CAPITOLUL I

NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

DEFINIŢIE

Pielea este un înveliş conjunctivo-epitelial care se continuă cu semimucoasele şi mucoasele

cavităţilor naturale. Ea are o suprafaţă medie de 1,5 – 1,8 mp şi o greutate de 1/15 din greutatea
corpului.

Pielea
 face pliuri în zonele de flexie şi în cele ale marilor articulaţii.
 ea prezintă şanţuri fine ce formează cadrilajul normal. În palme şi plante, şanţurile
fine se numesc dermatoglife.
 pielea mai prezintă pori ce sunt locurile de deschidere a glandelor sudoripare sau sebacee.
 culoarea pielii depinde de:
- rasă
- grosimea şi dispoziţia keratinei
- cantitatea de melamină din melanozomi
- vascularizaţia dermică superficial
STRUCTURA MICROSCOPICĂ
Pielea este formată din două straturi:

 Epidermul – este stratul extern, este un epiteliu pavimentos, pluristratificat ce atinge o

grosime de 1,5 mm pe palme şi plante şi sub 0,5 mm pe pleoape.

 Dermul – este format din ţesut conjunctiv bogat în colagen

EPIDERMUL
o este format din mai multe straturi de celule şi anume keratinocite şi celule dendritice.
Keratinocitele sunt principala populaţie a epidermului şi sunt organizate pe mai multe straturi,
după cum urmează :
Stratul bazal
- sunt un rând de celule cilindrice
- sunt bogate în mitoze (diviziuni celulare)
- sunt legate între ele prin desmozomi şi conţin keratină
Stratul spinos – format din 6 –20 rânduri de celule poliedrice, legate prin desmozomi.
- conţine keratinozomi, având rol în limitarea pierderilor de apă.
Stratul granulos – este format din 1 – 4 rânduri de celule romboidale turtite.
Stratul lucidum – există doar în palme şi plante
Stratul cornos – este format din 4 – 10 rânduri de celule turtite, suprapuse, fără nuclei.
- partea superficială a sa se detaşează la traumatisme minore sub formă de scuame.

Melanocitele
 Sunt celule cilindrice capabile să sintetizeze melanina. Există două tipuri de melanină, şi
anume: eumelanină, pigment negru-maro şi feomelanină, pigment de culoare roşie.

 Melanina protejează pielea împotriva agresiunii ultravioletelor prin absobţia/reflectarea

lor şi neutralizarea radicalilor liberi.

 Melanogeneza este stimulată de: ultraviolete, MSH (hormon stimulant melanocitar),

ACTH, estrogeni, progesteron.
În funcţie de răspunsul la ultraviolete,deosebim următoarele tipuri de piele:
Melanina
Tipul I – se ard şi nu se bronzează niciodată
Tipul II – se ard, se bronzează câteodată
Tipul III – se ard rar, de obicei se bronzează
Tipul IV – nu se ard niciodată, se bronzează întotdeauna
Tipul V – prezintă o pigmentaţie constitutivă moderată
Tipul VI – pigmentaţie constitutivă marcată (rasa neagră)

JONCŢIUNEA DERMO-EPIDERMICA
 Este interfaţa dintre derm şi epiderm.

 Este ondulată, ceea ce măreşte suprafaţa de contact.

 Este formată din:

 membranele plasmatice ale keratonicitelor
 lamina lucida, lamina densa, sublamina densa
 Asigură suportul mecanic al epidermului.

 Diferenţează şi ajută la migrarea keratonicitelor spre suprafaţă.

 Acţionează ca un filtru semipermeabil ce reglează transferul de celule şi substanţe

nutritive dintre derm şi epiderm.

DERMUL
 Celulele dermului sunt:
 Fibroblaşti şi fibrocite: sintetizează : colagen, reticulină, elastină, substanţă
fundamentală.
 Fagocite mononucleare: celule mobile ce produc citokine cu rol în fagocitoză şi
distrugerea antigenelor
 Mastocite: cu rol important în răspunsul alergic
 Limfocite: au rol în supravegherea imună
  Fibrele dermului sunt:
 Colagen: reprezintă 60% până la 70% din totalitatea fibrelor; asigură integritatea cutanată
a pielii
 Elastina: conţine aminoacizi bogaţi în valină şi glicină; asigură revenirea tegumentului la
forma iniţială
 Reticulina: sunt subţiri, există la făt şi la adult în jurul vaselor şi a anexelor
 Substanţa fundamentală -Îndeplineşte următoarele funcţii:
 rezervor de apă şi protein, asigură transportul substanţelor nutritive şi a hormonilor prin
derm amortizează şocul, lubrifiant al reţelei de colagen şi elastină

VASCULARIZAŢIA SANGVINĂ
 pielea este bine vascularizată având rol în termoreglare

 există 2 plexuri vasculare: profund şi superficial

VASCULARIZAŢIA LIMFATICĂ
 Se formează la nivelul papilelor dermice, culege limfa dintre fibrele conjunctive dermice.

