Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tratamentul endodontic
Generalități
Dinții pot fi:
Monoradiculari: IC, IL, C, PM mand, PM 2 max. Nu au planșeu!
Pluriradiculari
M maxilari: 3 rădăcini (MV, DV, P)
M mandibulari: 2 rădăcini (M, D)
PM 1 maxilar: 2 rădăcini (V, O)
Numărul de rădăcini nu corespunde mereu cu numărul de canale. O rădăcina poate
să aibă de la 1 la 4 canale.
Clasificare lui Weine Weine a clasificat sistemul endodontic în 4 clase de bază:
Tipul I: rădăcină cu 1 canal și 1 ieșire
Tipul II: rădăcină cu 2 canale la intrare și 1 ieșire
Tipul III: rădăcină cu 2 canale la intrare și 2 ieșiri
Tipul IV: rădăcină cu 1 canal la intrare și 2 ieșiri
1
Endo – curs 3
După erupție, dintele are o cameră pulpară largă care se vede foarte bine pe Rx și se
abordează ușor.
2
Endo – curs 3
Modificări patologice
1. Pulpoliți
Sunt metaplazii calcaroase = calcul situat în camera pulpară ce trebuie
îndepărtat.
Pot fi:
- Independenți: separați , liberi în camera pulpară
- Corpi comuni cu planșeul camerei pulpare
2. Resorbții interne
Se produc în interiorul canalului;
În locul dentinoblastelor apare dentinoclaste care distrug dentina și duc la
mărirea canalului radicular;
Clinic, dinții apar roz deoarece transpare culoarea roșie a vascularizației.
3. Rezorbții externe
Sunt situate cel mai frecvent apical și se datorează unui proces patologic
apical
Apar cementoclaste care distrug cementul;
3
Endo – curs 3
4
Endo – curs 3
Canalele radiculare
Număr
Permeabilitate
Traiectorie (curbură)
Lungime (lungimea de lucru preoperator)
Starea parodonțiului apical
II. Izolarea dintelui – curs 1
III. Insensibilizarea pulpei – anestezie pentru liniște operatorie
IV. Exereza dentinei alterate
Dacă există dentină alterată, trebuie să o înlăturăm în totalitate deoarece conține
microorganisme.
Dacă se face tratament endodontic fără îndepărtarea dentinei alterate,
microorganismele vor pătrunde pe canale, infectându-le.
5
Endo – curs 3
6
Endo – curs 3
7
Endo – curs 3
8
Endo – curs 3
Orificiul canalului MV este situat de obicei sub vârful cuspidului MV așadar cavitatea
de acces nu e centrată ci ușor deplasată spre mezial.
Verificarea îndepărtării plafonului cu sonda 17.
3. Eliminarea zonelor retentive
În cazul molarilor, interferențele dentinare coronare sunt mai accentuate decât la
PM.
Interferența (curbura coronară a canalului) se îndepărtează cu freza Gates, de pe
perete opus curburii.
Cum știm că am îndepărtat interferența dentinară?
- Când introducem primul ac, mânerul este pe cuspidul opus => canalul este
curb
- După îndepărtarea interferențelor, acul va avea o poziției rectilinie în canal
Forma finală a cavității de acces : cavitate ocluzală, situată mezial pe fața ocluzală:
Triunghiulară cu vârfuri rotunjite : dacă avem 3 canale (MV, DV, P)
Rombică / trapez: dacă avem 4 canale (MV1, MV2, DV, P).
- De obicei MV2 este situat la 1-2 mm palatinal față de MV1.
- Cum se caută MV2: se trage o linie din MV 1 – P și apoi din canalul DV
se duce o perpendicular pe această linie . MV2 e situat la unirea celor
2 linii.
- MV 2 e un canal fin; Necesită ultrasunete pentru deschidere (uneori):
cu vârful unei anse de ultrasunete se îndepărtează puțin din dentina
ce îl acoperă.
- Unghiul obtuz: DV, unghiuri ascuție: MV, P
9
Endo – curs 3
Frecvent există 2 canale D sau un singur canal D sub formă de 8 alungit. Mai rar, pot
să apară 3 canale meziale : MV, ML și un canal central între ele.
3. Timpul III: identificarea orificiilor canalelor radiculare.
În cazul dinților cu camera pulpară mică, retractată pentru a deschide mai ușor
camera pulpară va trebui să mergem în zona mai puțin retractată. Retracția e mai mică, de
obicei, unde canalul e mai mare:
- la M inferiori retracția e mai mică spre canalul D,
- la M superiori retracția e mai mică spre canalul P.
