OXIZII – IMPORTANTA SI

UTILIZARI

Referat realizat de Cazan Bianca Elena

Clasa a VIII-a

1
 Noțiuni introductive despre oxizi

Compuși binari ai oxigenului cu alte elemente (metale sau nemetale),

oxizii sunt substanțe compuse din două elemente diferite, dintre care unul este
obligatoriu oxigenul.
Forma generala a unui oxid este:

E2On

In forma generala prezentata mai sus:

• E - reprezintă metalul sau nemetalul ce intră în componența oxidului;
• 2 - reprezintă valența oxigenului;
• O - reprezintă oxigenul;
• n- reprezintă valența elementului E, așadar valența metalului sau
nemetalului ce intră în componența oxidului.
Oxizii pot fi clasificati dupa compozitia lor, in oxizi metalici si oxizi nemetalici,
dupa proprietati (mai specific, in functie de reactia acestora cu apa) in oxizi bazici
si oxizi acizi, dupa cum este prezentat in diagrama de mai jos.

2
 Oxizii pot fi obținuți prin doua tipuri de reacții chimice: reactii de
combinare si reacții de descompunere termica a carbonatilor, ambele tipuri de
reactii fiind exemplificate in diagrama de mai jos.

<- <- Obtinerea

Obtinerea Oxizilor prin
Oxizilor Reactii de
prin Reactii Descompuner
de e termica a
Combinare carbonatilor

În general, oxizii nemetalici se găsesc în stare gazoasă, pe când cei metalici

sunt solizi. Solubilitatea oxizilor în apă variază de la ușor solubili la greu solubili.
Oxizii gazoși au densitatea variabilă, iar cei solizi au densitatea mai mare decât
apa.

Importanța si utilizările oxizilor

Unul dintre cei mai cunoscuti oxizi este dioxidul de carbon (CO2), un oxid
nemetalic, acid, care reactioneaza cu apa, formand acidul carbonic (H2CO3),
cunoscut si sub numele de sifon. O alta reactie cunoscuta, intalnita sub numele
de reactia de recunoastere a dioxidului de carbon este reactia acestuia cu apa
de var – Ca(OH)2, reactie care produce tulburarea apei de var, respectiv
formarea carbonatului de calciu, o substanta solida, alba, insolubila in apa.

Despre utilizarea dioxidului de carbon, se pot mentiona urmatoarele:

daca in trecut, in cuptoarele improvizate in curte, CO2 format la arderea
calcarului, se pierdea in aerul atmosferic, astazi in cuptoarele speciale, CO2 este
captat si depozitat in cilindrii speciali, ca sa poata fi folosit in industria alimentara
(pentru bauturile carbogazoase), in vinificatie pentru a incetini fermentatia, in
anumite tipuri de stingatoare de incendii, la crearea efectelor speciale de ceata
si fum, la transportul marfurilor in conditii speciale (in forma solida de zapada
carbonica), in cadrul cercetarilor de laborator, in acvaristica si sere.

3
 Cilindrii cu dioxid de carbon
Un alt oxid important este oxidul de calciu (CaO), un oxid bazic, (intrucat
calciul este un metal electropozitiv) care reactioneaza cu apa, rezultand o baza
numita hidroxid de calciu -Ca(OH)2, cunoscuta sub numele de lapte de var. Dupa
ce laptele de var este decantat, se obține o soluție incoloră, limpede, numtă apă
de var, lichidul care se separa la suprafata varului stins. Oxidul de calciu, numit
in mod popular var nestins, are numeroase intrebuintari in constructii, in
agricultura (la neutralizarea solurilor care sunt prea acide si in care nu s-ar putea
dezvolta bine plantele), la fabricarea amoniacului, clorurii de var, azotatului de
calciu, carbidului, precum si la purificarea sucului zaharat in fabricile de zahar, in
tabacarie, dar si in industria metalurgica, participand la fabricarea fontei.

Oxidul de calciu, cunoscut sub denumirea de var nestins

Dioxidul de sulf - SO2 reprezintă un alt oxid cu numeroase utilizări, in stare
gazoasa fiind folosit ca materie prima la fabricarea acidului sulfuric, ca
decolorant pentru fibre textile, cat si ca dezinfectant. In stare lichefiata, SO2 se
4
întrebuințează ca solvent selectiv la rafinarea petrolului si ca substanta criogena,
deoarece, prin trecerea sa din stare lichida in stare gazoasa, se produce o
accentuata scadere de temperatura. Acest gaz este periculos si ataca plamanii,
putand chiar provoca astm bronsic. Ca si reactie importanta a dioxidului de sulf,
acesta reactioneaza cu apa (H2O) formand acidul sulfuros (H2SO3), un activ acid
mineral anorganic. De aceea, SO2 este deseori numit anhidrida acidului sulfuros,
Avand forma unui gaz incolor dioxidul de sulf este un puternic iritant al
mucoaselor, cu un miros înțepător și gust acrișor. Dioxidul de sulf este produs
prin arderea materialelor fosile ce conțin cca. 4% sulf, precum petrolul și
cărbunele, gazele naturale. Aceste procese duc la poluarea intensă a mediului,
fiind cauza ploilor acide.

