Mic Roxana

Master Anul I

Specificitatea modernismului românesc și

deschideri comparatiste

Mișcarea culturală ce va purta numele de modernism a pornit ca o ideologie împotriva

standardelor culturale ale perioadei dinaintea secolului XIX și a devenit un anti-exemplu al
tradiționalismului academic. Acest fenomen s-a născut din dorința societăți de a se reinventa, de
a porni o transfigurare a noului tipar.
Modernismul românesc implică o dublă raportare ideologică, una autohtonă şi una
străină. Astfel, el poate fi înţeles doar printr-o analiză comparatistă care va stabili măsura în
care acesta a asimilat influenţele străine şi dacă există analogii cu fenomene literare similare
pe plan internațional.
Modernismul naţional devine un „palimsest multi-stratificat și totodată un dialog
complex cu alteritatea literară și culturală”, proliferându-se cu precădere în perioada
interbelică. Modernismul în literatura română interbelică a dus la lărgirea fără precedent a
orizontului tematic şi de viziune, a impus formule literare noi şi este prima desprindere
categorică de prelungirile tradiţionalismului secolului al XIX-lea.
La noi în țară, creatorul a ceea ce numim modernism românesc este Eugen Lovinescu
care va impune noi standarde prin tezele sale. Acesta introduce acest concept în dimensiunea
teoretică. „Racordarea la spiritul veacului”, aşa cum spunea Lovinescu, este principalul criteriu
de încadrare a unui scriitor la curentul modernist. Altfel spus, nu doar doctrina lovinesciană
din cadrul cenaclului Sburătorul, care presupunea o evoluție de la rural la urban și de la
subiectivitate la obiectivitate (pentru proză) și de adâncire a subiectivității (pentru poezie), a
fost cea care a stabilit încadrarea scriitorilor la acest curent, exemplu concret fiind Arghezi sau
Blaga, care nu erau simpatizanţi ai acestui cenaclu.
Lucian Blaga își va crea propriul univers, propria sa simbolistică animală sau vegetală.
Un astfel de exemplu este „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” (1919), un tablou litarar
ce este construit din elemente ale acestui univers al lui Blaga, ce îmbină frumosul, esteticul
Mic Roxana
Master Anul I

tradiționalist, cu acțiuni și sintagme „urâte”, folosite în istoria literaturii române și de Arghezi,

pentru a reda atât emoție cât și o asumare a uniei realități subiective.
Baudelaire observă diferite aspecte ale modernismului: „clarobscurul, evazivul, forţa
adâncului, reveria, evanescenţa, agonia vaporizării, existenţa în memorie, asaltul
inaccesibilului, parfumul ca mesager inefabil prezent/absent, erupţiile spectrelor de semne, de
simboluri, invizibilul prezent, revelator, transparenţa sensibilă, deschizând noi limbaje,
expansiunea spiritului spre paradisuri (artificiale), beţiile raţiunii şi ale moralei.”1
Astfel, Simbolismul inițiază acest nou curent literar numit modernism, în anul 1916,
prin volumul „Plumb”al lui George Bacovia. Noutatea, prospețimea adusă literaturii este, în
acest caz, marcată de o creație dusă la extrem prin folosirea noilor motive literare și în meniere
neortodoxe.
Revenind la influenţa străină, aceasta a avut o importantă contribuţie la evidenţierea
„personalităţii” modernismului românesc, după cum a numit-o Dumitru Micu, prin stabilirea
asemănărilor şi deosebirilor dintre autorii autohtoni şi cei străini.
Baudelaire a exercitat influenţe asupra lui Bacovia, poetul român preluând elemente de
construcţie şi univers, dar se diferenţiază de Baudelaire în ceea ce priveşte filosofia estetică
„Dominanta bacoviană este suferinţa, cea baudelaireiană este voluptatea spirituală.”2
Bineînţeles, nu putem să nu menţionăm faptul că Baudelaire a reprezentat un model
pentru poezia lui Arghezi, aducând ca elemente de noutate în lirica românească estetica
urâtului şi conotaţiile satanice. Aşa cum Baudelaire s-a inspirat din lumea periferiei pariziene,
Arghezi a căutat “frumosul” în zonele abjecte ale închisorii, periferiei, tansformând trivialul,
grotescul, în valori estetice, surprinzând, cum afirma criticul George Călinescu, “suavitatea
sub expresia de mahala”.

