TRADIŢIONALISMUL

Definiție: curent cultural apărut la începutul secolului al XX-

lea, care promovează tradiţia și apără valorile arhaice de
pericolul degradării în contact cu tendințele și valorile
moderne. (este opus modernismului)
- susține convingerea că literatura trebuie să exprime
specificul național, localizat în lumea rurală;
- dorința conservării factorului autohton este justificată
prin ideea că satul tradițional este un reflex al
„sufletului etnic”, producător de cultură și civilizație
proprie și refractar la imitația culturii occidentale,
inaderența la civilizația industrial capitalistă, socotită
straină spiritului românesc, și, în plan literar, aversiunea
față de modernismul „decadent”, văzut ca un import
cultural neasimilat.
Caracteristici:
- ilustrarea specificului naţional, în spirit exagerat;
- întoarcerea la originile literaturii; istoria şi folclorul
sunt principalele izvoare de inspiraţie, dar într-un mod
exaltat;
- prezintă universul patriarhal al satului, problematica
ţărănească;
- pune accent pe etic, etnic, social;
- proză realistă de factură socială;
- promovează ideea că mediul citadin și valorile moderne
sunt periculoase pentru puritatea sufletelor.
Mișcări literare tradiționaliste:
 Sămănătorismul – manifestat prin revista
Sămănătorul, la București, condusă de G. Coșbuc, Al.
Vlahuță, N. Iorga; reprezentanți: O. Goga, Duiliu
Zamfirescu

1
Idei sămănătoriste:
- idealul unei societăți rurale, întemeiate pe tradiție și
opuse valorilor și structurilor moderne / capitalismului,
întoarcerea la valorile autohtone
- exprimă simpatia față de ordinea patriarhală, susținând
șansele satului, ale tradiției, în fața orașului
„nespecific”, neromânesc.
- perspectiva idilic - romantică și paseistă
- prezentarea armonioasă a relației dintre boieri și țărani,
condiționată de apartenenta boierilor la vechile familii
aristocrate românești
- îndeamnă la refugiu în natură, la contemplarea
frumuseții vieții de la țară (pasteluri)
- valorifică folclorul în spiritul idealului deșteptării
naționale
- tematica dominantă: evocarea istorică și descrierea
satului, deseori strămutat în timpuri arhaice, mitice
- motive: opoziția sat – oraș, denunțarea orașului,
opoziția boierimea de neam, autohtonă – arendaș,
dezrădăcinarea, inadaptarea
- literatura este considerată mijloc de luptă și factor de
educație; trebuie să fie accesibilă poporului de jos, pe
care să-l educe, să-l reprezinte și căruia să-i susțină
rezistența.

 Poporanismul – revista Viața românească, Iași,

Garabet Ibrăileanu; reprezentanți: Agârbiceanu,
Sadoveanu
Idei poporaniste:
- valorificarea temei rurale, afirmarea specificului
național;
- a promovat un realism social și un romantism vizionar,
mesianic;

2
- reflectarea veridică a realității: prezintă satul măcinat de
mizerie, mânat de contradicții, satul ce se cerea smuls
din înapoiere
- exclude romantismul paseist si idilizant, pitorescul
- îndeamnă la revoltă, la luptă pentru drepturile tărănimii
- atașament față de ţărani și problema tărănească;
- consideră țărănimea elementul de bază al dezvoltării
sociale și factorul hotărâtor în crearea culturii naționale;
- necesitatea luminării poporului prin cultură;
- amestecul criteriului social în aprecierea operei literare;
- rezerve faţă de modernism, considerat „decadent”;
- teme și motive literare: apologia vieții naturale, datoria
intelectualului și responsabilitatea scriitorului față de
țărănime, inspirația folclorică

 Gândirismul – revista Gândirea, Cluj, condusă de

Cezar Petrescu, ulterior se mută la București; ideolog
Nichifor Crainic
- dezvoltă cel mai intens tradiționalism în cultura română
- în faza inițială păstrează o linie moderat tradiționalistă,
care se caracterizează prin deschidere și acceptare și
față de alte orientări
- colaboratori: Gib. I. Mihăescu, Cezar Petrescu, T.
Arghezi, L. Blaga, Mateiu Caragiale, Ion Pillat, Tudor
Vianu, Vasile Voiculescu
- ulterior evoluează spre absolutizarea autohtonismului,
primitivismului rural și ortodoxismului
- Nichifor Crainic impune o perspectivă etnicistă, prin
absolutizarea valorilor naționale, devenite criteriu unic
Idei gândiriste:
- confundarea etnicului cu esteticul, mai ales după 1930
- apărarea „românismului” prin cultivarea temei istorice,
folclorice și religioase
- îmbinare între autohtonism și ortodoxism

3
- promovează o literatură intens spiritualizată, cu un
caracter religios, în care sunt valorificate credințele
românilor, practici creștine și datini populare;
- reprezentarea unui sat arhaic, dominat de credințe
străvechi, precreștine, de mituri
- prezența unor personaje biblice în viața profană
- evocarea trecutului istoric într-o manieră mitologizantă
- atitudine ostilă față de civilizația modernă