Reprezentarea dioxidului de sulf

Oxidul de zinc, un alt oxid important reprezentat chimic ca ZnO, este o
pudră albă insolubilă în apă, folosita ca aditiv în diverse materiale și produse,
printre care se numără cauciucurile, plasticul, ceramica, sticla, cimentul,
vopselele, adezivii, pigmenții, produsele alimentare (ca sursă de zinc), bateriile,
etc. În natură, se găsește sub forma unui mineral numit zincit, însă oxidul de zinc
este produs sintetic. Caracterul bazic al acestui oxid poate fi potentat de reactia
sa cu acizii grasi, in urma careia rezulta formarea săpunurilor. Acest caracter se
valorifica si in compozitia nitroemailurilor. Oxidul de zinc poate reacționa violent
cu aluminiul și magneziul, cu cauciucul clorurat și cu uleiul de in la temperatură,
putând cauza incendii și explozii.

Oxidul de zinc
5
 Oxidul de aluminiu (numit și alumină) este un oxid cu formula chimică
Al2O3. Este în general folosit în producerea aluminiului. Aluminiul este cel mai
răspândit metal din natură și intră în compoziția argilelor, ocupand locul 3 după
răspândire între toate elementele, după oxigen și siliciu. Oxidul de aluminiu se
găsește de obicei în faza sa cristalin-polimorfica, sub formă de corindon,
varietate care formează pietrele prețioase: rubinele și safirele. Acestea își
datorează culorile caracteristice urmelor de impurități existente in afara
corindonului - rubinele au culoarea caracteristică roșu aprins și calitățile de laseri
datorită urmelor de crom; safirele apar în diferite culori datorită altor impurități,
cum ar fi fierul și titanul. Al2O3 este important pentru producerea aluminiului
metalic, ca abraziv datorită durității sale și ca material refractar datorită
punctului înalt de topire.

Oxid de aluminiu Sub forma de pulbere Corindon din Brazilia

Mai multe detalii despre gama larga de utilizări a diverșilor oxizi sunt
prezentate mai jos:
• Oxizii se folosesc pentru obținerea celorlalte categorii de substanțe
compuse (baze/ hidroxizi, acizi, săruri) – după cum am putut observa, pe
baza proprietăților chimice ale oxizilor;
• Se folosesc la obținerea fontei (din oxizii de fier, și CaO – oxid de calciu, ce
este folosit în procesul de fabricație) și a oțelului ( tot din oxizii de fier).
• Se mai folosesc și la obținerea sticlei (SiO2 – dioxid de siliciu);
• Se folosesc și la obținerea catalizatorilor (substanțe care modifică viteza
unei reacții chimice, fără a participa la aceasta) (MnO2 – dioxid de
mangan, Al2O3 – oxid de aluminiu, H2SO4 – acid sulfuric etc.);
• Oxizii mai sunt utilizați și drept coloranți (TiO2 – oxid de titan, culoare
albă, Cr2O3 – oxid de crom, verde etc.).

6
 Câteva curiozități despre oxizi pentru a sublinia importanta acestora, sunt
prezentate mai jos:
• Deoarece oxigenul nu se combină cu gaze precum heliul, neonul, argonul,
kriptonul și fluorul, nu vom găsi oxid de heliu, de neon, argon, kripton,
fluor.
• Cea mai mare parte din scoarța pământului este alcătuită din oxizi.
• Câteva dintre gazele poluante sunt oxizi: CO2 – dioxid de carbon, CO –
monoxid de carbon, ce rezultă atunci când arderea combustibililor fosili
are loc în prezența unei cantități insuficiente de aer, SO2- dioxid de sulf,
oxizii de azot.
• Termenul de anhidridă („fară apă”) se referă la compuși care asimilează
apă pentru a forma fie un acid, fie o bază. Mai exact, oxizii bazici sunt
anhidride bazice, pentru că formează baze la contactul cu apa, iar oxizii
acizi sunt anhidride acide.