10
Endo – curs 3
11
Endo – curs 3
12
Endo – curs 3
- Mov: 10 - Alb: 15
Protocol operator
1. Selecționarea acul Kerr de cateterism
Se alege acul Kerr de diametru corespunzător taliei canalului:
Pentru canale fine și curbe: K 08 (ac gri)
Pentru canale curbe: K 10 (ac mov)
Pentru canale largi și drepte: K 15 (ac alb)
2. Umplerea cavității cu NaOCl (hipoclorit de sodiu) cu C= 3.5-5% (curs: 2-6%)
3. Precurbarea ușoară a acului de cateterism
Se poate realiza cu ajutorul Endobender, un instrument specific
pentru curbarea apexului.
Se poate îndoi și cu vârful unei pense.
Precurbarea acului ne ajută să căutăm pe o rază mai mare.
4. Introducerea pasivă în canal a unui ac Kerr de cateterism precurbat
Introducere pasivă înseamnă: neforțat și fără presiune apicală.
Dacă nu mai înaintează, îl rotim cât ne permite încheietura mâinii fără să ne
luăm degetele de pe mânerul acului.
Cu acul de cateterizare se pătrunde până când stopperul atinge punctul de
referință ocluzal.
În momentul în care stopper-ul acului de cateterism atinge reperul ocluzal
ales înseamnă că, canalul este cataterizat până la LLe și trebuie să încerm
determinarea lungimii de lucru reale a canalului radicular.
!! cateterizarea canalelor radiculare este termiantă în momentul când acul
de cateterism a ajuns la nivelul foramenului apical.
13
Endo – curs 3
Tr
atamentul endodontic se termină unde se termină pulpa => la joncțiunea cemento-dentinară
/ constrcția apicală.
Localizarea constricției se face radiologic, aproximând.
Distanța dintre apexul radiologic și contricție = 1 mm.
Distanța dintre foramenul apical major și constricția apicală ≈ 0.5 mm. Această
distanță variază între 0.4-0.6 mm: este mai mică la tineri și mai mare la vârstnici datorită
depunerilor de cement.
Distanța dintre apexul radiologic și foramenul apical major ≈ 0-3 mm (uneori coincid).
Metode de determinare a lungimii de lucru reale
1. Sensibilitatea tactilă a pacientului
2. Metode radiologice
3. Metode electronice
1. Sensibilitatea tactilă a pacientului: este o metodă empirică și nereproductibilă.
Dacă pacientul nu e anesteziat, când ajungem la constricția apicală va simți o
înțepătură.
Dacă există o gangrenă, pacientul simte durerea mai sus de apex, spre coronar??
În diverse patologii apicale, pacientul simte durere dincolo de apexul dintelui.
Dezavantaje : se poate simți uneori constricția apicală dar:
Canal larg
Canal calcifiat
Anestezie: dacă pacientul e anesteziat nu simte nimic.
Persistența unor resturi pulpare: apare durere înainte de a ajunge la constricția
apicală.
Existența unor leziuni periapicale: pacientul simte după ce trecem de zona
afectată, adică după ce depășim apexul.
14
Endo – curs 3
2. Metode radiologice
Radiografia ajută dar nu determină foarte exact lungimea de lucru reală.
Radiografia nu permite o evaluare precisă a LL, ea fiind doar o proiecție
bidimensională a unui volum.
Protocol de determinare a lungimii de lucru prin metoda radiologică.
După realizarea cateterismului (! Până la constricția apicală), se lasă acul în canal
și se realizează o radiografie cu acul în canal. Acele cele mai mici vizibile clar și correct
pe radiografie sunt cele de 10 (mov) dar se preferă utilizarea acelor de 15 (albe).
Pe radiografie se va vedea poziția acului în canal, deoarece acul apar radioopac.
Pentru ca lungimea de lucru estimativă să fie corectă (să fie LL reală) vârfului
acului trebuie să fie la 1 mm de apexul radiologic.
Dacă acul a depășit apexul radiologic, lungimea pe care am determinat-o e mai
mare decât cea reală.
Reperul ocluzal ales trebuie să fie mereu același, altfel se va modifica lungimea
de lucru.
