Cu toţi morţii şi toţi viii.

Am Dm
Mai e vreme de colinde,
N-am murit ca neam al lumii
G Am
Se mai poate, se mai poate, În vreo clipă viforoasă,
Am Dm
Dacă sufletul rămâne Cît colindele colindă
G Am Şi copiii sînt acasă.
Cel mai mare dintre toate.

C G Cum şi astăzi ne întoarcem

Dar colinda din colinde,
Dm Am Şi pe prunci îi vom deprinde
N-are roluri, n-are mască,
Să nu uite niciodată
C G
Şi pe ea tot omul lumii Oameni, ţară şi colinde.
Em Am
E chemat să o rostească.
Vin copiii să dezlege

Din obraji fantasme roşii,

Steaua, Sorcova şi Capra,
Hei, primiţi-i cu colindul,
Pluguşorul şi Ajunul,
Că tresar în ei strămoşii.
Le vor învăţa copiii,

Nu le va uita niciunul.
Şi-i colindul semn heraldic

Şi-i cultură în mişcare,

În colindă, cel puternic
Că prin el deschidem firea
Şi cel sfînt este Cuvîntul,
Şi că spiritul nu moare.
Cum uneşte într-o noapte

Omul, cerul şi pămîntul.

Şi în sufletul prielnic

Pentru fapte osebite

Noi prea multe ale noastre
Clopoţeii pun ninsoare,
Le-am pierdut la cotitură,
Cerul, florile-şi trimite.
Prin colindele acestea

Revenim la starea pură.

N-a murit colindul nostru,

Se mai poate, se mai poate,

Ca-ntr-o stampă din strătimpuri
Leru-i ler, florile dalbe,
Pe la geamuri sunt copiii,
La mulţi ani cu sănătate!
Şi ies oamenii la ceruri,