OXIZII – IMPORTANTA SI

UTILIZARI

Clasa a VIII-a

Noțiuni introductive despre oxizi

1
 Compuși binari ai oxigenului cu alte elemente (metale sau nemetale),
oxizii sunt substanțe compuse din două elemente diferite, dintre care unul este
obligatoriu oxigenul.
Forma generala a unui oxid este:

E2On

In forma generala prezentata mai sus:

 E - reprezintă metalul sau nemetalul ce intră în componența oxidului;
 2 - reprezintă valența oxigenului;
 O - reprezintă oxigenul;
 n- reprezintă valența elementului E, așadar valența metalului sau
nemetalului ce intră în componența oxidului.
Oxizii pot fi clasificati dupa compozitia lor, in oxizi metalici si oxizi
nemetalici, dupa proprietati (mai specific, in functie de reactia acestora cu apa)
in oxizi bazici si oxizi acizi, dupa cum este prezentat in diagrama de mai jos.

2
 Oxizii pot fi obținuți prin doua tipuri de reacții chimice: reactii de
combinare si reacții de descompunere termica a carbonatilor, ambele tipuri de
reactii fiind exemplificate in diagrama de mai jos.

<- <- Obtinerea

Obtinerea Oxizilor prin
Oxizilor prin Reactii de
Reactii de Descompuner
Combinare e termica a
carbonatilor

În general, oxizii nemetalici se găsesc în stare gazoasă, pe când cei

metalici sunt solizi. Solubilitatea oxizilor în apă variază de la ușor solubili la
greu solubili. Oxizii gazoși au densitatea variabilă, iar cei solizi au densitatea
mai mare decât apa.

Importanța si utilizările oxizilor

Unul dintre cei mai cunoscuti oxizi este dioxidul de carbon (CO2), un oxid
nemetalic, acid, care reactioneaza cu apa, formand acidul carbonic (H2CO3),
cunoscut si sub numele de sifon. O alta reactie cunoscuta, intalnita sub numele
de reactia de recunoastere a dioxidului de carbon este reactia acestuia cu apa
de var – Ca(OH)2, reactie care produce tulburarea apei de var, respectiv
formarea carbonatului de calciu, o substanta solida, alba, insolubila in apa.

Despre utilizarea dioxidului de carbon, se pot mentiona urmatoarele:

daca in trecut, in cuptoarele improvizate in curte, CO2 format la arderea
calcarului, se pierdea in aerul atmosferic, astazi in cuptoarele speciale, CO 2 este
captat si depozitat in cilindrii speciali, ca sa poata fi folosit in industria
alimentara (pentru bauturile carbogazoase), in vinificatie pentru a incetini
fermentatia, in anumite tipuri de stingatoare de incendii, la crearea efectelor
speciale de ceata si fum, la transportul marfurilor in conditii speciale (in forma
solida de zapada carbonica), in cadrul cercetarilor de laborator, in acvaristica si
sere.

3
 Cilindrii cu dioxid de carbon
Un alt oxid important este oxidul de calciu (CaO), un oxid bazic, (intrucat
calciul este un metal electropozitiv) care reactioneaza cu apa, rezultand o baza
numita hidroxid de calciu -Ca(OH)2, cunoscuta sub numele de lapte de var.
Dupa ce laptele de var este decantat, se obține o soluție incoloră, limpede,
numtă apă de var, lichidul care se separa la suprafata varului stins. Oxidul de
calciu, numit in mod popular var nestins, are numeroase intrebuintari in
constructii, in agricultura (la neutralizarea solurilor care sunt prea acide si in
care nu s-ar putea dezvolta bine plantele), la fabricarea amoniacului, clorurii de
var, azotatului de calciu, carbidului, precum si la purificarea sucului zaharat in
fabricile de zahar, in tabacarie, dar si in industria metalurgica, participand la
fabricarea fontei.

Oxidul de calciu, cunoscut sub denumirea de var nestins

Dioxidul de sulf - SO2 reprezintă un alt oxid cu numeroase utilizări, in
stare gazoasa fiind folosit ca materie prima la fabricarea acidului sulfuric, ca
4
decolorant pentru fibre textile, cat si ca dezinfectant. In stare lichefiata, SO 2 se
întrebuințează ca solvent selectiv la rafinarea petrolului si ca substanta
criogena, deoarece, prin trecerea sa din stare lichida in stare gazoasa, se
produce o accentuata scadere de temperatura. Acest gaz este periculos si
ataca plamanii, putand chiar provoca astm bronsic. Ca si reactie importanta a
dioxidului de sulf, acesta reactioneaza cu apa (H2O) formand acidul sulfuros
(H2SO3), un activ acid mineral anorganic. De aceea, SO 2 este deseori numit
anhidrida acidului sulfuros, Avand forma unui gaz incolor dioxidul de sulf este
un puternic iritant al mucoaselor, cu un miros înțepător și gust acrișor. Dioxidul
de sulf este produs prin arderea materialelor fosile ce conțin cca. 4% sulf,
precum petrolul și cărbunele, gazele naturale. Aceste procese duc la poluarea
intensă a mediului, fiind cauza ploilor acide.

