Lordoza si bronsita cronica

Marti, Martie 31, 2009

Definitie: lordoza reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu concavitatea

indreptata posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice. Lordoza poate fi cauza
deviatiilor, algiilor lombare si sacrale, albuminuriei, prin jenarea functiei rinichilor, precum si

a oboselii in mers si stationare.

Localizarea lordozelor este variata, dar cel mai des este intalnita in regiunea lombara sau
toraco-lombara si se pot manifesta in diverse forme clinice:

 Lordoza statica (de obicei profesionala) poate aparea in cazuri patologice si este
deosebit de suparatoare (displezie luxanta a ambelor solduri, coxalgie, etc.). De
asemenea se poate intalni la femeile obişnuite sa poarte permanent incaltaminte cu
tocuri inalte, precum si la cifotici sau bolnavii cu pelvisul basculant posterior (sacro-
orizontalizat).
 Lordoza dinamica cu patologie neurologica diversa, distrofica sau ca rezultat al
dezechilibrului dintre flexorii si extensorii trunchiului (exemplu: atoniile abdominale,
rahitism, tumori, tulburari digestive).
 Lordoza fixa care apare in urmatoarele circumstante: la adolescenti (lordoza
dureroasa a adolescentilor, posttraumatic ca rezultat a unei retractii fibroase post-
inflamatorie sau dezechilibrelor sacrococcigiene prin alunecari ale vertebrelor).

Anatomie patologica.

Gatul si capul raman pe verticala sau se inclina inainte pentru a compensa curbura lordotica
cervicala. Datorita tonusului crescut a psoasului(muschi in zona centurii pelviene) si slabirii
tonusului abdominalilor, bazinul cade mai mult inainte decat normal, exagerand curbura
lombara. (o cauza favorizanta la femei este purtarea incaltamintii cu tocuri inalte, care duc la
inclinarea bazinului inainte si a trunchiului inapoi, determinand lordozarea). Abdomenul
proemina inainte. Muschiul diafragm este blocat in inspiratie (in timpul efortului), ceea ce
determina o ridicare si fixare in pozitie ridicata a umerilor. iar membrele inferioare sunt
intinse din genunchi sau cu genunchii in hiperextensie (genum recurvatum). Cu timpul
hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor spinoase la care se vor produce leziuni
de uzură. Devine patologica cand curbura lordotica fiziologica este depasita ca amplitudine
sau cand este localizata in regiunea dorsala.

In cazul lordozei sunt hipertrofiati muschii :

 dorsali, in special spinali;

  psoasul iliac;
 rotatorii interni ai membrelor;
 diafragmul.

Antagonistii acestora sunt hipotonici(slabi):

 abdominalii, in special dreptii abdominali;

 rotatorii externi ai membrelor;
 cvadricepsul;
 precervicalii.

Simptomatologia.

Simptomatologia subiectiva a lordozelor este foarte redusa. In perioada de evolutie a

suferintei bolnavii acuza simptome de astenie, durere. Astenia este relativ pacientul nu este
capabil la eforturi fizice si intelectuale. Musculatura ii oboseste repede in diverse posturi.
Durerea este un simptom frecvent, datorita instalarii contracturilor sau a atrofiilor musculare,
redorilor articulare, fie incresterea vitezei de conducere nervoasa a diminuari miscarilor si
slabiciunea sistemului nervos central.

Criterii pentru sustinerea diagnosticului:

1. Examenul clinic.

Pozitia zero a coloanei este realizata in ortostatism, in rectitudine, avand ca repere:

 verticala firului cu plumb, care cade de la protuberanta occipitala, de-a lungul spinelor
vertebrale, in santul interfesier si intre cele doua maleole(glezne) interne;
 linia dintre varfurile scapulelor(omoplati) si linia bicreta, care sunt orizontale si
paralele;
 occiputul, zona dorsala medie, fesele si taloanele, care sunt tangente in plan vertical
(perete);
 verticala care trece prin tragus(la ureche), prin fata anterioara a umarului, marginea
anterioara a marelui trohanter, marginea externa a piciorului, la nivelul liniei Chopart.

Bolnavul va fi examinat in flexie anterioara a trunchiului si in decubit ventral-dorsal.

Examenul va cuprinde:

 proba firului de plumb;

 masurarea sagetii, curburii, flexibilitatea, mobilitatea si reductibilitatea diformitatii ;
 de asemenea vom constata eventualele modificari de la nivelul pelvisului, toracelui,
abdomenului si articulatiilor coxo-femurale.

