Descrieți cele patru procese structurale (structural logics) care au condus la nivel global la situații

de marginalizare urbană avansată. 

1.Macrosocial dynamic
Dualizarea ocupațională și renașterea inegalității sociale. Noua marginalitate urbană rezultă din
creșterea inegalității în contextul progresului economic general și al prosperității. Cu alte
cuvinte, marginalitatea avansurilor pare să fi fost „decuplată” de fluctuațiile ciclice ale
economiei naționale.Consecința este că creșterile veniturilor agregate și ale șomajului au un efect
benefic puțin asupra schimbărilor de viață în cartierele de retrogradare ale Europei și Statelor
Unite, în timp ce scăderile cauzează o deteriorare și mai multă suferință în interiorul acestora.
Dacă nu se remediază cumva această deconectare, creșterea economică în continuare promite să
producă mai multă dislocare urbană în rândul celor împinși și prinși în partea de jos a ordinii
urbane emergente.

2.Economic dynamic
Noua marginalizare urbană este rezultatul unei duble transformări a sferei muncii. Unul este
cantitativ iar celalalt este calitativ - degradarea și dispersarea condițiilor de bază de angajare,
remunerare și asigurări sociale.Aceste două se combină pentru a alimenta procesul de polarizare
de jos. O parte semnificativă a clasei muncitoare a fost redundantă și alcătuiește o „populație
excedentară absolută” care probabil nu își va mai găsi de lucru in enclavele sărace ale metropolei
Lumii I, și având în vedere creșterile de productivitate permise de automatizare și informatizare,
nici măcar ritmurile miraculoase de creștere nu i-ar putea absorbi înapoi în forța de muncă pe cei
care au fost deproletarizați, adică expulzați durabil și forțat de pe piața muncii salariată pentru a
fi înlocuiti de o combinație de mașini, forță de muncă imigrantă ieftină și muncitori străini.
Scara de salarii pe două niveluri - un tip de sistem de salarizare în care un grup de muncitori
primește salarii mai mici și/sau beneficii pentru ore lungi și condiții proaste.
Contractul de muncă salariat în sine a devenit o sursă de fragmentare și precaritate mai degrabă
decât de omogenitate și securitate socială pentru cei reținați segmentelor periferice ale sferei
ocupării forței de muncă.

3.Political dynamic
Alături de forțele marcatoare, statele bunăstării sunt producători și modelatori majori ai
inegalității urbane și a marginalității. Statele sunt motoare majore de stratificare în sine și nicăieri
mai mult decât la baza ordinii socio-spațiale: Ele oferă sau împiedică accesul la o școlarizare
adecvată și pregătirea profesională. Ei stabilesc condiții pentru intrarea și ieșirea pe piața muncii
prin reguli administrative pentru angajare, concediere și pensionare. Distribuie (sau nu reușesc să
distribuie) bunuri de bază de subzistență, cum ar fi locuințe și venituri suplimentare, susțin sau
împiedică în mod activ anumite aranjamentele familiale și gospodărești care co-determină atât
intensitatea materială, cât și exclusivitatea geografică și densitatea mizeriei printr-o mulțime de
scheme administrative și fiscale. Retragerea și dezarticularea statului bunăstării sunt două cauze
majore ale deteriorării și sărăciei sociale vizibile în metropola societăților de progres.
Restrângerea - reducerea costurilor sau a cheltuielilor ca răspuns la dificultate economică este
evidenta mai ales în SUA, unde populația acoperită de schemele de asigurări sociale s-a micșorat
timp de două decenii, în timp ce programele care vizează săracii au fost tăiate și apoi
transformate în instrumente de supraveghere și control. Recenta „reformă a bunăstării” inventată
de Congresul Republican și semnat de președintele Clinton în vara anului 1996 este emblematic
pentru această logică. Inlocuiește dreptul la ajutor public cu obligația de a munci, dacă este
necesar la locuri de muncă nesigure și salarii inferioare, pentru toate persoanele apte de muncă,
inclusiv tinere mame cu copii aflați în întreținere.Reducerea - acțiunea sau fapta de a reduce sau
restrânge ceva.Sărăcie - sărăcie atât de extremă încât lipsesc mijloacele de a se întreține singur.
4.Spatial dynamic
În deceniile postbelice de expansiune industrială, sărăcia din metropolă a fost larg distribuită în
districtele clasei muncitoare și tindea să afecteze o secțiune transversală de muncitori manuali și
necalificați. Prin contrast, noua marginalitate manifestă o tendință distinctă de a se conglomera
și de a se uni în jurul „nucleului dur”, zone „ne-go” care sunt identificate în mod clar – de către
propriii rezidenți nu mai puțin decât de către străini – ca niște iaduri urbane pline de privațiuni.
Coalesce – se reunesc pentru a forma o masă sau un întreg. Nantua în Philadelphia, Moss Side
din Manchester, Gutleutviertel din Hamburg, Brixton din Londra, Niewe Westen din Rotterdam,
Les Minguettes din suburbiile Lyonului și Bobigny din periferia pariziană. O stigmatizare
teritorială răspândită este aplicată ferm asupra rezidenților din astfel de cartiere de exil socio-
economic, ceea ce adaugă povara sa la discreditarea sărăciei și la reapariția prejudecăților
împotriva minorităților etnoraciale și a imigranților.
Discreditul – starea de a fi ținut în stimă scăzută de către public. Odată cu stigmatizarea
teritorială vine și o diminuare bruscă a simțului comunității care obișnuia să caracterizeze
localitățile mai vechi ale clasei muncitoare. Cartierul s-a transformat într-un spațiu gol de
competiție și conflict. , un teren de luptă plin de pericole pentru concursul zilnic de supraviețuire
și evadare. Această slăbire a legăturilor comunale teritoriale, la rândul său, alimentează o
retragere în sfera consumului privatizat și a strategiilor de distanțare („Nu sunt unul dintre ei”)
care subminează și mai mult solidaritățile locale și confirmă percepțiile depreciatoare asupra
cartierului. Trebuie subliniat că astfel de cartiere de retrogradare sunt creaturi ale politicilor de
stat în materie de locuințe, oraș și planificare regională. În fond, atunci, apariția, consolidarea și
eventuala dispersare a acestora sunt probleme esențial politice.
 Ce tipuri de răspunsuri au formulat statele la  aceste situații?

