Sunteți pe pagina 1din 3

GRILE – INFRACȚIUNEA

1. Conținutul juridic al infracțiunii cuprinde:


a) obiectul juridic și material;
b) subiecții;
c) numai latura obiectivă și subiectivă.

2. În funcție de un singur criteriu de clasificare al conținutului infracțiunii, acesta poate fi:


a) complex sau alternativ;
b) de bază sau complex;
c) tipic sau agravat.

3. În noțiunea de element constitutiv al infracțiunii este inclus:


a) doar elementul material al infracțiunii;
b) și urmarea imediată;
c) latura subiectivă a infracțiunii alături de cea obiectivă.

4. Sunt trăsături esențiale ale infracțiunii:


a) imputabilitatea;
b) tipicitatea;
c) pericolul social.

5. Tipicitatea:
a) nu se analizează prin raportare la fapta complicelui, ci numai la fapta
autorului;
b) poate fi analizată și prin raportare la fapta instigatorului;
c) poate viza modalități alternative ale elementului material al infracțiunii.

6. Lipsa tipicității unei fapte:


a) nu constituie impediment la dispunerea unei măsuri de siguranță;
b) poate conduce la o soluție de încetare a procesului penal;
c) nu mai impune analiza imputabilității faptei.

7. Obiectul juridic al unei infracțiuni poate:


a) fi un bun individual determinat la infracțiunile contra patrimoniului;
b) consta, uneori, și în bunuri de gen protejate indirect prin intermediul aceleiași valori
sociale;
c) fi comun unei categorii de infracțiuni.

8. Obiectul juridic:
a) generic este prevăzut de Partea generală a Codului Penal;
b) special este obiectul juridic prevăzut în fiecare dintre titlurile Părții speciale a
Codului penal;
c) principal nu este în toate cazurile viața persoanei.
9. Obiectul juridic secundar poate fi:
a) regăsit numai la infracțiunile contra patrimoniului și autorității;
b) libertatea persoanei;
c) integritatea corporală a persoanei.

10. Nu există infracțiuni care să nu aibă:


a) obiect juridic;
b) obiect material;
c) cerințe esențiale.

11. Obiectul:
a) juridic poate contribui la determinarea subiectului pasiv al infracțiunii;
b) material nu poate determina existența unei infracțiuni;
c) juridic secundar coincide cu obiectul material secundar în cazul infracțiunilor complexe.

12. Obiectul material:


a) poate consta și într-o relație formată în jurul unei valori sociale
importante;
b) se va regăsi la toate infracțiunile de rezultat;
c) lipsește, de obicei, la infracțiunile de pericol.

13. Nu poate constitui obiect material al infracțiunii:


a) instrumentul prin intermediul căruia aceasta este săvârșită;
b) un cadavru, în cazul infracțiunilor contra persoanei;
c) un animal.

14. În cazul infracțiunilor complexe:


a) există întotdeauna un obiect material principal și unul secundar;
b) poate exista un obiect material principal și unul secundar;
c) obiectul material secundar este întotdeauna de aceeași natură cu cel principal.

15. Obiectul material:


a) este același lucru cu produsul infracțiunii;
b) este diferit de mijloacele de săvârșire a infracțiunii;
c) poate conduce la stabilirea încadrării juridice.

16. Responsabilitatea este prezumată începând cu vârsta de:


a) 18 ani;
b) 16 ani;
c) 14 ani.

17. Comiterea unei infracțiuni atrage răspunderea penală:


a) a oricărei persoane fizice sau juridice;
b) numai a unora dintre persoanele juridice legal înființate;
c) a unor persoane fizice și a unor persoane juridice.
18. Poate fi subiect activ al infracțiunii:
a) o societate civilă;
b) o societate pe acțiuni, chiar nelegal constituită;
c) o societate cu răspundere limitată, constituită în vederea săvârșirii de infracțiuni.

19. Nu poate fi subiect activ al infracțiunii:


a) un minister;
b) o societate agricolă;
c) o fundație.

20. Pot fi subiecți activi ai infracțiunii:


a) numai persoanele juridice de drept privat;
b) unele persoane juridice de drept public;
c) numai persoanele juridice cu scop lucrativ.