2. Examenul radiologic este obligatoriu.

La incidentele obişnuite (fata-profil) vom adauga si incidente oblice pentru ca unele lordoze
pot fi determinate de spondiloze la nivelul vertebrei lombare 5.

Prognostic:
Gravitatea este dictata si de gradul lordozei:

 usoara (sub 25 grade)

 medie (intre 25-30 grade)
 grave (peste 50 grade).

Tratamentul:

Tratamentul lordozei este axat pe cateva principii, de care trebuie sa se tina seama:

 cel mai eficient tratament este depistarea precoce;

 kinetoterapia singura nici nu amelioreaza lordoza, nici nu o controleaza dar poate
elimina atitudinea lordotica.
 adevaratul tratament consta in corset + kinetoterapie.

Avem tratament ortopedic, fizio-balneo-kinetoterapeutic si cand este cazul interventii

chirurgicale.

1. Tratament profilactic: dormitul cu fata in jos, pe abdomen si evitarea incaltamintei cu

tocuri inalte la sexul feminin. Dintre sporturi sunt indicate alergarile de viteza care dezvolta
psoas-iliacul, gimnastica la aparate boxul si inotul.

2. Tratament ortopedic: se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana vertebrala.

Tratamentul ortopedic este de lunga durata, dar daca este bine condus si efectuat, si cu aportul
kinetoterapiei rezultatele sunt bune si definitive. Se folosesc corsete ortopedice.

3. Tratament medicamentos: se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona,

aminofenazina , aspirina), antalgice si decontracturante, acestea din urma avand rol de
relaxare a musculaturii ale caror contractii pot genera deformari ale coloanei. Administrarea
de cortizon joaca un rol foarte important dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv.
Se mai administreaza calciu si clorocalcin. Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si
vitamina C.

4. Recuperarea medicala: pentru ca un deficient fizic sa poata fi redat vietii, unei vieti
potrivite posibilitatilor sale si util societatii se cere utilizarea tuturor mijloacelor medicale
posibile spre realizarea recuperarii functionale. In aplicarea mijloacelor medicale de
recuperare trebuie tinut cont permanent de obiectivele ce se urmaresc.

In aplicarea posibilitatilor medicale de recuperare vor trebui luate in considerare:

 tipurile de leziuni, anumite deficiente, infirmitati sau diformitati pot fi hotaratoare in

perspectivele individului in ceea ce priveste orientarea sa profesionala cat si insusi
gradul sau de recuperare.
 interesarea sau nu a sistemului nervos central. Aceasta priveste capacitattea de
participare activa la procesul de recuperare.
 constitutia individului (cuprinde atat dezvoltarea sa fizica cat si calitatile sale psihice).
Pentru un larg proces, cum este procesul recuperarii, aceste date sunt absolut necesare
si adaptarea depinde mijlocit si direct proportional de calitati.
 precocitatea tratamentului. Este de la sine inteles ca recuperarea este cu atat mai
usoara si mai favorabila cu cat tratamentul este inceput mai devreme, dupa instalarea
 deficientei. Pe de alta parte acest lucru va preveni instalarea atrofiilor musculare, a
redorilor articulare, a deficientelor metabolice si atulburarilor psihice interne
infirmitatii; pe de alta parte procesul de refacere, de corectare sau de recuperare

functionala, este mai usoara in primele faze.

4.1.Tratament balneofizioterapic:

a. Electroterapia: rolul sau este de a reduce retractiile si contractile prin incalzirea profunda
a regiunii (ultrasunete, diadinamici), de a supliza masa, latura si ligamentele retractate si
sclerozate (Ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau
fenilbutazona), de a limita efectele dureroase sau calcefierile anchiloze ale artrozelor
secundare. Contractarile musculare, mai ales cele dureroase la solicitarile pasive, de intindere,
mai pot beneficia de bai de lumina infrarosii, masaj iar hipotoniile musculare de termoterapie,
algitoniflax (curenti aperiodici de joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari).

b. Balneokinetoterapia: aplicata in bazine cu apa dulce sau carbogazoasa.In tratamentul

profilactic al lordozei, inotul si gimnastica respiratorie au o mare eficienta.

Inotul trabuie sa fie simetric si facut multi ani la rand (bras, spate, fluture, delfin). Este un
excelent mijloc activ de autocontrol de rechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de
dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.

