Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
2021
Scrisoarea-text nonliterar
Bădie Mihai,
Ai plecat şi mata din Ieşi, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine
pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ş-apoi dă, poate nu-s cu inima curată
când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Dar, iartă şi mata, căci o prietinie care ne-a
legat aşa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ţi-o
scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunăţii, îmi povesteai
atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coşcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să
plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopţi albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele,
dar din dragostea cea mare pentru Ieşul nostru uitat si părăsit de toţi. Și dimineaţa când ne întorceam la cuibar,
blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine ştie ce
nelegiuire am făptuit şi noi. Ți-as scrie mai multişor, însă a venit Enăchescu şi trebuie să plec cu dânsul la tipografie.
Cu toată dragostea,
Ionică
Ieşi, 1877, decembre
(Scrisori către Mihai Eminescu de Ion Creangă)
Ce rol credeţi că aveau scrisorile pe vremea lui Eminescu? Comparaţi-l cu rolul scrisorilor din zilele noastre.
Def. Scrisoarea este o formă de comunicare scrisă, trimisă cuiva prin poștă sau
prin intermediul unei persoane.
Obs. Scrisoarea este un text nonliterar în care sunt prezentate informații reale,
gândurile, sentimentele unei persoane.
Scrisoarea poate fi:
-formală (în relațiile oficiale);
-informală (în relațiile familiare)
Exemple de scrisori:
I. Scrisoarea familială
21.07.2010,
Iubită mamă,
Îţi scriu din depărtări… Tocmai din oraşul visurilor mele, care devine, pe zi ce trece, un praf amestecat cu
lacrimi aninate-n vârf de suliţă… Am crescut, sunt acum student la facultatea pe care o visam în fiecare noapte şi
zi, dar îmi lipseşte parcă ceva… Îmi lipseşte focul ce-mi încropea cândva sevele fiinţei, îmi lipseşte
zgomotul delicat de autoturisme de pe bulevardul sătmărean, îmi lipsesc stelele din Europa la care priveam sub clar de
lună, îmi lipseşti TU…
Răsfoiesc acum superficial romanul copilăriei mele – ca şi cum îl citesc pe Creangă cel cu graiul neînţeles…
Numai acum realizez că am trăit odată într-o poveste asemănătoare, din care a lipsit însă pupăza şi satul…
Cu toate acestea, ai fost TU, asemeni mamei lui Nică, un personaj care radia lumină pretutindeni, o madonă
sfântă care îmi veghea necontenit paşii… Antidot pentru anxietăţi, poveţe pentru lacrimi infantile,
sfaturi pentru deşteptări tardive, răspunsuri la întrebări neştiute – toate se regăseau în laboratorul tău
farmaceutic. TU aflai mereu formula corectă, fără nicio excepţie… Tot TU erai cea care îmi povesteai
despre vise, dar şi cea care încerca să mă ferească de fiarele ce spintecau destine inocente… Într-un fel sau altul,
ca majoritatea mamelor, mi-ai pecetluit soarta. M-ai învăţat să trăiesc şi să-mi respect semenii. Mi-ai dăruit încrederea
ce m-a învăluit pretutindeni şi mereu. Iar pentru asta îţi mulţumesc din tot sufletul.
Dar acum sunt departe... Departe de copilărie şi de joc, de vatra natală unde îmi atârnam
dorinţele prin stejari bătrâni... Sunt departe de tine, de tot ceea ce însemni pentru mine… Atât de departe
încât, cu fiecare clipă arsă, îţi simt parcă prezenţa…
Cu drag,
fiul care te iubeşte nespus,
Rareş
Cu deosebită consideraţie,
Cornel Pop
III. E-mail