1
Dima, Simona-Grazia şi Titu Dumitrescu, Aurelian, BAUDELAIRE, VERLAINE, RIMBAUD,
MALLARMÉ modele pentru SCRIITORI ROMÂNI CONTEMPORANI , Editura Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2006, p.13
2
Idem, Ibidem, p.15
Mic Roxana
Master Anul I

Îndrăzneală a lui Arghezi, pe linia modernismului, a fost de a apela, în poezie, la

cuvinte considerate a fi nepoetice. Modernismul arghezian este prezent şi în ciclul celor 16
Psalmi, mai ales la nivelul atitudinii, al viziunii poetice şi al limbajului, deşi psalmul, ca specie
literară, ţine de tradiţionalism.
Autor a numai două volume de poezii – “După melci” (1921) şi “ Joc secund” (1930) –
Ion Barbu, pornind de la modelul poeziei franceze parnasiene, trecând printr-o etapă “baladic-
orientală” (ilustrată de creaţii precum “Riga Crypto şi lapona Enigel”, “Domnişoara Hus”,
“Isarlâk” etc.), în care structura narativă a baladei culte îi serveşte ca pretext pentru
dezvoltarea unor ample alegorii despre cunoaştere, iubire, timp, atinge apogeul modernităţii
prin poezia ermetică.
Rădulescu-Motru afirmă că Germania a oferit spiritului român nu o influență reală, ci
mai degrabă „“that impulse which it needed for reaching the conscience of its own being.” 3
Cultura germanică este, simultan, un referențial extern și intern pentru impulsul inovator.
„Personalitatea literaturii noastre, definită memorabil de C. Ciopraga, se referă la Ființă
românească și, mai ales, la ființa literaturii române.” 4 Lucian Blaga este primul dintre poeţii
autohtoni care reuşeşte să sincronizeze în mod definitiv formele poetice româneşti cu cele
europene este Lucian Blaga, a cărui poezie, cel puţin cea din primele volume – “Poemele
luminii” (1919) şi “Paşii profetului” (1921) – stă sub semnul expresionismului german,
implicit al modernismului. Din expresionism vin, în lirica blagiană, sentimentul absolutului,
exacerbarea eului, elanul dionisiac, interesul pentru fondul mitic primitiv, spiritualizarea
peisajului. Poetul însuşi mărturisea, în “Filosofia stiulului”, că “De câte ori un lucru este astfel
redat încât puterea, tensiunea sa interioară îl întrece, îl transcedentează, trădând relaţiuni cu
cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist”.

3
Rădulescu-Motru, Rumänien und die deutsche Kultur, in “Europäische Revue”, X, 1934, p. 545.
Klaus Heitmann, Oglinzi paralele. Studii de imagologie româno-germană, Bucharest, Fundaţia Culturală
Română Publishing House, 1996, p. 217.
4
Ciornei, Catrina-Alexandra, LOCAL “IRRADIATIONS” UNDER THE GERMAN HORIZON, p.4
Mic Roxana
Master Anul I

Modernismul blagian se manifestă deopotrivă la nivelul conţinutului şi al viziunii

poetice, şi la nivel formal. Temele literare frecvente în etapa de început a creaţiei sale sunt:
misterul universal, iubirea, timpul, trăirea vitalistă etc. De altfel, prima poezie, a primului
volum, “Poemele luminii”, aşază eul creator, prin metaforele revelatorii (care “revelează”
latura ascunsă a lucrurilor, îmbogăţind cu noi sensuri realitatea din care se inspiră), sub semnul
misterului care trebuie “protejat” şi transformat într-un mister şi mai mare.
În mod evident, raportul dintre autohtonism şi influenţele străine a reprezentat un
subiect controversat al momentului. Tradiţionaliştii, fără îndoială respingeau influenţa şi
transplantarea modelelor străine, considerându-le neadecvate fondului autohton, contrar cu
ideea lui Lovinescu de a imita integral scriitorii străini, cu scopul de modernizare
„revoluţionară”, şi nu una de timp evolutiv-organică. Dacă tradiţionaliştii considerau această
practică responsabilă de ceea ce azi am numi „aculturaţie”, Lovinescu, în mod paradoxal,
considera că prin imitaţie se poate atinge originalitatea.
Lucrarea Scenarii lirice moderne urmăreşte să realizeze o interpretare a viziunii lirice
inovatoare a lui T. S. Eliot, printr-o comparaţie iluminatoare cu dispoziţia lirică a lui Paul
Valéry. Valéry operează o deschidere a orizontului critic: el face mai degrabă o filosofie a
criticii decât critică în sine, în vreme ce Eliot face critică aplicată, îşi impune părerile
argumentându-le pe text, redescoperă opere date uitării şi infirmă unele noi, instaurează o
nouă modă îngustul literar.5
Apare o comparaţie realizată între modernismul romanesc si cel brazilian, realizată de
criticul Andrei Terian care urmăreşte anumite similitudini între cele două culturi care aparţin
unui orizont geografic nu foarte îndepărtat unul de celalalt: „ambele modernisme s-au
manifestat în perioada interbelică, la sfârșitul unor perioade de aparentă ”decadență” literară,
și au dat naștere unor epoci considerate de aur ale literaturilor respective. Ambele modernisme
au fost influențate de concepte și procedee occidentale.” Tot el este cel care observa si