Situații întâlnite
Vârful acului se găsește situat la 1 mm coronar de apexul Rx => LL estimativă = LL
reală;
Vârful acului se găsește situat la apexul Rx => LL reală= LL estimativă – 1 mm
Vârful acului se găstește situat la o distanță de 1-2 mm ocluzal sau apical de
apexul Rx => se fac corecțiile necesare
Vârful acului se găsește situat la o distanță mai mare de 1-2 mm ocluzal sau
apical de apexul Rx => se reajustează LL și se repetă Rx.
LL determinată radiologic este măsurată apoi cu ajutorul unei rigle endodontice
și notată .
Dezavantaje Rezolvare
Subiectivitatea interpretării Posibilități de mărire a imaginii
Probleme de developare, contrast Respectarea condițiilor
Fenomene de distorsiune Utilizarea de angulatoare
Suprapuneri anatomice Incidențe variate
Rădăcina e tridimensională și noi o vedem doar Incidențe variate
bidimensional
Cumulare de radiații Radiologie digitală
Pierdere de timp până se developează Rx Radiologie digitală
Imposibilitatea localizării constricției – se ajustează
arbitrare între 0.5-1 mm
Concluzii
15
Endo – curs 3
16
Endo – curs 3
17
Endo – curs 3
X. Tratamentul mecanico-antiseptic
1. Alegerea și pregătirea acelor
Sunt indicate acele Kerr deoarece nu se fracturează așa repede.
Acele cu stopperele poziționare la LL reală se așează pe un clean grip . Avantajele
clean grip:
- Acele se curăță în momentul introducerii
- Le găsim foarte ușor.
2. Prepararea canalului
La începutul tratamentului endodontic este bine să folosm EDTA gel. EDTA se poate
aplica cu seringa în camera pulpară sau se ia cu acul puțin EDTA.
Cu acul de cateterism
Instrumentare : se începe cu acul care a determinat LL reală (ac de cateterism), până
unde putem intra cu el.
Mișcarea este initial rectilinie (de dute-vino).
Amplitudine : mică (1-2 mm).
După ce acest ac se mișcă liber, ușor în canal se îndepărtează acul și se realizează
irigare cu NaOCl.
Cu acul de cateterism se depășește constricția apicală pentru menținerea
permeabilității (acul de cateterism se folosește la LL obținută cu apex locator + 0.5 mm
Cu acul alb
Se trece la următorul ac (după un ac alb putem folosi o freză Gates).
Cu acul Kerr de diametru superior celui de cateterism se realizează mișcări de rotație
–contrarotație până la atingerea LL reale urmate de mișcări de dute-vino până la obținerea
unei mișcări lejere a acului.
De câte ori se scoate acul din canal se realizează irigare.
Se introduce prin tehnica forțelor balansate: rotație 1/4 cerc urmată de contrarotație
3/4 cerc urmată de tracțiune. (când îl rotim pătrunde în dentină, când îl derotim se rupe
dentina). Tehnica forțelor balansate e o tehnică care permite o bună centrare a aculul în
canal care rămâne pe traiectoria canalului. Prin utilizarea ei se îndepărtează dentina în mod
egal de pe toți pereții canalului radicular.
Rotație 1/4 cerc -> contrarotație 3/4 cerc -> tracțiune -> irigare Se progresează 2-3
mm – se irigă canalul.
După ce acul se mișcă ușor în canal se trece la următorul ac.
Cu acul galben
Între 2 utilizări ale acului galben, revenim cu acul de cateterism până la nivelul
foramenului pentru a verifica menținerea permeabilității apicale. (după folosirea fiecărui ac
de diametru superior celui de cateterism se verifică permeabilitatea apicală).
18
Endo – curs 3
Acele Hedstrom
Se introduce prin ușoare mișcări de dute-vino (propulsive și retractile –
preponderant tracțiune).
Se folosesc după acele Kerr (ex: după folosirea unui ac kerr de 20 se folosește ac
hedstrom de 20)
19
Endo – curs 3
20
Endo – curs 3
B. Lărgirea foramenului
Cauza: nu s-a precurbat acul. Acul neprecurbat este introdus în canal; datorită
memoriei de formă a oțelului încearcă să revină la forma inițială și lărgește
foramenul.
C. Deplasarea foramenului / dop / transport apical
- Transport apical intern: dacă punctul terminus al canalului e în interiorul
canalului
- Transport apical extern
21
Endo – curs 3
22