Sunteți pe pagina 1din 2

Clasificarea Intervalelor Muzicale

În clasificarea intervalelor se studiază următoarele aspecte:

- intervalele simple sau compuse (cele simple sunt cele care nu depăşesc spaţiul unei
octave, iar cele compuse sunt cele care depăşesc acest spaţiu)

- mărimea intervalelor după conţinutul de trepte

- mărimea intervalelor după conţinutul de tonuri şi semitonuri

- intervale complementare, provenite din răsturnare

1. După numărul de trepte incluse, intervalele simple (cele care nu depăşesc spaţiul unei
octave), poartă următoarele denumiri: primă, secundă, terţă, cvartă, cvintă, sextă,
septimă şi octavă:

Intervalele compuse (cele care depăşesc spaţiul octavei), după numărul de trepte poarta
următoarele denumiri: nonă (secundă peste octavă), decimă (terţă peste octavă), undecimă
(cvartă peste octavă), duodecimă (cvintă peste octavă), terţiadecimă (sextă peste octavă),
cvartadecimă (septimă peste octavă), cvintadecimă (octavă peste octavă sau dublăoctavă)

2. Atât intervalele simple cât şi cele compuse, după conţinutul de tonuri şi semitonuri, pot fi:
perfecte (prescurtat p), mari (M), mici (m), mărite (+), micşorate (-), dublu-mărite (++) şi
dublu-micşorate (–).

Din categoria intervalelor perfecte (cele care un singur aspect de bază, de la care apoi pornesc
celelalte mărimi intervalice – intervalele mărite sau micşorate) fac parte: prima, octava, cvinta
şi cvarta.

Din categoria intervalelor cu dublu aspect la bază – intervalele mari şi intervalele mici – fac
parte: secunda, terţa, sexta şi septima.

Prin alterarea suitoare sau coborâtoare a intervalelor perfecte, mari sau mici, putem obţine,
intervale mărite, micşorate, dublu-mărite şi dublu-micşorate.
În tabelul de mai jos ai lista intervalelor simple după conţinutul de tonuri şi de semitonuri:

Intervalele compuse, după conţinutul de tonuri şi de semitonuri, pot fi şi ele perfecte, mari,
mici, mărite, micşorate, dublu-mărite, dublu-micşorate, ca şi intervalele simple din care
derivă.