5
Vianu, Lidia, Scenarii lirice moderne T.S Eliot ş Paul Valéry, Ed. Contemporary Literature Press,
Bucureşti 1977
Mic Roxana
Master Anul I

diferenţe: în timp ce modernismul brazilian s-a bucurat de susținerea tuturor forțelor culturale,
modernismul românesc a întâmpinat rezistența acerbă a tradiționaliștilor.6
Amintindu-ne de G. Calinescu si complexele literaturii române, menţionăm existenţa
anumitor complexe (chiar de inferioritate), și de obsesia marginalității, încă din perioada
anterioară modernismului, dar scriitorii români din perioada interbelică nu aveau cultul
nediferențiat și absolut pentru tot ce venea din Franța sau din Occident în general.
În ceea ce priveşte romanul modern, „Duiliu Zamfirescu este primul nostru romancier
capabil să disocieze între realismul tolsto ian şi romantismul stendhalian, între
naturalismul lui Zola şi profunzimea psihologică a lui Dostoievski, şi prin aceasta a fost poate
cel mai avizat teoretician al romanului nostru din veacul trecut.”7
În cazul modernizării romanului, de cele mai multe ori este nevoie de specificaţiile
teoretice ale mai multor scriitori, însă Bourget este cel care a insinuat literaturii progresul
materiilor pozitive, debutând cu psihologia. „Dar istoricii literari nu pregetă în a-i recunoaşte
rolul de catalizator al unei noi direcţii romaneşti şi chiar mai mult: "în general Bourget nu are
de ce se plânge. El este maestrul romanului psihologic [s.n.], iar tinerii scriitori care simt că
vântul se schimbă, se şi îndepărtează de naturalism, pentru a adopta viitoarele sale formule.”8
În proză se remarcă romanul și totodată romanul analitic, psihologic, romanul care își
are rădăcinile în formele moderne ale societății și în urbanism. Un exemplu este romanul
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (Camil Petrescu - 1930) care surprinde
protagonistul în cadrul unei lumi schimbate, care fuge după modern și după modelul exterior
autohtonului. Un astfel de roman depășește sfera rustică, a tradiționalului, a problemelor
omului împâmântat în patriotism și naște protagonistul ce întâmpină probleme venitice, la
modă, după model străin.

6
Terian, Faces of Modernity in Romanian Literature. AConceptual Analysis, in Alea, Rio de Janeiro | vol.
p. 15-34 | jan.-jun. 2014, p. 19
7
Protopopescu, Al., ROMANUL PSIHOLOGIC ROMÂNESC, Editura Paralela 45, Piteşti - Braşov - Cluj-
Napoca, 2000, p.1
8
Idem, p.4
Mic Roxana
Master Anul I

Bibliografie
Ciornei, Catrina-Alexandra, LOCAL “IRRADIATIONS” UNDER THE GERMAN
HORIZON
Dima, Simona-Grazia şi Titu Dumitrescu, Aurelian, BAUDELAIRE, VERLAINE,
RIMBAUD, MALLARMÉ modele pentru SCRIITORI ROMÂNI CONTEMPORANI , Editura
Ministerului Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2006
Klaus Heitmann, Oglinzi paralele. Studii de imagologie româno-germană, Bucharest,
Fundaţia Culturală Română Publishing House, 1996
Protopopescu, Al., ROMANUL PSIHOLOGIC ROMÂNESC, Editura Paralela 45,
Piteşti - Braşov - Cluj-Napoca, 2000
Rădulescu-Motru, Rumänien und die deutsche Kultur, in “Europäische Revue”, X,
1934, p. 545.
Terian, Faces of Modernity in Romanian Literature. AConceptual Analysis, in Alea,
Rio de Janeiro, 2014
Vianu, Lidia, Scenarii lirice moderne T.S Eliot ş Paul Valéry, Ed. Contemporary
Literature Press, Bucureşti 1977