărul de diviziuni

4. Desfăşurarea lucrării
Se parcurg următoarele etape:
- se aduce căruciorul 3 în poziţia de lucru ( cu pistonul în partea superioară a cilindrului). Pentru
aceasta, se montează 3 greutăţi 11 în valoare totală de 65N pe talerul din stânga;
- rigla gradată pentru măsurarea spaţiului parcurs de cărucior se aduce cu reperul „zero” în dreptul
reperului de măsurare a căruciorului;
- se montează elementele cuplei de frecare. Epruveta prismatică se fixează prin intermediul a două
cleme, iar epruveta cilindrică se montează în locaşul din braţul oscilant 17;
- se unge cu un strat subţire de lubrifiant (ulei) epruveta prismatică;
- se montează greutăţile G= 65N de pe talerul 11 pe talerul 10 iar pe talerul 11 se montează o
greutate de 10N;
- se efectuează o cursă cu căruciorul pe spaţiul s= 100 mm. Aceasta se consideră că este o cursă de
rodaj şi nu se fac măsurători;
- se readuce căruciorul în dreptul reperului „zero” de pe grilă prin mutarea greutăţilor 10 pe talerul
11;
- se montează comparatorul cu cadran 16 în braţul suport 14 şi se reglează la poziţia „zero”.
- se încarcă cupla de frecare prin montarea greutăţilor 18 corespunzătoare sarcinii normale;
- se repetă operaţiile de la etapa a 5-a pentru punerea în mişcare a căruciorului;
- simultan cu punerea în mişcare a căruciorului, se porneşte cronometrul şi se măsoară timpul în
care căruciorul se deplasează pe o distanţă de 50 mm;
- în perioada cât căruciorul 3 este în mişcare, se urmăresc indicaţiile comparatorului cu cadran
( valorile minime şi maxime). În funcţie de aceste valori se vor determina ( din fig. 4) valorile forţelor
de frecare (minimă şi maximă);
- se efectuează câte două măsurători pentru fiecare valoare a sarcinii normale (N1 = 20 N şi N2 = 40
N);
- se repetă măsurătorile pentru diferite materiale ale epruvetei 1: CuSn14; Fc200, OLC45 etc.
Epruveta prismatică 2 este confecţionată din OLC45.
5. Prelucrarea datelor
- se notează timpul t [s] în care căruciorul parcurge distanţa s = 50mm;
- se calculează viteza de deplasare a căruciorului va cu relaţia:
𝑣 = (4)

- se notează valorile maxime şi minime înregistrate de comparatorul cu cadran şi se trec în Tab.1;

- funcţie de numărul de diviziuni citite la comparatorul cu cadran, se determină din fig. 4 forţa
maximă de frecare ( Ffmax) şi cea minimă (Ffmin);
- cu datele din tab.1 se calculează coeficientul de frecare;
- static, cu relaţia:

𝜇 = (5)

- cinetic, cu relaţia:

𝜇 = (6)
∙