Obiectivele disciplinei:
Tematica generală:
Teorii şi delimitări conceptuale;
Perspective ale naturii problemelor sociale;
Definiţii. Clasificări şi tipologii;
Dinamica problemelor sociale;
Nivelurile de manifestare ale problemelor sociale;
Teoreme ale dinamicii problemelor sociale;
Diagnoza, oportunităţi şi riscuri;
Diagnoza ca funcţie ciclică în abordarea strategică;
Diagnoza sistemică a problemelor sociale;
Evaluarea principiilor diagnozei sociale.
Evaluare:
Adresa: diagnozasociala2021@gmail.com
2.Cuvinte cheie,
3.Conținutul referatului cu trimiterile bibliografice în text mai ales unde
exista citate.
4.Bibliografia generală;
Notă:
va fi susţinut la data calendaristică aleasă şi înscrisă de student;
Amânarea susţinerii se poate face numai la schimb cu alt/ă coleg/ă.
Perspectiva critică
Perspectiva critic apareprin anii 1970 şi se referă la relaţiileantagonice
dintre cei care conduc instituţiile şi cei care desfăşoară activităţi în beneficial
acestora. Vizează aspectele economice instituţionale şi apariţia problemelor
sociale.
Această perspectivă, îşi are originea în teoriile lui Marx şi a fost
dezvoltată ca o critică la adresa culturii şi societăţii capitaliste. Din această
perspectivă, o problemă socială apare din exploatarea celor ce deţin puterea şi
clasa muncitoare.
Perspectiva critic a fost dezvoltată de mai mulţi teoreticieni. Soluţia pentru
rezolvarea problemelor sociale sunt reforma sau revoluţia pentruproducerea
unei societăţi egalitare, fără clase sociale. Cu toate acestea, fără punctele
forte, se regăsesc şi o serie de slăbiciuni ale acestor teorii.
11
Deficitul de dezvoltare;
Grupuri/ societăţi, zone aflate în criză/dificultate (sărăcie, familii
numeroase, resurse financiare reduse, zone defavorizate etc.)
Condiţii naturale/ sociale care afectează advers colectivităţile/ condiţia
umană(catastrophe natural, conflictesociale, războaie, conflicte
interetnice, boli cornice etc.)
Comportamentedeviante, violente,discriminante;
Funcţionarea defectuoasă a unor instituţii datorită corupţiei şi a slabei
organizări;
Deficit de capacităţi individuale şi clective de acţiune la nivel
educaţional şi nerespectare a normelor;
Deficit al implicaţiilor instituţiilor responsabile în acţiune;
Deficit comportamental al societăţii în raport cu respectarea valorilor
importante; demnitate umană, libertate, egalitate etc.
Apariţia oportunităţilor de dezvoltare prin integrarea României în UE.
13
centralitate dar şi o descendenţă spre stadiile latente. Nici una din variante nu
poate clasifica dacă o problemă socială este negativă sau pozitivă, ci se pot
interpreta factorii care determină această dinamică a problemelor sociale.
Metode de lucru
Oportunităţi şi riscuri
Ca riscuri:
- analiza superficială ce poate duce la concluzii superficiale,
pripite;
- o perioadă prea extinsă pentru implementare;
- haos şi confuzie la nivelul organizării strategiilor de lucru
şi a stabilirii rolurilor actorilor implicaţi;
- neglijarea factorilor individuali şi obiectivi;
- căutarea unui consens artificial fără a oferi oportunitatea
punctelor de vedere diferite;
- limitarea la nivel local fără a ţine cont de influenţele
exterioare globale sau perspective este pe cât de largă pe
atât de superficială şi ambiguă încât să poată fi aplicată
fiecărui teritoriu;
- riscul de a ţine cont de o singură perspectivă.
-Monitorizarea şi evaluarea
Aceste atribuţii ale procesului de planificare se referǎ la stabilirea criteriilor
dar şi a metodologiilor de evaluare, atât pe parcursul intervenţiei/acţiunii cǎt
şi la finalul acesteia. Au rolul de a menţine adaptarea permanentǎ a
contextelor sociale cu acţiunile propuse.
