Poveste.

Un nou inceput
April 29, 2008 7:36 pm laurentiu Povesti cu
Sfinti pentru copilasi cuminti, Raluca
Toderel

Povestile acestea necesita o mica

explicatie… Autoarea lor isi doreste sa
scrie cate o poveste pentru fiecare zi a lunii,
pentru ca, mai apoi, acestea sa fie publicate
in fascicule lunare. Din acest motiv, a
inceput sa scrie despre Sfintii din luna
septembrie, in primul rand pentru ca e
prima luna a anului bisericesc si pentru ca nu ar avea cum sa termine povestile pentru o
luna mai apropiata decat septembrie. Rugamintea ei este sa postati comment-uri… Are
nevoie de feed-back, de sfaturi, de sugestii. Haideti sa o ajutam! (LD.)

Raluca Toderel

- „Licurici, spălaţi dinţişorii, rugăciunea şi apoi fuga la culcărică!” a strigat mama din
bucătărie, ocupată să spele ultimele vase rămase de la cină.
În prag a apărut Damian, cu periuţa de dinţi în mână şi cu o sprânceană ridicată, semn al
unei mari probleme de neînţelegere:
- „Eu nu stiu ce vlei să zici. Adică spălalea, lugăciunea şi culcalea. Dal în pijămăluţe nu
ne îmblăcăm? Sau plima oală vlei să ne culcăm? Cum să ne culcăm fălă pijămăluţe??”
- „Ştii că ai dreptate?” a întrebat mama râzând, în timp ce i-a pus o ştampilă de spumă
băieţelului pe nas. „Copii, spălarea pe dinţişori, rugăciunea, îmbrăcarea în pijămăluţe şi
fuga la culcuş! E bine acum, Dami?”
- „Foalte bine” a spus băieţelul, plecând legănat cu periuţa între dinţi spre baie.
După cinci minute, mama intră în cameră să vadă ce fac copilaşii. Da, sunt în pat, dar
Ecaterina e bosumflată.
- „Ce e cu tine, Ecaterina? De ce faci botic?”
- „Eu nu vreau să dorm. Uite că e lumină afară. De ce să ne culcăm devreme ca găinile”.
- „Chiar aşa!” a completat Ana, nu prea convinsă.
- „Lăsaţi voi găinile, că ele nu trebuie să se pregătească de şcoală”.
- „Nici eu nu tlebuie” a completat Dami, gata-gata să se dea jos din pat şi să fugă la
maşinuţe.
- „Unde alergi, cavalerule? Aşa o ajuţi tu pe mami?”
-„Dar mami, şcoala şi grădiniţia nu încep mâine. Mai e un pic până încep!” a obiectat
Ecaterina.
- „Da, mai e, dar noi trebuie să ne pregătim. Trebuie să mergem să cumpărăm ghiozdan,
haine frumoase, caiete. În plus, m-am gândit că de azi vă luaţi şi voi nişte angajamente,
dacă tot a început un an nou…” a spus mami, aşezându-se pe marginea patului.
- „Ce sunt alea angagamente?” a întrebat Dami contrariat.
 - „Mami, nu ne păcăleşti tu pe noi. Anul începe după Crăciun, nu după vară” a spus, cu
încredere mare Ecaterina.
- „Dami, angagamentele, adică angajamentele, sunt nişte hotărâri bune pe care le iei la
început de an. Ştii, cum ar fi să îţi propui să nu o mai superi pe mami şi să îţi strângi
mereu jucăriile”.
- „Cled că mie nu îmi plac angagamentele”.
- „Cum e, mami, cu începutul de an?” a întrerupt Ana discuţia.
- „Copilaşi, anul nou, aşa cum scrie în calendar, începe în ianuarie. Dar mai există un an,
cel care ţine de biserică. Anul acesta a început azi. În ianuarie, oamenii îşi iau
angajamente să fie mai harnici, mai ordonaţi sau să se plimbe, să vadă locuri noi. Când
începe anul celălalt, al Bisericii, oamenii îşi propun să fie mai cuminţi, mai buni, să se
roage mai mult”.
- „Dar de ce începe anul Bisericii azi”?
- „Se spune „an bisericesc”, Ana. El începe azi pentru că Mântuitorul Iisus a citit pentru