Gimnastica respiratorie, in apa, se face sub forma de inot sau programme specializate.
Exercitiile se executa timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pana la barbie,
membrele inferioare intinse si atingand fundul bazinului cu varful degetelor de la picioare.
Aceasta gimnastica asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza autocontrolul si
favorizeaza dezvoltarea simetrica a toracelui si cresterea capacitatii vitale.

c. Kinetoterapia: kinetoterapia regiunii lombo-sacrate consta in efectuarea unor miscari

pasive si active. Miscarile pasive constau in miscari de lateralitate ale trunchiului si miscari de
flexie si extensie ale coloanei lombo-sacrate sau miscari de rotatie daca coloana ne permite.
Miscarile active constau in executarea acestora fara ajutorul kinetoterapeutului. Se executa si
miscari active cu rezistenta.

Bronsita cronica.

Definitie: un sindrom clinic caracterizat prin tuse, insotita de cresterea secretiilor bronsice,
permanenta sau intermitenta (cel putin 3 luni pe an si minim 2 ani de la aparitie), necauzata de
o boala sau leziune bronho-pulmonara specifica. Impreuna cu astmul bronsic si emfizemul
pulmonar, afectiunea este cuprinsa in tabloul de bronhopneumopatie cronica obstructiva
nespecifica (BPOC) – cele trei afectiuni avand simptome si evolutie comuna.
Morfopatogeneza: in bronsita cronica se hipertrofiaza intai glandele bronsice, dupa care
creste numarul celulelor mucipare din epiteliu atat in bronhiile mari cat si in cele mici. Sunt
bolnavi care expectoreaza mult fara sa aiba tulburari majore, in timp ce altii produc o cantitate
mica de sputa, predomina sindromul functional. Infectiile bacteriene dau secretiei un aspect
mucopurulent sau purulent, insotindu-se de distructii ale peretilor bronhici si bronhiolari.
Procesul reparator consta in formarea de tesut fibrogranulativ si cicatriceal. Cicatrizarea cailor
aeriene mici are de obicei un caracter focal, dand nastere la stenoze multiple si obstructia
bronhiolelor.Unele bronhii mici si bronhiole respiratorii pot fi distruse total, altele se subtiaza
si se dilata.

Sunt cunoscute trei cauze importante: factorii iritanti, infectia si alergia, unele droguri
contribuind la precipitarea evolutiei spre decompensare.

Simptome: boala este neglijata mult timp. Simptomul principal este tusea, la inceput
dimineata, ulterior permanenta, insotita de expectoratie de obicei muco-purulenta, fenomene
accentuate in anotimpul rece. Bolnavul este de obicei afebril, dispneea creste progresiv, iar
cianoza apare tardiv. inainte de instalarea emfizemului, starea generala este buna, iar toracele
de aspect normal.

Auscultatia deceleaza raluri ronflante(sforaitoare) si sibilante(sunet anormal ca un fluierat)

sunete auzite cu stetoscopul.

Explorarea functionala evidentiaza semne de disfunctie ventilatorie obstructiva (scaderea

debitului ventilator maxim pe minut, scaderea V.E.M.S).

Forme clinice:

 bronsita cronica purulenta;

 bronsita cronica hemoragica;
 bronsita cronica cu afectare a bronhiilor mari;
 bronsita cronica cu afectarea bronhiolelo);
 bronsita cronica astmatiforma (trebuie deosebita de bronsita astmatica, in care astmul
bronsic, precede bronsita cronica, care apare ca o complicatie).

Prognosticul este rezervat, evolutia fiind tenace, progresiva, recidivanta. Gravitatea bolii tine
de complicatiile pe care le provoaca. In stadiul de bronhopneumopatie cronica obstructiva, cu
intricarea celor trei boli componente (bronsita cronica, emfizemul obstructiv, astmul bronsic),
evolutia nu mai este reversibila.

Tratament.

Tratamentul bronsitei cronice si al BPOC-ului se utilizeaza diferite metode si proceduri cu

scop preventiv, curativ si recuperator.

1. Proceduri cu scop preventiv: intreruperea definitiva si totala a fumatului, evitarea

atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxe respiratorii.

2. Tratamentul curativ cuprinde:

a. Tratamentul farmacologic: bronhodilatatoare, glucocorticosteroizi, antibiotice, antitusive
(uz limitat).
b. Aerosoloterapia;
c. Oxigenoterapia;
d. Tratament chirurgical (BPCO stadiul III, BPOC grave).