Reprezentarea dioxidului de sulf

Oxidul de zinc, un alt oxid important reprezentat chimic ca ZnO, este o
pudră albă insolubilă în apă, folosita ca aditiv în diverse materiale și produse,
printre care se numără cauciucurile, plasticul, ceramica, sticla, cimentul,
vopselele, adezivii, pigmenții, produsele alimentare (ca sursă de zinc), bateriile,
etc. În natură, se găsește sub forma unui mineral numit zincit, însă oxidul de
zinc este produs sintetic. Caracterul bazic al acestui oxid poate fi potentat de
reactia sa cu acizii grasi, in urma careia rezulta formarea săpunurilor. Acest
caracter se valorifica si in compozitia nitroemailurilor. Oxidul de zinc poate
reacționa violent cu aluminiul și magneziul, cu cauciucul clorurat și cu uleiul de
in la temperatură, putând cauza incendii și explozii.

5
 Oxidul de zinc
Oxidul de aluminiu (numit și alumină) este un oxid cu formula chimică
Al2O3. Este în general folosit în producerea aluminiului. Aluminiul este cel mai
răspândit metal din natură și intră în compoziția argilelor, ocupand locul 3
după răspândire între toate elementele, după oxigen și siliciu. Oxidul de
aluminiu se găsește de obicei în faza sa cristalin-polimorfica, sub formă de
corindon, varietate care formează pietrele prețioase: rubinele și safirele.
Acestea își datorează culorile caracteristice urmelor de impurități existente in
afara corindonului - rubinele au culoarea caracteristică roșu aprins și calitățile
de laseri datorită urmelor de crom; safirele apar în diferite culori datorită altor
impurități, cum ar fi fierul și titanul. Al 2O3 este important pentru producerea
aluminiului metalic, ca abraziv datorită durității sale și ca material refractar
datorită punctului înalt de topire.

Oxid de aluminiu Sub forma de pulbere Corindon din Brazilia

Mai multe detalii despre gama larga de utilizări a diverșilor oxizi sunt
prezentate mai jos:
 Oxizii se folosesc pentru obținerea celorlalte categorii de substanțe
compuse (baze/ hidroxizi, acizi, săruri) – după cum am putut observa, pe
baza proprietăților chimice ale oxizilor;
 Se folosesc la obținerea fontei (din oxizii de fier, și CaO – oxid de calciu,
ce este folosit în procesul de fabricație) și a oțelului ( tot din oxizii de
fier).
 Se mai folosesc și la obținerea sticlei (SiO2 – dioxid de siliciu);
 Se folosesc și la obținerea catalizatorilor (substanțe care modifică viteza
unei reacții chimice, fără a participa la aceasta) (MnO2 – dioxid de
mangan, Al2O3 – oxid de aluminiu, H2SO4 – acid sulfuric etc.);
 Oxizii mai sunt utilizați și drept coloranți (TiO2 – oxid de titan, culoare
albă, Cr2O3 – oxid de crom, verde etc.).
6
 Câteva curiozități despre oxizi pentru a sublinia importanta acestora,
sunt prezentate mai jos:
 Deoarece oxigenul nu se combină cu gaze precum heliul, neonul,
argonul, kriptonul și fluorul, nu vom găsi oxid de heliu, de neon, argon,
kripton, fluor.
 Cea mai mare parte din scoarța pământului este alcătuită din oxizi.
 Câteva dintre gazele poluante sunt oxizi: CO2 – dioxid de carbon, CO –
monoxid de carbon, ce rezultă atunci când arderea combustibililor fosili
are loc în prezența unei cantități insuficiente de aer, SO2- dioxid de sulf,
oxizii de azot.
 Termenul de anhidridă („fară apă”) se referă la compuși care asimilează
apă pentru a forma fie un acid, fie o bază. Mai exact, oxizii bazici sunt
anhidride bazice, pentru că formează baze la contactul cu apa, iar oxizii
acizi sunt anhidride acide.