Punctele slabe:
-riscul de arǎmâne la stadiul de planificare;
-riscul de a se bloca între pre multe obiective;
-riscul de a hiperraţionaliza şi de a pierde flexibilitatea şi implicit
capacitatea de adaptare;
-riscul de a utilize o singurǎ metodologie şi de a minimaliza funcţia
inovativǎ a planificǎrii;
-riscul de a pierde partenerii sociali;
-riscul de a pierde din vedere scopul acţiunii.
36
Elaborarea strategiilor
Introducere
Sărăcia, ca fenomen social, a fost cercetat mai ales în ultima
perioadă de criză economică şi socială la nivel mondial. Priorităţile în
cercetare au vizat analiza sărăciei şi a efectelor asupra populaţiei dar şi
modalităţile de diminuare a acesteia. Sărăcia a fost contemporană cu
toate perioadele istorice, existând motivaţii şi măsuri politice pentru
analiza şi interpretarea ei. În România, primele studii despre sărăcie şi
societate au fost făcute de Institutul Social Român, acum mai bine de
un secol. Analizele realizate la vremea aceea asupra comunităţilor au
oferit date şi informaţii preţioase care fundamentează unele aspecte
teoretice de bază privind studiul şi diagnoza socialului. Interesantă este
observaţia asupra perspectivei interdisciplinare pentru realizarea
reformelor sociale. Încă de acum un secol au existat preocupări
serioase puse în practică de instituţii de sănătate, de educaţie şi cultură
pentru reformarea satului cu scopul dezvoltării comunitare şi a
prevenirii sărăciei. Observaţia pe care o aduce Gusti şi colaboratorii
39
Facilitarea comunitară
Ca istorie, modelul facilitator reprezintă un model de
organizare de practică comunitară,apărut prima dată în SUA. Modelul
a fost preluat la nivel mondial în încercarea de distribuţie echitabilă a
resurselor şi beneficiilor către populaţia săracă. Dumitru Sandu
afirmăcă acest model de intervenţie a fost imaginat “ca un mijloc de
refacere a ţesutului social asociativ în cadrul comunităţilor locale şi de
eliminare a pasivităţii şi a sindromului de dependenţă de instituţiile
statului”(Sandu,2007:58). Acelaşi autor identifică cele două abordări
ale facilitării: ca process de organizare şi ca proces pentru sprijinirea
celor foarte săraci. Dacă prima abordare a facilitării, ca proces de
organizare comunitară se referea la sprijinul pentru recunoaşterea şi
asitarea rezolvării unor interese comune în comunitate, a doua
abordare, de sprijinire a celor foarte săraci, apare la nivel mondial dupa
anii 1970, cu propunerea de modificare a strategiei de dezvoltare
printr-o abordare de tip participativ. Preocuparea pentru crearea
locurilor de muncă şi incluziunea socială reprezintă principalele
interese din cadrul proiectelor de dezvoltare comunitară. În România,
acest model apare după 1990 prin preocuparea Federaţiei Române de
Dezvoltare Socială. Principalele dificultăţi întâmpinate au fost cele
legate de neîncredereaşi suspiciunea populaţiei dar şi de motivaţia
axată pe interesele personale, imediate.( 2007:67)
Experienţa implementării strategiilor antisărăcie prin facilitare
comunitară, axată în principal pe identificarea nevoilor populaţiei, a
evidenţiat unele puncte slabe referitoare la neîncrederea oamenilor în
deciziile instituţionale, lipsa responsabilităţii dar şi a participării la
activităţile comunitare. T.Roman susţine că numai scopurile puternice
pot întări motivaţia personală care să conducă spre performanţă. Feed-
43
3.Facilitarea social-economică
1
www.iccv.ro ,1999, Dicţionar de sărăcie, disponibil online iunie 2015
46
2
http://www.economie-sociala.org , Ghid privind perspectiva de dezvoltare a economiei
sociale în România - Concepte istorice-forme-activităţi-iniţiative si practice
naţionale şi internaţionale; Ghid elaborate de RIES-Reteaua incubatoarelor de
economie socială, abordare strategică a dezvoltării resurselor umane
POSDRU/84/6.1/S/53606, “Investeşte în oameni”, Proiect cofinanţat din
FondulSocial European prin Programul operaţional Sectorial “Dezvoltarea
Resurselor Umane” 2007-2013.