INERVAŢIA PIELII
 Pielea este bogat inervată, mai ales la faţă şi extremităţi.

 Receptorii nervoşi sunt terminaţii nervoase care culeg informaţii tactile, termice,
dureroase, de presiune şi de mişcare .

 Sistemul nervos inervează vasele sangvine, glandele sudoripare şi muşchii erectori ai

fibrelor de păr.

ANEXELE PIELII
Sunt reprezentate de :
 Glande sudoripare

 Glande sebacee

 Unghii
  Fire de păr

Glandele sudoripare ecrine

 Sunt în număr mare, 2 până la 5 milioane, se găsesc pe toată suprafaţa pielii, au densitate
crescută în palmă, plante, axilă.
 Se deschid la piele prin porii sudoripari.

 Structură - sunt formate din:

 glomerulul sudoripar care este situat în treimea inferioară a dermului
 canalul sudoripar dermic

 canalul sudoripar intraepidermic

 Secreţia lor conţine apă în proporţie de 99%, este hipotonă şi prezintă un Ph acid.
 Reglarea secreţiei depinde de temperatură, umiditate, hormoni şi fibre colinergice.

Glandele sudoripare apocrine

 Sunt glande ce devin active la pubertate. Se află în axilă, perimamelonar, perigenital,

perianal.

 Sunt mai mari decât glandele ecrine, orificiul de secreţie se deschide la nivelul foliculului
pilosebaceu.

 Au secreţie alcalină, în cantitate mică, intermitentă şi care nu depinde de temperatură.

 Secreţia lor este controlată de factori hormonali şi nervoşi.

Glandele sebacee
 Se dezvoltă cu foliculul pilos dar există şi glande sebacee libere: pe pleoape, pe
semimucoase, în regiunea mamelonară, perianală şi genitală.
 Sunt localizate pe zona pilară, adică scalp, faţă şi torace.

 Lipsesc pe palme, plantă şi interdigital.

 Structură - sunt formate din:
  acini

 canale excretoare ce se deschid în foliculul pilosebaceu

 Devin active după pubertate, produsul de secreţie fiind sebumul. El conţine acizi graşi
liberi, trigliceride, colesterol, scualeni. Sebumul formează o peliculă hidrolipidică cu rol
antimicrobian, antiparazitar, fungistatic şi piloprotector.
Reglarea secreţiei de sebum este influenţată de următorii factori:
 hormonali: androgenii cresc secreţia de sebum, estrogenii o scad
 nervoşi
 exogeni: temperatură şi umiditat

Unghiile
Sunt structuri intens cheratinizate, formate din invaginări ale epidermului.
Structura unghiei:

1. matricea, ascunsă de repliul unghial proximal, unde se află şi cuticula

2. lunula albă şi convexă
3. lama unghială
Ritmul de creştere al unei unghii este de 0,5 până la 1,2 mm / săptămână, mai lent pentru
picioare.
Rolul unghiei: estetic, de protecţie şi manipularea obiectelor mici.
 1

Firul de păr
 Structura firului de păr:

- papila foliculară; bogat vascularizată şi situată în derm

- bulbul ce conţine centrul germinativ cu rol în creşterea părului
- rădăcina formată din straturi dispuse concetric: - medulara
- teaca epitelială internă
- teaca epitelială externă
- tija: este porţiunea liberă a firului de păr ce începe la vărsarea ductului glandei sebacee în
foliculul pilos.
 Din punct de vedere chimic, firul de păr este format din keratină, glicogen, lipide şi
pentoze.

 Culoarea părului e determinată genetic şi depinde de pigmentul ce se depune în corticală

şi medulară.

Tipuri de păr:
 lanugo: peri lungi, fini, hipopigmentaţi, apar intrauterin şi dispar cu o lună înainte de
naştere
  vellus: peri scurţi, acoperă întreaga suprafaţă cutanată şi înlocuiesc lanugo imediat după
naştere
 peri terminali: sunt lungi, groşi, se găsesc pe scalp, axilă, pube şi regiunile
androdependente.

FUNCŢIILE PIELII

Pielea îndeplineşte următoarele funcţii :

 funcţia de regenerare şi conservare

 funcţia de apărare:
- protecţie mecanică prin keratină, derm, ţesut celular subcutanat.
- fotoprotecţie,
- protecţie termică,
- protecţie antiinfecţioasă nespecifică,
- menţinerea echilibrului mediului intern prin limitarea pierderilor de apă şi electroliţi,
 analizator senzitiv

 funcţia imunologică prin celulele Langerhans şi keratinocite.

 funcţia endocrină: keratinocitele sintetizează Vitamina D3 sub acţiunea UV.

 funcţia psihosocială: rol estetic, stima de sine, cu implicaţii psihosociale în special în

cazul afecţiunilor pielii.