3. Kinetoterapia in afectiuni respiratorii (tratament recuperator) cuprinde:

a. relaxarea;

b. posturarea;

c. gimnastica corectoare;

d. hidrikinetoterapia;

e. manipularile;

f. reeducarea respiratorie;

g. antrenamentul la efort dozat;

h. educarea tusei;

i. educarea vorbirii;

j. terapie ocupationala.

Conduita kinetoterapeutica.

1. Obiective:

 corectarea si constientizarea posturii;

 cresterea si refacerea mobilitatii articulare;
 tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare (a musculaturii abdominale) si de
alungire ( a musculaturii lombo- sacrale);
 prevenirea compensarii lordozei printr-o cifoza dorsala;
 corectarea mersului;
 tonifierea musculaturii respiratorii;
 diminuarea frecventei respiratorii concomitent cu cresterea amplitudinii respiratorii;
 scaderea travaliului ventilator;
 dezobstructie bronsica;
 educarea ritmului respirator;
 educarea tusei;
 reantrenarea pacientului la efort;
 scoala spatelui;
 educarea si reeducarea echilibrului, a orientarii miscarilor in spatiu, a:
 senzatiei de verticalizare si de inclinare a corpului;
 senzatiei de miscare rectilinie;
 senzatiei de rotatie;
  senzatiei de vizualizare;
 senzatiei de lateralitate.

2. Mijloace folosite:

 posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei;

 metode de relaxare: Jacobson, Schultz;
 posturi de drenaj bronhic;
 spirometria;
 posturi fixe mentinute, utilizandu-se perne, suluri, spatarul scaunului, peretele, pentru
corectarea hiperlordozei lombare.
 exerctii de corectare posturala, axate pe constientizarea inclinarii pelvisului pentru
delordozare;
 elongatii vertebrale;
 scoala spatelui;
 reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul
grupelor musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutatoare in recuperare si
reantrenare, cum ar fi:
 bicicleta ergonomica;
 stepper-ul;
 placa de echilibru si spalierul;
 aparatul multifunctional – helcometru;
 covorul rulant.

3. Durata aplicarii programului: pana la indeplinirea obiectivelor.

4. Evaluarea starii functionale:

 auscultatie;
 masurarea tensiunii arteriale, a pulsului si a frecventei respiratorii;
 aprecierea gradului de dispnee la efort;
 teste de efort;
 testul conversatiei;
 testul lumanarii;
 indicele cirtometric;
 proba firului de plumb;
 cadru antropometric;
 testul Schober;
 testul Stibor;
 indice deget-sol;
 indice deget medius-linia interarticulara a genunchiului;
 teste pentru evaluarea mersului;
 teste pentru echilibru si stabilitate;
 teste pentru coordonare.

5. Program de recuperare:

In timpul exercitiilor trebuie respectate urmatoarele reguli:

 se inspira pe nas si se expira pe gura;

  inspiratia va fi lenta si profunda;
 timpul expiratiei trebuie sa fie de doua ori mai mare decat cel al inspiratiei;
 se va corecta permanent pozitia spatelui, care trebuie sa se mentina drept, cu umerii
trasi in jos si spre inapoi.

La inceput se vor executa cate 5 exercitii din fiecare, apoi numarul de repetari va creste.

Articole similare :
Program recuperator in lordoza si bronsita cronica

Bibliografie :

www.boli-medicina.com;

www.sfatulmedicului.ro;

www.sportujeme.sk/fitness/lordoza-a-hyperlordoza;

http://spazioinwind.libero.it/gastroepato/bpco.htm;

http://www.torrinomedica.it/studio/bpco.htm;

http://goodnuit.wordpress.com/category/kineto/;

http://www.villaggiodellasalute.com/obiettivi/articolo.php/id/225/titolo/Riabilitazione+respira
toria+e+BPCO;

http://www.giovannichetta.it/respirazione_diaframma.html

Bellone A., Riabilitazione respiratoria nuovi orientamenti, 1996 Midia Edizioni Milano;

Gabriela Ochiana, Kinetoterapia in afectiuni respiratorii, Editura Pim Iasi, 2008;

Gabriela Ochiana, Kinetoterapia in afectiuni respiratorii, note de curs;

Prof. Giovanni REBORA, Specialista in Pneumologia e in Idrologia Medica, La bronchite

cronica;

Sbenghe T; Kinetologie profilactica ,terapeutica si de recuperare.Ed Medicala1987.