47
Concluzii
Diminuarea sărăciei prin intermediul strategiilor inclusive
naţionale şi internaţionale nu constituie o garanţie numai prin prisma
scopurilor şi obiectivelor propuse. Analiza asupra programelor de
dezvoltare pe baza acestor strategii a arătat că există o suită de factori
de risc care afectează unele dintre resursele utilizate. Dacă la nivel
economic-administrativ aceşti factori de risc se traduc prin resurse
instituţionale(termene, birocraţie, management etc.) la nivel social
aceştia îmbracă forme mai subtile deloc de neglijat, ce ţin de implicare,
participare, motivaţie. Experienţa dezvoltatorilor de programe sociale a
identificat importanţa resurselor sociale şi a facilitatorilor în
sustenebilitatea acestor proiecte. Accentul a fost pus pe menţinerea
motivaţiei resursei umane şi pe încurajarea inovaţiei. Implicarea şi
gestionarea corectă a diferitelor tipuri de capital, de la cel economic la
cel social sunt deopotrivă justificate pentru reuşita sustenabilităţii în
timp a proiectelor implementate, a dezvoltării unor proiecte conexe cu
scopul reducerii dependenţei de stat şi a sărăciei.
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ:
-Buzducea, Doru, (2009), Sisteme moderne de asistenţǎ socialǎ, Ed. Polirom, Iaşi;
-Krogsrud Miley,Karla, O”Melia,M., DuBois,Brenda(2006),”Practica asistenţei
sociale”,Editura Polirom,Iaşi;
-Mărginean, I.,2000,”Economia politicilor sociale”, Ars Docendi, Bucureşti;
-Mills, C.Wright,1975,”Imaginaţia sociologică”,Ed.Politică,Bucureşti;
-Muntean,Ana,Sagebiel,Juliane ,2007, „Practici în asistenţa socială”, Editura Polirom,Iaşi;
-Pop,Luana-Miruna,(coord),2002,”Dicţionar de politici sociale”, Editura Expert, Bucureşti;
-Preda, Marian, 2002,”Politica socială românească între sărăcie şi globalizare” Ed.Polirom,
Iaşi;
-Zamfir, C.(coord),1999, Politici sociale în România în 1990-1998,Ed.Expert, Bucureşti;
-Zamfir, C.,1977,”Strategii ale dezvoltării sociale”, Ed.Politică, Bucureşti(vol.X din colecţia
“Teorie şi metodă în ştiinţele sociale);
-Zamfir,C.,Stoica,Laura,(2006),”O nouă provocare:Dezvoltarea socială”,Editura Polirom,Iaşi;
-Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (coord),1993, Dicţionar de sociologie, Ed.Babel, Bucureşti
-Zamfir ,Elena,(coord.)2002, Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară, Ed.Expert,
Bucureşti;
-Zamfir,Elena,Preda,M.,(coord)2002, Diagnoza problemelor sociale comunitare”, Ed.Expert,
Bucureşti;
-www.ilo.org./ciaris.ro
-Ionescu, Ion, 2004, Sociologia dezvoltării comunitare, Editura Institutul European, Iaşi.
-http://profitpentruoameni.ro/revista-de-economie-sociala/
Larionescu, M., Zamfir, C., Stănescu, S.(eds.) (2007) Modelele dezvoltării sociale în
istoria sociologiei româneşti. In Enciclopedia dezvoltării sociale. Polirom. Bucureşti.
Voicu, B. (1998) Schimb social, Schimburi sociale. In Revista de cercetări sociale, nr.2.
50