prima oară un text în biserica lor de atunci la această dată. A fost pentru El un început şi
atunci oamenii au hotărât să înceapă şi ei anul la 1 septembrie. Ştii doar că fiecare om îşi
doreşte să semene cât mai mult cu Dumnezeu. De aceea Îl şi imită”.
-„Ahaaa. Da, e frumos să semeni cu Dumnezeu. Am văzut în icoane ce frumoşi sunt
sfinţii, ce frumoasă e Măicuţa Domnului. Înţeleg de ce oamenii vor să semene cu ei…”.
- „Ce mai hotărăsc oamenii să facă în această zi?”
- „Păi, Ana, tu cum ai dori să se poarte oamenii cu tine?”
- „Eu îmi doresc să am mulţi prieteni cu care să mă joc. Şi cu care să desenez şi să ne
uităm la televizor”.
- „Aşa… Dar, spuneţi-mi voi, vouă vă place când cineva se poartă urât cu voi? Când
strigă sau se supără?”
- „Sigul că nu” a spus Dami.
- „Atunci să vă gândiţi că nici lor nu le place dacă faceţi voi aşa. Ecaterina va merge
curând la şcoală, iar Ana la grădiniţă. Ele vor avea atunci mulţi colegi şi vor vedea că e
frumos să fii prieten cu toţi, să te joci cu toţi”.
- „Eu nu melg nicăieli, dal ştiu şi eu că e flumos să ai plieteni. Că doal îl am pe Casian”.
- „Exact, Dami. Dar cândva vei cunoaşte mult mai mulţi copii. Şi dacă ei se vor purta
frumos cu tine, vei fi bucuros. Dar la fel vor şi ei bucuroşi dacă tu te vei purta frumos cu
ei”.
- „Mi se pare corect” a spus, plină de înţelepciune, Ecaterina.
- „Cam aşa ceva îşi propun oamenii astăzi. Să fie buni cu toată lumea şi să aibă mulţi
prieteni. Aşa angajamente îşi iau”.
- „Să ştii, mami, că aşa un angagament îmi iau şi eu. Dacă tu zici că azi e an nou, eu te
cled. Şi îţi spun la mulţi ani. Şi să mă clezi şi tu că o să fiu bun cu copiii, ca să am
plieteni”.
- „Te cred, Dami. Fetelor, voi ce vreţi să faceţi mai bun în noul an?”
- „Eu o să dau şi la ceilalţi copii de la şcoală din bomboane. Dacă îmi vei da, promit să
împart cu ei, că vreau şi eu să fiu prietenă cu toată lumea” a răspuns Ecaterina,
bucuroasă.
- „Eu promit să nu fiu egoistă şi să las la grădiniţă să se joace copiii şi cu jucărelele mele,
ca să nu ne certăm. Ştiu că Ecaterina se mai certa câteodată pe jucării. Eu nu vreau lucrul
ăsta” a completat Ana.
 - „Să ştiţi că dacă vă purtaţi frumos cu copiii, când vă rugaţi seara înainte de culcare,
Măicuţa din icoană vă zâmbeşte, chiar dacă voi nu vedeţi. Vreţi să faceţi asta ca să
zâmbească Maicuţa?”
Răspunsul a fost unanim:
- „Daaaaaaaaaaaaaaaaa!!!”.
- „Ei, dacă eu am aşa copii cuminţi care îşi iau angajamente, trebuie să îmi iau şi eu unul.
Aşa că hotărăsc ca în acest nou an să vă spun în fiecare seară câte-o poveste. Vă place
angajamentul meu?”
- „Da, da, daaaa! E cel mai bun angagament, să ştii! A spus cu ochi strălucitori Damian.
- „Îţi va zâmbi şi ţie Măicuţa?”
- „Nu ştiu. Poate că da. Dar eu oricum mă bucur că îmi zâmbiţi voi!”.
- „Frăţiori, la culcare! Hai să fim cuminţi, mai ales în ziua asta de început. Mami, stinge
tu lumina, te rog!” a spus Ecaterina, vrând să arate tuturor că ea e mare şi cuminte. Iar
ceilalţi doi licurici s-au aşezat în genunchi, arătând surioarei lor că nu e bine să uite de
rugăciune tocmai acum, când şi-au luat cu toţii angagamente.
 După rugăciune, cei trei s-au aşezat în pat şi au băgat năsucurile în pernă. Mami i-a
pupat pe toţi trei, a făcut câte o cruce deasupra fiecăruia, a stins lumina şi a ieşit încet din
cameră. Iar Măicuţa din icoană a zâmbit cald pentru acest început…