În efortul lor de a aborda formele emergente de relevare urbană, statele-națiune se confruntă cu o

alternativă în trei direcții:
Calea de mijloc care constă în repararea programelor existente ale statului bunăstării.
Regresiv și represiv
Incriminarea sărăciei prin limitarea punitivă a săracilor în cartiere din ce în ce mai izolate și
stigmatizate, pe de o parte, și în închisori și închisori, pe de altă parte. Drumul parcurs de SUA în
urma revoltelor din ghetouri din anii '60. Pentru atrofia unui stat social și hipertrofia statului
penal sunt două transformări corelative și complementare care participă la instituția unui nou
guvern al cetățeniei de mizerie, oferind în același timp un substitut funcțional pentru ghetouri ca
mecanism de control rasial.
Progresiv - Răspunsul la polarizarea urbană de jos indică o reconstrucție fundamentală a statului
bunăstării care ar pune structura și politicile sale în acord cu condițiile economice și sociale
emergente.
Inovații radicale, cum ar fi instituirea unui salariu al cetățeanului (sau a unei subvenții
necondiționate) care ar întrerupe existența de la muncă, ar extinde accesul la educație pe
parcursul vieții și ar garanta efectiv accesul universal la bunuri publice esențiale, cum ar fi
locuința, sănătatea și transportul. , sunt necesare pentru a extinde drepturile sociale și a verifica
efectele dăunătoare ale mutației muncii salariate.

În localitatea unde ați copilărit, puteți identifica situații de marginalizare socială, economică și
spațială? Ce răspunsuri au fost formulate la situațiile de acest tip din România?
In Bistrita putem observa frecvent marginalizarea spatiala a rromilor, de exemplu intr-un
sat sunt cunoscuti si pozitionati geographic ca fiind “ din sus”, loc aflat mai spre padure,
unde nu au acces frecvent cu cealalta parte a satului. Inspfre oras putem observa ca
locuintele sociale sunt amplasate langa groapa de gunoi a orasului. Pe de-o alta parte, cei
de la groapa de gunoi sunt cunoscuti ca persoane cu perturbari de comportament,
mizerabili si infractori. Mediul urban a produs acest fenomen mai târziu, și într-o formă
mai subtilă, dar instituțională: autoritățile publice, în timp ce acceptau ca normală și de
dorit intensificarea privatizării și predominanța logicii pieței (și) în domeniul locativ, au
început să facă ordine printre cei mai vulnerabili, evacuându-i din ariile integrate în
fluxul orașului înspre zonele periferice ale acestuia.