Vlad Țepes -Dracula

Vlad Țepeș, denumit și Vlad Drăculea (sau

Dracula, de către străini), a domnit în Țara
Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.
Conform legendei moderne s-a născut la Sighișoara
în Voievodatul Transilvaniei, fiind fiul lui Vlad Dracul și al unei
nobile transilvănene.
Vlad a fost cel de-al doilea fiu al lui Vlad al II lea
Basarab sau ”Drăculea”. Avea un frate mai mare, Mircea şi încă unul
mai mic, Radu. Era os domnesc din cea mai faimoasă dinastie valahă a
timpului. Unii spun că mama sa a fost fiica unui nobil din
Transilvania, cu origine etnică necunoscută. Alţii spun că Vlad ar
fi fost fiul lui Chiajna fii ca lui Alexandru cel Bun, domnitorul
Moldovei. A mai avut un frate vitreg, Vlad Călugărul, fiu nelegitim
al tatălui său. Nu se ştie cu exactitate unde s-a născut Vlad Ţepeş.
Unii specialişti bănuiesc că a văzut lumina zilei la Sighişoara în
anul 1431. Vlad era fiul unui principe pribeag. În anul 1430 cu un
an înainte de naşterea lui Vlad, tatăl său se afla la Arad sub
protecţia regelui Sigismund al Ungariei
În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar
independența față de Imperiul Otoman . Vlad Țepeș a devenit vestit
prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în
țeapă. Vlad, zis și Țepeș, era ”un domn fără îndoială de o cruzime
cumplită, care avea obiceiul de a-și trage în țeapă dușmanii sau pe
cei care nu-l ascultau înlăuntrul țării. Se zice că, de îndată ce a
venit în scaun (de îndată ce a ajuns domnitor), în 1456, a poruncit
să fie adunați hoții și cerșetorii, i-a închis într-o casă și, după
ce i-a ospătat, le-a dat foc. Pe boierii răzvrătiți sau
neascultători îi trăgea în țeapă. „Era un supliciu (tortură, chin
fizic, suferință mare) înfiorător: se înfigea un țăruș (par ascuțit)
mare în pământ, sau se tăia și subția un pom mic, iar în această
țeapă osânditul era, într-un fel, răstignit (crucificat) – lucru
groaznic de povestit, se ungea țeapa cu seu (grăsime) și se
introducea prin fund, însă cu încetul, pentru a nu provoca moartea
imediată; nu trebuia ca țeapa să străpungă ficatul sau inima, ci să
iasă prin gât, lângă cap, iar omul stătea expus (așezat la vedere)
până-și dădea sufletul, îi mâncau corbii ochii.
Mănăstirea Snagov este un important monument istoric și de
artă feudală din Țara Românească, care se găsește pe insula situată
în partea nordică a lacului Snagov, în localitatea Snagov și în
apropierea satului Siliștea Snagovului (din comuna Gruiu).
Mănăstirea este probabil una din ctitoriile domniei târzii a lui
Mircea cel Bătrân, fiind prima dată atestată documentar în 1408. A
fost refăcută de mai multe ori de alți domnitori, printre care se
pot menționa Vlad Țepeș, Mircea Ciobanul, Neagoe Basarab.
În prezent mai sunt vizibile doar biserica, un turn și o fântână.
Biserica are 3 hramuri: 26 septembrie (Sfântul Voievod Neagoe
Basarab - ctitorul actualei biserici), 26 septembrie (Sfântul Antim
Ivireanul - stareț al mănăstirii) și 21 noiembrie Hramul Bunei
Vestiri (cel mai vechi).
Insula a fost cedată gratuit Patriarhiei Române de către Primăria
Snagov și este administrată de Arhiepiscopia Bucureștilor.